Pretenţii. Hotărâre din 12-06-2014, Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 12-06-2014 în dosarul nr. 3112/263/2013
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA Nr. 606/2014
Ședința publică de la 12 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. U.
Judecător M. G.
Grefier C. B.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelantul reclamant S. C. Județean de Urgență C., împotriva sentinței civile nr. 117 din 24.01.2014 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât C. I.-R..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței lipsa părților pentru termenul de astăzi și faptul că apelantul reclamant prin motivele de apel a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care constatându-se apelul în stare de judecată s-a trecut la soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru la data de 18.11.2013 sub nr._, reclamantul S. C. Județean de Urgență C. în contradictoriu cu pârâtul C. I. R., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea acestuia la plata sumei de 3874,88 lei, reprezentând contravaloarea zilelor de spitalizare ocazionate de spital cu serviciile medicale.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, în perioada 04.10.2009, pârâtul a fost internat la Secția CH Infantilă din cadrul S. C. Județean de Urgență C., iar contravaloarea zilelor de spitalizare a fost în cuantum de 3.874,88 lei, sumă ce nu a fost achitată până în prezent. A arătat că pârâtul a fost victima unui accident/agresiune, iar sumele ocazionate de tratamentul acordat acestuia nu se suportă din fondul asigurărilor sociale de sănătate, astfel că unitatea reclamantă trebuie să deconteze aceste sume către Casa de Asigurări de Sănătate D..
A mai susținut că aceste sume nu au fost recuperate din culpa beneficiarului serviciilor medicale, care nu a depus diligențe pentru a identifica autorul faptei ilicite și nu a înțeles să solicite tragerea la răspundere a celui care l-a accidentat, iar reclamanta a suferit o diminuare a patrimoniului.
Reclamanta a precizat că se impune angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtului, fiind întrunite condițiile privind existența faptei ilicite, existența prejudiciului, a legăturii de cauzalitate între faptă și prejudiciul produs și vinovăția făptuitorului.
A învederat că termenul de prescripție al dreptului la acțiune este de 5 ani, conform dispozițiilor art. 31 din Codul fiscal, debitul solicitat fiind o creanță bugetară.
În drept, a invocat dispozițiile art. 998-999 Cod civil, 112 Cod procedură civilă, art. 313 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
În conformitate cu dispozițiile art. 201 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța a comunicat cererea de chemare în judecată pârâtului, solicitându-i-se să depună întâmpinare în termen de 25 de zile, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
La termenul de judecată din data de 24.01.2014, stabilit în conformitate cu dispozițiile art. 201 alin. 4 Cod procedură civilă, instanța a constatat că reclamanta nu a depus dovada participării la ședința de informare cu privire la avantajele medierii, deși a fost citată cu această mențiune, motiv pentru care instanța a invocat din oficiu excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată.
Prin sentința civilă nr. 117 din 24.01.2014 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ a fost admisă excepția inadmisibilității cererii invocată din oficiu.
A fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul S. C. Județean de Urgență C., în contradictoriu cu pârâtul C. I.-R., ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut ca fiind incidente dispozițiile art. 601 lit. f din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, cu modificările și completările ulterioare, în sensul în care, în litigiile civile a căror valoare este sub 50.000 lei, partea interesată este ținută să facă dovada că a participat la ședința de informare cu privire la avantajele medierii. Instanța a apreciat că obiectul cauzei de față îl reprezintă un litigiu civil întemeiat de reclamantă pe dispozițiile art. 998-999 Codului civil din 1864, privind angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtului, valoarea acestuia fiind mai mică de 50.000 de lei.
În cauza de față, constatând că reclamanta nu a făcut dovada participării la ședința de informare cu privire la avantajele medierii anterior introducerii cererii de chemare în judecată, instanța a dispus citarea sa pentru termenul de judecată din data de 24.01.2014, cu această mențiune, fiindu-i adusă la cunoștință și sancțiunea ce intervine în cazul neîndeplinirii acestei obligații.
