Fond funciar. Decizia nr. 1014/2014. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1014/2014 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 21-11-2014 în dosarul nr. 3741/317/2012*
Cod operator: 2443
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1014/2014
Ședința publică din 21 Noiembrie 2014
Completul compus din:
Președinte A. E. S.
Judecător N. B.
Judecător V. B.
Grefier L. P.
Pe rol fiind rejudecarea după casare, a acțiunii civile formulată de reclamanta I. M. în contradictoriu cu pârâtul C. T G. și intimatele C. L. de aplicare a Legii 18/1991 Scoarța și C. Județeană Gorj pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat M. A. pentru reclamanta I. M., avocat C. Teofila pentru pârâtul C. T G., lipsă fiind reprezentanții legali ai intimatelor C. L. de aplicare a Legii 18/1991 Scoarța și C. Județeană Gorj pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care avocat C. Teofila pentru pârâtul C. T G. a solicitat acordarea unui nou termen de judecată pentru a formula obiecțiuni la raportul de expertiză, motivat de faptul că pârâtul a fost în campanie electorală și nu a avut posibilitatea să observe raportul de expertiză.
S-a pus în discuția părților cererea formulată de apărătorul pârâtului, avocat M. A. pentru reclamantă solicitând respingerea cererii ca nefondată.
Instanța a respins cererea formulată de apărătorul pârâtului, apreciind că nu este întemeiată, în condițiile în care la termenul din 07.11.2014 s-a acordat părților, la solicitarea acestora un termen de judecată pentru observarea raportului de expertiză și formularea eventualelor obiecțiuni.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, s-a constatat cauza în stare de judecată și s-a acordat cuvântul părților.
Avocat M. A. pentru reclamantă I. M. a solicitat admiterea în parte a cererii,așa cum a fost precizată, constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._/2004, precum și a procesului -verbal de punere în posesie încheiat la data de 21.04.2004 pentru suprafața de 640 mp individualizată în schița 1, anexa 1 la raportul de expertiză, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în ambele cicluri procesuale, arătând că actele contestate sunt lovite de nulitate absolută, în condițiile în care pârâtul nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu, nu a fost validat cu suprafața de teren în litigiu, iar din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că suprafața menționată în titlul de proprietate eliberat pârâtului se suprapune cu suprafața reconstituită reclamantei pe o porțiune de 640 mp, suprafață care face parte din actele vechi de proprietate invocate de reclamantă. A depus concluzii scrise în acest sens la dosarul cauzei.
Avocat C. Teofila pentru pârâtul C. T G. a solicitat respingerea acțiunii, arătând că motivele invocate de reclamantă nu constituie motive de nulitate absolută care să conducă la desființarea actelor de proprietate eliberate pârâtului. S-a arătat că pârâtul este fiul numitului C. T., persoana care deține acte de proprietate cu privire la terenul în litigiu ,iar faptul că pârâtul nu a formulat cerere de reconstituire nu reprezintă un motiv de nulitate absolută care să atragă constarea nulității titlului de proprietate eliberat acestuia. Mai mult acest titlul de proprietate a intrat în circuitul civil
TRIBUNALUL
Asupra acțiunii civile de față.
Prin cererea înregistrată sub numărul_ pe rolul Judecătoriei Tg-Cărbunești reclamanta I. M. a chemat în judecată pe pârâții C. T.G., C. L. de Fond Funciar Scoarța și C. Județeană de Fond Funciar Gorj să se constate nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._/2004 emis pârâtului pentru suprafața de 2,9793 ha și a procesului – verbal de punere în posesie încheiat la data de 21.04.2004.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în anul 1991 înregistrată sub nr.4614/18.03.1991, prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafețele de teren ce au aparținut părinților săi, respectiv bunicii sale paterne Ochesel P.E. și mătușii sale S. P.M.(sora bunicii) și cu care acestea s-au înscris în CAP, conform registrului agricol și a actelor vechi de proprietate pe care le dețin (contract de donațiune și testament). In continuare arată reclamanta ca prin Hotărârea Comisiei Județene cu nr.11/1991 din 20.09.1991 i-a fost validat dreptul de proprietate pentru terenul solicitat, că ulterior s-a adresat Comisiei Locale Scoarța în vederea emiterii titlului de proprietate pentru suprafața validată si a primit răspuns de la această instituție că nu i se poate elibera înscrisul solicitat, întrucât în anul 2004 a fost emis titlu de proprietate numitului C. T.G..
A susținut că titlul de proprietate ce a fost emis pârâtului este eliberat fără respectarea procedurii prevăzute de Legea 18/1991.Astfel C. L. Scoarța precizează că, atât pârâtul, cât și tatăl său C. T. ca autori de rol pe raza Comunei Scoarța în perioada 1959 -1962, că pârâtul nu a formulat cerere de reconstituire, iar suprafața de teren cuprinsă în înscrisul atacat nu a fost validată, printr-o Hotărâre a Comisiei Județene Gorj .
