Fond funciar. Decizia nr. 925/2014. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 925/2014 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 24-10-2014 în dosarul nr. 402/317/2013
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA nr. 925/2014
Ședința publică din data de 24 Octombrie 2014
Completul constituit din:
Președinte C. P.
Judecător A. E. S.
Judecător N. B.
Grefier L. P.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul reclamant G. F. G., prin procurator G. C.,împotriva sentinței civile nr.682/03.04.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr._ și în contradictoriu cu intimatele pârâte C. L. Țicleni pentru aplicarea Legii nr.18/1991 și C. Județeană Gorj pentru aplicarea Legii nr.18/1991, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că mandatarul recurentului G. C. a solicitat prin cererea depusă la dosar la data de 20.10.2014 judecarea cauzei în lipsa sa.
Întrucât în cauză au fost comunicate relațiile solicitate Comisie Locale de fond funciar Țicleni, relații însoțite de înscrisuri( filele 67-75 dosar recurs ), având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, că se solicită judecarea recursului în lipsă, tribunalul declară închisă cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față,
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-Cărbunești la data de 28.01.2013, sub nr._, reclamantul G. F. G. a chemat în judecată pe pârâta Primăria orașului Țicleni arătând că nu i-a fost eliberat un titlu de proprietate corectat pentru suprafața de 3,6 ha teren forestier, deși a cerut eliberarea unui nou titlu de proprietate în locul titlului de proprietate nr. 75 ce a fost anulat prin sentința nr. 312/09.02.2006, pronunțată în dosarul nr. 5464/2005.
Că au fost eliberate titlurile de proprietate nr._ și nr._/2008 în mod greșit, în sensul că aceeași suprafață de teren (1,5 ha) este cuprinsă în ambele titluri, care au la est și sud aceiași vecini, lucru incorect pentru că dacă UA-urile de încadrare a terenurilor sunt comune 20A, 21A, B, H, 19 B, C și 18 C și parcele diferite 4344/21, 4344/25, 4344/98/1, 4344/98, configurația terenului și dimensiunile acestuia nu permit așa ceva, referindu-se la lungime.
Că linia de demarcație estică a proprietăților sale, în realitate și în documente, este „moștenitorii M. S.” și este singurul reper materializat în teren, această linie de demarcație fiind un gard construit acum peste 35 de ani, lung de câteva sute de metri și care încă delimitează proprietățile reclamantului de cele ale celorlalți vecini.
A mai arătat reclamantul că a cerut restituirea pe vechiul amplasament însă nu i-a fost respectată în toate situațiile, în acest punct respectându-se parțial în sensul că s-a cuprins una din cele două curele ale sale.
Că după elaborarea acestor titluri de proprietate nu s-a ținut cont de această limită de demarcație și s-a folosit doar sintagma „la est moștenitorii M. S.”, motiv pentru care solicită obligarea Primăriei să delimiteze această vecinătate având în vedere că pentru suprafața de 4,0139 ha are contract cu Ocolul Silvic pentru pază, a marcat lemne bazându-se pe această linie de demarcație și a predat pădurea în pază și să fie obligată să-i plătească câte 1 leu pe fiecare zi de întârziere până la corectarea titlurilor eronate, urmând ca aceeași sumă să-i fie plătită și până la eliberarea titlului nr. 75 asupra căruia instanța s-a pronunțat prin sentința nr. 312/09.02.2006 în dosarul nr. 5464/2005, rămasă definitivă.
A mai solicitat reclamantul eliberarea documentelor de proprietate și punerea în posesie pentru terenurile în suprafață de 70 ari, situate în pct. „Șesul Stancului”, pe vechiul amplasament, așa cum a cerut în cererea inițială de restituire.
