Fond funciar. Hotărâre din 27-02-2014, Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 27-02-2014 în dosarul nr. 4178/317/2012
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 364/2014
Ședința publică de la 27 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. G.
Judecător N. U.
Judecător M. T.
Grefier Firuța Ș.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurenta reclamantă C. E. împotriva sentinței civile nr. 2948 din 11.12.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurenta reclamantă C. E. reprezentată de avocat N. M., intimații pârâți S. D. M., S. M. și D. A. reprezentați de avocat B. A. și intimatele pârâte C. locală de fond funciar Dănciulești și C. județeană Gorj de fond funciar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, constatându-se recursul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat N. M. pentru recurenta reclamantă C. E. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât nu s-a verificat vechiul amplasament. Susține că nu s-a cercetat fondul cauzei întrucât nu s-au administrat probe pentru a stabili dacă autorii părților sunt îndreptățiți la reconstituire în același punct și astfel, trebuia verificat vechiul amplasament printr-un supliment la expertiză și martori, trebuia identificat conform actului și terenul pârâților, nefiind corect identificat terenul recurentei conform testamentului, iar instanța a respins în mod nejustificat obiecțiunile la raportul de expertiză. Subliniază astfel că se impune casarea cu trimitere pentru a se transpune corect testamentul, dar și pentru a se identifica și terenul din actul pârâților având în vedere că prin cererile de reconstituire s-a solicitat teren în aceeași zonă și cu aceleași vecinătăți, susținând că nu a fost cercetat fondul cauzei.
Avocat B. A. pentru intimații pârâți S. D. M., S. M. și D. A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei la cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat. Arată că instanța de fond a respectat principiul disponibilității, administrând toate probele solicitate de reclamantă, că s-au avut în vedere toate actele de proprietate, iar procesul verbal este semnat de recurentă, iar în testament sunt aceiași vecini și suprafețe ale terenului, nefiind încălcate disp. art. 24 din Legea 1/2000, că reclamanta nu avea interes să solicite anularea actelor de proprietate emise pârâților, reclamantei respectându-i-se procedura de reconstituire a dreptului de proprietate. Mai arată că adresa comisiei locale confirmă amplasamentul solicitat de către reclamantă, fiind evident că între terenuri nu există suprapunere.
În replică, apărătorul recurentei susține că terenul intimaților se află în cureaua cu casa.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față,
Prin cererea înregistrată la data de 17.10.2012, reclamanta C. E., în contradictoriu cu pârâții S. D.M., S. M., D. A., C. L. de Fond Funciar Dănciulești, C. Județeană de Fond Funciar Gorj, a solicitat să se constate nulitatea absolută parțială a dispozițiilor de validare cuprinse în HCJ nr.2841/2000 referitoare la autorul pârâților, defunctul S. M. D., în legătură cu suprafața de 1050 mp teren forestier situat în T59, P 109, UP 7 Plosca, Ua 63, precum și a procesului verbal de punere în posesie nr.3 din 15.06.2006, în legătură cu același teren,deoarece autorul pârâților nu era îndreptățit să primească în proprietate aceste teren forestier și, de asemenea, să se constate nulitatea absolută parțială a procesului verbal de punere în posesie nr.10 din 05.06.2006 emis pe numele său, cât privește doar amplasamentul terenului forestier în suprafață de 2240 mp, situat în T59, P 108, UP.7 Plosca, Ua 63, deoarece vechiul amplasament al acestui teren, fosta sa proprietate, îl reprezintă . . pus în posesie în mod nelegal pe vechiul său amplasament, în condițiile în care nu a avut niciodată teren forestier în proprietate în acest punct, fiind persoană neîndreptățită la reconstituire, urmând să fie obligate intimatele să procedeze la o nouă punere în posesie a sa, asupra terenului forestier, pe vechiul său amplasament, în acest punct, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că, în fapt, în temeiul legii fondului funciar, a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere ce au aparținut autorilor săi D. G. și C., că, prin HCJ nr.2841/2000, cererea i-a fost validată, fiindu-i reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor forestiere solicitate, că, ulterior acestei HCJ de validare, i s-a emis procesul verbal de punere în posesie pentru aceste terenuri și că procesul verbal de punere în posesie a fost ridicat de fiul său D. I., de la sediul primăriei, nefiind în teren cu ocazia delimitării terenurilor; că nu a obiectat în nici un fel, deoarece, terenul său din zona litigiului se învecina pe latura de acord cu proprietatea autorului pârâților (proprietatea acestuia fiind teren curți și arabil, nu forestier), așa cum este menționat și în procesul verbal de punere în posesie, având ferma convingere că i s-a făcut punerea în posesie pe vechiul amplasament.
