Fond funciar. Decizia nr. 1079/2014. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1079/2014 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 16-12-2014 în dosarul nr. 4550/263/2011*
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1079/2014
Ședința publică de la 16 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. B.
Judecător V. N.
Judecător R. B. T.
Grefier E. C.
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat pe recurenții reclamanții M. A., M. H. I. și M. G. împotriva sentinței civile nr. 1603/29.10.2014 pronunțată de Judecătoria Motru în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatele pârâte C. L. de Fond Funciar Padeș, C. Județeană de Fond Funciar Gorj, Direcția S. Gorj și Direcția S. M., având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții reclamanții M. A., M. H. I., asistați de avocat D. R., lipsă fiind recurentul reclamant M. G., fiind reprezentat de avocat D. R., intimatele C. L. de Fond Funciar Padeș, C. Județeană de Fond Funciar Gorj, Direcția S. Gorj și Direcția S. M.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care constatând recursul în stare de judecată s-a acordat cuvântul:
Avocat D. R. pentru recurenții reclamanții M. A., M. H. I. și M. G. a solicitat admiterea recursului, anularea HCJ nr.5791/2011 cu obligarea pârâtelor la reconstituirea suprafeței de 50,50 ha teren cu vegetație forestieră, respectiv 8,1728 ha gol alpin pe vechiul amplasament, obligarea CL Padeș să întocmească și să înainteze documentația în vederea emiterii titlului de proprietate. Arată că considerentele instanței de fond sunt eronate întrucât s-a interpretat greșit probatoriul, nu a dat eficiență unui act de proprietate, că într-un alt dosar același act a fost analizat ca fiind act de proprietate și s-a dispus reconstituirea în baza acestuia, că s-a făcut dovada continuității și valabilității dreptului de proprietate dobândit de către P. Al.Marti.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru sub nr. _ , reclamanții M. Alesia, M. H. I. și M. G. au formulat plângere împotriva HCJ nr. 5791 emisă de C. Județeană de fond funciar Gorj, la data de 18.11.2011, prin care s-a invalidat reconstituirea dreptului de proprietate înaintată de C. L. de fond funciar Padeș solicitată prin cererea nr. 443/23.11.2005, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Au arătat reclamanții că, motivele de fapt și de drept ale prezentei contestații le vor depune printr-un memoriu separat.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii 18/1991, Legii 1/2000 și Legii 247/2005.
În virtutea rolului activ consfințit de dispozițiile art. 129 alin. 5 C.proc. civ. din 1865, instanța a solicitat pârâtei CLFF Padeș să înainteze o copie certificată a HCJ 5791/18.11.2011, tabelul anexă vizând invalidarea cererii, cine a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate și să remită o copie a cererii respective, autorul după care a fost solicitată reconstituirea, actele anexă, procesul verbal al comisiei în care a fost pusă în discuție respectiva cerere, precum și motivul invalidării.
Cu adresa nr. 1466/22.03.2012, pârâta CLFF Padeș a răspuns solicitărilor instanței.
La data de 27.03.2013, reclamanții au depus la dosar motivele de fapt și de drept ale contestației împotriva HCJ 5791/2011, arătând că solicită anularea acest hotărâri și pe fond solicită obligarea intimatei CJFF Gorj la emiterea unei noi hotărâri prin care să consfințească reconstituirea dreptului de proprietate a terenurilor ce au făcut obiectul cererii nr. 443/23.11.2005 adresată CLFF Padeș.
Au arătat reclamanții că, la data de 23.11.2005 s-au adresat CLFF Padeș cu cererea nr. 443 să li se reconstituie dreptul de proprietate asupra terenului cu vegetație forestieră la care sunt îndreptățiți.
Că, în motivarea cererii au arătat că sunt moștenitorii legali ai lui P. I al Marti și că solicitarea lor privind reconstituirea dreptului de proprietate o fac pentru terenul cu vegetație forestieră situat în pct. cunoscut sub denumirea de ,, Olanul”.
Că, în susținerea cererii au depus acte de stare civilă.
Că, apreciază ca fiind netemeinică și nelegală invalidarea dreptului de proprietate, dată cu încălcarea dispozițiilor Legii 18/1991 Republicată.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii 18/1991, legii 1/2000 și legii 247/2005.
