Acţiune în constatare. Decizia nr. 1147/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1147/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 30-04-2013 în dosarul nr. 3897/263/2012
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1147/2013
Ședința publică de la 30 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. N.
Judecător M. T.
Judecător G. R.
Grefier E. L. B.
Pe rol se află judecarea recursului civil declarat de recurentul reclamant D. N G. împotriva sentinței civile nr.403 din 11.02.2013 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul reclamant D. N G., lipsă fiind intimata pârâtă Ț. V..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care constatând recursul în stare de judecată s-a acordat cuvântul:
Recurentul reclamant D. G. a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și admiterea acțiunii.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr.403 din 11.02.2013 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ a fost respinsă cererea formulată de reclamantul D. G. dom. în . în contradictoriu cu pârâta Ț. V. dom. în București, .. 89, .,. .
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoria Motru sub nr._ reclamantul D. N. G. a chemat în judecată pârâta Ț. V. solicitând instanței ca, prin sentința ce se va pronunța să se constate intervenită vânzarea-cumpărarea terenurilor situate în extravilanul com. B., ., după cum urmează:
Vie -800 mp. situat în zona Bolborești, teren neagricol situat în Bolborești, teren agricol situat în Săliște în suprafață de 5000 mp. din care 100 mp. ocupat de CFR conform Adeverinței de proprietate nr. 112 /16.03.1992 eliberată de către CLFF B..
În motivare reclamantul a arătat că, printr-un înscris sub semnătură privată intitulat „chitanță” a cumpărat de la pârâtă suprafața de teren menționată mai sus pentru suma de 4.500.000 lei ROL, sumă pe care pârâta a primit-o pentru terenul vândut.
Că, prin convenția încheiată la data de 06.06.2003 s-au înțeles ca să perfecteze actul de vânzare - cumpărare în formă autentică la notar ulterior, lucru care nu o mai interesează pe pârâtă pentru definitivarea actelor conform legii .
În drept, cererea a fost motivată pe dispozițiile art. 1073,1077 Cod civil.
Instanța de fond a reținut că reclamantul la data de 06.06.2003 a cumpărat printr-un înscris sub semnătură privată intitulat „chitanță” suprafața de 800 mp. vie situat în zona Bolborești, teren neagricol situat în Bolborești, teren agricol situat în Săliște în suprafață de 5000 mp. din care 100 mp. ocupat de CFR conform Adeverinței de proprietate nr. 112 /16.03.1992 eliberată de către CLFF B..
Prețul acestei vânzări a fost de 4.500.000 lei, iar în urma întocmirii chitanței reclamantul a intrat în posesia terenului.
Până în prezent pârâta a refuzat să încheie actul de vânzare –cumpărare în formă autentică pentru terenul ce face obiectul înscrisului denumit „ chitanță”.
Înscrisul denumit „chitanță” a fost apreciat de către instanță ca având valoarea unui antecontract de vânzare cumpărare, generator de obligații de a face în sarcina părților, dat fiind faptul că înstrăinarea terenurilor se face numai prin act autentic.
În privința posibilității instanțelor judecătorești de a pronunța, pe baza unui antecontract de vânzare-cumpărare, o hotărâre care să țină loc de act autentic de înstrăinare, prin deciziile nr. 2614/1991 și nr. 222/1993, Curtea Supremă de Justiție a decis în sensul existenței unei astfel de posibilități, în temeiul art. 1073 și art. 1077 Cod civil. 1864 ( dispoziții legale aplicabile cauzei de față co0nform disp. art. 3 din L 71/2011) . S-a decis că prevederile Codului civil mai sus citate permit creditorului să obțină executarea întocmai a obligației asumate de către debitor, iar în cazul în care obligația de a face nu este adusă la îndeplinire de către debitor, creditorul poate fi autorizat de a o aduce la îndeplinire.