Abia în această primăvară, atunci când a solicitat marcare de arbori din pădure, susține în continuare reclamanta, a constatat că autorul pârâților a fost pus în posesie asupra unui teren forestier lat de 7 m, în . fapt reprezintă vechiul său amplasament, că acestuia i se reconstituise dreptul de proprietate asupra unui teren forestier situat între terenul său curți – construcții și proprietatea sa în mod cu totul nelegal și fără să fie îndreptățit să primească în proprietate teren forestier în acest punct și că nu a fost pusă în posesie integral pe vechiul său amplasament, în condițiile legii.
A mai arătat că autorii săi D. G. și C., au avut în proprietate în acest punct o curea de teren forestier lată de 16 m și care se întindea din șoseaua Piscul Rugului până în Matca Peșana, vecină la nord cu D. D.(fratele autorului său), iar la sud cu moșt. M. V., potrivit testamentului pe care îl anexează, că vecinul de pe latura de nord al terenului lor, numitul Drăîgănescu D., care era frate cu autorul său, D. G., a vândut bunicilor paterni ai pârâților, terenul curți- construcții și arabil pe care aceștia și-au întemeiat gospodăria, astfel că terenul lor se învecinează pe această porțiune pe latura de nord cu familia acestora, astfel că, autorului pârâților, greșit și nelegal i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului forestier în suprafață de 1050 mp, el nefiind îndreptățit să primească acest teren după cum la fel de evident este și faptul că pârâtul a fost pus în posesie greșit și nelegal pe vechiul său amplasament.
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile legii fondului funciar actualizată.
Prin sentința civilă nr. 2948 din 11.12.2013 a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta C. E., domiciliată în comuna Dănciulești, ., în contradictoriu cu pârâții S. D.M., S. M. D. A., domiciliați în comuna Dănciulești, ., C. L. de Fond Funciar Dănciulești, cu sediul în ., C. Județeană de Fond Funciar Gorj, cu sediul în Tg-J., județul Gorj,având ca obiect – fond funciar – nulitate acte proprietate pentru teren forestier și a fost obligată reclamanta să plătească pârâților suma de 850 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, s-a avut în vedere că terenul la care este îndreptățită reclamanta este poziționat pe o curea lată de 16 m, aceasta fiind identificată în testamentul din 12 martie 1953, curea care cuprinde atât teren agricol cât și teren forestier. Din procesul verbal de punere în posesie emis reclamantei pentru terenul forestier, coroborat cu raportul de expertiză și schițele anexe, rezultă că acesta (2240 mp) se află pe aceeași curea cu terenul său agricol, astfel că nu se poate reține ca întemeiată susținerea reclamantei în sensul că pârâților li s-a dat teren forestier care se regăsește pe cureaua sa de 16 m lățime, nefiind, deci, întemeiat vreun motiv de nulitate a actelor emise pe numele autorului pârâților sau pe numele acestora.
S-a apreciat că toate susținerile reclamantei, la fel ca și obiecțiunile la răspunsul la obiecțiuni, nu se bazează pe vreo dovadă preexistentă reconstituirii dreptului, dovadă care să creeze măcar aparența de drept în sensul acestor susțineri, acestea urmărind, în fapt, doar stabilirea unui nou amplasament al curelei late de 16 m și, în consecință, deposedarea pârâților de terenul cu care au fost puși în posesie.
De altfel, susținerea reclamantei în sensul că pârâții nu erau îndreptățiți la teren forestier, ei cumpărând de la fratele autorului reclamantei doar teren agricol, nu are relevanță în cauză, sub acest aspect putându-se reține chiar lipsa de interes al reclamantei, în condițiile în care ea a solicitat și i s-a reconstituit doar dreptul asupra terenului ce i se cuvenea conform testamentului din 1953.
Văzând dispozițiile art. 274 C.pr.civ., reclamanta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum 850 lei, din care 650 lei onorariu avocat și 200 lei, onorariu expert.