Astfel potrivit art. III alin.1 lit.a (i) din Legea 169/1997 pentru modificarea și completarea Legii Fondului Funciar nr.18/1991 sunt lovite de nulitate absolută:” actele de reconstituire în favoarea unor persoane, care nu au avut niciodată teren în proprietate, predat la cooperativa agricolă de producție sau la stat sau care nu au moștenit asemenea terenuri”.În plus, dispozițiile art.58 din Legea 18/1991 modificată ulterior și republicată prevăd în mod clar că:”titlul de proprietate trebuie să corespundă întocmai actelor provizorii de proprietate și ori de câte ori exista o neconcordanță între titlul definitiv și actele premergătoare eliberării lui, se poate cere modificarea sau anularea titlului de proprietate”.
Că, din interpretarea textelor legale menționate mai sus, rezultă fără putință de tăgadă, că titlul atacat a fost emis cu încălcarea dispozițiilor imperative ale Legii 18/1991, întrucât pârâtul nu a fost înscris în CAP cu suprafața reconstituită, nu a formulat cerere de reconstituire și totodată nu exista o Hotărâre a Comisiei Județene Gorj, prin care să fi fost validat dreptul de proprietate reconstituit acestuia. A arătat că în situația în care acest înscris contestat lovit de nulitate absolută, și-ar produce efectele juridice în continuare ar fi în imposibilitatea obiectivă de a-i proteja dreptul de proprietate dobândit prin moștenire legală.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. III alin.1 lit.a(i) din Legea 169/1997.
La solicitarea instanței C. L. de aplicarea Lg 18/1991 Scoarța a comunicat documentația ce a stat la baza eliberării titlului de proprietate nr._/2004 emis pârâtului C. T.G. respectiv cerere de reconstituire a dreptului de proprietate înregistrată la Primăria comunei Scoarța sub nr. 3154/1991, proces -verbal de punere in posesie, împreună cu precizarea că deși a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate autorul petentului C. T. nu a fost validat cu terenuri agricole pe raza localității Scoarța printr-o HCJ. Aceeași pârâtă a comunicat documentația depusă de reclamantă în temeiul legii 18/1991 respectiv cerere de reconstituire a dreptului de proprietate înregistrată sub nr. 4614/8.03.1991, RA al autoarei S. M., HCJ 11/20.09.1991, tabelul nominal anexă la hotărâre, titlul de proprietate cu nr._/3.07.2006, proces - verbal de punere în posesie, împreună cu precizarea că potrivit RA 1959-1962 autoarea S. M. figura cu suprafața de 1,05 ha teren agricol, că potrivit HCJ 11/1991 anexa 3 aceasta apare validată cu suprafața de 0,96 ha teren agricol, ca până în prezent pârâta a reconstituit numitei I. M. suprafața de 4687 m.p. teren provenit de la autoarea S. M. potrivit titlului de proprietate cu nr._/2006, ca aceeași autoare potrivit RA deținea in punctul Săliște teren in suprafața de 0,29 ha agricol, ca cea din urma suprafața de teren nu se regăsește in titlul de proprietate cu nr._/2004 emis numitului C. G..
In cursul cercetării judecătorești pârâtul C. G. a formulat in temeiul art. 115-118 C.pr.civ întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamanta. A susținut că dreptul de proprietate asupra terenului înscris în titlu de proprietate a fost reconstituit in favoarea sa în mod corect și legal conform documentelor premergătoare care au stat la baza emiterii titlului de proprietate, reclamanta nedovedind nici un drept de proprietate legitim asupra terenului înscris în titlul său de proprietate, aceasta neavând titlu de proprietate pe terenul care se învecinează cu terenul său, că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. III din Legea nr.169/1997 cu modificările și completările ulterioare fiind evident faptul că reclamanta nu prezintă interes legitim în anularea titlului său de proprietate, drept pentru care invocă excepția lipsei de interes a reclamantei, excepție pe care solicită a fi admisă, iar pe fondul cauzei să fie respinsă acțiunea.
Arată faptul că și soțul reclamantei I. F. a formulat acțiune cu același obiect ce a fost soluționată în dosarul nr._ al Judecătoriei Tg-Cărbunești, acțiunea acestuia fiind respinsă prin sentința civilă nr.1266/20.04.2012 care a rămas definitivă și irevocabilă prin decizia nr.2523/10.09.2012 prin care a fost respins recursul reclamantului I. F.. În concluzie pentru toate aceste considerente solicită admiterea excepției lipsei de interes a reclamantei, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii formulată de reclamanta I. M. și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată pe care le va face cu acest proces în conformitate cu prevederile art.274 din Codul de Procedură Civilă.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare, susținând că interesul său rezultă din faptul că până in prezent nu s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru terenurile ce provin de la autoarea O. M. și S. M., terenuri solicitate in temeiul legii 18/1991, că nu i s-a reconstituit dreptul de proprietate decât parțial eliberându-i-se titlul de proprietate pentru suprafața de 4687 m.p. doar pentru autoarea S. M., că pârâta nu întreprinde niciun demers pentru a rezolva situația, ca aceeași pârâta afirmă că titlul de proprietate a fost eliberat pe baza cererii formulată de tatăl pârâtului, deși nu există HCJ de validare. A depus reclamanta în copie RA ale autoarelor sale O. E. si S. M..
