Pretenţii. Decizia nr. 1417/2014. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1417/2014 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 10-12-2014 în dosarul nr. 2633/318/2014*
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA nr. 1417
Ședința publică din data de 10 decembrie 2014
Completul constituit din:
Președinte G. R.
Judecător N. B.
Grefier L. P.
Pe rol se află judecarea apelului civil declarat de apelantul pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr.3720/05.06.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ și în contradictoriu cu intimatul reclamant M. A. V., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic P. M. pentru apelantul pârât, în baza delegației de reprezentare juridică depusă la dosar, precum și mandatar N. V. pentru intimatul reclamant.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, se constată apelul în stare de judecată și se acordă cuvântul.
Consilier juridic P. M. pentru apelantul pârât solicită admiterea apelului conform motivelor expuse pe larg în cererea de apel, pe fondul cauzei solicită schimbarea în totalitate a sentinței apelate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
La interpelarea instanței, procurator N. V. pentru intimatul reclamant arată că nu are studii juridice.
În raport de precizarea reprezentantului intimatului reclamant, tribunalul îi aduce acestuia la cunoștință faptul că are posibilitatea de a depune concluzii scrise.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-J. sub nr._, reclamantul M. A. V., prin mandatar N. V., a chemat în judecată pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței ca, prin sentința civilă ce va pronunța, să fie obligat pârâtul să-i plătească suma de 7854 lei, reprezentând indicele de inflație, la nivel național al sumei de_ lei pentru intervalul 3.10._13, dată la care a fost efectiv plătită de pârât această sumă.
În motivare, reclamantul a arătat că prin sentința civilă nr. 342/3.10.2011 a Tribunalului Gorj, pronunțată în dosarul nr._, pârâtul S. R., a fost obligat la plata sumei de_ lei, reprezentând despăgubiri civile cuvenite în baza prevederilor Legii nr. 221/2009. S-a arătat că dosarul a fost finalizat în data de 05.04.2013 (urmare a deciziei nr. 3452 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._/95/2012. )
Reclamantul a mai arătat că pârâtul a achitat această sumă abia la data de 10.05.2013, o perioadă afectată de efectul negativ al inflației, indicele statistic național la inflației, pe intervalul menționat mai sus fiind de peste 8%, așa cum a fost comunicat de către Direcția de S. Gorj, astfel despăgubirile cuvenite au fost afectate în mod global cum suma de 7854 lei (_+5533 lei).
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 998-999, 1073, 1080-1088 și 1091 cod civil vechi.
Reclamantul a anexat în copie următoarele înscrisuri: sentința civilă de obligare a pârâtului definitivă și irevocabilă, adresa Direcției de S. Gorj nr. 39/ 25.02.2014, procura de reprezentare .
În cauză, pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității formulării acțiunii în raport de dispozițiile art. 5 din legea nr. 221/2009 și excepția inadmisibilității acțiunii formulată de reclamant. Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare și excepțiile invocate de pârâtă.
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii formulată de reclamant instanța a respins această excepție ca neîntemeiată apreciind că motivele invocate de pârât reprezintă apărări de fond care urmează să fie analizate de instanță pe fondul cauzei iar nu aspecte care să privească inadmisibilitatea acțiunii.
În ceea ce privește excepția tardivității formulării acțiunii, instanța a respins și această excepție ca neîntemeiată motivat de faptul că pretențiile solicitate de reclamant prin acțiune reprezintă pretenții distincte iar termenul de prescripție începe să curgă de la data nașterii dreptului pretins, respectiv la data de 3.10.2011 când s-a pronunțat sentința civilă nr. 342 de către Tribunalul Gorj în dosarul nr. 7024/ 95/2010 și prin care S. R. a fost obligat la plata sumei de_ lei reprezentând despăgubiri cuvenite în baza Legii nr. 221/2009.