În dovedire, reclamanții au depus la dosar înscrisuri și au solicitat încuviințarea probei cu expertiză tehnică de specialitate și probei testimoniale, probe încuviințate de către instanță, în cauză fiind audiați martorii T. N., T. M. și B. I., iar raportul de expertiză a fost întocmit și depus la dosar de către domnul expert M. V..
Prin încheierea de ședință din 15.01.2013, în temeiul dispozițiilor art. 129 alin. 5 C.proc. civ., instanța a solicitat expertului să procedeze la identificarea terenurilor cu vegetație forestieră și gol alpin solicitate de către reclamanți la fila 74 din dosarul_ și schița de la fila 80 din același dosar, întrucât acesta nu a răspuns la toate obiectivele indicate de către instanță.
La data de 11.02.2013, expertul M. V. a depus la dosar suplimentul la raportul de expertiza tehnico – judiciară.
Prin încheierea de ședință din data de 12.02.2013 s-a dispus anularea raportului de expertiză și a suplimentului la raportul de expertiză întocmite de domnul expert M. V., iar în temeiul art. 212 alin. 1 C.p.civ. instanța a dispus refacerea în întregime a raportului de expertiză de către un alt expert de aceiași specialitate, astfel că, prin tragere la sorți a fost desemnată în cauză doamna expert P. V. .Expert P. V. a depus raportul de expertiză, raport la care părțile nu au formulat obiecțiuni.
Prin sentința civilă nr. 1766/08.10.2013 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ a fost respinsă plângerea formulată de petenții M. ALESIA, M. H. I. și M. G. în contradictoriu cu pârâtele C. L. DE FOND FUNCIAR PADEȘ, C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR GORJ. Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții M. A., M. H. I. și M. G.. Prin decizia nr. 18/17.01.2014 Tribunalul Gorj a admis recursul, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, cu recomandarea de a se solicita reclamanților să precizeze în mod explicit care este autorul lor de la care s-au preluat terenurile cu vegetație forestieră dobândite în proprietate de autorul comun P. I.Al.Marti prin actele de proprietate depuse la dosarul cauzei. Numai după identificarea acestui autor se va face aplicarea dispozițiilor Legii nr.1/2000, și anume art.6 din Legea 1/2000, în sensul administrării de probatorii cu privire la dovada dreptului de proprietate pentru terenurile cu vegetație forestieră deținute de autorul deposedat și pe cale de consecință îndreptățirea recurenților reclamanți la reconstituirea dreptului de proprietate. Cu aceeași ocazie se vor solicita organului local relații cu privire la eventuale cereri de reconstituire a dreptului de proprietate sau reconstituiri de drept de proprietate realizate în temeiul acelorași înscrisuri autentice prezentate de către recurenții reclamanți, cu atât mai mult cu cât, după cum rezultă din titlul de proprietate nr._/07.11.2008 și din depoziția martorului T. M. (care este rudă cu părțile) pentru terenurile din punctul „Olanul” s-a mai realizat o reconstituire a dreptului de proprietate în procedura prevăzută de legislația fondului funciar. D. după verificarea tuturor acestor aspecte vizând autorul deposedat, calitatea acestuia de persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate și lipsa unei reconstituiri anterioare pentru aceeași suprafață de teren (în favoarea reclamanților sau a altor moștenitori ai autorului P. I Al.Marti) se va putea proceda la soluționarea plângerii întemeiate pe dispozițiile art.53 din Legea 18/1991 și formulate de descendenții unuia dintre cei trei fii ai autorului P. I Al.Marti decedat în anul 1928.
Cauza a fost reînregistrată la Judecătoria Motru sub nr._ .
Reclamanții au depus la dosar note de ședință prin care au precizat că autorul deposedat, respectiv autorul lor de la care s-au preluat terenurile cu vegetație forestieră și gol alpin dobândite în proprietate de autorul comun P. I.Al.Marti prin actele de proprietate depuse la dosarul cauzei, este Marti I.. Aceștia au precizat atât prin notele scrise cât și în ședința publică din 05.03.2014, prin avocat, că își întemeiază acțiunea pe actul de partaj din 1910 transcris în anul 2013 al autorului P. I.Al.Marti.
Instanța a solicitat Comisiei Locale de Fond Funciar Padeș să depună la dosar dovada comunicării HCJ nr. 5791/18.11.2011 către reclamanți. Răspunsul a fost înaintat cu adresa nr. 7740/24.11.2011 (fila 59 și fila 82 din dosar).