A arătat reclamantul că terenurile în suprafață de 70 ari sunt situate în Țicleni în pct. „Șesul Stancului”, în extravilanul localității în mare parte și în intravilan porțiuni mai mici, sunt terenuri agricole și cuprind două curele de teren paralele, una de 10 m, cealaltă de 9 m, despărțite de proprietatea moștenitorilor Mărgăritoriu G., având vecinii: sud - pârâtul Cioienița, nord - pârâul Breoaia, cureaua de 10 m, provenită din moștenire de la părinții săi având ca vecini pe M. D. la est, Mărgăritoriu G. la vest, iar cureaua de 9 m (moștenire a fostei soții I. Polina) are la est vecini pe moștenitori Mărgăritoriu G. iar la vest pe Pârvulete G..
În continuare, reclamantul a arătat că între limitele sudice și nordice se află și porțiuni de teren forestier și alte terenuri pentru care există titlul de proprietate nr._ și care demonstrează existența terenului în integralitatea sa, teren pe care l-a cerut și care este ocupat și poluat de . (sunt realizate drumuri de pământ și este poluat cu apă sărată, betoane de la instalații vechi iar o porțiune de cca 10-15 ari a fost închis în curtea unei instalații de dezbenzinare, modernizată și extinsă după anul 1992).
Că structura proprietăților în zona sa este sub forma unei fâșii lungi din Hotarul T. MUSC (comuna Bibești, . la sud și Hotarul matca pârâului T. (comuna Dănești, ., având în componență terenuri agricole, intravilane și terenuri forestiere care sunt traversate de pâraie, drumuri județene și locale.
A mai arătat reclamantul că terenurile pentru care a depus această plângere sunt o porțiune de cca 300-400 m lungime între pârâurile Cioienița și Breoaia, dintr-o lungime totală dintre hotare (N și S)de aproape 5 km, lățimea fiind constantă și vecinii aceiași pe toată lungimea, iar după 1990 a depus cererea în termen legal prin care a solicitat restituirea integrală a terenurilor, inclusiv terenurile în cauză, a formulat și cereri de grăbire și clarificare a situației terenurilor situate în pct. Șesul Stancului, depunând și documente suplimentare față de cele inițiale, însă situația nu s-a clarificat întrucât S.C. OMV Petrom S.A. nu a depus documentele sale. Că de curând a aflat că S.C. OMV Petrom S.A. i-au fost eliberate documente de proprietate însă există dovezi că Primăria îi recunoaște lui, reclamantului, aceste terenuri în documente publice, dar în mod tacit eliberează autorizații de construire pe aceste terenuri. A mai solicitat reclamantul uzufruct pe terenurile nerestituite, arătate la pct. 3 și cheltuieli de judecată.
În cursul cercetării judecătorești reclamantul a completat motivele în fapt ale cererii introductive de instanță, susținând că terenul provine de la tatăl și bunicul său patern, tatăl său decedând în 1934, iar ulterior bunicul și în urma decesului bunicului a avut loc partajul averii acestuia, rămas definitiv, terenul care a făcut parte din partaj fiind cuprins în două curele de teren lungi din T. Musc, . hotarul Brazda, matca Tunsului, . arătat reclamantul că una dintre curele este provenită din moștenirea lui M. Gîrniceanu de la părinții săi, iar a doua curea este cumpărată cu actul de cumpărare înregistrat la Judecătoria Peșteana de Sus cu procesul-verbal nr. 333/13.12.1927 și în urma partajului s-a stabilit ca una dintre curele să-i revină lui, cealaltă verișoarei sale Ș. Polina, decedată, probatorii în acest sens fiind sentința nr. 12 pronunțată în dosarul nr. 6446/1939, sentința nr. 49 pronunțată în dosarul nr. 1062/1942, registrul său agricol din 1956 și cererea sa de trecere în CAP.
Că, terenul este sub forma unor fâșii continue rezultă și din expertiza tehnică efectuată în dosarul nr. 5464/2003 pentru restituirea terenurilor forestiere, iar cu privire la cureaua de teren ce provine din partea soției sale, reclamantul a arătat că acesteia i-a revenit o curea de teren de 9 m, paralelă cu cureaua sa de teren, aflate la 10 m una de alta, fiind despărțite de proprietatea lui Mărgăritoiu G.. A mai arătat că în legătură cu terenul închis după 1990 în curtea S.C. OMV Petrom S.A., poate proba cu martorii U. V., C. V. și documente cartografice că a fost închis după 1990.
