Fond funciar. Decizia nr. 319/2014. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 319/2014 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 21-02-2014 în dosarul nr. 3211/263/2007**
Cod operator: 2443
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 319
Ședința publică din 21 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. B.
Judecător V. B.
Judecător A. E. S.
Grefier E. C.
Pe rol fiind pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din 14.02.2014 privind recursul formulat de recurenta-pârâtă R. A. împotriva sentinței civile nr.1769 din 08.10.2013 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. N. și intimatele C. L. Samarinești pentru Aplicarea Legii 18/1991 și C. Județeană Gorj pentru Aplicarea Legii nr.18/1991
Procedura completă din ziua dezbaterilor.
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 14.02.2014 ce face parte integrantă cu prezenta decizie.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru sub nr._ reclamantul M. N. a chemat în judecată pârâta R. A. și intimatele C. locală de fond funciar Samarinești și C. județeană de fond funciar Gorj solicitând instanței ca, prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea parțială a Titlului de proprietate nr._/27.06.2002 și a procesului-verbal de punere în posesie emise pe numele R. A., precum și obligarea comisiei locale să emită un alt proces-verbal conform situației din teren, să identifice cu claritate vecinătățile dintre reclamant și pârâtă, iar suprafața pentru care i se emite titlul de proprietate pârâtei să fie diminuată cu suprafața înstrăinată de către pârâtă numitului B. M..
În motivarea cererii sale reclamantul a arătat că este vecin cu proprietatea pârâtei că i-a fost reconstituită o suprafață de teren de 707 mp.
Că, terenul pentru care posedă titlu de proprietate are o lățime de 14 m, la DC 84A își păstrează această lățime pe 23 m, după care are o lățime de 22 m pe o lungime de 21,6 m.
Că, intimata comisia locală a emis titlu de proprietate pârâtei R. A. pentru o suprafață de 4750 m.p., dar nu se respectă amplasamentul terenului.
Că, în situația în care s-ar respecta dimensiunile înscrise, respectiv dimensiunea de 30 m la stradă, ar rezulta că jumătate din curtea și terenul de sub casa reclamantului precum și anexe ar aparține pârâtei, lucru constatat cu prilejul unei expertize efectuate cu ocazia soluționării unei acțiuni în revendicare formulată de către pârâtă împotriva reclamantului.
A mai arătat reclamantul că a aflat cu acel prilej că pârâta a înstrăinat o parte din terenul ce-i revine vecinului din partea de vest, fapt de care comisia locală nu a ținut cont eliberându-i proces-verbal de punere în posesie cu aceeași lățime la drumul comunal, respectiv 30 m nescăzând lățimea dată lui B. M. și nu a identificat clar pe teren și schiță lungimea hotarului reclamantului cu pârâta.
În drept cererea nu a fost motivată.
Pârâta legal citată a formulat întâmpinare prin care a arătat că terenul în suprafață de 4750 mp a aparținut autorului său C. C. P. care i l-a înstrăinat ei în anul 1981 împreună cu casa, iar punerea în posesie s-a făcut la data de 12.03.2002 prin individualizarea terenului ca suprafață și vecinătăți, precum și lungimi și lățimi.
Că, în partea de răsărit a terenului înstrăinat se învecinează cu magazinul sătesc Băzăvani, care există și în prezent, iar la apus cu B. M..
Că, în anul 1986 reclamantul și-a construit o casă în condițiile în care i-a fost atribuit de către C.A.P. un teren în suprafață de 250 mp și, deși pentru această suprafață trebuia să i se fi constituit drept de proprietate reclamantului, comisia locală i-a emis în mod greșit titlu pentru suprafața de 797 mp, iar pentru diferența dintre 797 mp cât i s-a dat și 250 mp la cât era îndreptăți să primească este terenul ei, al pârâtei, dovadă în acest sens constituind-o contractul de întreținere autentificat sub nr. 378/10.02.1981 în care vecin în partea de răsărit este magazinul sătesc Băzăvani și nu M..
Că, între ea și magazinul sătesc, pe terenul ei, s-a interpus M. căruia în mod nelegal i s-a emis titlu de proprietate pt. diferența de suprafață de 547 mp, acesta fiind persoană neîndreptățită la reconstituire.
Pe cale reconvențională pârâta a solicitat să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/14.09.1993 emis reclamantului pt. suprafața de 547 m.p. reprezentând diferența între suprafața de 797 m.p. și 250 m.p,în susținerea întâmpinării și cererii reconvenționale pârâta depunând la dosar înscrisuri(filele 11-13).
În virtutea rolului activ instanța a dispus înaintarea unei adrese către intimata comisia locală pentru a comunica documentația care a stat la baza emiterii celor două titluri de proprietate emise pe numele reclamantului și al pârâtei și să precizeze dacă în titlul de proprietate emis pe numele reclamantului M. N. se regăsește suprafața de 547 m.p. despre care pârâta susține că ar fi aparținut tatălui ei C. P..,iar cu adresa nr. 2353/06.11.2007 intimata a răspuns solicitărilor instanței, însă nu a depus la dosar înscrisurile solicitate.
Întrucât intimata comisia locală nu a răspuns complet la solicitările instanței, s-a revenit cu o nouă adresă la aceasta, relațiile fiind comunicate la data de 27.11.2007.
Intimata C. locală de fond funciar Samarinești a formulat întâmpinare prin care a arătat că lasă la aprecierea instanței atât cererea reclamantului cât și cererea reconvențională formulată de pârâtă.
Prin sentința civilă 365 din 14.02.2012 a fost admisă în parte acțiunea principală formulată de reclamantul M. N. și admisă în parte cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă reconvențional R. A..S-a dispus anularea parțială a titlului de proprietate nr._ din 27.06.2002 emis pe numele pârâtei R. A. pentru suprafața de 12 mp, având lățimea de 0,67 m și lungimea de 17,85 m identificată conform raportului de expertiză întocmit în cauză de experți V. N. și N. P..
S-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._ din 14.09.1993 emis pe numele reclamantului M. N. pentru suprafața de 170 m.p. identificată conform raportului de expertiză întocmit în cauză de experții V. N. și N. P..
Împotriva acestei sentințe civile au formulat recurs reclamantul și pârâta, iar prin decizia nr.2178 din 20.06.2012 au fost admise ambele recursuri, casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare,cu îndrumarea ca în rejudecare instanța trebuie să procedeze la verificarea îndreptățirii la reconstituire a pârâtei pornind de la registrul agricol al autorului, cererile formulate și hotărârile de validare, acte care trebuie să corespundă cu actele premergătoare.
