Partaj judiciar. Decizia nr. 530/2014. Tribunalul GORJ

Tribunalul GORJ - Sentințe și decizii civile / 2014

Decizia nr. 530/2014 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 04-04-2014 în dosarul nr. 19913/318/2012

Cod operator: 2443

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL GORJ

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA nr. 530/2014

Ședința publică din data de 04 Aprilie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE A. E. S.

Judecător C. P.

Judecător N. B.

Grefier L. P.

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurenta- reclamantă B. I. împotriva sentinței civile nr. 9684/24.12.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatele-pârâte P. A. și R. V..

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta -reclamantă B. I., asistată de avocat M. C., intimatele- pârâte P. A., asistată de avocat M. S. și R. V..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință după care,nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și înscrisuri de depus, s-a constatat recursul în stare de judecată și s-a acordat cuvântul părților.

Avocat M. C. pentru recurenta- reclamantă B. I. a solicitat admiterea recursului,casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, arătând că în mod eronat instanța de fond s-a pronunțat pe excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și nu a soluționat cauza pe fond în condițiile în care, din probatoriul administrat în cauză, a reieșit că tatăl reclamantei, iar după decesul acestuia reclamanta, au fost cei care au muncit aceste terenuri de peste 40 de ani.

Că, autoarea Cănăvoiu A., mătușa recurentei- reclamante, a locuit în cea mai mare parte a vieții în locuința tatălui reclamantei, motiv pentru care a trecut toate terenurile ce le deținea de la părinții săi la rolul tatălui P. I. care a și luat-o de la azilul din D. atunci când a decedat.

S-a arătat că în perioada 1985-1986 tatăl recurentei s-a recăsătorit în . lăsat recurentei, ca unic copil, casa și terenurile pe care le-a muncit, aspect recunoscut în timpul judecății și de pârâta R. V. care a declarat că cedează recurentei partea ce-i revine din moștenire.

Avocat M. S. pentru intimata- pârâtă P. A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală, arătând că în mod corect instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, excepție invocată de pârâta P. A. după ce a administrat probe, respectiv audiat martori, declarațiile acestora fiind coroborate cu înscrisurile depuse la dosar din care a rezultat că terenurile rămase la decesul autoarei au fost muncite în permanență de pârâta P. A. și autorii săi.

S-a arătat că tatăl reclamantei, P. I., nu a făcut acte de acceptare expresă sau tacită a succesiunii autoarei I. A. care a fost luată de la azil de sora sa, Cănăvoiu M., bunica pârâtei.

Că, bunica pârâtei Cănăvoiu M. a muncit terenurile în litigiu cât a trăit până în anul 1981 după care aceste terenuri au fost muncite de mama pârâtei T. N. și ulterior de pârâta P. A., aspecte ce rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză.

A arătat apărătorul pârâtei P. A. că în cauză s-a invocat și excepția prescripției achizitive având în vedere că terenurile în litigiu au fost stăpânite de peste 30 de ani de pârâtă și anterior de autorul acesteia, însă în mod corect instanța a dat prioritate excepției neacceptării succesiunii în termenul legal de 6 luni de la deschiderea succesiunii conform art. 700 alin.1 Cod civil.

Intimata-pârâta R. V. a solicitat admiterea recursului.