Au fost solicitate relații Comisiei L. de Fond Funciar Țicleni, fiind comunicate instanței prin adresa cu nr. 3746/29.03.2013 emisă de Primăria orașului Țicleni, precum și înscrisuri în susținerea apărărilor,respectiv: titlul de proprietate nr._/18.05.2009, procesul-verbal de punere în posesie nr. 4641/2009 și schița aferente, HCJ nr. 3045/22.02.2002, referatul nr. 868/14.02.2002 întocmit de Primăria orașului Țicleni și tabelul nominal aferent, sentința civilă nr. 1989/23.06.2003, pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr. 3355/2003, titlul de proprietate nr._/07.01.2009, procesul-verbal de punere în posesie nr. 7977/2008 și schițele aferente, sentința civilă nr. 1134/20.03.2007 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr._ .
La termenul de judecată din data de 01.04.2013, procuratorul reclamantului a precizat că renunță la uzufruct.
Prin precizarea depusă la dosar în data de 30.04.2013, reclamantul a arătat că subiectul pct. 3 din cererea sa este în legătură cu nerestituirea unei suprafețe de teren situată în pct. Șesul Stancului care nu i-a fost restituită în temeiul Legii nr. 18/1991, așa cum a precizat expres în cererea depusă în termenul impus de lege. În continuare a arătat reclamantul că terenul nu i-a fost restituit așa cum l-a cerut, o porțiune de teren ce face obiectul Legii 18 i-a fost ocupată de către S.C. OMV Petrom S.A. după anul 1992, după . Legii nr. 18/1991. În totalitatea sa, terenul situat în pct. „Șesul Stancului” cuprinde următoarele tipuri de suprafețe: suprafețe care sunt expropriate și a căror suprafață nu o cunoaște; suprafețe de teren care sunt libere și se pot restitui; suprafețe care au fost ocupate ilegal după . Legii nr. 18/1991. A mai arătat reclamantul că nu solicită eliberarea documentelor de proprietate pentru terenul pentru care societatea Petrom OMV deține acte de expropriere.Că terenul liber pe care l-a cerut și nu i s-a dat se învecinează cu instalațiile Petrom, poate fi văzut și măsurat, iar faptul că acest teren există și este recunoscut și de Petrom OMV rezultă și din autorizația de construcție nr. 51/2012.
În continuare, reclamantul a arătat că înțelege să conteste faptul că suprafața actuală, închisă în perimetrul Stației de dezbenzinare, deținută actual de Petrom OMV, nu coincide ca amplasament cu vechiul amplasament de la . Legii nr. 18/1991 și că prevederile acesteia au fost încălcate de C. L. și de societate.
În legătură cu terenul ocupat după . Legii nr. 18/1991 a arătat că societatea a înlocuit, reparat gardul după anul 1990, iar o dată cu reparația nu a mai respectat conturul vechi, în unele locuri a lăsat terenul liber, în alte locuri ocupând teren în plus; probabil că suprafața închisă și exprimată în metri pătrați coincide cu cea inițială însă nu s-a respectat amplasamentul, perimetrul inițial.
A mai arătat reclamantul că până în prezent nu i s-au eliberat documente de proprietate pentru terenul deținut în acest punct.
Pentru a proba ocuparea terenului, reclamantul a solicitat proba cu imagini și hărți și proba cu martori, iar pentru a proba deținerea terenurilor înainte de colectivizare a solicitat proba cu înscrisuri. În precizările anterioare a arătat că pe terenul din punctul „Șesul Stancului” există teren care este ocupat cu acte legale de către Petrom, există teren ocupat ilegal de către Petrom și există teren liber care trebuia restituit de mulți ani.
În legătura cu adresa nr. 5343/10.05.2013 depusă de C. de fond funciar Țicleni a solicitat înlăturarea de la aprecierea materialului probator a celor susținute de comisie prin aceasta.
