Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 8/2014. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8/2014 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 03-03-2014 în dosarul nr. 2066/267/2013
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 198/2014
Ședința publică de la 03 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE Nicolița Ș.
Judecător C. A. M.
Grefier A. P.
Pe rol fiind judecarea apelurilor civil declarat de reclamanta Ț. Sevastița M. împotriva sentinței civile nr.8 din 07.01.2014 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul pârât B. A..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta reclamantă Ț. Sevastița, lipsă fiind intimatul pârât B. A. I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, constatându-se apelul în stare de judecată s-a acordat cuvântul.
Apelanta reclamantă Ț. Sevastița a solicitat admiterea apelului și admiterea cererii în sensul restituirii bunurilor solicitate întrucât sunt bunurile sale proprii.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin acțiunea formulată la data de 20.12.2013, înregistrată pe rolul Judecătoriei Novaci sub nr._, reclamanta Ț. Sevastița M. a chemat în judecată pe numitul B. A., solicitând instanței pe cale de ordonanță președințială să dispună inventarierea următoarelor bunuri proprii: o comodă de pus televizorul, pe role; un televizor tip plasmă, o butelie de aragaz; un recipient plastic 500 litri; o lustră; o mașină de tăiat gresie; o cuvertură; un bidon plastic 60 litri.
În fapt, a arătat că prin sentința nr. 339/19.02.2013 a fost desfăcută căsătoria părților, părăsind domiciliul conjugal pe data de 12.12.2013 datorită nenumăratelor neînțelegeri care au caracterizat căsătoria lor.
S-a mai arătat că pârâtul i-a recunoscut dreptul asupra bunurilor, susținând că este de acord să i le restituie, dar nici nu-i permite aceasta și nici el nu înțelege să le aducă.
Astfel, pentru a depăși acest impediment de fapt, a arătat că a apelat în drept la dispozițiile art. 996 C.p.civ., text de lege care permite, pentru a păstra un drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
A învederat că pericolul înstrăinării de către pârât a bunurilor enumerate este real, iminent, iar în această ipoteză dovada existenței lor în procesul de partaj dă posibilitatea recuperării lor, fiind posibilă chiar odată cu însăși actul de inventariere cu acordul pârâtului.
În dovedirea cererii, a solicitat probele cu înscrisuri și interogatoriul pârâtului.
A evaluat bunurile la suma de 1900 lei.
În drept și-a întemeiat cererea pe art. 996 C.p.civ.
S-a depus la dosar, în copie conformă cu originalul, sentința nr. 339/19.02.2013 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._, irevocabilă, taxa judiciară de timbru în cuantum de 50 lei.
Pentru termenul din 7 Ianuarie 2014, a fost citat pârâtul cu mențiunea de a se prezenta la interogatoriu.
Prin sentința civilă nr.8 din 07.01.2014 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._ a fost respinsă cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta Ț. Sevastița M., cu domiciliul în com. Mușetești, .. Gorj, în contradictoriu cu pârâtul B. A. I., cu domiciliul în com. Crasna, ..
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că potrivit art. 996 C.p.civ., instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Din reglementarea legală rezultă că cererea de ordonanță președințială este admisibilă când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: aparența dreptului, caracterul provizoriu al măsurilor, existența unor cazuri grabnice, neprejudecarea fondului.
Aparența de drept este în favoarea reclamantului dacă poziția acestuia în cadrul raportului juridic pe care se grefează ordonanța președințială este preferabilă din punct de vedere legal, în condițiile unei sumare caracterizări și analize a situației de fapt.
Caracterul provizoriu are o dublă semnificație, pe de o parte referindu-se la conținutul reversibil al măsurilor luate, pe de altă parte referindu-se la durata limitată temporar a acestor măsuri.
Caracterul urgent trebuie stabilit prin raportare la scopul luării măsurilor, respectiv pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
La aprecierea urgenței este necesar ca instanța să aibă în vedere caracterul cert al viitoarei pagube, întrucât textul de lege nu se referă la posibile pagube sau piedici.
În legătură cu această condiție de admisibilitate mai trebuie făcută distincția între urgența luării măsurilor (art. 996 C.p.civ.) și urgența judecății în procedura ordonanței președințiale (art. 998 C.p.civ.).
În speță, instanța a reținut că prin sentința nr. 339/19.02.2013 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._, irevocabilă, s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre părți, încheiată la data de 28.05.2011, prin acțiunea de față, reclamanta a chemat în judecată pe pârât solicitând instanței pe cale de ordonanță președințială să dispună inventarierea următoarelor bunuri proprii: o comodă de pus televizorul, pe role; un televizor tip plasmă, o butelie de aragaz; un recipient plastic 500 litri; o lustră; o mașină de tăiat gresie; o cuvertură; un bidon plastic 60 litri.
