Fond funciar. Hotărâre din 02-07-2013, Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 02-07-2013 în dosarul nr. 18140/318/2011
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1580/2013
Ședința publică din 02 Iulie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. N.
Judecător M. T.
Judecător G. R.
Grefier O.-D. M.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurenta-reclamantă D. V. împotriva sentinței civile nr. 1462 din 18.02.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-pârâtă D. I. I. și intimatele C. locală Bumbești J. de fond funciar și C. județeană Gorj de fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns pentru recurenta-reclamantă D. V. avocat B. N. și procurator B. G., lipsă fiind intimata-pârâtă D. I. I. reprezentată de avocat G. M. și intimatele C. locală Bumbești J. de fond funciar și C. județeană Gorj de fond funciar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care avocat B. N. pentru recurenta-reclamantă D. V. a solicitat amânarea pronunțării pentru a avea posibilitatea să depună concluzii scrise.
Avocat G. M. pentru intimata-pârâtă D. I. I. lasă la apreciere cu privire la această cerere.
Instanța respinge cererea de amânare a pronunțării, după care nemaifiind alte cereri de formulat, constatând recursul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat B. N. pentru recurenta-reclamantă D. V. a expus motivele de recurs și a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii,iar în subsidiar casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță pentru completarea probatoriilor, invocând să schița aflată la fila 34 din dosar aferentă procesului verbal de punere în posesie nu are dimensiuni, nefiind elucidat acest aspect de către instanța de fond, iar în contractul de întreținere se menționează că terenul aferent construcțiilor este în suprafață de 250 mp trecând în proprietatea statului .
Avocat G. M. pentru intimata-pârâtă D. I. I. solicită respingerea recursului ca nefondat, pentru motivele scrise inserate în întâmpinare, învederând că prin probatoriile administrate s-a stabilit intenția părților de a înstrăina întreg terenul în litigiu, teren ce a fost deținut de vânzătorul de la care a fost cumpărată construcția .
A mai solicitat obligarea recurentei la cheltuieli de judecată în recurs către intimata pârâtă.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-J. sub nr._, reclamanta D. V. a chemat în judecată pârâtele D. I. I., C. Locală Bumbești J. de Fond Funciar și C. Județeană Gorj de Fond Funciar, solicitând ca prin sentința ce va pronunța să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/14.07.1995 și a actelor premergătoare respectiv proces verbal de punere in posesie si HCJ care au stat la baza emiterii acestuia, pentru suprafața de 887 mp cu vecinătățile: N – M. I., S- D. V., E-Lupsan G..
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că odată cu apariția legii fondului funciar a formulat o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, în calitate de moștenitoare a autoarei L. Gh I.( moșt. lui Lupsan G.) astfel fiindu-i emis titlul de proprietate nr._/09.02.1999 pentru suprafața de 1,7031 ha teren ce a aparținut autoarei sale.
A menționat că acest teren a aparținut defunctei L. Gh I., fiind moștenit de la tatăl acesteia L. G. și făcea parte dintr-un trup de teren ce a fost împărțit de către autor celor trei moștenitori legali, Lupsan Gh G., Lupsan Gh I. și Lupsan Gh I. (mama reclamantei) fiecare fâșie având lățimea de 7 m.
S-a arătat că prin titlul de proprietate nr._/05.11.1996, în calitate de nepoată de soră predecedată, alături de celălalt moștenitor legal L. G. (nepot de frate predecedat) le-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 3,4203 ha după autorul L. Gh I., ulterior procedând la sistarea stări de indiviziune conform actului de partaj voluntar încheiat la data de 01.11.2002.
A menționat că deși pârâta D. I. I. era persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate doar pentru suprafața de 250 mp conform contractului de întreținere din 25.03.1985, CLFF a înțeles să procedeze la constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1137 mp, încălcând astfel dreptul de proprietate al reclamantei, diferența de teren atribuită aparținând autorilor săi pe care a solicitat-o prin cerere atât ea cât și unchiul său L. Gh I..
