Contestaţie la executare. Decizia nr. 234/2014. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 234/2014 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 11-03-2014 în dosarul nr. 8543/318/2013
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 234/2014
Ședința publică de la 11 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. N.
Judecător G. R.
Grefier L. P.
Pe rol se află pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din 04.03.2014 privind judecarea apelului declarat de apelantul petent S. A. împotriva sentinței civile nr. 6634 din 01.10.2013 pronunțată de Judecătoria Tg. J., în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul pârât C. L. Tg. J. - Direcția Publică de Venituri, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită din ziua dezbaterilor.
Susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării di data de 04.03.2014, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 6634 din 01.10.2013 pronunțată de Judecătoria Tg. J., în dosarul nr._ a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatorul S. A., CNP_, cu domiciliul în Tg-J., localitate componentă Iezureni, nr. 8, jud. Gorj în contradictoriu cu intimata C. L. Tg J.-Direcția Publică de Venituri, Cod fiscal nr._, cu sediul în Tg-J., ., parter, jud. Gorj.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-J. la data de 31.05.2013, contestatorul S. A. a solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța, în contradictoriu cu intimata C. L. Tg J.-Direcția Publică de Venituri, să se dispună anularea somației nr._/06.04.2013, emisă în dosarul execuțional nr.8785/06.04.2013, cât și a titlului executoriu nr.9007/06.04.2013, emis pentru suma de 717,73 lei, reprezentând debit, în cuantum de 494 lei și majorări de întârziere în cuantum de 223,73 iei, precum și desființarea executării silite însăși; întoarcerea executării silite și restituirea tuturor sumelor reținute nelegal, dispunând restabilirea situației anterioare începerii executării silite, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, contestatorul a arătat că este proprietarul unui teren în suprafață totală de 1,17 ha, compusă din 4.200 mp teren siliște de casă, situat în mun.Tg-J., cartier Iezureni nr.8,jud.Gorj, având vecinii: N - A. G.; S - S. D.; E - calea ferată; V - șoseaua națională și 7.500 mp teren siliște de casă, situat în punctul „Sub coasta fabricii", în raza localității Iezureni, cu vecinii: E - Unitatea Fitosanitară (din cadrul D.A.R. Gorj - fostul Complex de semințe și protecția plantelor Gorj); V - râul J.; N - P. D. și întreprinderea de îmbunătățire a pajiștilor Tg-J.; S - Tașcău I., precum și al unei case de locuit aflate pe terenul de 4.200 mp, descris mai sus.
A arătat că proprietatea asupra acestor bunuri a dobândit-o în baza sentinței civile nr.2064/08.03.1995, pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._/1994, având ca obiect partajul succesoral asupra averii aparținând autoarei G. T., cauză în care a fost încheiată o tranzacție între cei trei moștenitori ai acestei autoare, fiecare dintre aceștia dobândind bunurile menționate în cuprinsul hotărârii adoptate.
Contestatorul a mai arătat că în baza acestei hotărâri, nr.2064/08.03.1995 a Judecătoriei Tg-J., s-a înscris cu bunurile pentru care a devenit proprietar la registrul agricol, așa cum rezultă din certificatul nr._/25.11.1999 emis de Primăria Tg-J., care atestă că figurează înscris la registrul agricol al anilor 1997-2000, la poziția 1 sector 26, cu suprafața totală de 1,17 ha, din care 1,10 ha teren arabil și 0,07 ha curți. Aceeași suprafață, de 1,17 ha, se regăsește și la registrul agricol perioada 2001-2005, așa cum rezultă din certificatul nr.3293/29.01.2003 al Primăriei Tg-J. și din certificatul nr.3238/29.01.2003 și din alte certificate, tot suprafața de 1,17 ha regăsindu-se înscrisă la registrul agricol și în anul 2009, conform certificatului nr._/27.05.2009, eliberat de Primăria Tg-J..
Contestatorul a susținut că ulterior, în anul 2013, a solicitat eliberarea unui certificat fiscal care să ateste suprafețele de teren cu care este înscris la registrul agricol, acest înscris fiindu-i necesar la Judecătoria Tg-J., eliberându-i-se certificatul fiscal nr.8825/25.02.2013, în care apare doar cu suprafața totală de 0,43 ha și nu cu suprafața de 1,17 ha, pentru care este proprietar și cu care a fost înscris la registrul agricol până în anul 2013, în baza sentinței civile nr.2064/08.03.1995 a Judecătoriei Tg-J..