A arătat, pe de o parte, că pârâtul i-a recunoscut dreptul asupra bunurilor, susținând că este de acord să i le restituie, dar nici nu-i permite aceasta și nici el nu înțelege să le aducă, însă pe de altă parte a justificat urgența măsurii prin pericolul înstrăinării de către pârât a bunurilor enumerate, pericol care este real, iminent, iar în această ipoteză dovada existenței lor în procesul de partaj dă posibilitatea recuperării lor, fiind posibilă chiar odată cu însăși actul de inventariere cu acordul pârâtului.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a solicitat respingerea cererii, arătând că pentru bunurile menționate în cererea de chemare în judecată reclamanta nu a făcut dovada exclusivă, că după divorț reclamanta a locuit încă o perioadă de timp cu pârâtul, la locuința acestuia, gospodărindu-se împreună, nefiind introdusă până în prezent acțiune de partaj asupra bunurilor dobândite în timpul căsătoriei.
În raport de obiectul cererii, motivele acesteia și apărările pârâtului, precum și probele administrate, instanța a reținut că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate enunțate mai sus.
Că, nu se poate reține aparența dreptului în favoarea reclamantei, care ar decurge din calitatea de bunuri proprii ale acesteia, în condițiile în care această calitate nu a fost justificată prin probele administrate, aspect invocat și de pârât prin întâmpinare.
De asemenea, nu se poate reține nici urgența luării măsurii, pe de o parte prin prisma faptului că bunurile mobile enumerate în cerere nu pot fi considerate de uz personal pentru reclamantă sau de strictă necesitate, iar pe de altă parte motivul că ar exista pericolul iminent al înstrăinării lor de către pârât se consideră a fi neîntemeiat, având în vedere că de la data desfacerii căsătoriei, când aceste bunuri puteau fi solicitate, a trecut o perioadă mare de timp și, în concret, un astfel de pericol nu a fost justificat în cauză prin probe.
Totodată, măsura ce se cere a fi luată are un caracter mai degrabă permanent, de dobândire definitivă a bunurilor menționate, după cum s-a arătat cu ocazia concluziilor pe fond admiterea unei astfel de cereri ducând la evitarea partajului de bunuri comune.
În soluționarea cauzei, instanța a mai reținut, în final, că pe calea ordonanței președințiale prin care se solicită inventarierea unor anumite bunuri în legătură cu care s-a invocat pericolul înstrăinării lor până la partaj, pentru a se justifica urgența măsurii cerute, se tinde de fapt la o veritabilă asigurare a probelor, în sensul art. 359 C.p.civ., potrivit căruia oricine are interes să constate de urgență mărturia unei persoane, părerea unui expert, starea unor bunuri, mobile sau imobile ori să obțină recunoașterea unui înscris, a unui fapt sau a unui drept, dacă este pericol ca proba să dispară ori să fie greu de administrat în viitor, va putea cere, atât înainte, cât și în timpul procesului, administrarea acestor probe.
Or, observând că pentru scopul declarat de reclamantă în promovarea acțiunii, legea procesuală civilă prevede o altă cale specială, a asigurării probelor, în condițiile de admisibilitate ale art. 359 C.p.civ. și după regulile de procedură, derogatorii, arătate la art. 360 și urm. C.p.civ., instanța a apreciat că aceeași măsură nu mai poate fi admisibilă pe calea unei alte proceduri speciale, a ordonanței președințiale, elementul comun fiind doar cel al urgenței.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta, calea de atac fiind calificată ca apel prin încheierea din 03.03.2014.
A învederat reclamanta apelantă că bunurile pentru care solicită inventarierea sunt bunurile sale proprii, reținute de fostul soț în domiciliul comun, acesta i-a promis că i le va restitui, dar nu a făcut-o și există pericolul înstrăinării lor, al îngreunării probării acestora, promovarea ordonanței având în mod cert rolul de a păstra un drept care s-ar păgubi prin întârziere conform art. 996 Cod procedură civilă.
Tribunalul verificând actele și lucrările dosarului, constată neîntemeiate criticile formulate de reclamantă împotriva sentinței instanței de fond.
Instanța de fond a analizat în mod corect existența condițiilor prevăzute de art. 996 Cod procedură civilă și a reținut în mod just că nu sunt îndeplinite condițiile urgenței și caracterul provizoriu al măsurii solicitate de reclamantă.
Deși reclamanta solicită inventarierea bunurilor, din conținutul cererii introductive și a cererii de apel rezultă că urmărește restituirea acestora și evitarea unui proces de partaj, susține că bunurile sunt proprii.
Ori pe calea ordonanței președințiale instanța nu poate analiza și dezlega situația juridică a bunurilor, iar urgența restituirii lor s-ar fi justificat dacă bunurile erau de strictă necesitate.
Pentru evitarea înstrăinării bunurilor, în mod corect instanța de fond a arătat că reclamanta avea calea prevăzută de art. 359 Cod procedură civilă privind asigurarea dovezilor și nu calea ordonanței președințiale.
Față de cele arătate, în temeiul art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta Ț. Sevastița M.-CNP_, domiciliată în . Gorj, împotriva sentinței civile nr.8 din 07.01.2014 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul pârât B. A.-CNP_, domiciliat în comuna Crasna, ., județul Gorj.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 03.03.2014, la Tribunalul Gorj.
Președinte, Nicolița Ș. | Judecător, C. A. M. |
Grefier, A. P. |
Red.MC/Tehnored.PL
Jud. fond RMF
4ex/04 Martie 2014
| ← Fond funciar. Decizia nr. 113/2014. Tribunalul GORJ | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 182/2014. Tribunalul GORJ → |
|---|