TRIBUNALUL

Asupra recursului civil de față.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-J. sub nr._, reclamanta B. I. a chemat în judecată pe pârâtele P. A. și R. V., solicitând instanței ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună ieșirea din indiviziune privind averea ce a rămas de pe urma autoarei Cănăvoiu (fostă I.) A., mătușa tatălui său, decedată în anul 1977, aceasta neavând copii.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că solicită a fi împărțite terenurile, evaluate la suma de 8000 lei, situate în comuna R., . rămas în urma decesului autoarei și anume: teren, pct. „Țarina M." în suprafață de 5 ari, cu următoarele vecinătăți: la Nord -B. I., la Est - Drumul Național, la Sud - R. V., la Vest - B. M.; teren situat în pct „Țarina M." teren fânețe, în suprafață de 6 ari cu următoarele vecinătăți: la Nord -B. I., la Est - P. I., la Sud - P. A., la Vest B. M.; teren situat în punctul „ La Z."; teren arabil în suprafață de 25 ari și următoarele vecinătăți: la Nord D. F., la Est - S. I., la Sud - L. D., la Vest - Glăman M.;teren situat în comuna R. . zăvoi”; teren livadă prune în suprafață de 2 ari cu următoarele vecinătăți: la Nord Renchea P., la Est - D. F., la Sud - B. I., la Vest - B. I.; teren situat în punctul „Dealul Pevil" (Peria); teren cu fânețe, în suprafață de 3 ari, cu următoarele vecinătăți: la Nord - un teren pe care se află o pivniță și pietriș, la Est - B. I., la Sud - L. A., la Vest - P. A.; teren situat în punctul „La Z."; teren pădure în suprafață de 15 ari, cu următoarele vecinătăți: la Nord - drumul Național; la est- P. A., la Sud - S. I., la Vest B. I.; teren situat în comuna R., . Popeștilor"; teren pădure, în suprafață de 2 ari cu următoarele vecinătăți: la Nord – piatră Cornet), la Est - B. I., la Sud - C. C., la - Vest - Glpyan M.; teren situat în punctul „Boboleci" (B.), fânețe și vie, suprafața de 2 ari cu următoarele vecinătăți: la Nord - M. P., la est - B. I., la Sud -Ș. P. B., la Vest - Glăman M..

Reclamanta a mai arătat că atât ea, cât și pârâtele sunt strănepoate ale autoarei Cănăvoiu (I.) M., după cum urmează: reclamanta B. I. a avut pe bunica paternă Cănăvoiu I., soră cu Cănăvoiu (I.) A.; pârâta P. A. a avut pe bunica sa Cănăvoiu M., soră cu Cănăvoiu (I.) A. și pârâta R. V. a avut pe bunicul său Cănăvoiu C., frate cu Cănăvoiu (I.) A..

Reclamanta a precizat că autoarea Cănăvoiu (I.) A. a locuit până în anul 1972, când era în putere cu strănepoata sa P. A., deoarece nu avea copii, după care, datorită înaintării în vârstă și a faptului că au început să apară bolile, P. A. a căutat motive de ceartă cu aceasta care s-a mutat la reclamantă din acel an, reclamanta fiind cea care s-a ocupat de aceasta din toate punctele de vedere asigurându-i inclusiv medicamentația necesară la orele stabilite de medic, însă, în anul 1976, străbunica sa a paralizat, fiind internată o perioadă la spital și, în timp ce era în vizită la tatăl său și la mama sa la Petroșani ( tatăl său lucrând ca, miner în Valea Jiului), verișoara sa de gradul II P. A. a luat-o pe autoare din domiciliul său din comuna R., . și a dus-o la domiciliul său din aceeași localitate, interzicându-i s-o viziteze.

După aproximativ 3 (trei) luni de la acest incident, reclamanta a menționat că pârâta P. A., împreună cu familia sa, au luat hotărârea s-o ducă pe autoare la Azilul de bătrâni din D., fapt ce s-a și petrecut fără știrea sa, iar ea a încercat să o ia la domiciliul său pe aceasta, dar nu a putut deoarece la internarea în azil semnase P. A.,însă o vizita de două ori pe săptămână, ducându-i mâncare, medicamente, haine de schimb curate și alte lucruri, interesându-se de starea acesteia de sănătate, până în vara anului 1977 când ea și tatăl său au fost anunțați că mătușa sa a decedat.

A mai precizat reclamanta că tatăl său, P. R. I., împreună cu soțul său B. V. s-au deplasat la azilul de bătrâni și au adus-o cu un car cu boi pe autoare la domiciliul său pentru înmormântare și ea împreună cu soțul său B. V. s-au ocupat de înmormântarea autoarei cumpărându-i cele necesare înmormântării (haine, încălțăminte) cheltuind cu preotul, groparii, coșciugul, pomana și celelalte datini, pomeniri până la șapte ani, fiind adevărat că autoarea sa i-a lăsat când a stat la ea suma de 2000 lei pe care i-a strâns în cei aproape patru ani, dar această sumă a fost infimă față de suma necesară înmormântării, la care pârâta P. A. nu a contribuit cu nicio sumă de bani.

În dovedirea acțiunii, reclamanta a anexat la cerere, în copie, certificatul de deces al numitului P. I., cartea de identitate a numitului P. I., declarație, certificat de deces al numitei Cănăvoiu I., certificat de naștere nr._, adeverința nr. 6994/06.12.2012 întocmită de Primăria comunei R., ( fila 7 – 14 dosar), iar pe parcursul judecății a depus noi înscrisuri și a solicitat încuviințarea probei testimoniale, precum și efectuarea unei expertize topo pentru identificarea terenurilor descrise în cerere și a unei expertize agricole pentru evaluarea acestor terenuri.