Au fost solicitate relații suplimentare pârâtei Comisiei Locale de aplicarea Lg 18/1991 Scoarța care prin adresa cu nr. 3741 a susținut că prin HCJ 11/1991 au fost validate terenurile pe care le dețineau autorii de rol in perioada 1959-1962, că in RA autoarea de rol S. M. a deținut in punctul Săliște suprafața de 0,29 ha, iar autoarea O. E. a deținut in același punct suprafața de 0,24 ha, că reclamanta a fost validată cu suprafața de 0,96 ha teren ce provine de la autoarea S. M. si cu suprafața de 1,47 ha teren ce a aparținut autoarei O. E., însă aceste suprafețe se regăsesc in punctele toponimice distincte, suprafețele nefiind comasate ., că terenurile autoarei S. M. se regăsesc in punctele Săliște, N., G., Valea Scoarței, iar terenurile autoarei O. E. in punctele G., Taratel, B., R., Valea Scoarței, V., că pârâta a identificat in punctul Săliște o suprafața mai mare decât cea deținută in RA ale autoarelor și validată prin HCJ 11/1991, respectiv a identificat suprafața de 9155 m.p., iar autoarele au deținut in același punct suprafețele de 0,29 respectiv 0,24 ha, că terenul in litigiu se află în partea de Vest a proprietății autoarelor O. E. și S. M., iar curțile - construcții se află în partea de V a proprietății acestora, că numitul C. se învecinează cu autoarele in partea de vest, ca se pot întocmi acte de proprietate autoarelor pentru terenurile deținute in RA, însă in realitate numai in punctul Săliște, pârâta a identificat suprafața de 9155 m.p. teren provenit de la ambele autoare însă suprafața este mai mare decât cea validată acestora, fila 67.
Reclamanta la solicitarea instanței a precizat acțiunea menționând că suprafața pentru care solicită nulitatea titlului de proprietate eliberat pârâtului este de 1000 m.p., teren situat in punctul Săliște in satul Beacu M., o fâșie lunga de 216 m in partea de nord 3,5 m lățime la mijlocul fâșiei 4,8 m iar in partea de sud la drumul comunal Beacu M. 11,5 m, terenul fiind situat in T 39, P 1918.
Pentru identificarea și individualizarea terenurilor instanța a dispus in cauza efectuarea unei expertize de specialitate, fiind desemnat să efectueze expertiza M. A., obiectivele fiind de asemenea fixate in contradictoriu cu părțile prezente la termenul din data de 6.02.2013.
În termen legal reclamanta a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, ce au fost încuviințate de instanța motivat la termenul din data de 18.09.2013 potrivit încheierii de ședință de la aceea dată.
Au fost solicitate relații suplimentare Comisiei Locale de aplicarea Lg 18/1991 Scoarța care a menționat ca autorul de rol V. G. nu deținea teren in punctul Săliște, că pârâtului i s-a întocmit titlul de proprietate cu nr._/3.06.2004 pentru suprafața de 3,8396 ha teren ce provine de la autorul V. G. fila 165, că terenul in litigiu are o lățime de 4 m pe toata lungimea este situat in T 9 P 242,243 si T 39 P 1918, că pentru terenurile înscrise in titlul de proprietate ale autorului C. G. nu există emisă o hotărâre de validare a dreptului de proprietate.
Expertul a răspuns obiecțiunilor instanței procedând in acest sens la efectuarea unor alte măsurători si deplasare in teren
Prin sentința civilă nr.58/15.01.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr._ a fost respinsă excepția lipsei de interes invocată de pârât. A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta I. M. în contradictoriu cu pârâții C. T. G. ,C. L. Scoarța de Fond Funciar și C. Județeană Gorj de Aplicare a Legii 18/1991.
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că reclamanta I. C M. in termen legal, in temeiul legii 18/1991 a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul bunicii paterne O. P E. și al mătușii de sora a bunicii S. P M. teren predat in sistemul cooperativizat, in total suprafața de 2,48 ha. Arată în aceeași cerere că O. E. a deținut suprafața de 1,47 ha, menționând și punctele toponimice în care se afla situat terenul între acestea fiind și suprafața de 0,19 ha in punctul Săliște. În ceea ce privește terenurile autoarei S. M. arată că aceasta a deținut suprafața de 1,01 ha din care in punctul Săliște 0,25 ha.