Instanța a încuviințat reclamantului proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, precum și emiterea unei adrese la Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C., Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj pentru a comunica dovada și data plății efective a sumei datorate în baza titlului executoriu reprezentat de sentința nr. 342/ 3.10.2011 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ și prin care S. R. a fost obligat la plata sumei de_ lei reprezentând despăgubiri cuvenite în baza Legii nr. 221/2009.
Relațiile solicitate au fost remise instanței de judecată, fiind depus la dosar copia ordinului de plată nr. 543/09.04.2013.
Instanța a dispus efectuarea unei expertize contabile în cauză pentru a se stabili cuantumul pretențiilor solicitate de reclamant, părțile au fost de acord cu administrarea acestei probe. Raportul de expertiză a fost depus la dosarul cauzei, iar părțile nu au avut obiecțiuni la acest raport.
Prin sentința civilă nr. 3720/05.06.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ a fost admisă în parte cererea având ca obiect pretenții, formulată de reclamantul M. A. V. prin mandatar N. V., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
A fost obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 5.496 lei reprezentând contravaloarea ratei inflației aferentă sumei de_ lei pentru perioada 03.10._13.
A fost obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 106 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 342/03.10.2011 a Tribunalului Gorj, pronunțată în dosarul cu nr._, a fost obligat S. R. la plata către reclamantul M. A. V. a sumei de 67.519 lei, reprezentând despăgubiri civile cuvenite în baza legii nr 221/2009. Prin decizia nr 8773/20.09.2012 a Curții de Apel C. a fost respins recursul împotriva sentinței nr.342/03.10.2011.
Prin ordinul de plată nr 543, la data de 09.04.2013, pârâtul S. R. a achitat reclamantului suma de 67.519 lei.
Având în vedere art. 377 alin 1 C.pr.civ., instanța a constatat că sentința civilă nr 342/03.10.2011, fiind dată în primă instanță, fără drept de apel, a rămas definitivă de la momentul pronunțării sale, astfel că de la data de 03.10.2011, s-a născut obligația pârâtei să plătească suma de 67.519 lei.
S-a reținut că actualizarea obligației cu rata inflație, ce face obiectul cauzei de față, se constituie într-o modalitate de reparare a pierderii suferite de creditor și constă în stabilirea valorii reală a obligației bănești la data efectuării plății (daune compensatorii). Prin actualizarea debitului se urmărește acoperirea unui prejudiciu efectiv cauzat de fluctuațiile monetare în intervalul de timp scurs de la data scadenței până la plata efectivă a sumei datorate.
Pentru executarea cu întârziere a obligației care îi incumbă, creditorul poate pretinde daune, ce au caracter compensatoriu și care sunt menite să acopere prejudiciul cauzat prin erodarea creanței datorată inflației, după ce aceasta a ajuns la scadență. Având în vedere caracterul compensatoriu al actualizării cu rata inflației a debitului achitat cu întârziere, instanța a apreciat ca neîntemeiate susținerile pârâtei din întâmpinare în sensul că prin acțiunea ce a făcut obiectul dosarului cu nr_, reclamantul nu a solicitat dobânzi sau plata indicelui de inflație la suma datorată. Astfel, temeiul juridic al obligării la plata indicelui de inflație constă în prejudiciul cauzat ca urmare a achitării cu întârziere a debitului, perioadă în care suma datorată a suferit fluctuații monetare și nu are nicio legătură cu temeiurile juridice avute în vedere la pronunțarea sentinței civile ce reprezintă titlul executoriu în cauza de față.
Instanța a constatat că reclamantului i s-a creat un prejudiciu prin plata cu întârziere de către pârât a sumei de 67.519 lei, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.