Prin încheierea de ședință din 21.05.2014 instanța a dispus efectuarea în cauză a unei expertize topografice, numindu-se expert Toacsen I., raportul de expertiză întocmit regăsindu-se la dosar (filele 63-82). Asupra acestuia nu au fost formulate obiecțiuni.
Conformându-se recomandărilor deciziei de casare, instanța a solicitat pârâtei CLFF Padeș să precizeze dacă terenurile identificate de expert sunt ocupate de alte persoane și în caz afirmativ, să indice cu ce titluri de proprietate și să comunice dacă reclamanții sau alți moștenitori ai autorului P. I. Al. Marti au formulat alte cereri de reconstituire a dreptului de proprietate după acest autor, decât cererea nr. 443/23.11.2005, sau dacă reclamanților sau altor moștenitori ai autorului P. I. Al. Marti li s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza aceluiași act originar de proprietate invocat în prezenta cauză, respectiv actul de partaj din 1910 transcris în anul 1913 și, în caz afirmativ, să se înainteze actele eliberate acestora. Răspunsurile au fost comunicate cu adresele nr. 6800/09.09.2014 și nr. 8117/24.09.2014.
Prin sentința civilă nr. 1603/29.10.2014 pronunțată de Judecătoria Motru în dosar nr._ a fost respinsă plângerea formulată de petenții M. Alesia, dom. în Baia de A., nr. 92, Jud. M., M. H. I., dom. în Baia de A., ., M. G., dom. în Baia de A., ., în contradictoriu cu pârâtele C. L. de Fond Funciar Padeș, C. Județeană de Fond Funciar Gorj, Direcția S. M., cu sediul în mun. Dr.Tr.S.. . C., nr.22, jud. M. și Direcția S. Gorj, cu sediul în mun.Tg-J., . P., nr.3, jud. Gorj.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin cererea de față astfel cum a fost precizată ulterior, reclamanții au formulat plângere împotriva HCJ nr. 5791/18.11.2011 emisă de C. Județeană de fond funciar Gorj, hotărâre prin care s-a invalidat reconstituirea dreptului de proprietate, solicitând anularea acesteia și obligarea celor două intimate să le reconstituie dreptul de proprietate pentru terenurile cu vegetație forestieră și gol alpin menționate în cererea de reconstituire a dreptului de proprietate nr. 443/23.11.2005.
Instanța a reținut că, prin cererea de reconstituire înregistrată sub nr.443/23.11.2005, petenta M. A. și def. M. H. decedat la data de 24.02.2007, tatăl reclamanților M. H. G. și M. H. I., au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate după autorul P. I al Marti decedat la data de 22.03.1928.
Reclamanții au precizat prin notele de ședință de la fila 12 că autorul deposedat de la care au fost preluate terenurile cu vegetație forestieră și gol alpin dobândite în proprietate de autorul comun P. Al Marti, prin actul de partaj din 1910 transcris în 1913, este Marti P. I. decedat la 16.01.1974.
Marti P. I. decedat la 16.01.1974 este fiul autorului P. I. Al Marti decedat în anul 1928. M. Vergina decedată la 25.03.2004 cu moștenitor M. A. și M. H. decedat la 24.02.2007 cu moștenitori M. I. și M. G., sunt copii lui Marti P. I..
Așadar, reclamanții și-au dovedit vocația la reconstituire după autorul P. I Al Marti, fapt care reiese din actele de filiație aflate la dosarul cauzei, arborele genealogic depus de părți și actele înaintate de C. L. de Fond Funciar Padeș cu adresa nr. 8209/17.08.2010 și nr. 2953/06.05.2014.
Prin sentința civilă nr.2808/08.12.2010 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ a fost obligată C. L. de Fond Funciar Padeș să se pronunțe asupra cererii de reconstituire nr. 443/23.11.2005 și să înainteze Comisiei Județene de Fond Funciar Gorj o propunere de validare sau invalidare a reconstituirii dreptului de proprietate petenților.
Cererea a fost discutată în ședința Comisiei Locale de fond funciar Padeș din 23.08.2011, iar în urma analizei s-a propus invalidarea acesteia deoarece nu este specificată suprafața solicitată, nu este însoțită de schița amplasamentului solicitat a fi reconstituit și actul de proprietate anexat este neconcludent pentru a fi transpus în teren, propunere aprobată de intimata C. Județeană de Fond Funciar Gorj prin HCJ nr.5791/18.11.2011.