Că ,în dovedirea dreptului de proprietate pentru terenul solicitat a depus reclamanta RA al autoarelor sale 1959-1962 potrivit căruia autoarea S. M. figura ca deținând suprafața de 1,05 ha, iar autoarea O. E. un total de 1,52 ha.
A reținut instanța că cererea de reconstituire a dreptului de proprietate a fost soluționată favorabil, fiind reconstituit dreptul de proprietate în favoarea reclamantei în calitate de moștenitoare a celor doua autoare pentru 1,47 ha ( O. E.) si 0,96 ha ( S. M.). Așadar prin hotărârea comisiei județene a fost stabilită întinderea dreptului de proprietate in favoarea reclamatei, moștenitoare a autoarelor sale pentru terenul dovedit, nu însă și amplasamentul terenurilor. Cele mai sus expuse au fost reținute de instanța in urma consultării înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, starea de fapt fiind susținută de pârâtă și confirmată de reclamantă .
În continuare a reținut instanța că potrivit mențiunilor din RA 1959-1962, cele doua autoare, au deținut teren in punctul Săliște în suprafață de 0,24 ha respectiv 0,29 ha.
Până în prezent reclamatei i s-a eliberat titlul de proprietate cu nr._ la data de 3.07.2006 pentru o suprafața de 4687 m.p. teren situat atât în extravilanul localității, cât și in intravilan, însă nu se menționează in acesta de la care dintre cele doua autoare provine terenul. Totodată reclamanta a fost pusă in posesie pentru acest teren, reclamanta fiind de acord cu amplasamentul stabilit.
Că, reclamanta solicita prin acțiunea introductivă la instanță nulitatea parțială a titlului de proprietate eliberat pârâtului C. T G. pentru un teren in suprafața de 1000 m.p. situat in punctul Săliște teren cu lungime de 216 m, potrivit precizării de la fila 81. Susține că terenul este reconstituit in favoarea pârâtului, persoana ce nu este îndreptățită la reconstituire pentru acest teren ce aparține de drept și de fapt acesteia.
Pârâtului C. T G. i s-a eliberat la data de 10.06.2004 titlul de proprietate cu nr._ ( a cărui nulitate se solicită) pentru un teren in suprafața de 2,9793 ha situat pe teritoriul localității Scoarța, județul Gorj in intravilan si extravilan, ca urmare a procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate.
În urma examinării documentației înaintate de pârâta C. L. de aplicarea Lg 18/1991 Scoarța ,instanța a reținut că cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru teren situat pe teritoriul acestei localități a formulat C. T. ,tatăl pârâtului, cerere înregistrată sub nr. 3145/1991. Se arată în cerere că în urma căsătoriei cu fiica numitului G. M V. i s-au dat cu titlu de zestre mai multe suprafețe de teren. Terenurile sunt descrise in cerere prin amplasament și punct toponimic.
A reținut instanța că potrivit datelor din RA 1959-1962, autorul V. G. avea înainte de preluarea de către CAP o suprafața totala de 6,55 ha, însă între terenurile menționate nu se descrie și teren in punctul Săliște.
De asemenea bunicul pârâtului C. C. deținea o suprafața de 3,77 ha potrivit filei de rol din aceeași perioada fila 189. Instanța a reținut că tatăl pârâtului C. T. este menționat ca făcând parte din componenta familiei, astfel că acesta nu deținea teren separat de al autorului C. C..
Că,prin HCJ nr.32/1991 a fost reconstituit dreptul de proprietate in favoarea autorului pârâtului ( tatăl său) pentru un teren in suprafața de 3,77 ha pe raza localității Tg- Cărbunești filele 190-191.
A reținut instanța că pentru terenurile solicitate de același autor pe raza localității Scoarța, și care au aparținut socrului sau V. G., a fost eliberat titlul de proprietate cu nr._/3.06.2004 pentru o suprafața de 3,8396 ha si titlu de proprietate a cărui nulitate se solicita cu nr._/10.06.2004 pentru o suprafața de 2,9793 ha, cel din urma fiind însă emis pe numele pârâtului.
Starea de fapt a fost reținută de instanța in urma consultării înscrisurilor depuse de pârâta Comisiei Locale de aplicarea Lg 18/1991 Scoarța și a înscrisurilor si explicațiilor oferite de pârât și necontestate de reclamantă, instanța urmând să stabilească dacă pârâtului i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru teren in punctul Săliște, dacă terenul din acest punct a fost reconstituit reclamantei și se află in actele primare de reconstituire ale acesteia și dacă terenul reconstituit reclamantei se suprapune cu terenul din titlul de proprietate al paratului.