De asemenea, posibilitatea instanțelor judecătorești de a pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic de înstrăinare pe baza unui antecontract de vânzare-cumpărare a fost prevăzută și de legiuitor prin Legea nr. 247/2005, privind reforma în domeniile proprietății și justiției, în Titlul X, art. 5 alin. 2 ( în prezent abrogat de disp. art. 230 litera aa) din L. 71/2011) s-a prevăzut în mod expres că: „în situația în care după încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcții, una dintre părți refuză ulterior să încheie contractul, partea care și-a îndeplinit obligațiile poate sesiza instanța competentă care poate pronunța o hotărâre care să țină loc de contract”.
Astfel, pentru admisibilitatea acțiunii în pronunțarea hotărârii judecătorești care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare trebuie să fie întrunite, în mod cumulativ, următoarele condiții: să existe un antecontract valabil încheiat, să se dovedească antecontractul în condițiile dreptului comun, să existe refuzul uneia dintre părți de a autentifica actul de înstrăinare, partea care acționează să-și fi îndeplinit obligațiile asumate prin antecontract, promitentul-vânzător să fie proprietarul bunului promis, iar promitentul-cumpărător să nu fie incapabil de a dobândi acel bun la data pronunțării hotărârii.
Analizând aceste condiții, instanța a constatat îndeplinită cerința existenței unui antecontract încheiat între reclamant și pârât în data de 06.06.2003, sub forma unui înscris sub semnătură privată, care respectă condițiile de validitate prevăzute de art. 948-968 cod civil în materia convențiilor.
Întrucat convenția a fost consemnată într-un înscris sub semnătura privată, instanța a reținut că, acea convenție, nu a produs efectul translativ de proprietate specific vânzării, dar în virtutea principiului conversiunii actului juridic, actul juridic din speță are valoarea unui antecontract de vânzare-cumpărare.
De asemenea, referitor la dovada antecontractului, aceasta a fost realizată conform dreptului comun în materie de probe, părțile depunând la dosarul cauzei înscrisul sub semnătură privată, dovedior al antecontractului încheiat, aflat la fila 5 din dosar.
O altă condiție cerută pentru admisibilitatea acțiunii este ca promitentul-vânzător să fie proprietarul bunului promis deoarece, una dintre condițiile esențiale pentru validitatea contractului de vânzare cumpărare este aceea ca vânzătorul să fie proprietarul lucrului vândut, condiție consacrată de principiile de drept civil conform cărora „nimeni nu poate da ceea ce nu are” și „nimeni nu poate transmite altuia mai multe drepturi decât are el însuși”.
Din răspunsul înaintat de CLFF B. la solicitarea instanței ( fila 41) se reține că până în prezent, pentru terenul ce face obiectul antecontractului de vânzare –cumpărare nu s-a eliberat un titlu de proprietate pârâtei sau soțului său decedat.
Prin urmare, în speță nu s-a făcut nicio dovadă în sensul că pârâta ar fi proprietarul terenului înstrăinat, chitanța sub semnătură privată depusă la dosarul cauzei nefăcând nicidecum dovada dreptului de proprietate.
Pentru aceste considerente, instanța a constatat că nu este îndeplinită condiția ca promitentul-vânzător să fie proprietarul bunului promis.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul D. N. Gherorghe, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Susține recurentul că greșit nu s-a admis acțiunea pe motiv că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate pentru vânzător asupra bunului înstrăinat întrucât pârâta Ț. V. este moștenitoarea soțului său, Ț. G. potrivit certificatului de moștenitor nr. 19/2003, persoană de la care în anul 2002 a dobândit și proprietatea asupra unei locuințe.
Depune în dovedirea dreptului subiectiv de proprietate al vânzătorului adeverința de proprietate nr. 797/2013 emisă de Primăria comunei B..
Intimata pârâtă Ț. V. a depus întâmpinare, exprimându-și în esență acordul cu admiterea acțiunii reclamantului.
Recursul nu este fondat pentru considerentele care succed.