De asemenea a susținut că pentru a clarifica acest aspect, al neînregistrării la registrul agricol, în anul 2013, cu întreaga suprafață, de 1,17 ha, a formulat o cerere la Primăria Tg-J., înregistrată sub nr.9751/01.03.2013, iar ca urmare a acestei cereri, a primit somația nr._/06.04.2013 și titlul executoriu nr.9007/06.04.2013, ambele emise de C. L. Tg-J. - Direcția Publică de Venituri în dosarul execuțional nr. 8785/06.04.2013, din care rezultă că, în perioada 2008-2013 nu ar fi achitat impozitul pe teren și impozitul pe clădiri, stabilindu-se un debit în cuantum total de 717,73 lei, reprezentând 494 lei impozit și 223,73 lei majorări de întârziere.
Contestatorul a apreciat că nu are nici o culpă în cazul în care ar exista o diferență de impozit de achitat, începând cu anul 2008, pentru suprafața de teren de 7.400 mp, reprezentând diferența dintre suprafața totală de 1,17 ha, pentru care este proprietar, în baza sentinței civile nr.2064/08.03.1995 a Judecătoriei Tg-J. și suprafața de 4.300 mp, cu care apare înscris la registrul agricol în anul 2013, conform certificatului nr.8825/25.02.2013 al Primăriei Tg-J., întrucât nu a formulat nici un fel de cerere și nu a depus nici un fel de înscris doveditor pentru a i se radia, de la registrul agricol, suprafața de 7.400 mp, el achitând impozitul pe întreaga perioadă 2008-2013, așa cum rezultă din chitanțele pe care le atașează contestației de față, ultima chitanță fiind din data de 20.02.2013, pentru suma de 150 lei.
În această situație, a apreciat că titlul executoriu nr.9007/06.04.2013, emis în dosarul execuțional nr.8785/06.04.2013 și somația nr._/06.047.2013, emisă în același dosar sunt nelegale.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 172-174 din OG nr.92/2003 (privind Codul de procedură fiscală), art.711 alin. 1, 2 Cod de procedură civilă, art.712 alin.2 Cod de procedură civilă, art.714 și următoarele Cod de procedură civilă.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității introducerii acțiunii, iar pe fond respingerea contestației la executare ca netemeinică și nefondată.
Intimata a susținut că la baza emiterii formelor de executare contestate a stat decizia de impunere nr._/28.02.2013, înmânată sub semnătură contestatorului, decizie care nu a fost contestată.
A arătat că prin decizia de impunere menționată a fost stabilit impozitul pentru terenurile dobândite în baza sentinței civile nr._/08.03.1995 a Judecătoriei Tg-J..
A invocat dispozițiile art. 259 alin. 6 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, potrivit cu care„Orice persoană care dobândește teren are obligația de a depune o declarație privind achiziția terenului la compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale în termen de 30 de zile, inclusiv, care urmează după data achiziției" și a susținut că, contrar acestor prevederi legale, contestatorul a depus la sediul intimatei Certificatul nr. 3293/29.01.2003 eliberat de Registrul Agricol din cadrul Primăriei Tg-J., conform căruia a declarat pe propria răspundere că are în proprietate teren în suprafață totală de 1,17 ha, dar la alte categorii de folosință decât cele declarate la data de 28.02.2013. Astfel, din total, suprafața de 0,60 ha a fost declarată la categoria „alte terenuri", categorie neimpozitată conform Legii nr. 571/2003, privind Codul Fiscal. La data de 20.01.2004 a prezentat Certificatul nr. 1860 prin care suprafața de teren declarată la categoria „curți și clădiri" a fost modificată de la 0,07 ha la 0,02 ha, impozitul reducându-se considerabil. Terenul în suprafață de 0,10 ha declarat în anul 2003 la categoria „fânețe" nu se mai regăsește în declarația din anul 2013, la fel si suprafața de 0,05 ha teren arabil intravilan, ambele suprafețe având valoare impozabilă mai mică decât cea a terenului arabil extravilan, categorie la care sunt incluse cele două suprafețe începând cu anul 2013. La data de 28.02.2013 și-a modificat declarația în sensul că deține 0,03 ha teren curți construcții, 039 ha teren arabil intravilan și 0,75 ha teren arabil extravilan.
De asemenea, intimata a invocat dispozițiile art. 91 alin 1 din OG nr. 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală, cu modificările și completările ulterioare, în conformitate cu care „Dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie in termen de 5 ani, cu excepția cazului in care legea dispune altfel”, precum și pe cele ale alin. 2, în conformitate cu care „(2) Termenul de prescripție a dreptului prevăzut la alin. (1) începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală potrivit art 23, dacă legea nu dispune alțfel ".