Instanța a constatat că in favoarea reclamantei in calitate de moștenitoare a celor doua autoare s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru teren in suprafața de 1,47 ha respectiv 0,96 ha, reconstituirea făcându-se funcție de terenurile deținute potrivit RA. Astfel in punctul Săliște împreuna cele doua autoare au deținut o suprafața de 0,53 ha, teren la care este îndreptățită de altfel și reclamanta.
Că .terenul in litigiu a fost identificat de expert, in concluziile raportului de expertiza menționându-se că are o suprafața de 931 m.p. cu vecini la N - P. I., la E -I. M., la S- drum . -C. T G..
Arată expertul că terenul se află situat in punctul toponimic Saliste, . suprafața 378 m.p. aparține reclamantei, diferența de 553 m.p. fiind solicitată de autorul pârâtului C. T. și se regăsește in titlul de proprietate ce a fost eliberat pârâtului.
Același expert arată că terenul ce aparține reclamantei a fost reconstituit in favoarea acesteia si face parte din terenurile deținute de autoarele acesteia in punctul Săliște.
Explică expertul că potrivit planului parcelar depus de pârâtă si schița terenurilor întocmita la aceeași scara, terenul in suprafața de 1000 m.p. pentru care se solicita nulitatea titlului de proprietate nu se identifica cu terenul reconstituit acesteia sau cu cel deținut de autoarele sale in punctul Săliște. De altfel la efectuarea măsurătorilor in teren reclamanta nu a putut identifica terenul solicitat.
Confuzia în care este reclamanta o explică același expert prin aceea ca în planul parcelar existent la comisia pârâta, există o eroare in sensul ca . este înscrisa de doua ori. Transpune expertul pe planul parcelar fila 153, ambele terenuri situate in P 1918, unul dintre acestea fiind reprezentat de terenul pârâtului atribuit prin titlul de proprietate, celălalt de terenul reclamantelor.
Instanța a reținut concluziile raportului de expertiză întocmit de expert fiind logic argumentate și mai mult acestea se coroborează cu probele administrate in cauză. Astfel din documentația înaintată de pârâta comisie se reține că terenul situat in punctul Săliște este in suprafață de 9155 m.p, mult mai mare decât cea deținută de reclamantă și reconstituiăa in temeiul legii 18/1991 fila 58, că terenul reconstituit reclamantei nu se regăsește in titlul de proprietate emis paratului C. G..
Că ,potrivit art. III din Legea 169/1997 sunt lovite de nulitate absolută actele de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite potrivit legii la astfel de reconstituiri sau constituiri cum sunt actele de reconstituire în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren in proprietate predat la CAP sau la stat care nu au moștenit asemenea terenuri.
În cauză reclamanta nu a dovedit că terenul reconstituit acesteia în punctul Săliște se regăsește în titlul de proprietate al pârâtului, sau se suprapune cu terenul reconstituit acestuia. Reclamanta deține si folosește teren in acest punct, in suprafața reconstituita si este vecina cu terenul reconstituit paratului, terenurile parților fiind alăturate.
S-a mai reținut si faptul că în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul reconstituit paratului exista unele deficiente, însa acestea nu pot fi invocate de reclamanta ca si motiv de nulitate a titlului de proprietate, întrucât nu privesc terenul in litigiu.
Excepția lipsei de interes a reclamantei in promovarea acțiunii, excepție ce a fost invocată de pârât a fost respinsă, reținându-se că reclamantei i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru teren situat in punctul Săliște, astfel interesul in promovarea acțiunii este legitim. Actualitatea derivă din existența in patrimoniul reclamantei a unui drept subiectiv presupus a fi încălcat prin emiterea actului juridic in favoarea paratului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta I. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, recurs prin care a solicitat modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost precizată într-o teză principală, iar într-o teză subsidiară admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea completării probatoriului .
A invocat recurenta -reclamantă că, în cauza dedusă judecății subzistă motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C.pr.civ., întrucât sentința recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină și totodată a fost dată cu aplicarea greșită a legii .
Astfel, s-a invocat că în mod eronat instanța de fond a respins acțiunea în condițiile în care s-a constatat că există deficiențe în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul cuprins în titlul eliberat pârâtului, contestat în prezenta cauză, că pârâtul nu a formulat cerere de reconstituire, nu există o hotărâre a Comisiei Județene Gorj prin care să se fi validat dreptul de proprietate în favoarea reclamantului și mai mult, atât pârâtul, cât și autorul acestuia C. T. nu au figurat cu rol pe raza comunei Scoarța în perioada 1959-1962.