A mai susținut reclamantul că pârâta nu a putut reprezenta pe hartă situarea terenurilor sale întrucât nu are definitivat planul parcelar, iar la data de 10.05.2013 a folosit acest titlu ca probă în favoarea sa, în realitate terenul din titlul precizat nu se află in punctul „Șesul Stancului” decât în suprafață de 150 mp, suprafața de 569 mp = 335+234 fiind teren forestier care din neglijență s-a trecut în agricol. A solicitat reclamantul să se clarifice motivația celor doua afirmații contradictorii, iar C. să prezinte modul în care a identificat terenul când a depus adresa 5343, susținerea că „Petrom deține acte de atestarea proprietății" fiind neconcludentă și netemeinică așa cum este prezentată actual de către comisie.
În dovedirea celor expuse, reclamantul a atașat precizării procesul-verbal nr. 3622/03.09.2002, înregistrat cu nr. 968/14.10.2002 la SNP Petrom București, încheiat cu ocazia solicitării privind terenurile ce sunt afectate de legea retrocedărilor și copie parțiala a autorizației de construire nr 51/2012 care poate aduce unele clarificări ale situației din dosarul de față, poate arăta că Petrom nu are documente pe toata suprafața așa cum susține C., întrucât dacă ar avea această suprafața nu ar figura pe harta deținătorii terenurilor și nu ar face documentații de plată pentru terenurile afectate de investiții, așa cum rezultă din această documentație.A mai arătat reclamantul că în adresa nr. 5343/10.05.2013 C. L. susține o poziție fără a proba în legătură cu Petrom, nu a depus documente care să demonstreze că terenul solicitat de el este inclus în aceste documente, motiv pentru care solicită să se comunice copii de pe aceste documente de atestare a proprietății pentru a se putea îndrepta pe cale legală împotriva acestora întrucât le consideră eliberate în fals sau cu încălcarea legii, atâta timp cât nu se prezintă actele de expropriere, iar el deține acte de proprietate și acte ce probează deținerea terenului înainte de colectivizare (anexate la dosar).
A solicitat și documentația ce a stat la baza emiterii acestora pentru a putea clarifica această situație in sensul ca sa-i fie eliberat documentul de proprietate pentru terenul ce i se cuvine, nesolicitând terenul pentru care există acte de expropriere, cât și pentru a putea stabili eventualele fapte nelegale. In cursul cercetării judecătorești prin memoriile adresate instanței reclamantul a mai susținut și împrejurarea că pârâta C. locală nu poate proba faptul că în punctul „Șesul Stanculului” i-au fost eliberate documentele de proprietate, respectiv titlul de proprietate nr._ pentru toate terenurile, atâta timp cât aceasta nu poate aduce clarificări, nu-l poate localiza pe hartă și există diferențe între suprafața deținută în registrul agricol din anul 1956-58 prezentat în dosar și terenul din parcelele T8 din titlul_, iar Petrom nu poate deține acte de atestarea titlului de proprietate atâta timp cât există precizările în procesul-verbal nr. 3622/03.09.2002 înregistrat cu M nr. 968/14.10.2002 la SNP Petrom București și îi recunoaște existența terenului în autorizația de construire nr. 51/2012.
A susținut că adresa nr. 5343/2013 este netemeinică atâta timp cât C. nu prezintă documente clare și anexele la aceste documente în susținerea că Petrom deține documente de atestarea proprietății și că acestea fac referire la terenul său și nu probează că i-a fost eliberat titlu de proprietate pentru terenul din punctul „Șesul Stancului”, iar comisia nu poate invoca invalidarea suprafețelor de teren ce le solicită și pentru care i-a prezentat documente.
A mai arătat reclamantul că în cererea de solicitare a terenului nu a precizat suprafața ci a specificat estimativ suprafața ocupată de dezbenzinarea din punctul „Șesul Stancului”, a cerut restituirea curelelor întregi și nu înțelege cum s-a validat această suprafață, ce probe și documente au fost avute în vedere.