Pârâta P. A. a formulat întâmpinare (fila 50) prin care a arătat că la decesul autoarei I. (1977) nu au rămas moștenitori rezervatari, la succesiunea acesteia venind părțile în calitate de colaterali, însă cei 4 autori, frații Cănăvoiu C., Cănăvoiu M., Cănăvoiu I. și I. A., au împărțit terenul încă din timpul vieții, iar bunica sa Cănăvoiu M. a testat prin legatul autentic nr. 513/1964 la fostul notariat de Stat Județean Gorj, întreaga sa avere fiicei și ginerelui său T. N. și T. V., după decesul acestora revenindu-i terenurile rămase de la Cănăvoiu M..

Pârâta a mai arătat că autorul Cănăvoiu C. (fratele autoarei I. A.) și bunica sa Cănăvoiu M. a întocmit un act de partaj voluntar între acesta și sora sa Cănăvoiu M., cu privire la un teren situat în intravilanul comunei R., iar autoarei I. A. i-au aparținut terenurile descrise în punctul „La zăvoi”, livadă în suprafață de 2 ari, în punctul „Dealul Pevil Peria”, teren cu fânețe în suprafață de 3 ari, pe care nu se află nicio pivniță veche deoarece construcția s-a distrus datorită vechimii.

Cu privire la terenul din Dealul Popeștilor de 2 ari, teren cu vegetație forestieră, pârâta a menționat că nu există titlul de proprietate și nu poate fi inclus la masa partajară, recunoscând ca aparținând autoarei și terenul din pct. „ Boboleci” care este numai fânețe nu și vie, însă restul terenurilor respectiv din pct. „Terina M., La Z., La Z., nu au aparținut autoarei I. A., ci provin de la bunica sa Cănăvoiu M., care a și figurat la rol cu aceste terenuri, apoi au figurat părinții săi T. V. și T. N..

Pârâta a solicitat respingerea cererii privind pasivul succesoral întrucât cheltuielile de înmormântare și pomenile făcute până la un an, cât și ulterior au fost efectuate de ea și familia sa, iar reclamanta nu a contribuit cu nimic, arătând că tatăl reclamantei a mai introdus pe rol o acțiune de partaj ce a format obiectul dosarului nr._, dar a renunțat la judecată.

Sub aspect reconvențional (fila 51), pârâta-reclamantă P. A. a solicitat să se deducă pasivul succesoral reprezentând cheltuielile de înmormântare care au fost suportate de către aceasta, cât și pomenile până la un an și ulterioare, respectiv suma de 2000 lei, precum și aducerea la masa de împărțit a sumei de 2000 lei, rămasă la decesul autoarei, sumă care, așa cum recunoaște reclamanta în acțiune, a rămas în posesia sa, suma urmând a fi actualizată în raport de rata inflației.

La întâmpinare, pârâta a anexat înscrisurile depuse la filele 52-56

Reclamanta-pârâtă B. I. a formulat întâmpinare (fila 79) la cererea reconvențională, motivat de faptul că autoarea Ianași A. a avut pensie, iar la decesul acesteia era o sumă de 20.000 lei din care s-a făcut înmormântarea și toate cele creștinești până la 1 an rămânând probabil bani ce și i-a însușit P. A., familia sa și pârâta P. A. a încasat ajutorul de înmormântare, iar mormintele autoarei și le-a însușit tot aceasta, astfel că cea care ar trebui să returneze sau să aducă la masa de împărțit banii este pârâta P. A. deoarece autoarea nu i-a lăsat niciun ban, cheltuind banii la înmormântarea acesteia din buzunarul său.

În ceea ce privește cauza ce a făcut obiectul dosarului nr._, reclamanta a arătat că a avut ca obiect partajul succesoral introdus de ea, dar datorită faptului că tatăl său trăia a fost citat acesta care a venit și a spus că este în vârstă, bolnav și renunță la acțiune, iar în actul de partaj voluntar încheiat la data de 01.04.1938 între C. I.L. Cănăvoiu și M. I.L. Cănăvoiu este vorba despre un imobil siliște de casă, din care M. I.L. Cănăvoiu a stăpânit 1/5 din acest teren și care se învecina la răsărit cu I. I.L. Cănăvoiu, bunica sa care ocupa și ea 1/5 din această suprafață de teren, așa cum se recunoaște în prezentul act.