Împotriva sentinței a declarat recurs recurenta C. E., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
A apreciat recurenta că instanța a soluționat procesul fără să intre în cercetarea fondului, susținând că raportat la obiectul acțiunii, instanța de foind trebuia să verifice două aspecte și anume dacă părțile erau îndreptățite să primească teren forestier în același punct și în caz afirmativ să se verifice amplasamentul fiecăruia dintre terenuri și dacă au fost puși în posesie cu respectarea acestor amplasamente.
A susținut că instanța nu a încuviințat toate probele necesare verificării aspectelor respective, raportându-se doar la relațiile date de comisia locală și la o expertiză topografică incompletă, respingând nemotivat celelalte probe în condițiile în care inițial stabilise, la cererea reclamantei (ca urmare a faptului că pârâții au depus la dosar actul lor de proprietate după numirea expertului) să se încuviințeze un supliment la raportul de expertiză.
A precizat recurenta că prin aceeași HCJ de validare părțile au fost puse în posesie asupra unor terenuri forestiere vecine deși prin cererile de reconstituire s-au solicitat aceleași teren învecinate la nord cu S. M. și la sud cu J. N..
A arătat că reclamanta și-a dovedit dreptul de proprietate cu act autentic de proprietate – testament, iar singurul act de cumpărare depus de către pârâți vizează terenul pe care își întemeiază gospodăria lat de 24 m și lung de 100 m ce se învecinează la nord cu drumul, iar la sud cu cureaua de teren lată de 16 m din testamentul invocat de reclamantă, iar prin întâmpinarea depusă au susținut că terenul forestier înscris în procesul verbal emis autorului lor este situat pe cureaua cu casa.
A apreciat recurenta că era necesar a fi transpus în teren actul invocat de pârâți pentru a se stabili dacă pe terenul acestora se găsește și teren forestier, dacă au solicitat prin cerere acel teren și dacă le-a fost reconstituit dreptul de proprietate.
Ca urmare a neraportării actului pârâților la situația din teren s-a apreciat relevant răspunsul expertului că între terenul cu casă al pârâților și terenul forestier înscris în procesul verbal al acestora se găsește teren forestier neatribuit vreunei persoane.
S-a subliniat faptul că nu a fost identificat corect terenul din actul de proprietate al reclamantei deoarece se învecinează pe latura de nord cu D. D., ulterior vânzării pe o porțiune de 100 m cu autorul pârâților, iar expertul a redat pe schiță o curea de teren cu alți vecini, apreciind că în mod nejustificat instanța a respins cererea pentru efectuarea unui supliment la expertiză.
A mai invocat recurenta că instanța de fond a pronunțat o soluție cu ignorarea sau încălcarea dispozițiilor legilor fondului funciar, că sentința recurată nu cuprinde motivele de fapt și de drept, iar motivarea din considerente este greșită, subliniind conținutul nereal al expertizei efectuate în cauză prin raportare la obiectul cererilor de reconstituire formulate de părți și neidentificarea corectă a amplasamentului curelei de teren lată de 16 m din testament.
S-a susținut în același context, lipsa de rol activ a instanței în soluționarea cauzei.
Tribunalul, reexaminând actele și lucrările dosarului, apreciază recursul ca fiind nefondat pentru următoarele considerente.
Prin acțiunea dedusă judecății, reclamanta a solicitat să se constate nulitatea absolută parțială a HCJ nr. 4821/2000 privind pe autorul pârâților, defunctul S. M. D., prin care s-a validat suprafața de 1050 mp teren forestier precum și a procesului verbal de punere în posesie nr. 3/2006 referitor la acest teren.
De asemenea, a solicitat să se constate nulitatea absolută parțială a propriului proces verbal de punere în posesie nr. 10/2006 cât privește amplasamentul terenului forestier în suprafață de 2240 mp, considerând că pârâții au fost puși în posesie parțial pe vechiul lor amplasament.
În raport de cererile de probatoriu formulate de reclamantă în cauză s-au solicitat relații de la C. locală de fond funciar Dănciulești și s-a administrat în cauză proba expertizei tehnice topografice, apreciindu-se că, raportat la aspectele esențiale a fi lămurite în cauză, probatoriul administrat în cauză a fost concludent și suficient, astfel că nu i se poate imputa instanței de fond lipsa de rol activ.
Așa cum sunt formulate petitele cererii de chemare în judecată, s-a invocat atât neîndreptățirea pârâților la reconstituirea dreptului de proprietate la suprafața de 1050 mp teren forestier, cât și faptul că amplasamentul acordat acestora este vechiul amplasament al fostei proprietăți a reclamantei.