În fapt, se reține că prin înscris sub semnătură privată datat 2003, părțile au convenit înstrăinarea unui teren, care, față de natura juridică a înscrisului, constituie doar o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare, în alte cuvinte un antecontract. Ca atare, corect prima instanță a reținut că terenurile pot circula juridic, adică pot fi înstrăinate valabil, prin dobândirea dreptului de proprietate de către dobânditor, doar dacă se încheie un act autentic notarial, privit în sens de condiție ad validitatem, în concret condiție pentru însăși existența valabilă a actului între vii.
Or, înscrisul intitulat chitanță, raportat la prevederile art. 2 din Titlul X al Legii nr. 247/2005, care reglementează circulația juridică a terenurilor intravilane sau extravilane, cu sau fără construcții, nu îndeplinește condiția necesară transmiterii valabile a dreptului de proprietate din patrimoniul vânzătorului în cel al cumpărătorului. Prin conversie juridică, acest act constituie un antecontract, o promisiune de perfectare a convenției la notarul public în viitor.
Legea dă posibilitatea cocontractantului care și-a executat propria sa obligație să solicite intervenția instanței de judecată pentru a suplini voința părții care nu își îndeplinește obligația asumată prin convenție. Acest aspect rezultă din reglementarea art. 5 alin.2 din Titlul X al aceluiași act normativ susmenționat.
Una dintre condițiile pentru admisibilitatea acțiunii este dovedirea dreptului de proprietate în patrimoniul vânzătorului. Având în vedere că bunul promis a fi înstrăinat este unul din categoria celor supuse reconstituirii pe Legea nr. 18/1991, dovada dreptului de proprietate se face doar cu titlul de proprietate eliberat în condițiile legislației funciare. Faptul că până în prezent nu s-a emis titlu de proprietate în procedura funciară, deși a fost parcursă procedura administrativă a Legii nr. 18/1991 până la acest nivel, rezultă și din adresa nr. 1762/2013 stată în dosarul de recurs, emisă de Primăria comunei B..
Că doar titlul de proprietate este proba dreptului de proprietate pentru terenurile reconstituite în temeiul legislației funciare rezultă și din decizia nr. 1/1997 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în recurs în interesul legii.
Faptul că de la soțul pârâtei reclamantul a dobândit proprietatea asupra unei construcții în anul 2002 prin înscris sub semnătură privată nu are relevanță în speță, în materia construcțiilor la nivelul anului dobândirii nu era impusă de lege forma autentică pentru transmiterea dreptului de proprietate, ci forma actului juridic reprezenta numai o condiție probatorie, nu ad validitatem cum este în cazul terenurilor.
Ca atare, pentru admisibilitatea unei astfel de acțiuni întemeiate pe art. 5 alin.2 din Titlul X al Legii nr. 247/2005, este nevoie ca vânzătorul să fie proprietarul bunului, întrucât nimeni nu poate înstrăina decât ceea ce este al său. Pe cale de consecință, până la emiterea titlului de proprietate acțiunea de față apare ca prematură. Nu se poate constata o culpă a vânzătorului la acest moment cât timp este în imposibilitate de a – și executa obligația.
Față de cele de mai sus, instanța de fond a aplicat corect legea, în sensul dispozițiilor anterior evocate, încât, potrivit art. 312 alin.1 C.p.civ., se va respinge ca nefondat recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul civil declarat de recurentul reclamant D. N G. împotriva sentinței civile nr.403 din 11.02.2013 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Aprilie 2013 la Tribunalul Gorj.
Președinte, V. N. | Judecător, M. T. | Judecător, G. R. |
Grefier, E. L. B. |
Red. R. Gh.
09 Mai 2013
Thn. .
Jud. fond E.Șt.V..
| ← Fond funciar. Hotărâre din 02-07-2013, Tribunalul GORJ | Fond funciar. Decizia nr. 1089/2013. Tribunalul GORJ → |
|---|