Conform art. 1531 noul cod civil, (aplicabil în speță, în funcție de data titlului executoriu, 03.10.2011, ulterior intrării în vigoare a noului cod civil), ,,creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării. Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de creditor…”
Valoarea acestui prejudiciu ar consta în diferența dintre valoarea nominală a creanței și valoarea sa reală la data executării. Conform raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, suma totală rezultată prin aplicarea ratei inflației aferentă sumei de 67.519 lei, de la data rămânerii definitive a sentinței civile nr. 342 din dosarul cu nr_, respectiv 03.10.2011 până la data plății efective, 09.04.2013, este de 5496 lei.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, s-a apreciat că pretențiile reclamantului apar ca întemeiate în parte cu privire la suma de 5496 lei, astfel că instanța a admis în parte acțiunea și a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 5496 lei, reprezentând rata inflației aferentă sumei de_ lei pentru perioada 03.10._13.
Reținând culpa procesuală a pârâtei, dar și cuantumul cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant (100 lei onorariu expertiză, 6 lei c/val informații statistice privind inflația, filele 31, 33 dosar), instanța, în temeiul art 453 alin 1 C.pr.civ., a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Susține apelanta că în mod greșit prima instanță a reținut că sentința civilă 342/2011 dată fără drept de apel a rămas definitivă la momentul pronunțării sale, încât de la 03.10.2011 s-a născut obligația de plată a sumei de_ lei. Consideră că data de la care trebuia plătită suma este 20.09.2012 când, prin decizia 8773 a Curții de Apel C. s-a soluționat recursul declarat în cauză.
Arată că sunt aplicabile disp. art. 377 alin. 2 C.pr.civ. coroborate cu disp. art. 259 C.pr.civ. De asemenea, precizează că pentru plata cu întârziere după această dată, culpa aparține intimatului reclamant deoarece a depus cerere pentru efectuarea plății abia la data de 07.11.2012, fără documentația completă cum prevede procedura operațională PO – 05.02. Completarea documentației s-a făcut la 21.03.2013.
Apreciază că în mod greșit s-a respins excepția tardivității acțiunii reclamantului raportat la art. 5 din Legea 221/2009 care prevede un termen de 3 ani de la . legii pentru obținerea de despăgubiri contra statului. Astfel, termenul final de introducere a acțiunii de fond era 12.06.2012, or, cererea de chemare în judecată s-a depus la 25.02.2014.
Mai susține că greșit instanța de fond a respins excepția inadmisibilității acțiunii raportat la aceeași lege, întrucât actul normativ nu prevede plata dobânzilor sau a indicelui de inflație la despăgubiri. Mai mult, în dosarul_, reclamantul nu a solicitat dobânzi sau reactualizarea sumelor, ceea ce nu justifică solicitarea lor ulterior.
În drept, a fost invocat art. 466 alin. 1 C.pr.civ. OUG 80/2013 și art. 411 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ., în temeiul căruia s-a solicitat judecata și în lipsă.
Nu au fost solicitate probe prin cererea de apel.
Au fost atașate copii ale sentinței civile nr. 342/2011 a Tribunalului Gorj, cererile de executare nr._ și_ din 2012 formulate de reclamant, adresa_/2014.
Intimatul reclamant M. A. V. prin procurator N. V. a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului, arătând că sentința din 2011 este prin ea însăși definitivă și executorie și trebuia executată benevol, încât dreptul de a obține executarea s-a născut la 03.10.2011 în condițiile art. 371 pct.1 C.pr.civ. 1865.
Mai arată că excepția prescripției nu este întemeiată, întrucât termenul de prescripție a început să curgă la momentul achitării de către apelantă a despăgubirilor obținute prin hotărârea definitivă, anume de la 09.04.2013. consideră că nu sunt aplicabile disp. art. 5 din Legea 221/2009, acțiunea de față privind reactualizarea creanței.
Nu a fost depus răspuns la întâmpinare de către apelant.
A fost depusă de intimat copia unei cereri înregistrate la apelantă la data de 16.07.2014.