S-a arătat că în speță sunt aplicabile disp.art.23 din L.18/1991, astfel rezultă fără echivoc că terenul aferent construcțiilor înstrăinate de L. Gh G. pârâtei, era de 250 mp, restul de teren fiindu-i atribuit pârâtei în mod nelegal.
A precizat că în conformitate cu prevederile ar.36 al 6, atribuirea în proprietate a terenurilor dovedite de către pârâtă trebuia să se realizeze prin ordinul al prefectului, având in vedere că suprafața de 250 mp a trecut în proprietatea statului conform L.58/_.
In drept au fost invocate dispozițiile art. III din Legea 169/1997.
La termenul de judecată din data de 09.01.2012 pârâta D. I. I. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.
În esență s-a arătat că in anul 1985 a consimțit la încheierea unui contract de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere, în baza căruia a devenit proprietara unui imobil casă de locuit, situat în satul Tetila, . aferent casei și anexelor gospodărești trecând în proprietatea statului conf. disp.art.30 al 2 și 3 din L.58/1974, lege aplicabilă la acel moment și că dobânditorul construcției primea în folosință pe durata existenței construcției suprafața de 250 mp.
A menționat că la data înstrăinării construcției terenul aferent casei precum curtea si grădina din jur erau îngrădite pe toate laturile, avea suprafața de 1137 mp teren ce a fost folosit de pârâtă nestingherit atât anterior anului 1989 cât și după . L.18/1991, ceea ce demonstrează că intenția reală a părților din convenția de înstrăinare a fost aceea de a se înstrăina casa cu întregul teren împrejmuitor, actul perfectându-se numai cu privire la construcție, deoarece L.58/1974 interzicea înstrăinarea terenurilor.
Că după apariția L.18/1991 a formulat cererea de constituire a dreptului de proprietate nr.653/1991 pentru întreaga suprafață de 1137 mp, cerere ce a fost soluționată în mod legal emițându-se titlul de proprietate nr._/14.07.1995, fiind pusă efectiv in posesie la data de 10.02.1995.
S-a precizat că titlul de proprietate a cărui nulitate se solicită de către petentă a fost emis cu respectarea legilor proprietății întrucât în practica judiciară noțiunea de teren aferent construcției este aceea de teren deținut de vânzătorul de la care a fost cumpărată construcția și că întinderea dreptului asupra terenului poate fi determinată prin deducerea intenției părților.
A arătat că în speță intenția părților este certă cu privire la întinderea terenului aferent construcției și în plus vânzătorul L. G. și moștenitorii legali ai acestuia nu au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului ce excede suprafeței de 250 mp.
S-a mai susținut că terenul în litigiu a aparținut vânzătorului L. G. și că petenta nu are calitatea de moștenitoare legală a acestuia, ci a Ioanei L., sora vânzătorului, frații având roluri separate, context in care invocă lipsa calității procesuale active și a lipsei de interes ale reclamantei.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare, depus in ședința publică din data de 30.01.2012, prin care a arătat că terenul aferent construcției înstrăinată pârâtei de L. G. avea vecini la S – terenul lui L. Gh I., respectiv autorul în numele căruia s-a eliberat titlul de proprietate nr._/05.11.1996, iar la data înstrăinării casei, în anul 1985, în actul de întreținere a fost menționat ca vecin la S – CAP, deoarece la acea dată respectivul teren era în patrimoniul fostului CAP și că susținerea că la data înstrăinării construcției terenul aferent avea suprafața de 1137 mp nu era reală deoarece înstrăinătorul a edificat casa doar pe terenul său nu și al autorului L. I., acesta din urmă solicitând reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul vecin cu cel pe care se află casa respectivă, pe toată lungimea până la drum.