În ceea ce privește testamentul din anul 1964 încheiat în formă autentică la Notariatul de Stat, de către testatoarea M. I. Cănăvoiu în favoarea fiicei sale T. V. N. și ginerelui T. N. V., reclamanta a precizat că se testează întreaga avere mobilă sau imobilă aflată la decesul autoarei, cu mențiunea că terenul îl posedă de la mama sa P. Cănăvoiu, decedată înainte cu 50 de ani, ceea ce înseamnă că este vorba de 1/5 din terenul din actul de partaj voluntar din anul 1938, nemaiavând aceasta vreo suprafață de teren.

Prin notele de ședință depuse la fila 101, pârâta P. A. a invocat excepția lipsei calității procesuale a reclamantei, cu motivarea că autorul reclamantei, respectiv tatăl P. I., nu a acceptat expres sau tacit succesiunea autoarei în termen de 6 luni, la fel și autoarea pârâtei R. V., respectiv M. A., astfel că sunt incidente prevederile art. 700 C.civil.

În situația în care nu ar fi admisă această excepției, pârâta P. A. a invocat faptul că autoarea I. M. a lăsat terenurile surorii sale Cănăvoiu M., terenuri care, după decesul acesteia, au fost muncite de părinții săi, astfel că autorii săi au exercitat o posesie utilă, pe o durată de peste 30 de ani

Instanța a încuviințat efectuarea unei expertize judiciare în specialitatea topografie, a unei expertize pentru evaluarea terenurilor, precum și proba testimonială și interogatoriul, probe solicitate de reclamantă și pârâta P. A..

Totodată, instanța a dispus atașarea dosarelor nr._ și nr._, iar după depunerea raportului de expertiză privind evaluarea bunurilor menționate în cererea de chemare în judecată a fost verificată taxa judiciară de timbru și s-a constatat îndeplinirea obligației prevăzută de Legea nr. 146/1997.

La data de 27.09.2013, s-a depus la dosar raportul de expertiză întocmit de domnul expert T. C., iar raportul de expertiză întocmit de inginer C. P. A. a fost depus la data de 10.12.2013, neformulându-se obiecțiuni de niciuna dintre părțile litigante.

Prin sentința civilă nr. 9684/24.12.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâta P. A..

A fost respinsă acțiunea civilă promovată de reclamanta B. I. în contradictoriu cu pârâtele P. A. și R. V. ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală.

A fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă P. A..

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că autoarea I. A., fiica lui I. și P., născută la data de 26.11.1892, a decedat la data de 20.11.1977, ce reprezintă data deschiderii succesiunii, având vocație succesorală legală, potrivit art. 672 C.civil din 1864, în calitate de colaterali privilegiați, pe Cănăvoiu C. (frate, decedat în 1990), Cănăvoiu M. (soră, decedată în 1981) și P. I. (nepot de soră predecedată, respectiv Cănăvoiu I., decedată la 17.09.1971).

Că ,la decesul autorului P. I. (2012) a rămas ca moștenitoare reclamanta B. I., la data decesului autoarei Cănăvoiu M. a rămas fiica T. N., care a decedat în 1997, rămânând unică moștenitoare pârâta P. A., iar la decesul autorului Cănăvoiu Constanton a rămas ca moștenitor fiica sa M. A. care a decedat, succesiune acesteia fiind culeasă de fiica sa R. V..

Vocația succesorală concretă presupune ca pe lângă îndeplinirea condițiilor generale cerute pentru a succede, prevăzute de art. 654 și următoarele din C.civil 1864, moștenitorul cu vocație succesorală legală să dovedească împrejurarea că a acceptat succesiunea în termenul de 6 luni calculat de la data deschiderii succesiunii, potrivit art. 700 alin. 1 din C.civil 1864.

În cauza de față, instanța a reținut că tatăl reclamantei, P. I., avea vocație succesorală legală pentru a culege succesiunea mătușii sale, I. A., în calitate de nepot de soră a autoarei, predecedată acesteia, însă acesta nu a acceptat nici expres și nici tacit succesiunea autoarei I. A., în termenul de 6 luni calculat de la data deschiderii succesiunii (20.11.1977), potrivit art. 700 alin. 1 din C.civil 1864.