În privința cererii reconvenționale a reținut instanța de control judiciar că reclamantul a formulat o cerere de reconstituire în anul 1991, fiind validat prin HCJ Gorj nr. 64 cu 0,08 ha. și că pârâta a solicitat pe cale reconvențională doar anularea titlului de proprietate, nu și a actelor premergătoare astfel că instanța trebuia să se limiteze la verificarea corespondenței între actele premergătoare și titlurile de proprietate.
S-a mai reținut că la rejudecare urmează a se suplimenta probatoriul prin solicitarea cererilor de reconstituire formulate de pârâtă și de autorul eu, precum și a hotărârilor de validare emise acestora.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Motru sub nr. _ și având în vedere dispozițiile art. 315 alin. 1 C.proc.civ. în raport de indicațiile deciziei de casare, la termenul de judecată din 15.10.2012‚ instanța a solicitat de la intimata comisia locală să comunice toate actele care au stat la baza emiterii titlurilor de proprietate eliberate reclamantului și pârâtei,actele fiind comunicate cu adresa nr. 1832 din 2.11.2012, (filele 21-33).
Ținând cont de faptul că înscrisurile înaintate de comisia locală nu au respectat în totalitate cerințele instanței, la termenul de judecată din 12.11.2012 s-a revenit cu adresă solicitând aceleiași intimate să comunice actele care au stat la baza emiterii titlului de proprietate emis reclamantului și să comunice dacă pentru acest titlu de proprietate există o hotărâre a comisiei județene precum și copii după anexele la HCJ nr .64 ,iar cu adresa nr. 2051 din 29.11.2012 intimata a răspuns solicitărilor instanței comunicând faptul că la baza emiterii titlului de proprietate al reclamantului a stat cererea de reconstituire și normativul Legii 18/1991 prin care i-a fost atribuită suprafața aferentă plațului casei. A fost comunicată o copie după cererea de reconstituire a reclamantei și tabelul anexă la HCJ Gorj 64/1992.
La termenul de judecată din 3.12.2012 reprezentantul intimatei comisia locală a arătat că la sediul acesteia nu există originalul hotărârii de validare și că pentru titlu de proprietate emis reclamantului nu există hotărâre de validare.
La termenul de judecată din 15.10.2012 pârâta a depus precizare de acțiune arătând că prin cererea reconvențională formulată în cauză a solicitat constatarea nulității absolute și parțiale a titlului de proprietate emis reclamantului și înțelege astfel să solicite și constatarea nulității absolute și parțiale și a actelor premergătoare emiterii titlului de proprietate nr._ din 14.09.1993 ,fiind invocate totodată de către pârâtă excepțiile lipsei de interes a reclamantului și excepția lipsei calității procesuale active precum și excepția prescripției.
Prin sentința civilă nr._ au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes a reclamantului, excepții invocate de pârâtă,precum și excepția prescripției, excepție invocată de pârâtă.
A fost respinsă acțiunea civilă în fond funciar, constatare nulitate absolută titlu proprietate_ din 27.06.2002, formulată de reclamantul M. N., în contradictoriu cu pârâta R. A. intimatele comisia L. de Fond Funciar Samarinești și C. Județeană de Fond Funciar Gorj și cererea reconvențională, cerere în fond funciar, constatare nulitate absolută titlu proprietate_ din 14.09.1993, formulată de pârâta R. A. în contradictoriu cu reclamantul M. N. și intimatele comisia L. de Fond Funciar Samarinești și C. Județeană de Fond Funciar Gorj.
Au fost compensate cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantul și pârâta, iar prin decizia civilă nr. 812/26.03.2013 pronunțată de Tribunalul Gorj au fost admise recursurile, s-a casat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceiași instanță de fond cu îndrumarea ca în rejudecare să se cerceteze fondul cauzei apreciind că sunt necesare verificări pentru a se stabili dacă și casa și toate anexele gospodărești sau care anume dintre ele se află pe terenul indicat în actul de dare cu plată ori pe restul terenului ce a aparținut autorului pârâtei, iar în acest din urmă caz, când au fost edificate anexele, anterior sau ulterior intrării în vigoare a Legii 18/1991, probele administrate de către instanță neclarificând acest aspect.
Că, în acest scop este necesar ca reclamantul să depună la dosar autorizațiile de construcție privind imobilele aflate pe teren, iar în lipsa unor astfel de acte, este necesară încuviințarea probei testimoniale, pentru a se stabili perioada în care au fost edificate anexele gospodărești.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Motru sub nr. dosar _ și față de îndrumările instanțe de control judiciar, instanța a solicitat relații de la Primăria comunei Samarinești, respectiv să comunice dacă în evidențele sale, reclamantul M. N. figurează înregistrat ca fiindu-i eliberată autorizație de construire pentru imobilele casă de locuit și anexe gospodărești situate în . și dacă reclamantul figurează înregistrat în registrul agricol al comunei Samarinești cu imobil casă de locuit și anexe gospodărești. De asemenea, să comunice și anul când au fost construite aceste imobile.
Cu adresa nr. 907/05.06.2013, Primăria . la solicitările instanței,iar la termenul din data de 11.06.2013, reclamantul prin apărător, a solicitat încuviințarea probei testimoniale, probă încuviințată și administrată de către instanță, în cauză fiind audiați martorii R. E. și C. N. .
La același termen de judecată pârâta, prin apărător, a solicitat încuviințarea probei testimoniale, probă încuviințată și administrată de către instanță, în cauză fiind audiați martorii Țepoșanu V. și B. I. .
Prin sentința civilă nr.1769 din 08.10.2013 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes a reclamantului, excepții invocate de pârâtă. A fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă.
A fost admisă în parte cererea principală formulată de reclamantul M. N. în contradictoriu cu pârâta R. A. și intimatele C. L. de Fond Funciar Samarinești și C. Județeană de Fond Funciar Gorj, a fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâta R. A. în contradictoriu cu reclamantul M. N. și intimatele comisia L. de Fond Funciar Samarinești și C. Județeană de Fond Funciar Gorj, s-a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._ din 27.06.2002 și a procesului-verbal de punere în posesie din 12.03.2002 pentru suprafața de 182 mp identificată prin raportul de expertiză întocmit de experții N. P. și V. N. și a fost obligată pârâta să plătească reclamantului 500 lei cheltuieli de judecată.Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor invocate de pârâta-reclamantă reconvențional .
Asupra excepției prescripției dreptului la acțiune instanța a apreciat că prin cererea principală s-a solicitat constatarea nulității absolute a titlului de proprietate emis pârâtei, nulitate care, în opinia reclamantului, privește calitatea pârâtei-reclamante reconvențional de persoană îndreptățită a i se reconstitui dreptul de proprietate pe terenul pe care anterior i se constituise lui dreptul de proprietate, vizat fiind amplasamentul terenului, deci și nulitatea procesului-verbal de punere în posesie și nu întinderea dreptului de proprietate.