A invocat recurenta -reclamantă că a învestit instanța de judecată cu o acțiune prin care să se verifice legalitatea titlului de proprietate emis pârâtului C. G. în raport de dispozițiile Legii 18/1981 și art. III alin. 1 lit. i din Legea 169/1997 și cu toate că instanța reține că pârâtul nu era o persoană îndreptățită la reconstituire, întrucât nu a formulat cerere de reconstituire, că în punctul în litigiu nu a deținut teren agricol, că nu există o hotărâre de validare în favoarea pârâtului cu privire la această suprafață de teren, în mod paradoxal instanța reține totodată că aceste neregularități nu pot constitui motive de nulitate absolută, întrucât nu privesc terenul în litigiu .
În această situație recurenta-reclamantă a apreciat că au fost nesocotite dispozițiile art. 261 alin. 5 C.pr.civ., argumentele instanței de fond fiind nu numai contradictorii, dar și străine de natura pricinii .
Totodată a arătat recurenta-reclamantă că pentru punctul în litigiu i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,60 ha prin HCJ 11/1991, conform actelor vechi de proprietate, donație și testament,iar proprietarii vecini au recunoscut amplasamentul terenului său, terenul în litigiu fiind stăpânit de familia sa din anul 1928, astfel că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 22 din Legea 18/1991.
Că, prin însăși art. 8 din Decretul lege 42/1990 s-a recunoscut ,,de iure” dreptul său de proprietate și potrivit textelor de lege menționate a făcut dovada dreptului de proprietate asupra întregii suprafețe așa cum este deținută în fapt, fiind persoană îndreptățită la reconstituire și nefiind condiționată de un termen de formulare a cererii pentru diferența de teren, ca în cazurile prevăzute de art. 10- 11 din Legea 18/1991.
A invocat recurenta-reclamantă că hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii în raport de probatoriul administrat în cauză, în condițiile în care expertul desemnat a constatat că suprafața reconstituită pârâtului se suprapune cu suprafața ce i-a fost reconstituită ei, aspect conformat și de planul parcelar care menționează . titlul pârâtului, cât și în actele eliberate ei pentru o suprafață de 1000 mp, iar instanța apreciază că nu se impune admiterea cererii, motivând sumar că aceste neregularități se datorează erorii comise de intimata comisia locală de fond funciar, care a întocmit greșit planul parcelar în zonă.
În plus, în ipoteza în care acest titlu de proprietate emis pârâtului ar rămâne valabil, ar fi în imposibilitatea obiectivă de a-și apăra dreptul său de proprietate reconstituit în condițiile legii, întrucât în prezent pe rolul Judecătoriei Tg-Cărbunești se află înregistrată sub nr._ cauza ce are ca obiect revendicarea tocmai a acestei suprafețe de teren de către pârâtul C. G.
Prin decizia civilă nr. 522/4.04.2014 pronunțată de Tribunalul Gorj a fost admis recursul declarat de recurenta reclamantă I. M., casată sentința nr.58/15.01.2014 a Judecătoriei Tg . Cărbunești și reținută cauza spre rejudecare.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de control judiciar a reținut că completarea probatoriului pentru a se stabili dacă reclamanta este persoana îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu,în sensul prevăzut de Legea 18/1991, respectiv dacă suprafața de teren în litigiu se regăsește în actele vechi de proprietate invocate de reclamantă (actul de donație, actul de vânzare-cumpărare depuse la dosarul cauzei).
În ședința publică din 25.04.2014, în raport de considerentele deciziei de casare s-a dispus efectuarea în cauză a unei expertize specialitatea topografie și a fost numit expert topograf Toacsen I. pentru a identifica prin schiță, suprafață, dimensiuni, vecinătăți, număr de . pentru care se solicită nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._/2004 eliberat pârâtului C. T G., să se stabilească dacă această suprafață de teren a fost solicitată la reconstituirea dreptului de proprietate de către reclamantă și de pârât,iar în caz afirmativ să se indice numărul cererii sau cererilor formulate în acest sens, să se stabilească dacă terenul în litigiu se regăsește în actele vechi de proprietate invocate de reclamantă, respectiv actul de donație din anul 1928, actele de vânzare din anul 1911 și anul 1909,precum și testamentul din 15.10.1956, să se identifice suprafața menționată în actele vechi de proprietate invocate de reclamantă pentru care a fost chemat în judecată pârâtul C. G. și să se stabilească dacă aceasta se suprapune cu eternul din titlul de proprietate eliberat pârâtului.
Raportul de expertiză a fost depus la dosarul cauzei la data de 7.11.2014 ( filele 34-41) și părțile nu au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată și reține următoarele ;
Reclamanta I. C M. în termen legal, în temeiul Legii 18/1991 prin cererea înregistrată sub nr. 4614/18.03.1991a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul bunicii paterne O. P E. și al mătușii S. P M. ( sora bunicii) în suprafață totală de 2,48 ha, teren cu care cele două autoare s-au înscris în CAP, depunând în dovedirea dreptului de proprietate pentru terenul solicitat registrul agricol al autoarelor sale din perioada 1959-1962, potrivit căruia autoarea S. M. figura ca deținând suprafața de 1,05 ha ,iar autoarea O. E. suprafața de 1,52 ha, precum și actul de vânzare cumpărare din 19.09.1909, contract de donațiune din 6.09.1929 și testament încheiat la data de 15.10.1956.