Astfel, chiar din interogatoriul reclamantei (file 81 și 82) a rezultat că terenurile agricole rămase la decesul autoarei au fost în permanență muncite de către pârâta P. A., iar în scrisoarea adresată de reclamantă tatălui său, în anul 2007, depusă la fila 18 din dosarul nr._, aceasta îl roagă pe tată să se prezinte în instanță, precizând ce să declare în legătură cu terenurile în litigiu și să nu îi fie teamă de blesteme, să nu se supere că spune doar adevărul, însă tatăl acesteia nu a dat curs solicitărilor reclamantei, ci s-a prezentat în ședința publică din 18.04.2007 și a declarat că renunță la judecată.

Divergențele între reclamantă și tatăl său (cel îndreptățit să culeagă succesiunea autoarei, cu condiția acceptării în termenul legal), cu privire la refuzul acestuia de a solicita partajarea terenurilor rămase la decesul autoarei I. A. au fost reflectate și în încercarea reclamantei de promovare în nume propriu a cererii de partaj înregistrate sub nr._, cerere respinsă ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, după care a fost promovată o nouă cerere (dosar nr._ ) de tatăl reclamantei, la insistențele acesteia, cererea la judecată căreia a renunțat reclamantul P. I., astfel că reclamanta a fost nevoită să aștepte decesul tatălui său pentru o nouă încercare, cea din cauza de față.

A reținut instanța că martorii audiați nu au confirmat însă susținerile reclamantei în sensul că tatăl său ar fi făcut acte care să aibă semnificația acceptării tacite a succesiunii autoarei, în termenul de 6 luni calculat de la data de 20.11.1977, acte care ar fi constat în faptul că ar fi muncit terenurile autoarei, după decesul acesteia, iar menționarea la registrul lui P. I. a terenurilor autoarei, anterior decesului acesteia (așa cum reiese din adresa nr.1545/2013 a Primăriei R., depusă la fila 57) nu poate constitui un act de acceptare deoarece astfel de acte sunt doar cele efectuate după decesul autoarei, în termenul prevăzut de art. 700 alin. 1 din C.civil 1864.

Mai mult, cu privire la terenurile cu vegetație forestieră ce au aparținut autoarei, tatăl reclamantei trebuia să formuleze cerere de reconstituire în condițiile și termenul reglementat de legile fondului funciar (Legea nr. 18/1991, Legea nr. 1/2000 sau Legea nr. 247/2005), iar prin formularea unei astfel de cereri acesta se considera repus în dreptul de acceptare a succesiunii, însă reclamanta nu a depus aceste cereri, motiv ce îndreptățește instanța să considere, și sub acest aspect, că nepotul autoarei, respectiv P. I., nu a acceptat (expres sau tacit) succesiunea autoarei, în termenul prevăzut de art. 700 alin. 1 din C.civil 1864.

Pentru aceste considerente, instanța, în temeiul art. 137 C.p.civilă, a soluționat mai întâi excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâta P. A., excepție apreciată ca întemeiată, potrivit argumentelor expuse anterior, astfel că a fost respinsă acțiunea civilă promovată de reclamantă ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală.

Referitor la cererea reconvențională, instanța a apreciat-o ca neîntemeiată și a respins-o ca atare, reținând că sub aspect reconvențional (fila 51), pârâta-reclamantă P. A. a solicitat să se deducă pasivul succesoral reprezentând cheltuielile de înmormântare care au fost suportate de către aceasta, cât și pomenile până la un an și ulterioare, respectiv suma de 2000 lei, precum și aducerea la masa de împărțit a sumei de 2000 lei, rămasă la decesul autoarei, sumă care, așa cum recunoaște reclamanta în acțiune, au rămas în posesia sa, suma urmând a fi actualizată în raport de rata inflației.

Instanța a reținut că în cauză sunt incidente prevederile art. 1 și art. 3 din Decretul nr. 167/1957 ce reglementează termenul de prescripție de 3 ani, termen ce s-a împlinit în cauza de față, având în vedere că pârâta-reclamantă a aflat din cuprinsul dosarului nr._ că reclamanta a primit de la autoare suma de 2000 lei.