Potrivit disp. art. 53 alin. 2 din lg. 18/1991 împotriva hotărârii comisiei județene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul.
Din probele administrare în cauză, s-a constatat că prin HCJ nr. 5791/18.11.2011 (filele 35-37 din dosarul nr._ ) a fost invalidată cererea de reconstituire înregistrată sub nr.443/23.11.2005 (fila 31 din dosar nr._ ), formulată de petenta M. A. și def. M. H. decedat la data de 24.02.2007, tatăl reclamanților M. H. G. și M. H. I., prin care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru teren cu „vegetație forestieră și teren agricol” după autorul „deposedat” P. I al Marti decedat la data de 22.03.1928.
Din înscrisurile depuse la dosar de pârâta C. locală de fond funciar Padeș și concluziile expertului Toacsen I. din raportul de expertiză întocmit în cauza de față, raport pe care reclamanții au declarat că și-l însușesc, s-a constatat că reclamanții au înțeles să facă dovada dreptului de proprietate pentru terenul solicitat prin cererea de reconstituire nr.443 din 23.11.2005, cu actul de partaj nr. 292 din anul 1910 transcris în 1913 a autorului comun al reclamanților P. Al. Marti.
Așa cum reiese din „actul de partagiu” din 10 iulie 1910 transcris în 30 martie 1913, aflat la filele 33-35 din dosarul_, autorului comun al reclamanților, P. Al. Marti i se atribuie lotul nr.3, respectiv una curea gol alpin și pădure lată de 36 m și lungă din frontiera austro-ungară în jos până în ogașul numit al Văienilor.
Prin raportul de expertiză efectuat în prezenta cauză, a fost identificată o suprafață totală de 50,5052 ha teren cu vegetație forestieră și de 8,1728 ha teren gol alpin.
Conform concluziilor expertului terenul identificat a fost solicitat la reconstituire prin cererea nr. 443/23.11.2005 și se regăsește în „actul de partagiu” autentificat sub nr. 292/1910 în lotul lui P. Al Marti. Atât din concluziile expertului cât și din adresa Comisiei Locale de Fond Funciar Padeș nr. 8117/24.09.2014 (fila 101) a reieșit că nu au mai fost formulate alte cereri de reconstituire a dreptului de proprietate după autorul P. Al Marti decât cererea nr. 443/23.11.2005, că nu au fost prezentate acte din care să rezulte că petenților le-a mai fost reconstituit dreptul de proprietate pentru teren cu vegetație forestieră după același autor.
Expertul a menționat totodată că, numitei Titerea S. E. i-a fost reconstituit dreptul de proprietate prin titlul de proprietate nr._/07.11.2008 pentru suprafața cu vegetație forestieră de 20,7540 ha, într-adevăr în baza aceluiași act invocat de petenți în dosarul de față, însă după autorul N. B. care a primit lot distinct de al autorului P. Al. Marti, respectiv lotul nr.5 în același act de partaj din 1910. Totodată, expert Toacsen I., răspunzând obiectivului nr. 6 stabilit de instanță a precizat că, terenul în litigiu nu se regăsește în titlul de proprietate nr._/07.11.2008.
Potrivit dispozițiilor art. 6 alin. 1 ind. 1 din Legea 1/2000 titlurile de proprietate obținute anterior intrării în vigoare a Legii 18/1991 și existența liberă a vechilor amplasamente fac dovada absolută a proprietății.
Regula prevăzută de textul de lege menționat anterior se aplică atât terenurilor cu destinație agricolă cât și terenurilor cu destinație forestieră și gol alpin și se aplică în principiu indiferent de vechimea actelor primare de proprietate dar este necesar ca între persoana care apare titulară a dreptului de proprietate și persoana ce a fost deposedată să existe identitate.
În cauza de față, reclamantul nu a făcut dovada continuității, respectiv a faptului că I.. P M., fiul lui P. Al Marti decedat în anul 1928, era proprietarul terenului în litigiu în anul 1948. Ori, obiect al reconstituirii dreptului de proprietate pentru terenul cu vegetație forestieră îl reprezintă suprafețele de teren preluate de Statul Român în perioada 1948-1950, iar titular al dreptului de proprietate, în ceea ce privește îndreptățirea la reconstituire îl reprezintă autorul deposedat, în sensul de persoană de la care au fost preluate terenurile.