Întrucât reclamanta nu a depus dovada participării la ședința de informare cu privire la avantajele medierii în termenul dat în acest scop, în baza art. 2 alin.12 din Legea 192/2006, instanța a admis excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată invocată din oficiu, și, în consecință, a respins cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelantul reclamant S. C. Județean de Urgență C. criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea apelului a arătat că față de dispoziția instanței cu privire la dovada ședinței de informare privind avantajele medierii potrivit art. 2 din Legea nr. 192/2006, invocă excepția de inadmisibilitate a medierii, deoarece prezenta cauză nu cade sub incidența legii nr. 192/2006, deoarece lipsește obiectul acesteia.
Mai arată că dispozițiile art. 2 alin. 4 prevăd interdicția expresă de a dispune asupra drepturilor care face obiectul cauzei, respectiv natura debitului dedus judecății – acesta fiind creanța fiscală reglementată de legi speciale – Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, nu pot face obiectul medierii drepturilor strict personale, cum sunt cele referitoare la statutul persoanei, precum și orice alte drepturi de care părțile, potrivit legii, nu pot dispune prin convenție sau prin orice alt mod admis de lege.
Că, potrivit art. 2 alin. 2 „ medierea se bazează pe încrederea pe care părțile o acordă mediatorului, ca persona apta să faciliteze negocierile dintre ele și să le sprijine pentru soluționarea conflictului, prin obținerea unei soluții reciproc convenabile, eficiente și durabile”, ori având în vedere natura creanței nu pot oferi o soluție convenabilă de exemplu de a diminua, a scuti sau orice altă soluție convenabilă pentru pârât.
Tribunalul analizând motivele de apel invocate de apelantul reclamant, constată că apelul este fondat având în vedere următoarele considerente:
Prin cererea formulată reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 3874,88 lei reprezentând contravaloarea zilelor de spitalizare ocazionate de spital cu serviciile medicale, motivând că suma nu a fost recuperată din culpa beneficiarului serviciilor medicale, care nu a depus diligențe pentru a identifica autorul faptei ilicite și nu a înțeles să solicite tragerea la răspundere a celui care l-a accidentat.
Potrivit art. 2 pct. 1 din Legea nr. 192/2006 persoanele fizice sau juridice sunt obligate să participe la ședința de informare privind avantajele medieri, dovada participări la ședința de informare făcându-se printr-un certificat de informare eliberat de mediatorul care a realizat informarea, iar atunci când nu este îndeplinită obligația de a participa la ședința de informare, instanța poate să respingă cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă.
De altfel, aceste dispoziții au fost declarate neconstituționale ulterior pronunțării sentinței civile.
Potrivit dispozițiilor art. 193 alin. 2 Cod procedură civilă neîndeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocată decât de către pârât prin întâmpinare sub sancțiunea decăderii.
Tribunalul apreciază că în mod nelegal instanța de fond a admis excepția inadmisibilități acțiunii, excepție invocată din oficiu de instanță atât timp cât pârâtul nu a invocat lipsa acestei proceduri și nici nu a fost prezent la primul termen de judecată fixat de instanța de fond.
În considerarea celor expuse, tribunalul urmează a admite apelul și a anula sentința urmând a trimite cauza spre rejudecare pentru a soluționa cauza pe fond.
Văzând și dispozițiile art. 480 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelantul reclamant S. C. Județean de Urgență C., cu sediul în C., ., județul D., împotriva sentinței civile nr. 117 din 24.01.2014 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât C. I.-R., cu domiciliul în Motru, ..
Anulează sentința și trimite cauza spre rejudecare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Iunie 2014, la tribunalul Gorj.
Președinte, N. U. | Judecător, M. G. | |
Grefier, C. B. |
Red. N.U./Tehn. C.I.L/Jud. fond I.G.S./5ex/ 27 Iunie 2014
| ← Fond funciar. Sentința nr. 890/2014. Tribunalul GORJ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 248/2014. Tribunalul GORJ → |
|---|