Pentru a justifica interesul legitim în promovarea acțiunii era esențială în cauză stabilirea că amplasamentul terenului reconstituit pârâților și pe care au fost puși în posesie, a aparținut reclamantei sau autorilor acesteia prin raportare la actul de proprietate invocat în cauză, respectiv testament, respectiv dacă procesul verbal de punere în posesie emis reclamantei respectă sau nu vechiul amplasament. Astfel, instanța de fond a trasat unul din obiectivele expertizei acela al constatării dacă reclamanta a fost pusă în posesie prin procesul verbal de punere în posesie nr. 10/2006 potrivit testamentului.
Prin raportul de expertiză întocmit de expert P. V., s-a concluzionat că reclamanta a fost pusă în posesie prin procesul verbal de punere în posesie nr. 10/2006 pe terenul forestier ce reprezintă vechiul său amplasament potrivit testamentului, dar prin răspunsul la obiectivul 8 a concluzionat că nu există suprapunere a terenurilor nici pe teren și nici scriptic.
Raportat la concluziile raportului de expertiză întărite și de obiecțiunile formulate de reclamantă, obiecțiuni în care se relevă faptul că identificarea terenului din testament s-a efectuat la fața locului în prezența părților, iar vecinătățile actuale au fost indicate de către părți, conform cărora procesul verbal de punere în posesie eliberat reclamantei vizează amplasamentul din testamentul invocat de reclamantă ca act doveditor al proprietății, iar între procesele verbale emise părților nu există suprapunere, era lipsită de relevanță analizarea îndreptățirii la reconstituire a pârâților, respectiv nu se mai impunea eventual, pe baza unui nou raport de expertiză, să se transpună într-un mod neechivoc actul de proprietate emis pârâților.
În acest sens, reținerea instanței de fond legat de lipsa de interes a reclamantei în a susține că pârâții nu erau îndreptățiți la teren forestier este justă.
Deși prin motivele de recurs se invocă o neidentificare corectă și obiectivă a terenului din testament, toate aspectele deduse din analiza actului prin care pârâții au dobândit proprietatea unui teren agricol învecinat pe latura de sud cu terenul din testament nu sunt relevante în contextul în care procesul verbal de punere în posesie nr. 10/2006 a fost semnat personal de reclamantă, iar identificarea terenului de către expert s-a realizat în prezența părților, fără a se constata vreo suprapunere între amplasamentele cuprinse în procesele verbale de punere în posesie, în răspunsul la obiecțiuni experta relevând faptul că, observându-se proiectul parcelar emis de CLFF Dănciulești, alături de . teren neatribuit care, așa cum susține reclamanta, ar fi terenul ce se află pe cureaua lată de 16 m menționată la punctul 1 din testament.
Referitor la aspectul că s-ar fi solicitat de părți același teren raportat la vecinătăți,, experta precizează că terenul forestier al reclamantei se învecinează în partea sudică cu J. N., însă nu se poate învecina și proprietatea pârâților cu aceeași persoană, iar în procesul verbal de punere în posesie nr. 3 emis pârâților nu se confirmă o astfel de vecinătate.
Dealtfel terenul la care este îndreptățită reclamanta este poziționat pe o curea lată de 16 m, aceasta fiind identificată în testamentul din 12 martie 1953, curea care cuprinde atât teren agricol cât și teren forestier.
În considerarea celor arătate, se apreciază că în baza probatoriului administrat în cauză, raportat la cererile formulate în acest sens de către reclamantă, judecătoria a soluționat, motivat, pe fond cauza, astfel încât în baza art. 312 C.pr.civ., recursul va fi respins ca nefondat.
În baza art. 274 C.pr.civ., recurenta reclamantă va fi obligată la plata a 800 lei cheltuieli de judecată față de intimații pârâți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta reclamantă C. E. împotriva sentinței civile nr. 2948 din 11.12.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr._ .
Obligă recurenta reclamantă la 800 lei cheltuieli de judecată față de intimații pârâți.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27.02.2014 la Tribunalul Gorj.
Președinte, M. G. | Judecător, N. U. | Judecător, M. T. |
Grefier, Firuța Ș. |
Red.M.G./tehnored. M.O.
J.f. M.R.
2 ex./04 Martie 2014
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1401/2014.... | Fond funciar. Hotărâre din 25-09-2014, Tribunalul GORJ → |
|---|