Răspunzând obiectivului nr. 4 al expertizei, expert Toacsen I. a menționat că nu au fost prezentate documente din care să rezulte care este autorul de la care s-au preluat terenurile cu vegetație forestieră dobândite în proprietate de autorul P. I. Al Martii.
Observând actele de la dosar și concluziile expertului în sensul că nu s-au prezentat acte vechi privind dovada continuității proprietății terenului în litigiu în patrimoniul autorilor reclamanților, văzând perioada lungă de aproape 40 de ani de la data actului de partaj cu care părțile și-au dovedit deținerea terenurilor în litigiu și până la preluarea terenurilor de către stat ulterior anului 1948, faptul că acestea nu au probat că în BAP-ul din 1848 al fiului lui P. Al Marti, respectiv I. Marti, se regăseau la data naționalizării terenurile forestiere și gol alpin solicitate, pentru a putea concluziona că acesta mai deținea la acea dată suprafețele de teren forestier și gol alpin deținute de autorul P. Al. Marti, este de prisos a se mai analiza dacă amplasamentul terenului este liber. În același sens nu pot fi avute în vedere nici depozițiile martorilor T. N. și B. I. audiați de instanță în primul ciclu procesual, nici unul dintre aceștia nefiind proprietar vecin sau moștenitor în sensul art.6 alin.1 indice 3 din Legea nr.1/2000.
Este de menționat totuși, în ceea ce privește amplasamentul, că atât C. L. de Fond Funciar cât și expertul au arătat că acesta este parțial ocupat de alte persoane.
Identificând însă terenul în litigiu, expertul a concluzionat răspunzând obiectivului nr. 9 al expertizei, în sensul că terenurile au fost identificate „pe limitele despre care s-a precizat de reclamanți că reprezintă vechiul amplasament”, așadar nu procedându-se la o identificare a vechiului amplasament al terenului înscris în actul prezentat de reclamanți.
Instanța a apreciat totodată nerelevantă în speță susținerea reclamanților în sensul că altor persoane menționate în actul din 1910 li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră, din moment ce legile fondului funciar, astfel cum s-a menționat mai sus impun îndeplinirea și a altor condiții în acest sens, condiții care în speță nu au fost dovedite.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții M. A., M. H. I. și M. G., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței și admiterea acțiunii, anularea HCJ nr.5791/2011 cu obligarea pârâtelor la reconstituirea suprafeței de 50,50 ha teren cu vegetație forestieră, respectiv 8,1728 ha gol alpin pe vechiul amplasament, obligarea CL Padeș să întocmească și să înainteze documentația în vederea emiterii titlului de proprietate.
Se arată că în ceea ce privește considerentele instanței de fond acestea sunt eronate întrucât s-a interpretat greșit probatoriul, nu s-a dat eficiență unui act de proprietate, respectiv a actului de partaj din anul 1910 și nici probei testimoniale prin care s-a făcut dovada deținerii de către autorul Marti I. a acestui teren până în anul 1948. Se arată de asemenea că într-un alt dosar același ”act de partagiu” a fost analizat ca fiind act de proprietate și s-a dispus reconstituirea în baza acestuia pentru o altă tulpină,că s-a făcut dovada continuității și valabilității dreptului de proprietate dobândit de către P. Al.Marti.
Mai arată că din moment ce intimatele nu au făcut obiecțiuni la raportul de expertiză și nu au produs nici un fel de probă contrarie a „actului de partagiu”, rezultă că valabilitatea actului nu poate fi catalogată ca fiind incertă doar prin trecerea timpului, ci printr-o probă de aceeași forță juridică.
Examinând recursul de față prin prisma criticilor formulate, tribunalul constată că acesta este fondat urmând a fi admis, casată sentința civilă recurată și reținută cauza pentru rejudecare pentru considerentele ce succed:
Prin sentința civilă atacată a fost respinsă plângerea formulată de recurenți împotriva HCJ nr.5791/2011, reținându-se în esență că în ceea ce privește actul de partaj nr.292 din anul 1910 transcris în anul 1913 al autorului comun al reclamanților P. Al Marti, prin acesta nu se face dovada continuității dreptului de proprietate asupra terenului menționat la lotul 3, respectiv a faptului că I. P.Marti, fiul lui P. Al Marti, decedat în anul 1928 era proprietarul terenului în litigiu în anul 1948.