S-a arătat că titlul de proprietate emis pârâtei este nul de drept de vreme ce situația sa se încadrează in prevederile art.36 al 3 și 6 din L.18/1991 potrivit cărora constituirea dreptului de proprietate se face prin ordin al prefectului la propunerea primăriilor, dispoziții ce nu au fost respectate.
În ceea ce privește decizia nr.1/1997 a ICCJ s-a menționat că aceasta analizează și aspecte cu privire la întinderea dreptului de proprietate asupra terenului aferent unei construcții și că în speță intenția de înstrăinare este evident că s-a materializat doar pentru suprafața de 250 mp, nefiind dovedite alte împrejurări ,fapte sau acte secrete care să demonstreze că s-ar fi înstrăinat mai mult.
Referitor la calitatea procesuală activă a reclamantei, s-a precizat că terenul ce depășește suprafața de 250 mp nu este din fosta proprietate a înstrăinătorului L. G. ci din proprietatea autorilor reclamantei, respectiv L. G. și L. I., și că cerere de reconstituire a dreptului de proprietate a fost formulată de L. Gh I., în viață la acea dată.
Prin sentința civilă nr. 1462 din 18.02.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._, a fost respinsă excepția lipsei de interes și a calității procesuale active a reclamantei invocată de pârâta D. I. I..
S-a respins acțiunea formulată de reclamanta D. V., domiciliată în Bumbești J., ., județul Gorj, în contradictoriu cu pârâtele D. I. I., domiciliată în Bumbești J., ., județul Gorj, C. Locală Bumbești-J. de Fond Funciar și C. Județeană Gorj de Fond Funciar.
A fost obligată reclamanta la 800 lei cheltuieli de judecată către pârâta D. I. I..
Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut că pârâtei i-a fost constituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1137 mp situat pe raza satului Tetila, teren situat in tarlaua 20, parcelele 527,528 și 529 cu vecini la N- M. I. și L. E., la S- D. V., la E -. moșt. Lupsan G. și la V – drum județean, fiindu-i emis titlul de proprietate nr._/14.07.1995 în baza HCJ nr.31/1991 urmare a cererii nr. 245 adresată primarului la data de 08.02.1991 și având in vedere contractul de întreținere autentificat sub nr.680/25.03.1985.
S-a reținut că în baza acestui contract, pârâta D. I. I. (fostă P.) a dobândit de la L. Gh G. o casă de locuit, neterminată, compusă din 2 camere, având ca vecini la E și S- teren CAP, la N- M. I., la V – șoseaua județeană, iar terenul aferent construcțiilor, in suprafața de 250 mp, a trecut în proprietatea statului și a fost atribuit dobânditorului construcției.
S-a reținut că potrivit articolului 36 al 3 din Legea 18/1991 terenurile atribuite in folosință pe durata existenței construcțiilor dobânditorilor acestora ca efect a preluării terenurilor aferente construcțiilor, în condițiile dispozițiilor art.30 din L.58/1974, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosință a terenului, proprietari ai locuințelor.
Că, în cauză pârâta a devenit deținătoare a terenului in baza contractului încheiat cu L. G., și cu toate că înstrăinarea a vizat doar suprafața de 250 mp, acesteia i-a fost constituit dreptul de proprietate, așa cum s-a arătat, pentru 1137 mp, teren apreciat a fi aferent construcției.
Din raportul de expertiză întocmit în cauză s-a reținut că terenul constituit pârâtei este cel cuprins între vecinătățile menționate in contractul de întreținere nr.680/25.03.1985, unde apare ca vecin in partea de E si S teren CAP, ori conform planului cadastral al zonei si registrului cadastral al parcelelor, parcelele A 527 și Vh 528 ce cuprind suprafața de 887 mp în litigiu în speța de față, nu au făcut parte din terenul CAP, ci se învecinează cu teren CAP, reținându-se astfel că a făcut obiectul contractului.