Cu privire la solicitarea pârâtei-reclamante în sensul ca reclamanta să suporte cota parte din cheltuielile de înmormântare ale autoarei, instanța a reținut, raportat la modalitatea soluționării cererii reclamantei, că atâta timp cât autorul acesteia, respectiv P. I., nu are vocație succesorală concretă la succesiunea autoarei I. A., acestuia nu îi revenea nici obligația suportării pasivului succesoral, potrivit art. 788 alin.1 C.civil din 1864.

În consecință, instanța a respins cererea reconvențională (depusă la fila 51) având ca obiect cele două capete de cerere.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamanta B. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie arătând că în mod eronat instanța de fond a soluționat acțiunea pe excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei invocată de pârâta P. A. ,în condițiile în care din probele administrate în cauză a rezultat că autoarea Cănăvoiu (fostă I.) A. a locuit în cea mai mare parte a vieții în locuința pârâtei având grijă de aceasta tatăl și mama pârâtei, motiv pentru care, în timpul vieții, a trecut toate terenurile ce le deținea de la părinții săi la rolul tatălui P. I..

S-a arătat că tatăl recurentei- reclamante a luat-o de la azilul din D. pe Cănăvoiu A. când a decedat, fiind înmormântată cu participarea tuturor neamurilor sale, iar în anii 1985-1986 P. I., tatăl recurentei s-a recăsătorit în . lăsat reclamantei în calitate de unic moștenitor casa și terenurile pe care aceasta le-a muncit.

Că, după anul 1997 familia P. s-a mutat din Valea Jiului împreună cu soțul său și din acest moment au început problemele legate de terenul în litigiu cu toate că recurenta a încercat să se înțeleagă cu pârâta P. A..

A invocat recurenta -reclamantă că tatăl său și ulterior ea au muncit terenul în litigiu de peste 40 de ani-, iar în anul 2000, având în vedere că în comună nu a fost CAP, fără a verifica actele de unde provin terenurile, pe baza unei declarații pe propria răspundere, pârâta P. A. a trecut terenurile autoarei Cănăvoiu A. la rolul său.

Că, prin actele depuse la dosar, pârâta P. A. a indus în eroare instanța de judecată, întrucât actul de partaj voluntar din anul 1938 și testamentul autentic nr. 513/1964 privește terenurile testate de Cănăvoiu M. fiicei și ginerelui său T. N. și V., părinții pârâtei și nu terenurile care provin de la Cănăvoiu A..

A invocat recurenta-reclamantă că instanța de fond nu a pus în discuție de la început excepțiile invocate de pârâta P. A. și nici nu le-a unit cu fondul, a acceptat proba cu martori și expertiză, iar la sfârșit în loc să se pronunțe asupra fondului, a luat în discuție cele două excepții invocate.

Că, bunica pârâtei Cănăvoiu M. și mama acesteia, T. N. nu au acceptat moștenirea mătușii Cănăvoiu A. deoarece aceasta trecuse terenurile sale la rolul tatălui reclamantei încă din timpul vieții, iar cele două acțiuni din dosarele nr._ și nr. 3566/318/_ au fost formulate de către reclamantă și declarația tatălui său a fost dată la rugămintea pârâtei P. A..

În drept, au fost invocate disp. art. 488 alin.6 și 8 Noul C.pr.civ.

Intimatele pârâte P. A. și R. V. nu au formulat întâmpinare la motivele de recurs.

Reanalizând actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate și dispozițiile legale aplicabile,tribunalul constată că recursul este nefondat din următoarele considerente.

Prin cererea dedusă judecății, reclamanta B. I. a învestit instanța de judecată cu acțiune civilă prin care a solicitat să se dispună ieșirea din indiviziune privind averea ce a rămas de pe urma autoarei Cănăvoiu (fostă I.) A., mătușa tatălui său, decedată în anul 1977, în contradictoriu cu pârâtele P. A. și R. V..

Pârâta P. A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei pe motiv că autorul reclamantei nu a acceptat expres sau tacit succesiunea autoarei în termen de 6 luni și excepția prescripției achizitive.

Prin sentința civilă nr. 9684/24.12.2013 a fost admisă excepția calității procesuale active invocată de pârâta P. A., a fost respinsă acțiunea civilă promovată de reclamanta B. I. ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală și a fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă P. A..