Prin decizia 228/2014 Tribunalul Gorj – Secția a II-a Civilă a constatat competența în cauză a Secției I Civilă a aceleiași instanțe și a trimis acestei secții cauza spre competentă soluționare.
Pe rolul Secției I Civilă s-a format dosarul_ .
Apelul nu este fondat pentru următoarele considerente.
Din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că reclamantul intimat a obținut împotriva pârâtului apelant titlul executoriu reprezentat de sentința civilă 342/03.10.2011 a Tribunalului Gorj, prin care pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei 67.519 lei despăgubiri civile conform Legii 221/2009. Prin decizia 8773/20.09.2012, Curtea de Apel C. a respins recursul declarat împotriva acestei sentințe.
Pârâtul apelant a efectuat plata despăgubirilor la 09.04.2014 conform ordinului de plată nr. 543.
Sentința civilă 342/2011 este definitivă și executorie în raport de dispozițiile art. 377 alin. 1 C.pr.civ., fiind dată în primă instanță fără drept de apel. Ca atare, dreptul de a obține plata despăgubirilor din titlul executoriu s-a născut la 03.10.2011.
Potrivit art. 3711 alin. 1 C.pr.civ. 1865, obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie. Aceasta reprezintă și regula în materia executării obligațiilor, reiterată și în disp. art. 1469 C.civ.
În aceste condiții, nu se poate reține culpa reclamantului creditor în efectuarea cu întârziere a plății de către pârâtul debitor. Or, raportat la art. 1351 C.civ., creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit prin faptul neexecutării și constă în pierderea efectiv suferită de creditor. În speță, prejudiciul este relevat de diferența dintre valoarea nominală a creanței și valoarea reală la data executării care este dată de rata inflației pe perioada neexecutării obligației, calculată potrivit raportului de expertiză contabilă.
D. urmare, acțiunea civilă de față nu este inadmisibilă deoarece reactualizarea sumei s-a făcut în faza executării obligației stabilită prin hotărâre judecătorească și nu este aplicabilă Legea 221/2009, acesta reglementând drepturile persoanelor cărora le-au fost confiscate bunurile prin hotărâri de condamnare sau ca urmare a măsurilor administrative cu caracter politic.
În ceea ce privește prescripția extinctivă invocată, instanța de apel constată că nu este aplicabil art. 5 din Legea 221/2009, reactualizarea sumei solicitată în prezenta acțiune privind calcularea prejudiciului suferit de reclamant prin executarea cu întârziere a obligației stabilite prin hotărâre judecătorească obținută în termenul de 3 ani prev. de Legea 221/2009. Or, prezenta acțiune privește executarea obligației, motiv pentru care termenul de 3 ani prev. de art. 405 alin. 1 teza 1 C.pr.civ. 1865 nu s-a împlinit. Raportat la data rămânerii definitive a titlului executoriu, anume 03.10.2011, termenul de 3 ani se împlinea la 03.10.2014, iar cererea de chemare în judecată a fost introdusă la 25.02.2014, înlăuntrul termenului prevăzut de lege.
Față de cele de mai sus, hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, urmând ca în baza art. 480 C.pr.civ., să se respingă ca nefondat apelul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul civil declarat de apelantul pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul procesual ales în Tg-J., ., jud. Gorj, împotriva sentinței civile nr.3720/05.06.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ și în contradictoriu cu intimatul reclamant M. A. V., cu sediul procesual ales la domiciliul mandatarului din Tg-J., ., nr. 22, ., jud. Gorj, având ca obiect pretenții.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 10.12.2014, la Tribunalul Gorj.
Președinte, G. R. | Judecător, N. B. | |
Grefier, L. P. |
Red.R.G./Tehnored.M.O.
J.f.M.P.
4ex./11 Decembrie 2014
| ← Fond funciar. Hotărâre din 25-09-2014, Tribunalul GORJ | Fond funciar. Decizia nr. 113/2014. Tribunalul GORJ → |
|---|