Fiind invocate motive de nulitate absolută, instanța a apreciat că nu operează prescripția dreptului material la acțiune, excepția fiind respinsă.
În privința excepției lipsei de interes a reclamantului instanța a reținut că reclamantul are un folos practic imediat în urma introducerii cererii de chemare în judecată, folos ce justifică punerea în mișcare a procedurii judiciare și care rezultă din faptul că terenul din titlul său de proprietate se suprapune peste terenul din titlul de proprietate al pârâtei.
Fiind vorba despre un interes legitim, personal, direct, născut și actual, interes care se regăsește în persoana reclamantului instanța a respins această excepție.
În privința excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului instanța a reținut că între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății există identitate, iar din probatoriul administrat rezultă că titlurile de proprietate se suprapun reclamantul are interes de a cere concursul justiției, interes ce izvorăște din încălcarea unui drept propriu, având astfel calitate procesuală activă.
Față de cele ce preced instanța a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, excepție invocată de pârâtă.
Pe fond ,s-a reținut că instanța a fost investită cu soluționarea a două cereri: cererea principală formulată de reclamantul M. N. prin care a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a Titlului de proprietate nr._/27.06.2002 și a procesului-verbal de punere în posesie emise pe numele R. A.; cererea reconvențională formulată de pârâta R. A. prin care se solicită să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/14.09.1993 emis reclamantului pt. suprafața de 547 mp reprezentând diferența între suprafața de 797 mp și 250 mp. Întrucât cele două cereri sunt în strânsă legătură una cu cealaltă, instanța le va analiza concomitent, pe baza probatoriului administrat.
Privitor la pârâta-reclamantă reconvențional R. A. instanța a reținut din relațiile comunicate de intimata C. L. de fond funciar Samarinești ( filele21-33 și 36-40 din dosar nr._ 011* ), că a formulat o singură cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, respectiv cererea nr.602/18.03.1991 prin care a solicitat de 3,48 ha ha agricol ,, de moștină ,, și suprafața de 1,20 ha teren cu vegetație forestieră ( ,, pădure situată în punctul Valea Manii,, ).
Că această cerere a făcut obiect al validării dreptului de proprietate prin HCJ nr.64/1992, aspect comunicat de intimata C. L. de fond funciar Samarinești în toate adresele înainte instanței de judecată. În privința suprafeței validate instanța reține că intimata C. locală de fond funciar Samarinești a comunicat mai multe anexe ( filele_ din dosar nr._ ) pretinzând că o privesc pe pârâta-reclamantă reconvențional R. A. . Anexa de la fila 185 din dosar nr._ unde la poziția 132 autorul pârâtei-reclamante reconvențional C. P. figurează cu 1 ha teren arabil nu poate fi considerată o anexă de validare la HCJ nr.64/1992 deoarece redepusă fiind în dosarul nr._ ( filele 39-40 ) la solicitarea expresă a instanței de judecată poartă mențiunea ,, Anexa nr.I ,,, iar prin HCJ nr.64/1992 art.1 au fost respinse ca netemeinice contestațiile înregistrate și înaintate Comisiei județene de către C. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată supra terenurilor Samarinești formulate de persoanele nominalizate în anexa nr.1 care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Că nu poate fi reținută ca anexă de validare decât tabelul de la fila 183 din dosarul nr._ în care la poziția nr.12 pârâtei -reclamante reconvențional i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,85 ha teren .
Coroborând tabelul de la fila 184 din dosar nr._ din care reiese privind pârâta-reclamantă reconvențional suprafața de 2,85 ha teren ( pe categorii de folosință: 0,10 ha teren Plaț casă, 1,50 ha arabil, 0,25 ha fânețe și 1,00 ha pășune) din care i s-a respins ca moștenitoare a autorului C. P. contestația pentru suprafața de 1,00 ha teren arabil conform anexei I menționată mai sus, rezultă cu claritate că prin HCJ nr.64/1992 s-a validat reconstituirea dreptului de proprietate pârâtei – reclamante reconvențional doar pentru suprafața de 1,85 ha teren.
Cu toate acestea pârâtei-reclamante reconvențional i se emit prin reconstituirea dreptului de proprietate două titluri de proprietate, respectiv titlul de proprietate nr._/27.06.2002 pentru suprafața de 3,63 ha teren în calitate de moștenitoare a def. C. P., precum și titlu de proprietate nr._ / 27.06.2002 în nume propriu tot prin reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața totală de 0,4750 ha teren. Rezultă așadar că pârâtei-reclamante reconvențional, deși i s-a validat spre reconstituire suprafața de 1,85 ha teren i s-au emis titluri de proprietate pentru suprafața totală de 4,105 ha, mai mult și decât suprafața totală de 3,42 ha cu care autorul C. P. figura înscris în Registrul Agricol în perioada 1959-1961 .
S-a reținut astfel că în primul rând nu există concordanță între actele primare de reconstituire a dreptului de proprietate, respectiv suprafața solicitată prin cererea de reconstituire de 3,48 ha teren agricol, suprafața de 3,42 teren cu care autorul C. P. figura înscris în registrul agricol în perioada 1959-1961 și care se susține că a stat la baza emiterii celor două titluri de proprietate și suprafața totală de 4,105 ha pentru care pârâtei – reclamante reconvențional i s-au emis titluri de proprietate.
În cauza de față reclamantul-pârât reconvențional M. N. contestă titlu de proprietate nr._/27.06.2002 emis pârâtei-reclamante reconvențional în nume propriu și prin reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața totală de 0,4750 ha teren care se învecinează și se suprapune parțial cu terenul în suprafață de 797 mp. pentru care reclamantului-pârât reconvențional i s-a constituit dreptul de proprietate prin titlu de proprietate nr._/14.09.1993.
Potrivit mențiunilor din titlu de proprietate nr._/27.06.2002 pârâtei-reclamante reconvențional i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 0,4750 ha din care suprafața de 663 mp teren -curți construcții, suprafața de 1561 mp fânețe și suprafața de 2526 mp arabil.