Criticile recurentei –reclamante privind soluționarea eronată a cererii formulate de reclamntă pe excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâta P. A., sunt nefondate din următoarele considerente:

Observând actele și lucrările dosarului, se constată că autoarea I. A., fiica lui I. și P., născută la data de 26.11.1892, a decedat la data de 20.11.1977, ce reprezintă data deschiderii succesiunii, având vocație succesorală legală, potrivit art. 672 C.civil din 1864, în calitate de colaterali privilegiați, Cănăvoiu C. (frate, decedat în 1990), Cănăvoiu M. (soră, decedată în 1981) și P. I. (nepot de soră predecedată, respectiv Cănăvoiu I., decedată la 17.09.1971).

La decesul autorului P. I. (2012) a rămas ca moștenitoare reclamanta B. I., la data decesului autoarei Cănăvoiu M. a rămas fiica T. N., care a decedat în 1997, rămânând unică moștenitoare pârâta P. A., iar la decesul autorului Cănăvoiu Constanton a rămas ca moștenitor fiica sa M. A. care a decedat, succesiune acesteia fiind culeasă de fiica sa R. V..

În cauza de față, corect instanța de fond a reținut că tatăl reclamantei, P. I., avea vocație succesorală legală pentru a culege succesiunea mătușii sale, I. A., în calitate de nepot de soră a autoarei, predecedată acesteia, însă acesta nu a acceptat nici expres și nici tacit succesiunea autoarei I. A., în termenul de 6 luni calculat de la data deschiderii succesiunii (20.11.1977), potrivit art. 700 alin. 1 din C.civil 1864.

Astfel, chiar din interogatoriul reclamantei (file 81 și 82) a rezultat că terenurile agricole rămase la decesul autoarei au fost în permanență muncite de către pârâta P. A., iar martorii audiați în cauză nu au confirmat susținerile reclamantei în sensul că tatăl său ar fi făcut acte care să aibă semnificația acceptării tacite a succesiunii autoarei, în termenul de 6 luni calculat de la data de 20.11.1977, acte care ar fi constat în faptul că ar fi muncit terenurile autoarei, după decesul acesteia

Corect a reținut instanța de fond că menționarea la registrul lui P. I. a terenurilor autoarei, anterior decesului acesteia (așa cum reiese din adresa nr.1545/2013 a Primăriei R., depusă la fila 57) nu poate constitui un act de acceptare deoarece astfel de acte sunt doar cele efectuate după decesul autoarei, în termenul prevăzut de art. 700 alin. 1 din C.civil 1864.

Faptul că tatăl reclamantei, P. I. nu a acceptat nici expres și nici tacit succesiunea autoarei I. A., în termenul de 6 luni calculat, potrivit art. 700 alin. 1 din C.civil 1864.rezultă și din atitudinea reclamantei care în scrisoarea adresată tatălui său, în anul 2007, depusă la fila 18 din dosarul nr._, aceasta îl roagă pe tată să se prezinte în instanță, precizând ce să declare în legătură cu terenurile în litigiu și să nu îi fie teamă de blesteme, să nu se supere că spune doar adevărul, însă tatăl acesteia nu a dat curs solicitărilor reclamantei, ci s-a prezentat în ședința publică din 18.04.2007 și a declarat că renunță la judecată.

Față de considerentele expuse, tribunalul reține că instanța de fond a reținut corect starea de fapt și a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale, astfel că în temeiul art. 312 alin 1 C.pr.civ. urmează a fi respins recursul ca nefondat .

În baza art. 274 C.pr.civ., reținând culpa procesuală a recurentei - reclamante, urmează a fi obligat aceasta la plata sumei de 600 lei cheltuieli de judecată către intimata pârâtă P. A.,reprezentând onorariu avocat în recurs, conform chitanței depuse la dosar(fila 15 dosar ).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă B. I. împotriva sentinței civile nr. 9684/24.12.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatele - pârâte P. A. și R. V..

Obligă recurenta-reclamantă la 600 lei cheltuieli de judecată, în recurs, către intimata pârâtă P. A..

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 04.04.2014 la Tribunalul Gorj.

Președinte,

A. E. S.

Judecător,

C. P.

Judecător,

N. B.

Grefier,

L. P.

Red.A.E.S./Tehnored SL

2 ex./05 mai 2014

J.f.G.S. .

← Fond funciar. Decizia nr. 319/2014. Tribunalul GORJ		Fond funciar. Hotărâre din 11-09-2014, Tribunalul GORJ →

Partaj judiciar. Decizia nr. 530/2014. Tribunalul GORJ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Partaj judiciar. Decizia nr. 530/2014. Tribunalul GORJ