Reclamanta a arătat în aceeași cerere că bunica paternă O. E. a deținut suprafața de 1,47 ha menționând și punctele toponimice în care se afla situat terenul, între acestea fiind și suprafața de 0,19 ha în pct. ,,Săliște” și că autoarea S. M. a deținut suprafața de 0,01 ha, din care în pct. Săliște 0,25 ha.
Prin HCJ nr.11/20.09.1991 a fost reconstituit dreptul de proprietate în favoarea reclamantei în calitate de moștenitoare a celor două autoare pentru 1,47 ha ( O. E.) și 0,96 ha (S. M.), stabilindu-se astfel întinderea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei în calitate de moștenitoare a celor două autoare.
În baza acestui HCJ reclamantei i-a fost eliberat titlul de proprietate nr._/3.07.2006 pentru o suprafață de 4687 mp, teren situat atât în intravilanul, cât și în extravilanul localității.
Se reține că reclamanta a solicitat prin acțiunea introductivă la instanță nulitatea parțială a titlului de proprietate și procesului-verbal de punere în posesie eliberat pârâtului C. T G. pentru un teren în suprafață de 1000 mp situat în pct. ,,Săliște” cu lungimea de 216 m (potrivit precizării de la fila 81), susținând că terenul în litigiu a fost reconstituit în favoarea pârâtului, persoană care nu este îndreptățită la reconstituire pentru acest teren, ce aparține de drept și de fapt reclamantei.
Conform documentației înaintate de pârâta C. locală de aplicare a Legii 18/1991 Scoarța pârâtului C. T G. i-a fost eliberat la data de 21.04.2004 proces- verbal de punere în posesie și la data de 10.06.2004 titlul de proprietate cu nr._ pentru un teren în suprafață de 2,9793 ha situat pe teritoriul localității Scoarța, în extravilan și intravilan și pentru acest teren a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate C. T., tatăl pârâtului, înregistrată sub nr. 3145/1991, însă nu există o hotărâre a Comisiei Județene Gorj, prin care să fie validată această suprafață .
Transpunând actele invocate de părți, expertul desemnat a menționat că amplasamentul terenului în litigiu pentru care se solicită nulitatea absolută a titlului de proprietate eliberat pârâtului se compune din suprafața de 704 mp situată în extravilan, Tarlaua 39, Parcelele A 1918 și P 1917, având ca vecini la N-P. I., V-C. T G., S și E –teren reclamantă și suprafața de 61 mp având ca vecini la N-teren reclamantă, la V- C. T G., la S și E-drum comunal.
Din această suprafață de teren, doar suprafața de 640 mp se regăsește inclusă în titlul de proprietate eliberat pârâtului, iar suprafața de 61 mp nu se regăsește înscrisă în titlul de proprietate eliberat pârâtului.
Conform actelor vechi de proprietate invocate de reclamantă și transpuse în teren de expert,reiese că în baza actului de vânzare din 19.08.1909 P. I O. a cumpărat de la B.I.P. I. V. o bucată de teren lungă de 94 m și lată de 20 m în partea de Nord și 18 m în partea de Sud, teren pentru care se menționează următorii vecini: E-C. P P. și cumpărătorul P. O., V-G. I P V., N-C. N P., S- cumpărătorul P. O..
Ulterior în baza actului de vânzar -cumpărare din 18.11.1911 P. I O. a cumpărat de la G. I. V. o bucată de teren lată de 22 m cu adaos și scăzământ și lungă de 100 m având ca vecini la N-C. petic, la S și E- cumpărătorul P. O., la V-vecin nelizibil.
Conform contractului de donațiune datat 6.09.1928 O. P. E.,bunica paternă a reclamantei a primit de la autorul acesteia P. O. un teren siliște de casă cu tot ce se afla pe acesta ,precizându-se că terenul are o lungime de 120 m, o lățime în partea de Nord de 40 m și în partea de Sud de 62 m și următorii vecini: N-P. C., E-I. P. și șoseaua, S-rest proprietate P. O. și V-G. M V..
Analizând prin comparație vecinătățile menționate în cele trei acte vechi de proprietate expertul desemnat a concluzionat că terenurile menționate în actele din 1909, respectiv 1911 se regăsesc incluse în contractul de donațiune din anul 1928 și totodată la nivelul anului 1909 P. O., anterior cumpărătorii din 19.08.1909 mai deținea teren, așa cum rezultă din vecinătățile menționate la Est și Sud pentru terenul achiziționat de la B.I.P. V., fapt ce conduce la concluzia că terenul donat autoarei reclamantei O. P E. în anul 1928 reprezintă terenurile cumpărate de P. O. în anul 1909 și 1911, cât și parte din terenul aflat în proprietatea acestuia anterior celor două cumpărături.