Că,la solicitarea expresă a instanței intimata C. L. de fond funciar Samarinești depune în dosarul nr._ adresa nr.1832/9.11.2012 la care anexează actele care au stat la baza emiterii tritlui de proprietate nr._/27.06.2002 pârâtei-reclamante reconvențional R. A., respectiv cererea nr.602/18.03.1991 decizia nr.50/1981 din 12.11.1981, contractul de întreținere autentificat sub nr.378/10.02.1981,procesul-verbal de punere în posesie din 12.03.2002, schița anexă aferentă acestuia, suprafețe cu care autorul său figura înscris în registrul agricol în perioada 1959-1961
La revenirea instanței intimata C. L. de fond funciar Samarinești cu adresa nr.2051/20.11.2012 înaintează instanței HCJ nr.64/1992 și tabelul Anexă nr.1 unde la poziția 132 autorul pârâtei-reclamante reconvențional def. C. P. figurează cu 1 ha teren arabil, tabel care a fost analizat mai sus, ceea ce conduce la concluzia că titlul de proprietate nr._/27.06.2002 pârâtei-reclamante reconvențional nu are la bază o hotărâre de validare din partea Comisiei Județene de fond funciar Gorj .Dacă se valida această suprafață de teren, în titlul de proprietate se menționa că terenul provine de la autorul def.C. P., ori această mențiune nu există în titlul de proprietate nr._/ 27.06.2002 .
Că din analiza înscrisurilor depuse rezultă că în anul 1981 prin Contractul de întreținere autentificat sub nr.378/10.02.1981 def. C. P. a înstrăinat pârâtei-reclamante reconvențional imobilele construcții casă cu două camere, bucătărie și sală, construită din lemn și acoperită cu țiglă, un grajd cu pivniță din lemn acoperit cu țiglă și un pătul din nuiele acoperit cu țiglă situate pe terenul cu vecinătățile la răsărit magazinul sătesc Băzăvani, la apus B. M., la miazăzi cu perimetrul CAP și la miazănoapte cu drumul comunal.
În baza autorizației de înstrăinare nr.1/09.02.1981 și a prevederilor art.30 al.2 din Legea nr.58/1974 terenul aferent a trecu în proprietatea statului urmând ca dobânditorului, respectiv pârâtei-reclamante reconvențional să îi fie atribuită în folosință suprafața de 250 mp.
În raport de aceste operațiuni juridice și nu potrivit susținerilor intimatei C. L. de fond funciar Samarinești din adresa nr.1377/26.05.2008 ,, suprafața de 250 mp pentru construcția casei lui M. N. i-a fost cedată de bunica sa A. M. ,, ( fila 117 – dosar nr._ ) la data de 12.05.1986 intervine Actul de dare cu plata a locului de casă încheiat transcris sub nr.465/19.05.1986 (filele 241-242 din dosar nr.3211/263/007) între CAP Samarinești și reclamantul-pârât reconvențional M. N. pentru suprafața de teren de 250 mp cu vecinătățile la est magazinul mixt, la vest C. R. A. ( pârâta-reclamantă reconvențional ), la sud perimetrul CAP și la miazănoapte cu drumul Băzăvani-Larga-Slivilești.
S-a reținut astfel că pentru terenul aferent casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, atât în privința reclamantului-pârât reconvențional M. N., cât și cel al pârâtei-reclamante reconvențional R. A. este suspus dispozițiilor art.8 din Decretul-Lege nr.42/1990 și art.23 din Legea nr.18/1991 ( art.22 în forma inițială a Legii ).
Pentru aceste terenuri ambele părți erau îndreptățite să li se constituie dreptul de proprietate.
Că,această procedură, privitor la constituirea dreptului de proprietate, nu a fost respectată decât de reclamantul-pârât reconvențional M. N. căruia, în temeiul titlului de proprietate nr._/14.09.1993 i s-a constituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 797 mp.
S-a reținut că pârâta-reclamantă reconvențional R. A. nu a solicitat să i se constituie dreptul de proprietate pentru terenul aferent construcțiilor dobândite în proprietate prin contractul de întreținere autentificat sub nr.378/10.02.1981, ci doar să i se reconstituie dreptul de proprietate prin cererea nr.602/18.03.1991 pentru suprafața de 3,48 ha teren în calitate de moștenitoare(,,de moștină,,). Cererea a fost soluționată așa cum rezultă din cele analizate mai sus.
Acceptând că titlul de proprietate nr._/27.06.2002 consacră calitatea de proprietar a pârâtei-reclamante reconvențional R. A. pentru terenul casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, totuși el nu respectă suprafața maximă de 1.000 mp care rezultă din coroborarea prevederilor art.5 al.1 cu art.8 al.2 din Decretul-lege nr.42/1990 și având în vedere că el este emis la data de 27.06.2002 când nu erau în vigoare prevederile art.23 al.21 din Legea nr.18/1991 care au fost introduse prin Legea nr.247/2005 si conform cărora ,,În cazul înstrăinării construcțiilor, suprafețele de teren aferente sunt cele convenite de părți la data înstrăinării, dovedite prin orice mijloc de probă,,.
În raport de considerentele expuse mai sus și reținând că la baza emiterii titlului de proprietate nr._ / 27.06.2002 nu există o hotărâre a Comisie Județene de fond funciar Gorj, că pârâtei-reclamante reconvențional i s-a emis titlu de proprietate nr._/27.06.2002 pentru suprafața de 3,63 ha teren în calitate de moștenitoare a def. C. P., suprafață mai mare decât cea solicitată prin cererea de reconstituire de 3,48 ha, menționată la poziția acestuia în registrul agricol de 3,42 ha și validată prin HCJ nr.64/1992 de 1,85 ha, instanța a constatat că titlul de proprietate nr._ / 27.06.2002 și procesul-verbal de punere în posesie aferent din 12.03.2002 este lovit de motivul de nulitate absolută reglementat de art. III al.1 lit. a din Legea nr.169/1997, însă nulitatea este doar parțială, respectiv pentru suprafața de 182 mp, identificată prin raportul de expertiză întocmit de experții N. P. și V. N. și care se suprapune cu suprafața pentru care reclamantul-pârât reconvențional deține titlul de proprietate nr._/14.09.1993.
De altfel, pentru modul în care membrii Comisiei locale de fond funciar Samarinești au întocmit documentația ce a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr._ / 27.06.2002 au făcut obiect al cercetărilor penale în dosarul nr.323/P/2008 sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.246 C.pen., prin Ordonanța din 11.09.2009 fiind scoși de sub urmărire penală în baza art.11 pc.t1. lit. b și art.10 lit. b 1 pentru că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni ( fila 231 – dosar nr._ ).
Că în privința reclamantului-pârât reconvențional M. N. din concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză și din depozițiile martorilor audiați a rezultat că terenul din ambele titluri de proprietate contestate în cauză a aparținut def.C. P., însă în privința terenului de 797 mp pentru care i s-a constituit dreptul de proprietate reclamantului pârât reconvențional sunt aplicabile prevederile art.24 al.1 și al.2 din Legea nr.18/1991 ( art.23 al.1 și 2 din lege în forma inițială ).