Instanța a înlăturat susținerea pârâtei conform căreia terenul din vecinătatea sudică a suprafeței de 250 mp a fost inclusă in CAP, dovezile cauzei arătând că terenul determinat ca având suprafața de 1137 mp s-a învecinat cu teren CAP:
S-a reținut că terenul transmis pârâtei si folosit de aceasta de la încheierea contractului de întreținere și in prezent este cel pentru care i-a fost constituit dreptul de proprietate și care se întinde de la nord proprietate M. I. până la sud proprietate D. V..
Că, martora M. V. a declarat în instanță că terenul a aparținut celor trei frați: Lupsan I., L. I. și L. G.( most.autorului L. G.) și că partea de nord, dinspre proprietatea sa pe care a fost edificată casa înstrăinată pârâtei, a revenit lui L. G., partea de la mijlocul curelei a fost moștenită de L. I. iar cealaltă parte – surorii lor( autoarea reclamantei), însă prin cererea de chemare in judecată pentru servitute de trecere pe terenul din litigiu (fila 63), reclamanta din speță a arătat că înainte de colectivizare terenurile au făcut parte din aceiași curea, iar la apariția L.18/1991 s-a reconstituit dreptul de proprietate în funcție de partajele ce se dezbătuseră între timp, fiecăruia reconstituindu-se dreptul de proprietate pentru suprafața moștenită.
S-a rețiunut că intenția comună a părților a fost de a se înstrăina respectiv a dobândi terenul ce a constituit curtea casei vânzătorului, teren ce a fost determinat ca având suprafața de 1137 mp .
Împotriva sentinței a declarat recurs recurenta-reclamantă D. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând că în mod greșit acțiunea formulată în cauză a fost respinsă, deoarece potrivit art. 23 alin. 21 2 suprafețele de teren aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora sunt acelea evidențiate ca atare în actele de proprietate, în cartea funciară, în registrul agricol sau în alte documente funciare .
Că, în speță actul de proprietate al pârâtei este contractul de întreținere nr. 680/1985 din care rezultă că a devenit proprietarul unei case de locuit ,iar suprafața de teren aferentă acestei construcții de 250 mp i-a fost dată în folosință.
Că, în aliniatul 21 2 se precizează că în cazul înstrăinării construcțiilor suprafețele prevăzute la alin. 2 din art. 23 sunt cele convenite de părți la data înstrăinării, dovedite prin orice mijloc de probă.
Arată că în cauza de față pârâta nu a dovedit în nici un fel că înstrăinătorul L. G. ar fi intenționat să înstrăineze o suprafață mai mare decât cea prevăzută în actul autentic de 250 mp.
Invocă recurenta că au fost încălcate și dispozițiile art. 36 alin. 3 din Leg. 18/1991 care prevede că terenurile atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor dobânditorilor acestora ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor în condițiile art. 30 din Leg. 58/1974 trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosință, proprietari ai locuințelor.
Că, în speță în proprietatea pârâtei nu putea trece o suprafață mai mare de 250 mp.
Arată că cererea de reconstituire a pârâtei este făcută pentru suprafața de 250 mp menționată în actul de întreținere ,iar în cererea de reconstituire a lui L. I. ( fratele lui L. G. care a înstrăinat casa și cei 250 mp ) se menționează că solicită reconstituirea dreptului de proprietate cu respectarea suprafeței de 250 mp a nepoatei sale ce o obținuse de la L. G. împreună cu casa.
O altă critică vizează faptul că instanța a reținut greșit în considerente că suprafața de 887 mp în litigiu nu a făcut parte din CAP și că terenul CAP se află la sud de acesta.
Că, din autorizația de construcție depusă de pârâtă la dosar obținută de L. G. rezultă intenția de înstrăinare numai cu privire la suprafața de 250 mp.
Verificând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile aduse sentinței, tribunalul constată că recursul declarat este nefondat și în baza art. 312 alin. 1 c.pr.civ. se va respinge cu următoarea motivare:
Potrivit Deciziei 1/1997 a ICCJ întinderea dreptului de proprietate asupra terenurilor dobândite sub imperiul Legii 58/1974 care urmare a înstrăinării construcțiilor poate fi determinată prin deducerea intenției părților din convenție sau din ansamblul probelor administrate .