Că precizarea în legătura cu titlul_ din adresa 5343/2013 este o eroare care poate duce la emiterea unei hotărâri greșite și a solicitat depunerea unui document probator în vederea clarificării situației, până în prezent neavând cunoștință de existența vreunei acțiuni de modificare a titlului de proprietate nr._, așa cum se susține în adresa 5343, ci doar că există pe rol un dosar cu nr._ având ca obiect modificarea titlului de proprietate_/2009.
Au fost atașate precizării depuse la dosar în data de 23.05.2013 următoarele înscrisuri: schiță, plan de situație, plan de încadrare în zonă, cerere de chemare în judecată formulată de C. L. de Fond Funciar Țicleni, proces verbal încheiat la data de 12.06.2002, adresa nr. 140 din 06.02.2013 emisă de C. L. de Fond Funciar Țicleni, proces-verbal de punere în posesie, plan de amplasament, schiță terenuri.
A mai arătat reclamantul că, așa cum se vede pe documentele anexe la titlul de proprietate nr._ (zonele colorate cu galben), în punctul „Șesul Stancului”, nu sunt decât două parcele, iar terenurile pentru care a deschis acțiunea de față sunt aproximativ marcate în elipsa de culoarea roz de pe acest document și le-a notat cu I, II si III. Pe acest document a reprezentat cele doua fâșii de teren ce i-au aparținut înainte de anul 1962, colorate cu verde, cu galben, respectiv punctele A, B, C sunt prezentate parcelele ce i-au fost restituite.
Că din procesul verbal de punere în posesie nr. 5638 se observă că vecinul la nord al parcelelor 983/154 și 983/156 este GPS Țicleni, iar terenul situat la nord de aceste parcele, notat cu I acum este liber și se regăsește în procesul verbal 3622 despre care a făcut referire în a treia precizare anterioară la pct. B subpunct 1 și conform precizărilor din procesul verbal 3622/2002, acest teren se poate restitui.
A mai arătat reclamantul că terenul stației de betoane și al Parcului 10 se confundă cu mici erori de suprafață, situație care a apărut datorită faptului că Parcul 10 s-a dezactivat și pe terenul ocupat de acesta s-a construit o stație de betoane care a fost predată la GPS Țicleni care a demontat stația de betoane eliberând terenul. Acesta este și motivul pentru care pe titlul de proprietate nu apare Schela Țicleni Petrom și apare GPS Ticleni, iar amplasamentul obiectivului pentru care s-a obținut autorizația de construire 51/2012 este în apropierea stației de betoane și fostul Parc 10 la câțiva metri.
În continuare a mai arătat că până în prezent nu a luat cunoștință de nici un document de expropriere întrucât din adresa 5343 depusă de C. locală se deduce că terenurile pentru care nu i s-a eliberat titlul de proprietate sunt deținute de către Petrom, fără să se susțină însă cu vreo documentație această afirmație, ca probă a extinderii gardului, a ocupării terenului fiind documentul cartografic depus și confirmat de Primăria Țicleni.
Că în ceea ce privește datarea acestui document, din informațiile ce le-a solicitat la Comisie rezultă că este cartografia din anul 1988 și că acest document a stat la baza emiterii Planului Umanistic General PUG al localității Țicleni și se vede în acesta conturul stației de dezbenzinare la data efectuării cartografiei, însă gardul actual are altă configurație, anume acesta s-a extins în unele locuri și s-a retras în altele. Că, în adresele depuse de către C. L. se arată printre altele că suprafața validată este mai mică decât cea pentru care deține acte de proprietate și lasă să se înțeleagă că ar solicita terenuri care nu-i aparțin sau că nu poate să îi elibereze documente de proprietate întrucât nu există validarea Comisiei Județene; conform legii, această comisie avea și are obligația să întocmească documentele premergătoare, schițe, măsurători, încadrarea cadastrală, parcelară, etc., trebuiau completate anexe ce urmau să fie trimise comisiei județene în vederea validării, însă aceste lucruri nu au fost făcute de îndată ce nu le-a prezentat pentru a susține invalidarea. Că în cererea sa de restituire nu sunt specificate mărimi de suprafețe, decât pentru acest punct a cerut restituirea pe vechiul amplasament a celor două curele de teren, adică nu a cerut teren în alt loc decât unde a avut, nu îl interesa la data aceea mărimea suprafeței terenurilor, iar la data depunerii cererii și a documentelor, C. avea obligația să facă schițe și măsurători, etc., iar din adresele depuse nu se poate trage concluzia dacă au fost depuse documente la C. județeană și au fost invalidate sau dacă pentru tot terenul solicitat i s-a validat doar suprafața de 2,12 ha.