Astfel, la data de 14.09.1993 a fost emis titlul de proprietate nr._ pe numele reclamantului M. N. pentru suprafața totală de 797 m.p teren agricol situat în intravilanul comunei Samarinești, . din data de 26.11.2007 a Primăriei Samarinești la baza emiterii acestui titlu de proprietate a stat normativul de aplicare a Legii nr.18/1991 care prevedea reconstituirea până la 1000 m.p. S-a constatat, totodată, că M. N. a formulat cererea nr.838 din 19.03.1991 prin care solicita să i se constituie dreptul de proprietate și să i se elibereze titlu de proprietate pentru suprafața de 5 .000 m.p întrucât este căsătorit din anul 1990 și nu a posedat pământ când s-a înscris la Cooperativa Agricolă de Producție. Această cerere se circumscrie însă dispozițiilor art.19 din Legea nr.18/1991 conform cărora membrilor cooperatori care nu au adus teren în cooperativa agricolă de producție li se pot atribui loturi din terenurile rămase la dispoziția comisiei. Se constată însă că prin HCJ nr.64 din 1991 s-a aprobat constituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantului M. N. pentru suprafața de 0,08 ha teren agricol( filele 30-32 din dosar nr._ ) fiind pus în posesie la data de 15.07.1993 cu suprafața de 797 mp..
Prin actul de dare cu plată a locului de casă din data de 12 mai 1986 reclamantul M. N. a primit în proprietate un teren loc de casă în suprafață de 250 m.p situat în perimetrul construibil din . vecini: la est- magazin mixt, la vest- C. R. A.; la nord- drum Bazavani-Larga- Slivilești și la sud- teren CAP.
S-a reținut astfel că prin raportul de expertiză întocmit în cauză de experți V. N. și N. P. au fost identificate terenurile din titlurile de proprietate ale părților și s-a concluzionat că se suprapun pe o suprafață de 182 m.p, din care 12 m.p(0,67 m x 17,85 m) cu suprafața de 250 m.p atribuită de C.A.P.. reclamantului, iar diferența de 175 m.p. cu suprafața de 547 m.p constituită în plus reclamantului. S-a reținut, totodată, că reclamantul a mai cumpărat un teren de la T. Sevastița cu privire la care s-a pronunțat sentința civilă nr.1162 din 18.04.2002 și prin care s-a constatat intervenită vânzarea cumpărarea, terenul fiind vecin la vest cu pârâta R. A.(fila 105 din dosar).
Cât privește proveniența terenului, instanța a reținut că așa cum rezultă din coroborarea probelor administrate, terenul în litigiu provine de la C. P. - autorul pârâtei. Astfel, în primul ciclu procesual martorul B. I. a declarat că proprietatea reclamantului a aparținut anterior anului 1990 lui R. A. și nu știe cum a intrat reclamantul în posesia terenului. Că, reclamantul a construit o casă și anexe pe acest teren însă nu știe când. A mai declarat martorul că din câte știe și magazinul sătesc a fost construit tot pe terenul pârâtei, iar casa reclamantului se află între magazinul sătesc și proprietatea pârâtei R. A.. Martorul Țepoșanu V., în primul ciclu procesual a declarat că terenul pe care reclamantul are casa și anexele a aparținut anterior colectivizării lui C. D. tatăl pârâtei R. A., iar în prezent casa reclamantului se află între magazinul sătesc și proprietatea pârâtei R. A.. A mai declarat martorul că la atribuirea inițială a terenului reclamantului la fața locului s-a prezentat o comisie care a trasat limitele suprafeței, iar reclamantul s-a extins ulterior cu o altă suprafață pe care și-a construit anexele.
Reaudiat fiind în rejudecare în ședința din 25.06.2013 martorul B. I. a declarat că reclamantul M. a ridicat casa pe ternul pârâtei înainte de anul 1990, iar anexele gospodărești după 1990, iar martorul Țepoșeanu a declarat în ședința din 01.10.2013 că a mai dat o declarație în această cauză pe care și-o menține și nu mai are nimic de adăugat.
Față de indicațiile obligatorii ale instanței de recurs, instanța a audiat la cererea reclamantului-pârât reconvențional martorii R. E. membru al Comisiei locale de fond funciar Samarinești și semnatar al procesului verbal de punere în posesie a reclamantului-pârât reconvențional și C. N. fost primar al comunei Samarinești, președinte al comisiei locale de fond funciar și semnatar al procesului-verbal de punere în posesie a reclamantului-pârât reconvențional M. N..
Ambii martori au declarat că reclamantul-pârât reconvențional a fost pus în posesie pe terenul aferent construcțiilor de aproximativ 800 mp, că terenul era îngrădit, martorul R. menționând că în Registrul Agricol din 1988 reclamantul figura cu această casă, ambii martori precizând că a fost pus în posesie pe terenul aferent construcțiilor. Depoziția martorilor privitor la imobilul casă se coroborează cu adresa nr.2723/24.11.2008 (fila 154-dosar nr._ ) a Primăriei comunei Samarinești în care se arătă că reclamantului nu i s-a emis autorizație de construire pentru casa de locuit întrucât a fost edificată înainte de apariția Legii nr.18/1991.
În privința celorlalte construcții, respectiv anexele gospodărești, instanța a reținut că potrivit fotocopiilor înaintate de Primăria comunei Samarinești cu Adresa nr.32/01.09.2009 ( filele 161-169 – dosar_ ), fotocopiile registrelor de evidență a autorizațiilor de construire în care reclamantul figurează la 2 poziții înaintate instanței de rejudecare cu Adresa nr.907/05.06.2013 ( ( filele 23-26 dosar nr._ ), acestea sunt edificate după apariția Legii nr.18/1991.
S-a reținut, dat fiind faptul că în favoarea reclamantului operează de drept constituirea dreptului său de proprietate conform art.23 al.1 din Legea nr.18/1991 (art.22 al.1 din lege în forma inițială) în privința suprafeței de teren determinată potrivit art.8 din Decretul-Lege nr.42/1990, că suprafața de teren pentru care i s-a constituit dreptul de proprietate nu depășește suprafața maximă de 1.000 mp rezultă din coroborarea prevederilor art.5 al.1 cu art.8 al.2 din Decretul-lege nr.42/1990 și că titlu de proprietate nr._/14.09.1993 nu poate fi analizat prin prisma dispozițiilor art.24 al.11 din Legea nr.18/1991 așa cum în mod judicios a reținut instanța de control judiciar prin Decizia nr.812/26.03.2013 întrucât legea civilă dispune numai pentru viitor, ci doar prin prisma prevederilor Legii nr.18/1991 în forma sa inițială, în vigoare la momentul emiterii titlului de proprietate, instanța a constatat că acesta este emis legal și nu este incident motivul de nulitate absolută parțială invocat de pârâta-reclamantă reconvențional prin cererea reconvențională .