În cauza dedusă judecății, pârâta D. I. I. (fostă P.) a dobândit de la L. Gh G. o casă de locuit, neterminată, compusă din 2 camere, având ca vecini la E și S- teren CAP, la N- M. I., la V – șoseaua județeană, iar terenul aferent construcțiilor, in suprafața de 250 mp, a trecut în proprietatea statului și a fost atribuit dobânditorului construcției.
S-a reținut că potrivit articolului 36 al 3 din Legea 18/1991 terenurile atribuite in folosință pe durata existenței construcțiilor dobânditorilor acestora ca efect a preluării terenurilor aferente construcțiilor, în condițiile dispozițiilor art.30 din L.58/1974, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosință a terenului, proprietari ai locuințelor.
Astfel, în cauză pârâta a devenit deținătoare a terenului in baza contractului încheiat cu L. G., și cu toate că înstrăinarea a vizat doar suprafața de 250 mp, acesteia i-a fost constituit dreptul de proprietate, așa cum s-a arătat, pentru 1137 mp, teren apreciat a fi aferent construcției.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că terenul constituit pârâtei este cel menționat în contractul de întreținere autentificat sub nr. 680/25.03.1985 ,iar din depozițiile martorilor D. Nicolița, M. I. rezultă că intenția comună a părților a fost de a înstrăina în raport de vecinătățile menționate în contractul de vânzare cumpărare eternul ce a constituit curtea casei vânzătorului cu suprafața de 1137 mp.
Din probele administrate rezultă că pârâta s-a adresat cu o cerere primarului orașului Bumbești J. în vederea recunoașterii dreptului său de proprietate, inclusiv pentru terenul aferent casei de locuit ce a făcut obiectul contractului mai sus menționat, astfel încât este fără relevanță împrejurarea că pârâtei i-a fost emis titlul de proprietate, deoarece nu din vina sa cererea de constituire nu a urmat parcursul descris de art.36 din L.18/1991 ce se finalizează potrivit legii prin ordin al prefectului, ci procedura prevăzută de lege pentru reconstituirea dreptului de proprietate.
Deși pârâta D. I. a menționat în cererea de constituire numai suprafața de 250 mp înscrisă in contractul de întreținere, din cuprinsul cererii formulată de aceasta rezultă că suprafața asupra căreia a cerut să-i fie recunoscut dreptul de proprietate în punctul săliștea casei este mult mai mare, in punctul curți clădiri indicând 0,8 ha, iar ca vecin in partea de sud a fost menționat și D. V., astfel încât criticile aduse sentinței în acest sens sunt nefondate.
Cum din ansamblul probator administrat în cauză rezultă că intenția comună a părților menționate în contractul de întreținere nr. 680/25.03.1985 a fost de a înstrăina întreg terenul aferent casei de locuit și anexelor gospodărești, în limitele vecinătăților menționate în acest act, care potrivit raportului de expertiză are suprafața totală de 1137 mp, în mod corect acțiunea formulată în cauză a fost respinsă, nefiind îndeplinite condițiile cerute de art. III din Legea 169/1997.
Văzând și dispozițiile art. 274 c.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă D. V. împotriva sentinței civile nr. 1462 din 18.02.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-pârâtă D. I. I. și intimatele C. locală Bumbești J. de fond funciar și C. județeană Gorj de fond funciar.
Obligă recurentul la plata a 1000 lei cheltuieli de judecată către intimata pârâtă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Iulie 2013 la Tribunalul Gorj.
Președinte, V. N. | Judecător, M. T. | Judecător, G. R. |
Grefier, O.-D. M. |
red. VN
j.f.S. S.
ex. 2
SL . 08 Iulie 2013
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 220/2013.... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 1147/2013. Tribunalul GORJ → |
|---|