A susținut că, în consecință, s-a procedat la stabilirea impozitului pentru terenul în suprafață de 7500 mp dobândit în baza Sentinței civile nr. 2064/08.03.1995, la categoria de folosință „arabil extravilan", începând cu data de 31.12.2007, iar formele de executare contestate au fost emise pentru recuperarea impozitului stabilit pentru terenul în suprafață de 7500 mp și a majorărilor corespunzătoare, inclusiv impozitul pe clădire și teren aferent semestrului I al anului 2013.
Intimata a atașat întâmpinării copii după: somația nr._/06.04.2013, titlul executoriu nr. 9007/06.04.2013, confirmare de primire din data de 09.05.2013, decizia de impunere nr._/28.02.2013, declarația fiscală nr._/28.02.2013, sentința civilă nr. 2064/08.03.1995, certificatul nr. 3293/29.01.2003 eliberat de Registrul Agricol, certificatul nr. 1860/20.01.2004 eliberat de Registrul Agricol.
Contestatorul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției tardivității contestației ca neîntemeiată, arătând că actele de executare i-au fost comunicate, potrivit confirmării de primire, pe data le 09.05.2013, iar la data de 24.05.2013, prin serviciul poștal, așa cum rezultă din recipisa poștală și lin confirmarea de primire, a trimis la instanța contestația la executare împotriva titlurilor executorii.
Cu privire la susținerile pe fondul cauzei formulate prin întâmpinare de către intimata C. L. Tg-J. - Direcția Publică de Venituri, a arătat că acestea sunt neîntemeiate.
La termenul de judecată din data de 17.09.2013 reprezentanta intimatei a solicitat instanței să ia act că nu mai susține excepția tardivității contestației, invocată prin întâmpinare.
În vederea soluționării cauzei, instanța a dispus ca intimata să formuleze precizări privind conținutul deciziei de impunere în baza căreia au fost emise actele de executare contestate în sensul explicitării modului de cuantificare.
La data de 25.09.2013 intimata a formulat precizări cu privire la modalitatea de calcul a sumelor menționate în titlul executoriu, raportat la decizia de impunere nr. 810/28.02.2013, așa cum i s-a solicitat de către instanță la termenul din 17.09.2013.
Astfel, intimata a arătat că în decizia de impunere nr._/28.02.2013 este individualizat impozitul pe teren aferent anului 5, respectiv 183 lei, precum și impozitul pentru terenul arabil extravilan în suprafață de 7500 mp, stabilit începând cu data de 31.12.2007 și până la data de 31.12.2012, respectiv 298 lei (sumă ce se găsește și în titlul executoriu nr. 9007/06.04.2013, divizată pe ani, la rubrica „Debit”: 26,50 lei + 26,50 pentru anul 2008; 26.50 lei + 26,50 lei pentru anul 2009; 32 lei + 32 lei pentru anul 2010, 32 lei + 32 pentru anul 2011; 32 lei + 32 lei pentru anul 2012), exclusiv majorările corespunzătoare, care se calculează după expirarea termenelor legale de plată, conform prevederilor art. 124 ind. 1 alin. (1) din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
A arătat că până în luna aprilie 2010, conform art. 120 alin. 7 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură ală, nivelul majorării de întârziere era de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, iar după această dată, conform art. 124 ind. 1 alin. (2) din același act normativ, ., Nivelul majorării de întârziere este de 2% din cuantumul obligațiilor fiscale principale neachitate în termen, calculată pentru fiecare lună sau fracțiune lună, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei vate inclusiv. "
Intimata a mai arătat că în titlul executoriu nr. 9007/06.04.2013, pe lângă impozitul stabilit pentru fiecare categorie de terenn, sunt calculate majorările de întârziere corespunzătoare, conform prevederilor legale mai sus enunțate, fiind evidențiate în rubrica „Majorări de întârziere" astfel: - pentru terenul cu construcții, la impozitul în sumă de 79 lei s-au calculat majorări de întârziere în sumă 1,58 lei pentru luna aprilie 2013; - pentru terenul arabil intravilan, la impozitul în sumă de 30 lei s-au calculat majorări de întârziere în sumă de 0,06 lei pentru luna aprilie 2013; pentru terenul arabil extravilan în suprafață de 7500 mp. la debitele arătate mai sus, s-au calculat majorări astfel: 39,78 lei + 34,93 lei pentru anul 2008; 30,10 lei + 25,25 lei pentru anul 2009; 24,67 lei + 84 lei pentru anul 2010; 16,00 lei + 12,16 lei pentru anul 2011; 8,32 lei + 4,48 lei pentru anul 2012; 4 lei pentru anul 2013 (debit 37 lei).