Fiind exceptat de la reconstituire pe vechiul amplasament în temeiul art.23 al.1 din Legea nr.18/1991 în forma sa inițială, fostul proprietar sau moștenitorii săi puteau solicita compensarea cu suprafața echivalentă în intravilan, sau, în lipsă cu teren extravilan în imediata vecinătate potrivit art.23 al.2 din Legea nr.18/1991 în forma sa inițială, însă pârâta-reclamantă reconvențional nu a formulat o astfel de cerere așa cum rezultă din adresa nr.2353/6.11.2007 a Primăriei comunei Samarinești ( fila 19-dosar nr._ ).
În concluzie instanța a admis în parte acțiunea principală formulată de reclamantul M. N. și a respins cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă reconvențional R. A..
S-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._ din 27.06.2002 emis pe numele pârâtei R. A. pentru suprafața de 182 mp identificată conform raportului de expertiză întocmit în cauză de experți V. N. și N. P..
În privința cheltuielilor de judecată, în temeiul art.274 C.p.civ. instanța a obligat pârâta reclamantă-reconvențional la plata acestora în toate ciclurile procesuale în sumă de 500 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta pârâtă R. A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, recurs prin care a solicitat modificarea sentinței în sensul admiterii cererii reconvenționale formulate de pârâta R. A.,urmând a se constata nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate emis reclamantului,arătând că hotărârea recurată este netemeinică și nelegală pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7,8, și 9 C.pr.civ.
A susținut recurenta-pârâtă că instanța de fond nu a respectat indicațiile instanței de casare în sensul că erau necesare verificări pentru a se stabili dacă imobilul casă și toate anexele gospodărești, sau care anume dintre ele se află pe terenul indicat în actul de dare cu plată, sau pe restul terenului ce a aparținut autorului pârâtei, iar în acest din urmă caz, când au fost edificate anexele, anterior sau ulterior intrării în vigoare a Legii 18/1991.
Că sub acest aspect, așa cum rezultă din adresa Primăriei Samarinești aflată la fila 23 reclamantul M. N. figurează cu două autorizații de construire: nr.21 din 03.08.1998 și 12 din 02.08.2007, deci cu mult ulterior apariției Legii 18/1991, deși reclamantul a obținut de la CAP printr-un act de dare cu plată suprafața de 250 mp în anul 1986.
S-a arătat că reclamantul nu a construit în termenul prevăzut în actul de atribuire, iar suprafața ce i se poate reconstitui nu poate fi mai mare decât cea prevăzută în actul de atribuire provenit de la CAP, întrucât suprafața care se înscrie în proprietatea actualilor deținători, este cea care s-a atribuit potrivit legii, adică potrivit statutului CAP, în vigoare la acel moment. Că,valabilitatea celor două titluri de proprietate și legalitatea acestora, trebuie analizată și sub aspectul respectării procedurii speciale prevăzute de Legea 18/1991 atât în ceea ce privește reconstituirea ,cât și constituirea dreptului de proprietate, reclamantul nerespectând procedura de constituire, în cazul său neexistând o hotărâre de validare .
Că este eronat și lipsit de susținere argumentul instanței în sensul că pârâtei i s-ar fi emis titlu de proprietate pentru o suprafață mai mare din moment ce expertiza efectuată de experții V. și N. a arătat că la baza emiterii titlului de proprietate nr._/27.06.2007 a stat rolul autorului său, C. P., se poate concluziona că în punctul litigiului se regăsesc punctele „Vatra Satului”-0,25 ha arabil și „Matca”-0,50 ha fânețe cu suprafața totală de 7500 mp, pârâtei fiindu-i reconstituit dreptul de proprietate pentru 4750 mp. Astfel că nu se poate reține că pârâtei i s-ar fi constituit dreptul de proprietate pentru o suprafață mai mare din moment ce prin adresa din 26.11.2007 Primăria Samarinești a comunicat ca la baza emiterii titlului de proprietate nr._/27.06._ a stat rolul agricol al autorului său, C. P..
Că valabilitatea titlului pârâtei nu a fost analizată în concordanță cu legislația funciară, iar în ce privește titlul reclamantului argumentele scapă raționamentului logico-juridic, în condițiile în care prin decizia civilă nr. 1844/03.07.2001 s-a statuat că potrivit prevederilor art. 22 din Legea 18/1991 (art. 23 în urma republicării) se constituie dreptul de proprietate asupra terenului ce constituie gospodărie țărănească, doar în limita suprafeței efectiv ocupate de casa de locuit cu anexe gospodărești și a suprafeței necesare normalei folosinței și nu automat mai mult de cât i-a fost atribuit.
S-a mai arătat că reclamantul nu deține în zona litigiului doar terenul cumpărat prin actul de dare cu plată ci și un alt teren cumpărat și pentru care s-a pronunțat sentința civilă nr.1162/17.04.2002, în suprafață totală de 1956 mp astfel că nu este justificată constituirea a peste 250 mp din terenul pârâtei, iar anexele gospodărești la care face referire instanța, respectiv grajd și pătul, în sensul că acestea s-ar afla pe terenul constituit reclamantului au fost edificate ulterior, astfel încât nu se poate discuta de teren aferent anexelor gospodărești la data emiterii titlului.
A solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii cererii reconvenționale formulată de pârâta R. A. și să se constate nulitatea absolută și parțială a titlului de proprietate emis reclamantului pentru suprafața de 547 mp constituiți în plus sau pentru suprafața de 182 mp pentru care cele două titluri se suprapun așa cum a stabilit contraexpertiza efectuată în cauză.
Intimatul pârât M. N. nu a formulat întâmpinare la motivele de apel.
În recurs a fost administrată proba cu înscrisuri, apreciindu-se necesară emiterea unei adrese către C. locală Samarinești pentru aplicarea Legii 18/1991, pentru a fi înaintate la dosar toate actele ce au stat la baza emiterii titlurilor de proprietate nr._/27.06.2002 și nr._/14.09.1993 eliberate reclamatului M. N. și pârâtei R. A., înscrisuri ce au fost înaintate la dosarul cauzei la data de 13.02.2014 cu adresa nr. 277/06.02.2014 de C. locală de fond funciar Samarinești (filele 21-34).
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate, instanța de recurs reține recursul ca fiind fondat, soluția instanței de fond fiind pronunțată cu interpretarea greșită a dispozițiilor aplicabile în cauză, în speță dispozițiile Legii 18/1991, și în raport de disp. art. 312 alin. 1și 3 C.pr.civ., va admite recursul pentru următoarele argumente:
Prin cererea dedusă judecății reclamantul M. N. a învestit instanța de judecată cu o acțiune civilă de fond funciar prin care a solicitat să se dispună anularea parțială a titlului de proprietate nr._/27.06.2002 și a procesului -verbal de punere în posesie emise pe numele pârâtei R. A. și să fie obligată C. locală Samarinești să emită un alt proces - verbal conform situației din teren în care să se identifice cu claritate vecinătățile dintre reclamant și pârâtă.