Conform concluziilor raportului de expertiză terenul în suprafață de 640 mp pentru care s-a eliberat pârâtului C. G. titlul de proprietate și procesul- verbal de punere în posesie contestate în prezenta cauză se regăsește în actul de donațiune din anul 1928.
Potrivi art. III din Legea 169/1997 sunt lovite de nulitate absolută actele de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite potrivit legii la astfel de reconstituiri sau constituiri .
În speța de față, reclamanta prin probatoriul administrat în cauză a dovedit că terenul în litigiu în suprafață de 640 mp a aparținut autoarei sale O. P E., pentru această suprafață a formulat cerere de reconstituire în baza legii fondului funciar, validată prin HCJ nr. 11/1991 și în consecință este persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 640 mp, pentru care s-a eliberat pârâtului titlu de proprietate și proces verbal de punere în posesie.
În aceste condiții excepția lipsei de interes a reclamantei în promovarea acțiunii, excepție invocată de pârât este nefondată, întrucât reclamanta are interes în promovarea acțiunii de față, de vreme ce pentru terenul în litigiu i-a fost reconstituit dreptul de proprietate în procedura specială a Legii fondului funciar, acest teren a aparținut autorilor săi și se regăsește în actele de proprietate eliberate pârâtului.
Din probele administrate în cauză rezultă clar că pârâtul nu este persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru această suprafață de teren, în condițiile în care nu a formulat cerere de reconstituire, nu există o hotărâre de validare în favoarea pârâtului cu privire la această suprafață de teren și nu a deținut teren agricol în punctul în litigiu.
Este adevărat că tatăl pârâtului C. C T. a formulat cererea înregistrată sub nr. 3154/26.02.1991, însă din conținutul acestei cereri reiese că acesta aducea la cunoștință faptul că anumite terenuri ce au aparținut lui G. V. (socrul său ), printre care și terenul situat în satul Beacu au fost ocupate de CAP Scoarța, însă pârâtul nu a dovedit faptul că terenul în litigiu a figurat la rolul agricol al său, sau al autorului său anterior cooperativizării și că acest teren a fost preluat de la autorii săi sau de la el de către CAP, astfel că nu este persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate.
Față de considerentele expuse, în temeiul art. III alin 1, lit.a din Legea nr. 169/1997 republicată, urmează să fie respinsă excepția lipsei de interes a reclamantei în promovarea acțiunii, invocată de pârât, va fi admisă în parte acțiunea formulată de reclamantă, cu precizarea ulterioară, urmând a se constata nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/2004 și procesului - verbal de punere în posesie încheiat la data de 21.04.2004 pentru suprafața de 640 mp, situată în T39, P A1918 și P1917, individualizată în raportul de expertiză efectuat de expert Toacsen I. (schița anexă 1), contur delimitat de punctele 15-16-8-9-10-X-B-15.
În baza art. 274 C.pr.civ. raportat la art. 277 C.pr.civ. de la 1864 urmează a fi obligați intimații- pârâți în solidar la plata sumei de 3200 lei cheltuieli de judecată către reclamantă, în ambele cicluri procesuale, din care suma de 300 lei reprezintă onorariu avocat în primul ciclu procesual conform chitanței depuse la dosar ( fila 202), 800 lei onorariu expert în primul ciclu procesual, 500 lei onorariu avocat în recurs conform chitanței depuse la dosar ( fila 17 dosar recurs) ,600 lei onorariu expert în rejudecare și 1000 lei onorariu avocat în rejudecare ( fila 43 dosar nr._ ).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția lipsei de interes, invocată de pârâtul C. T G..
Admite în parte acțiunea cu precizarea ulterioară, formulată de reclamanta I. M. în contradictoriu cu pârâtul C. T G. și intimatele C. L. de aplicare a Legii 18/1991 Scoarța și C. Județeană Gorj pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor .
Constată nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/2004 și procesului - verbal de punere în posesie încheiat la data de 21.04.2004 pentru suprafața de 640 mp, situată în T39, P A1918 și P1917, individualizată în raportul de expertiză efectuat de expert Toacsen I. (schița anexă 1).
Obligă intimații -pârâți la plata sumei de 3200 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 Noiembrie 2014 la Tribunalul Gorj.
Președinte, A. E. S. | Judecător, N. B. | Judecător, V. B. |
Grefier, L. P. |
Red. AES/tehn SL
Ex. 2 / 28 Noiembrie 2014
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 192/2014.... | Sechestru judiciar. Decizia nr. 77/2014. Tribunalul GORJ → |
|---|