S-a susținut că celelalte majorări reprezintă diferențe neachitate, întrucât obligațiile fiscale au fost achitate, în anii anteriori, după termenele legale de plată. De asemenea în acest titlu executoriu este cuprins și impozitul pe clădire în sumă de 50,00 lei și majorările de întârziere corespunzătoare în sumă de 1,00 lei, impozit ce nu se regăsește în decizia de stabilire a impozitului pe teren nr._/28.02.2013.
În ședința publică din data de 17.09.2013 contestatorul a precizat instanței că nu a contestat decizia de impunere nr._/28.02.2013.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarea stare de fapt:
Prin prezenta contestație la executare dedusă judecății contestatorul a formulat critici privind formele de executare emise în dosarul nr. 8785/06.04.2013, respectiv somațiile de plată și titlul executoriu nr. 9007/06.04.2013.
S-a reținut de instanță că la baza emiterii formelor de executare contestate a stat decizia de impunere nr._/28.02.2013, înmânată sub semnătură contestatorului, fapt ce rezultă din mențiunile făcute de contestator pe această decizie.
S-a constatat de instanță că această decizie de impunere, care practic a stat la baza emiterii actelor de executare nu a fost contestată de contestator în termenul legal, fapt ce rezultă din declarația expresă a acestuia din ședința publică din data de 17.09.2013.
S-a apreciat de instanță că, în conformitate cu dispozițiile legale ce reglementează contestația la executare, dispoziții legale ce sunt incidente în cauză, respectiv disp. art. 712 alin. 2 C.p.c., prin contestația la executare propriu zisă nu se pot invoca motive de fapt și de drept privitoare la fondul cuprins în titlul executoriu, în condițiile în care legea prevede o cale procesuală distinctă pentru desființarea deciziei de impunere care a stat la baza actelor de executare.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 205 alin. 1 din OG 92/2003, privind Codul de procedură fiscală, contestatorul avea posibilitatea de a contesta această decizie de impunere, urmând procedura prevăzută de acest text legal și ulterior formulând contestație pe calea contenciosului administrativ, însă acesta nu a uzitat de această cale legală alternativă pe care legea o prevedea.
Așadar, instanța a constatat că în cursul soluționării prezentei contestații la executare, dat fiind faptul că împotriva deciziei de impunere contestatorul avea deschisă calea procedurală a contestării acestei decizii de impunere conform Codului de procedură fiscală, cale pe care nu a folosit-o, acesta nu mai poate să invoce motive de drept sau de fapt privitoare la fondul drepturilor menționate în această decizie de impunere, concluzie care se impune în raport de dispozițiile art. 712 alin. 2 C.p.c.
De asemenea, instanța a constatat că actele de executare contestate, respectiv titlul executoriu nr. 9007/06.04.2013 și somația de executare au fost emise în baza deciziei de impunere_/28.02.2013, intimata oferind explicații complete prin precizările depuse la dosarul cauzei privind cuantificarea sumelor datorate de către debitorul contestator.
S-a apreciat de instanță că actele de executare subsecvente și care sunt contestate de către contestator au fost emise cu respectarea dispozițiilor deciziei de impunere nr._/28.02.2013 prin luarea în considerare a explicațiilor depuse de intimată privind cuantificarea sumelor datorate.
În acest context, instanța a apreciat că nu mai este necesară și utilă efectuarea unei expertize contabile în sensul celor solicitate de către contestator.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatorul S. A., solicitând schimbarea hotărârii, admiterea contestației la executare și a celei la titlu, desființând atât titlul executoriu nr. 9007/2013, precum și executarea silită însăși. În subsidiar, a solicitat reținerea cauzei spre rejudecare pentru administrare de probe.
Susține apelantul că prima instanță nu a verificat susținerile sale, făcând confuzie între contestația formulată cu referire la dosarul execuțional nr. 8785/2013, în baza somației nr._/2013 a Direcției Publice de Venituri din cadrul Consiliului L. Tg-J. cu contestația împotriva deciziei de impunere din data de 28.02.2013, pe care nu a înțeles să o conteste.