În cauză pârâta R. A. a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat să se constate nulitatea parțială a titlului de proprietate nr._/14.09.1993 și a procesului - verbal de punere în posesie emise reclamantului pentru suprafața de 547 mp, reprezentând diferența între suprafața de 797 mp menționată în actele contestate și suprafața de 250 mp ce i-a fost atribuită printr-un act de dare în plată.
Prin sentința recurată au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes a reclamantului, precum și excepția prescripției dreptului material la acțiune,excepții invocate de pârâtă, a fost admisă în parte cererea principală formulată de reclamantul M. N., respinsă cererea reconvențională formulată de pârâta R. A. și s-a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._/27.06.2002 și procesulu -verbal de punere în posesie din 12.03.2002 pentru suprafața de 182 mp identificată în raportul de expertiză, întocmit de experții N. P. și V. N..
Observând actele dosarului se constată că la data de 27.06.2002 a fost emis titlul de proprietate nr._ pe numele pârâtei R. A. pentru suprafața totală de 4750 mp, teren agricol situat în intravilanul comunei Samarinești, . adreselor emise de C. locală de fond funciar Samarinești, la baza emiterii acestui titlu de proprietate a stat registrul agricol al autorului pârâtei, C. P.. Conform registrului agricol (fila 33 din primul ciclu procesual), C. P. figura cu suprafața de 3,42 ha teren agricol.
La data de 14.09.1993 a fost emis titlul de proprietate nr._ pe numele reclamantului M. N. pentru suprafața totală de 797 mp teren agricol, situat în intravilanul comunei Samarinești și conform adreselor înaintate la dosar de C. locală de fond funciar Samarinești, la baza emiterii acestui titlu de proprietate a stat normativul de aplicare a Legii 18/1991 care prevedea constituirea dreptului de proprietate până la 1000 mp.
Pentru a aprecia cu privire la legalitatea emiterii ambelor titlurilor de proprietate contestate în prezenta cauză, instanța va verifica în ce măsură se suprapun terenurile în cauză îndreptățirea părților la reconstituirea dreptului de proprietate și dispozițiile legale aplicabile.
Se reține astfel că prin raportul de expertiză întocmit în cauză de experții V. N. și N. P. în primul ciclu procesual (file 280 – 283 din dosarul nr._ ) au fost identificate terenurile din titlurile de proprietate ale părților și s-a concluzionat că se suprapun pe o suprafață de 182 mp, în condițiile în care se are în vedere actualul gard despărțitor existent între proprietățile părților și pe 167 mp în situația în care se au în vedere dimensiunile din schițele aferente proceselor - verbale de punere în posesie fără a se ține cont de gardul existent între părți.
Totodată experții au precizat că suprafața de 167 mp, pe care titlurile se suprapun, face parte din suprafața de 547 mp în litigiu invocată de pârâta R. A. constituită în plus reclamantului față de cei 250 mp, cât i-a fost atribuit de C.A.P. în vederea construirii unei locuințe.
Cât privește proveniența terenului din concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză coroborat cu înscrisurile depuse la dosar și depozițiile martorilor audiați în cauză, reiese că terenul din ambele titlurile de proprietate contestate în cauză a aparținut autorului pârâtei, C. P. care figura în registrul agricol cu suprafața totală de 3.42 ha teren agricol.
Din terenul autorului pârâtei R. A., C. P., reclamantul M. N. a primit prin actul de dare în plată din 12.05.1986 un teren loc de casă în suprafață de 250 mp situat în perimetrul construibil din satul Băzăvani, . vecini: E – M. mixt, V – C. R. A., N - drum Băzăvani – Larda Slivilești, S – teren C.A.P., astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 24 din Legea 18/1991 conform cărora terenurile situate în intravilanul localităților, care au fost atribuite de cooperativele agricole de producție, potrivit legii, cooperatorilor sau altor persoane îndreptățite, pentru construcția de locuințe și anexe gospodărești, pe care le-au edificat, rămân și se înscriu în proprietatea actualilor deținători, chiar dacă atribuirea s-a făcut din terenurile preluate în orice mod de la foștii proprietari. Suprafața terenurilor respective, aferente casei de locuit și anexelor gospodărești nu poate fi mai mare decât cea prevăzută în actul de atribuire provenit de la cooperativa de producție, consiliul popular sau primăria din localitatea respectivă.
Având în vedere preferabilitatea pe care legea o conferă constituirii dreptului de proprietate privată conform acestei norme juridice, instanța apreciază că persoanele îndreptățite au beneficiat, în virtutea legii, de constituirea dreptului de proprietate, ope legis, chiar și în situația în care nu au uzat de procedura de constituire prevăzută de Legea nr. 18/1991, cu precizarea că dreptul de proprietate recunoscut prin aceste prevederi legale nu se poate extinde și cu privire la terenuri ce nu au făcut obiectul atribuirii.
Din aceste dispoziții legale rezultă că intră în proprietatea actualilor deținători doar acele terenuri ce s-au atribuit de către fostele cooperative agricole de producție în vederea construirii de locuințe și anexe gospodărești, care au și fost edificate, neputându-se considera că dreptul de proprietate recunoscut prin aceste prevederi ale legii s-ar putea extinde și cu privire la terenuri ce nu au făcut obiectul atribuirii pentru construcții de locuințe și anexe, care, însă, în fapt, au primit prin voința unilaterală a constructorului o astfel de destinație.
Prin urmare, determinarea terenului asupra căruia se poate reține, întemeiat pe dispozițiile legale amintite că deținătorii faptici și care au edificat construcții și anexe gospodărești au dobândit un drept de proprietate se poate face prin observarea riguroasă a terenului atribuit lor de fostele cooperative, fiind fără relevanță că, în fapt, aceștia s-au extins fără temei legal și fără încuviințarea cooperativei și asupra unor terenuri ce depășeau suprafața atribuită.
Astfel s-ar oferi protecție abuzului săvârșit de aceia care au înțeles a folosi mai mult decât li s-a acordat în scop de construire, ceea ce apare inadmisibil, neputându-se considera că se află în intenția legii.
Ipoteza acestui text normativ se verifică în speță, fiind stabilit cu certitudine că reclamantului M. N. i- a fost atribuit de Cooperativa Agricolă de Producție respectiv de fostul Consiliu Popular al comunei Sanarinești, lot de casă în suprafață de 250 mp. din terenul ce a aparținut autorului reclamantei și pe care acesta și-a edificat casa de locuit, dar conform actelor de proprietate contestate de recurenta –pârâtă RușețAna ,reclamntului i s-a constituit dreptul de proprietate pentru o suprafața ce excede celor 250 mp., fără ca reclamntului să facă dovada proprietății terenului ce excede celor 250 mp. atribuiți.
