Fond funciar. Decizia nr. 113/2014. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 113/2014 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 29-01-2014 în dosarul nr. 4648/317/2012
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA Nr. 113/2014
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. A. C.
Judecător D. F. T.
Judecător Nicolița Ș.
Grefier C. B.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurentul reclamant Președintele Comisie Locale de Fond Funciar al comunei Stejari, județul Gorj, împotriva sentinței civile nr. 2343 din data de 04.10.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a lipsit recurentul reclamant Președintele Comisie Locale de Fond Funciar al comunei Stejari, județul Gorj, a lipsit intimatul D. I. reprezentat de avocat N. M., au lipsit intimatele T. Speranța și C. L. de Fond Funciar Stejari.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care în lipsa altor cereri s-a constat recursul în stare de judecată și s-a acordat cuvântul:
Avocat N. M. pentru intimatul D. I. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată. Expune starea de fapt și precizează că pârâții au formulat cerere de reconstituire și au fost validați prin HCJ 12/1991 în baza căreia s-a emis adeverința de proprietate contestată și motivul invocat nu s-a dovedit, respectiv nu s-a făcut dovada că terenul a fost trecut în domeniul public.
Mai precizează că adeverința a fost avută în vedere la soluționarea cauzei ce a avut ca obiect obligație de a face și prin sentința civilă nr. 2663 din 23.09.2010 pronunțată în dosarul nr._ aceasta a fost analizată.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată la data de 16.11.2012, reclamantul L. Ș. – în calitate de primar al comunei Stejari și președinte al Comisiei Locale de Fond Funciar Stejari, a chemat în judecată pe pârâții C. L. de Fond Funciar Stejari, D. I. și T. Speranța și a solicitat anularea adeverinței de proprietate nr.1086/13.04.1995 privind pe autor D. D. E., pentru suprafața de 1 ha teren agricol și întocmirea unei alte adeverințe cu amplasamentele corecte și autor defunct D. E. și moștenitori D. I. și T. Speranța.
Prin cerere reconvențională, pârâții reclamanți au solicitat să se constate nulitatea absolută a procesului verbal de punere în posesie nr. 1454 din 2.05.2009, precum și a schiței aferente acestuia, deoarece aceste acte nu corespund realității din teren, în ceea ce privește suprafața, dimensiunile și vecinii terenului la care sunt îndreptățiți în intravilan și în extravilan.
Prin sentința civilă nr. 2343 din data de 04.10.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr._ s-a respinge cererea principală formulată de reclamantul pârât L. Ș. – în calitate de primar al comunei Stejari și președinte al Comisiei Locale de Fond Funciar Stejari, în contradictoriu cu pârâții C. L. de Fond Funciar Stejari cu sediul în ., D. I. și T. Speranța, domiciliați în comuna Căpreni, ., având ca obiect – fond funciar.
S-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâții reclamanți D. I. și T. Speranța.
S-a constatat nulitatea absolută a procesului verbal de punere în posesie nr. 1454/ 02. 05.2009.
A fost obligat reclamantul - pârât să plătească pârâtului - reclamant D. I. suma de 1500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că solicitarea reclamantului pârât este aceea de a se anula adeverința de proprietate nr. 1086/13.04.1995 privind pe autor D. D.E., pentru suprafața de 1 ha teren agricol și întocmirea unei alte adeverințe cu amplasamentele corecte și autor defunct D. E. și moștenitori D. I. și T. Speranța, cu motivele arătate mai sus.
Că, pe adeverință, D. I. și T. Speranța, ca moștenitori ai numitei D. E., au înscrisă litera „M”înainte de nume, nu constituie un motiv de nulitate a actului, dacă există un interes legitim al beneficiarilor adeverinței, acesta este un motiv de rectificare, aceasta făcându-se chiar de către emitentul actului.
Că, amplasamentul terenului de 1,00 ha, înscris în adeverință, nu poate fi cel înscris în procesul verbal de punere în posesie, pentru simplul motiv că, între aceleași părți, a mai existat un litigiu, prin Sentința Civilă nr. 2663/23.09.2010, pronunțată de Judecătoria Tg. Cărbunești în dosarul nr._, dispunându-se întocmirea documentației necesare emiterii titlului de proprietate conform respectivei adeverințe și împotriva acestei hotărâri, C. L. de Fond Funciar Stejari a formulat recurs, a arătat elementele de fapt arătate și în dosarul de față, criticând adeverința sub aspectul amplasamentului terenului în curtea grădiniței, dar solicitând doar modificarea hotărârii de fond în sensul exonerării sale de plata cheltuielilor de judecată.