În esență, evocă starea de fapt, arătând că prin sentința civilă de partaj judiciar nr. 2064/1995 i s-a stabilit dreptul de proprietate exclusiv asupra bunurilor, iar în perioada 1997-2000 și 2001-2005 a figurat la registrul agricol cu aceeași suprafață de teren de 1,17 ha. Ulterior, în anul 2013, conform certificatului fiscal nr. 8825/2013, figura în registrul agricol doar cu 0,43 ha.
Apreciază că stabilirea de către organul fiscal a unor debite împotriva sa nu este legală în condițiile în care nu a declarat vreo micșorare a suprafeței de teren proprietatea sa, iar dacă prin absurd în 2013 ar fi declarat suprafețe mai multe decât cele deținute anterior nu i se putea calcula retroactiv impozitul începând cu anul 2008, chiar dacă ar exista diferențe de categorii ale imobilelor.
Pe de altă parte, arată că intimata nu a demonstrat de ce există diferențe de valoare a creanței bugetare între cea constatată în decizia de impunere față de cea din titlul executoriu.
Apreciază că era necesară o expertiză contabilă; în plus, că faptul necontestării deciziei de impunere nu conduce indubitabil la legalitatea calculării sumelor menționate în titlul executoriu.
În drept, a invocat prevederile art. 470 alin.3 C.p.civ.
Intimata Direcția Publică de Venituri Tg- J. a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului declarat.
Apreciază că în mod corect prima instanță a respins contestația la executare în condițiile în care nu a fost contestată pe calea procedurii speciale separate decizia de impunere care stă la baza titlului executoriu, invocând prevederile art. 712 alin.2 C.p.civ.
Mai arată că existența certificatului nr. 8825/2013 nu influențează soluția în cauză întrucât este emis de Serviciul Agricol al municipiului Tg- J., care are o evidență separată, nu de intimata în cauză. Pe de altă parte, precizează că sumele datorate privesc modificarea categoriilor de folosință ale terenului, dar și impozitul pe construcții, acesta din urmă necalculat retroactiv.
În drept, invocă prevederile art. 205 C.p.civ.
Au fost depuse concluzii scrise de către apelant.
Apelul nu este fondat pentru considerentele care succed.
În mod greșit susține apelantul că instanța de fond a confundat executarea silită pe care o contestă în prezenta cauză, anume relativă la titlul executoriu nr. 9007/2013 cu decizia de impunere care a stat la baza emiterii acestui titlu întrucât a reținut fundamentat instanța că în prezentul dosar a fost învestită cu o contestație la executarea propriu-zisă a debitului.
Or, așa cum recunoaște chiar apelantul în cererea de apel, acesta nu a atacat în instanță decizia de impunere, act administrativ care stă la baza emiterii unui titlu executoriu și pentru care legea specială prevede o procedură de contestare diferită în fața instanței de contencios administrativ.
În condițiile în care decizia de impunere, comunicată debitorului, nu a fost contestată, în mod corect prima instanță a apreciat că sunt incidente prevederile art. 712 alin.2 C.p.civ., în sensul că în cadrul contestației la executare silită propriu-zisă nu se pot formula apărări de fond dacă legea a reglementat o procedură separată în acest scop, ci doar apărări care privesc strict procedura de executare silită fără atingerea fondului dreptului.
De asemenea, intimata a explicat suma cuantificată în titlul executoriu prin precizările solicitate și depuse în cauză.
Reține instanța de apel că intimata nu a avut în vedere o diminuare a suprafeței terenului aflat în proprietatea contestatorului, ci modificarea categoriei de folosință, necomunicată potrivit art. 258 alin.7 și art. 259 alin.7 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal intimatei de către titularul dreptului subiectiv și care include și impozitul pe construcții.
Ca atare, în baza art. 480 C.p.civ., se va respinge apelul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul petent S. A. CNP_, cu domiciliul în Tg-J., localitate componentă Iezureni, nr. 8, jud. Gorj împotriva sentinței civile nr. 6634 din 01.10.2013 pronunțată de Judecătoria Tg. J., în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul pârât C. L. Tg. J. - Direcția Publică de Venituri, cod fiscal nr._, cu sediul în Tg-J., ., parter, jud. Gorj, având ca obiect contestație la executare, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 11.03.2014 la Tribunalul Gorj.
Președinte, V. N. | Judecător, G. R. | |
Grefier, L. P. |
Red.R.Gh.
13 Martie 2014
Thn. .
Jud. fond D. C.
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 977/2014. Tribunalul GORJ | Pretenţii. Decizia nr. 789/2014. Tribunalul GORJ → |
|---|