Indiscutabil este vorba de o constituire ope legis, reclamantul fiind astfel îndreptățit în virtutea legii la terenul de 250 m.p. pe care l-a primit pentru construirea locuinței.
Conform raportului de expertiză efectuat în primul ciclu procesual (anexa 3) pe terenul de 250 mp este situată doar casa reclamantului, celelalte construcții fiind ridicate pe terenul ce excede suprafeței de 250 mp. De asemenea, anexele respective au fost construite în anul 2007, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar - autorizație de construire, copia registrului de înregistrare a cererii de autorizare.Ori, așa cum rezultă din dispozițiile art.24 din legea fondului funciar intră în proprietatea actualilor deținători doar acele terenuri ce s-au atribuit în vederea construirii de locuințe și anexe, care au și fost edificate în perioada respectivă, neputându-se considera că dreptul de proprietate recunoscut prin aceste prevederi ale legii s-ar extinde și cu privire la terenuri ce nu au făcut obiectul atribuirii pentru construcția de locuințe și anexe.
D. fiind faptul că în favoarea reclamantului operează de drept constituirea dreptului de proprietate doar în privința suprafeței de 250 mp în raport de dispozițiile art. 24 din Legea 18/1991 se apreciază că cererea formulată de acesta este nefondată întrucât nu există niciun motiv de nulitate absolută din cele prevăzute de art. III din Legea 169/97 pentru a se constata nulitatea absolută a titlului de proprietate eliberat pârâtei R. A..
Instanța nu va reține susținerea reclamntului și intimatei C. L. de aplicarea legii 18/1991 Samarinești că determinarea întinderii terenurilor aferente construcțiilor și anexelor gospodărești trebuie făcută cu observarea limitelor la care trimite art. 23 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 R – cu referire la prevederile art. 8 din Decretul lege nr. 42/1990 – căci acest text de lege se referă la alte terenuri decât cele atribuite, în sensul art. 24 alin. 1 din lege, de către cooperative în scopul construirii de locuințe.
O atare concluzie a rezultat cu evidență din dispozițiile alin. 2 al art. 23 în raport de care suprafețele de teren aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora sunt acelea evidențiate ca atare în actele de proprietate sau în cartea funciară, în registrul agricol sau în alte documente funciare la data intrării în cooperativa agricolă de producție.
Prin urmare, suprafața de până la 1000 mp. teren avută în vedere de art. 23 alin. 1 privește doar terenuri ce s-au aflat în proprietatea cooperatorilor la data intrării în cooperativă, iar nu și terenuri care, precum în litigiul de față, s-au atribuit ulterior pentru construirea de locuințe, acestea având un alt regim juridic.
În privința diferenței de teren de 167 mp (identificată de experți în raport de dimensiunile din schițele aferente proceselor - verbale de punere în posesie fără a se ține cont de gardul existent între părți) cu privire la care există o suprapunere între actele de proprietate ale părților se reține că terenul a aparținut anterior autorului pârâtei C. P. și aceasta era persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate, terenul făcând parte din suprafața de teren menționată în titlul de proprietate emis acesteia, în consecință se apreciază că se impune a se constata nulitatea titlului de proprietate emis reclamantului și procesului-verbal de punere în posesie pentru suprafața de 167 mp identificată conform raportului de expertiză efectuată de experții V. N. și N. P..
Nu se poate reține însă susținerea recurentei-pârâte că se impune anularea actelor de proprietate eliberate reclamantului pentru suprafața de 547 mp, reprezentând diferența între suprafața de 797 mp menționată în actele contestate și suprafața de 250 mp,ci doar,astfel cum s-a menționat anterior pentru suprafața de 167 mp deoarece pârâta justifică interes doar pentru suprafața de teren care se regăsește în titlul de proprietate al acesteia și nu pentru diferența de 380 mp .
Cât privește restul suprafeței deținută de reclamant în plus de suprafața de 250 m.p . instanța reține că deși reclamantul nu este îndreptățit la diferența respectivă nu se poate reține că i se cuvine pârâtei, având în vedere că doar suprafața de 167 m.p. se regăsește în titlul de proprietate al acesteia și prin urmare doar pentru această suprafață justifică un interes pentru a solicita nulitatea actelor eliberate reclamantului.
Față de considerentele expuse în temeiul art. 312 alin. 1 și 3 C.pr.civ. raportat la art. 304 pct. 7 și 8 C.pr.civ. urmează a fi admis recursul declarat de recurenta -pârâtă R. A. împotriva sentinței civile nr.1769 din 08.10.2013 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul reclamant M. N. și intimatele C. L. Samarinești pentru aplicarea Legii 18/1991 și C. Județeană Gorj pentru Aplicarea Legii nr.18/1991, se va modifică sentința în sensul respingerii acțiunii principale, admiterii în parte a cererii reconvenționale și constatării nulității absolute a titlului de proprietate nr._/1993 și a procesului -verbal de punere în posesie din data de 15.07.1993 pentru suprafața de 167 mp conform raportului de expertiză întocmit de experții V. N. și N. P..
În baza art. 274 C.pr.civ. urmează a fi obligat intimatul M. N. la plata sumei de 6000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâtă în toate ciclurile procesuale (fond și recurs) din care 1500 lei onorariu expert primul ciclu procesual, 700 lei onorariu avocat primul ciclu procesual, 1000 lei onorariu avocat recurs în dosarul nr._, 1000 lei onorariu avocat recurs în dosarul nr._ și 1000 lei onorariu avocat în prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta pârâtă R. A. împotriva sentinței civile nr.1769 din 08.10.2013 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul reclamant M. N. și intimatele C. L. Samarinești pentru Aplicarea Legii 18/1991 și C. Județeană Gorj pentru Aplicarea Legii nr.18/1991.
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea principală și admite în parte cererea reconvențională și constată nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._/1993 și a procesului verbal de punere în posesie din data de 15.07.1993 pentru suprafața de 167 mp identificată conform raportului de expertiză.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă intimatul M. N. la plata sumei de 6000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către recurenta –pârâtă .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din astăzi, 21.02.2014, la Tribunalul Gorj.
Președinte, N. B. | Judecător, V. B. | Judecător, A. E. S. |
Grefier, E. C. |
Red. jud. A.S./tehn. L.P.
Jud. fond V. B.
10 Martie 2014/4 ex.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 869/2014. Tribunalul GORJ | Partaj judiciar. Decizia nr. 530/2014. Tribunalul GORJ → |
|---|