Reține prima instanță că nu au fost prezentate acte vechi privind dovada continuității proprietății terenului în litigiu în patrimoniul autorului reclamanților, astfel încât apreciază ca fiind inutilă analiza existenței libere a amplasamentului terenului astfel cum acesta a fost identificat în raportul de expertiză.
Tribunalul reține că în ceea ce privește „actul de partagiu” pe care se prevalează reclamanții, acesta a constituit temei pentru reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea moștenitorilor autorului N. B., acesta fiind titularul lotului nr. 5 din acelasi act. Reconstituirea s-a făcut prin sentința civilă nr.1940/05.09.2007 a Judecătoriei Motru, din considerentele căreia reiese că pe baza înscrisurilor prezentate de moștenitoarea autorului B. N., respectiv actul de partaj din 1910, actul de donație transcris în 1926 și actul de vânzare din 1927, aceasta a făcut dovada îndreptățirii la reconstituire. Pentru aceasta s-a și emis titlul de proprietate pentru suprafața de 20,7540 ha.
Petenții din prezentul dosar invocă practic o situație discriminatorie față de moștenitorii unui alt copartajant în sensul că apreciază că motivarea instanței de fond nu ține cont de aspectul că într-un alt dosar, cu putere de lucru judecat, s-a dat eficiență juridică aceluiași act.
Din concluziile raportului de expertiză întocmit de expert Toacsen I., care urmează a se corobora cu răspunsul înaintat de CL Padeș, fila 91, reiese că a fost identificat amplasamentul terenului, fiind individualizate 27 de puncte, însă parte din acestea sunt libere, parte sunt ocupate, iar unele suprafețe sunt parțial ocupate prin emiterea altor titluri de proprietate.
Instanța de fond nu a clarificat în mod concret care este exact suprafața ocupată prin emiterea altor titluri și nici nu a analizat îndreptățirea la reconstituire a reclamanților, ci doar a motivat respingerea soluției motivat de aspectul lipsei dovezii continuității dreptului de proprietate.
Cu toate acestea, tribunalul reține că în prima decizie de casare se menționează în mod expres că la rejudecare se vor administra toate probatoriile ce vizează dovada dreptului de proprietate și îndreptățirea recurenților reclamanți la reconstituire precum și cu privire la aspectul unor reconstituiri anterioare pe aceeași suprafață, respectiv existența liberă a amplasamentului. Deși instanța de fond efectuează verificări cu privire la toate aceste aspecte, nu analizează în cuprinsul hotărârii îndreptățirea reclamanților la reconstituire, astfel încât se apreciază că sentința instanței de fond apare ca fiind dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor Legii nr.1/2000, iar argumentarea soluției exclusiv pe lipsa dovezii continuității dreptului de proprietate contravine disp.art. 304 punct 9 C.pr.civ. de la 1865.
Astfel, judecătoria nu s-a pronunțat pe fondul cauzei, ceea ce determină soluția de admitere a recursului, casarea sentinței și reținerea cauzei spre rejudecare, dat fiind faptul că este al doilea ciclu procesual și nu se poate dispune o nouă trimitere spre rejudecare.
Cu ocazia rejudecării se va pune în discuția părților necesitatea completării probatoriului prin efectuarea unui supliment la raportul de expertiză, respectiv obținerea de noi relații de la comisia locală din care să reiasă în mod concret care este suprafața ocupată și care este suprafața liberă pentru ca instanța să se poată pronunța asupra reconstituirii dreptului de proprietate. Vor fi de asemenea administrate toate probatoriile a căror necesitate va reieși din dezbateri, inclusiv prin atașarea spre observare a dosarului nr._ al Judecătoriei Motru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat pe recurenții reclamanți M. A., M. H. I. și M. G. împotriva sentinței civile nr. 1603/29.10.2014 pronunțată de Judecătoria Motru în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatele pârâte C. L. de Fond Funciar Padeș, C. Județeană de Fond Funciar Gorj, Direcția S. Gorj și Direcția S. M., având ca obiect fond funciar.
Casează sentința și reține cauza spre rejudecare și acordă termen la data de 13.01.2015.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 16.12.2014, la Tribunalul Gorj.
Președinte, D. B. | Judecător, V. N. | Judecător, R. B. T. |
Grefier, E. C. |
Red D.B.
22 Decembrie 2014
Thn. .
Jud. fond M. M. T.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 525/2014. Tribunalul GORJ | Fond funciar. Sentința nr. 890/2014. Tribunalul GORJ → |
|---|