Că, recursul a fost respins prin decizia nr. 2851/3.12.2010.
S-a reținut că, adeverința nr. 1086/1995 trebuia să stea la baza emiterii procesului verbal de punere în posesie pe care reclamantul pârât și pârâta CLFF Stejari l-au dat pârâtului reclamant D. I., putându-se doar rectifica amplasamentul terenului, cu înscrierea terenului intravilan de 1600 mp și diferența până la 1,00 ha în extravilan, fără a ase reduce lățimea de 16 m a terenului din intravilan.
Că, în loc să procedeze conform sentinței civile nr. 2663/2010, a fost emis un proces verbal de punere în posesie neconform cu adeverința de proprietate, reducându-se la 4,62 m frontul de la stradă, lățindu-se, evident, terenul din extravilan, în scopul păstrării suprafeței de 1,00 ha, situație în care, așa cum concluzionează și expertul, în raportul de expertiză, sunt afectate terenurile vecinilor.
S-a apreciat că, în condițiile în care adeverința de proprietate a cărei nulitate se invocă de reclamantul pârât a fost avută în vedere la soluționarea unui alt litigiu, reținându-se legalitatea și temeinicia acesteia, chiar dacă nu se poate reține autoritatea de lucru judecat, se reține prezumția de putere de lucru judecat, astfel că se va dispune respingerea cererii principale și chiar dacă nu ar exista temei al acestei prezumții, deci în condițiile în care respectiva adeverință nu ar fi fost valorizată de titulari într-un alt litigiu, în cauză nu subzistă un motiv de nulitate absolută sau relativă a acestui act, terenul fiind restituit moștenitorilor fostului proprietar în condițiile legii, pe cureaua lată de cca.16 m pe tot parcursul acesteia, atât în intravilan cât și în extravilan.
Cu privire la cererea reconvențională s-a reținut că, procesul verbal de punere în posesie nr. nr.1454 din 2.05.2009, a cărei nulitate este invocată de pârâții reclamanți, nu a fost emis în conformitate cu Adeverința de proprietate nr. 1086/1995 și cu situația reală din terenul intravilan și extravilan.
Că, așa cum au arătat pârâții reclamanți și cum au confirmat martorii audiați, pârâții reclamanți au muncit terenul pe lățimea de aprox. 16 m la stradă încă din anul 1990, gardul grădiniței la stradă fiind total diferit de gardurile vecinilor de la nord și sud ( pârâții reclamanți), amplasat doar pe o lățime de 13,25 m, așa cum rezultă din raportul de expertiză.
Că, în procesul verbal de punere în posesie, așa cum a fost redactat de CLFF Stejari, cu semnătura reclamantului pârât, pârâții reclamanți ar avea la stradă doar o suprafață lată de 4,62 m, fără a avea posibilitatea de a intra cu utilaje mecanice în scopul efectuării lucrărilor agricole pe tot terenul de 1 ha, dar, în același timp, în cazul în care lățimea ar rămâne la această dimensiune în intravilan, în extravilan terenul lor s-ar suprapune cu terenurile vecinilor de la nord și sud, rămânând, deci, cu mai puțin teren decât 1,00 ha, vecinii neavând vreo obligație să le cedeze din lățimea terenurilor lor.
S-a constat din probele administrate că, grădinița nu este utilizată de mai mulți ani, cca. 6 ani, dar și utilizată fiind, are deschidere suficientă la stradă dar și curte de joacă pentru copii și martorii au arătat că acea construcție a și fost închiriată de Primărie unor persoane fizice.
Instanța a mai reținut că pârâta reclamantă T. Speranța nu a semnat niciodată acest proces verbal de punere în posesie, fapt care constituie, în raport cu aceasta, un alt motiv de nulitate, acesta putând produce efecte numai dacă a fost emis cu respectarea actelor de fond funciar emise anterior și dacă, evident, este însușit prin semnătură de toți proprietarii terenului.
S-a avut în vedere că o schiță a unui teren nu este un act juridic ci o simplă anexă a actului juridic, fără existență de sine stătătoare și fără să producă singură consecințe juridice, instanța a admis în parte cererea reconvențională, constatând doar nulitatea procesului verbal de punere în posesie.
În baza art. 274 C.pr.civ., reclamantul pârât, primar la comunei Stejari, județul Gorj, și președinte al Comisiei Locale de Fond Funciar Stejari, a fost obligat să plătească pârâtului reclamant cheltuielile de judecată în cuantum de 1500 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Președintele Comisie Locale de Fond Funciar al comunei Stejari, județul Gorj.
Recurentul critică sentința arătând că lățimea de 16 m a terenului pârâților în intravilan a fost folosită doar după anul 1990 fără a exista un temei legal și li s-a atribuit teren lângă grădiniță pentru a avea acces la terenul lor; că raportul de expertiză nu a fost comunicat comisiei locale; că procesul verbal de punere în posesie a fost întocmit cu respectarea realități din teren, iar pârâții încearcă să se extindă în intravilanul localității; că nu este reală reținerea instanței cu privire la închirierea grădiniței unei persoane fizice și s-ar crea un precedent cu privire la destinația terenului aferent grădiniței.
Cu privire la sentința civilă nr. 2663/2010 a Judecătoriei Tg-Cărbunești se arată că aceasta nu poate fi pusă în aplicare, documentația fiind respinsă de O.C.P.I cu motivarea că nu toată suprafața era situată în intravilan.
Tribunalul analizând recursul declarat, constată că acesta nu este fondat, urmând a fi respins în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă pentru următoarele considerente:
Nu pot fi reținute motivele prin care se invocă faptul că pârâții nu ar fi îndreptățiții la suprafața de teren așa cum a fost individualizată prin adeverința de proprietate nr. 1086 din 13.04.1985, respectiv lățimea terenului și categoria de folosință a acestuia întrucât părțile s-au judecat cu privire la aceste aspecte și prin sentința civilă nr. 2663/2010 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr._ a fost obligată comisia locală să procedeze la întocmirea și înaintarea documentației în vederea eliberării titlului de proprietate pentru terenul identificat în această adeverință, situație reținută și în considerentele sentinței instanței de fond.
Aspectele invocate prin recursul declarat în prezenta cauză, respectiv existența terenului în curtea grădiniței și faptul că acesta ar aparține domeniului public au fost arătate și în recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 2663/2010 și acesta a fost respins.
Procesul verbal de punere în posesie al pârâților a fost corect anulat de instanță întrucât acesta trebuia să concorde cu individualizarea existentă în adeverința de proprietate nr. 1086/1995 reținută prin sentința pronunțată în litigiul ce a avut ca obiect obligație de a face, astfel că nici această critică nu este fondată.
Nu poate fi reținută nici critica referitoare la faptul că nu s-a comunicat raportul de expertiză recurentului și că acesta a fost efectuat în lipsa reprezentanților comisiei locale.
Prin încheierea de ședință din data de 05 iulie 2013 instanța a acordat un termen pentru observarea raportului de expertiză, recurenta a fost convocată cu privire la data și locul efectuării expertizei și documentele au fost puse la dispoziție de către un reprezentat al comisiei locale, astfel că nu se poate reține că au fost încălcate dispozițiile legale cu privire la administrarea acestei probe.
De altfel aceste motive trebuiau invocate la primul termen de judecată după data depunerii raportului de expertiză, fapt ce nu s-a realizat.
În consecință, recursul declarat va fi respins ca nefondat și va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor de judecată către intimatul D. I. în temeiul art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul reclamant Președintele Comisie Locale de Fond Funciar al comunei Stejari, județul Gorj, împotriva sentinței civile nr. 2343 din data de 04.10.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr._ .
Obligă recurentul la 300 lei cheltuieli de judecată către intimatul pârât D. I..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Ianuarie 2014, la Tribunalul Gorj.
Președinte, M. A. C. | Judecător, D. F. T. | Judecător, Nicolița Ș. |
Grefier, C. B. |
Red. N.Ș./Tehn. C.I.L.
Jud. fond M.R.
2ex/30 Ianuarie 2014
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1417/2014. Tribunalul GORJ | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 8/2014. Tribunalul GORJ → |
|---|