În continuare a arătat că pentru terenul agricol i-au fost eliberate titlul de proprietate nr._/2002 pentru suprafața de 2,7783 ha și titlul de proprietate nr._/2004 pentru suprafața de 0,3349 ha.
Că suprafața primului titlu nu este nici egală și nici mai mică decât suprafața validată, iar dacă suprafața din titlul_ nu era validată, acesta nu putea fi emis, fiind emis și al doilea titlu în suprafață de 0,3349 peste aceasta, lucru ce este inadmisibil în condițiile existenței unor legi ce sancționează falsul și a unor proceduri de eliberarea documentelor de proprietate.
Cu privire la susținerea că terenul nu i s-a restituit pentru că Petrom are documente de atestarea proprietății, reclamantul a arătat că atunci când se face o asemenea afirmație, cu siguranța trebuie să se dețină aceste probe care trebuie să fie prezentate, iar menținerea în continuare a afirmației că nu i s-au eliberat documente de restituire întrucât Petrom are documente de atestarea proprietății implică faptul că această comisie le are și acestea au ținut-o să nu îi elibereze documentele de restituire.
A mai arătat reclamantul că pe parcursul derulării acestei acțiuni a aflat că pentru terenul III din precizările IV ar exista document de deținerea proprietății de către Petrom, lucru incert întrucât nu a fost depus la dosar, motiv pentru care solicită explicații precise acestei comisii, urmând să se explice și cum a fost posibil ca cel puțin responsabilul cu cadastrul și topografistul să nu sesizeze ca terenul situat la Nord de drumul D 1114 era liber înainte de 1990 și că acesta nu aparține Petrom-ului.
A mai solicitat reclamantul ca Primăria Țicleni și nu C. L., să explice existența gardului actual care este în discordanță cu cererea sa și documentul cartografic depus, avându-se în vedere data depunerii cererii sale și data obținerii autorizației de construire dacă aceasta există.
A mai arătat reclamantul că în procesul verbal nr. 3622/03.09.2002, depus la dosar, Petrom precizează la punctul b că terenul ocupat de Dezbenzinare îl deține cu acte de expropriere de la CAP, iar la data depunerii cererii sale de restituire terenul era liber și CAP-ul era „defunct”, porțiunea de teren care a cuprins-o Petrom-ul nu îi aparține acestuia pentru că nu mai avea de la cine să exproprieze teren.
A fost atașat precizării depuse la data de 01.07.2013 titlul de proprietate nr._/05.08.2002, în copie.
La data de 16.08.2013 reclamantul a înaintat la dosarul cauzei adresa nr. 1440/24.07.2013 emisă de ..
La solicitarea instanței, C. L. de Fond Funciar Țicleni, cu adresa nr._/06.09.2013 a înaintat întreaga documentație care a stat la baza validării suprafeței de 2,12 ha, respectiv cererea formulată de Gîrniceanu F. G., în patru exemplare.
La termenul de judecată din data de 09.09.2013 a fost încuviințată proba testimonială solicitată de procuratorul Gîrniceanu C. și s-a dispus revenirea cu adresă către C. L. de Fond Funciar Țicleni pentru a comunica dacă reclamantul a solicitat terenul din punctul „Șesul Stancului” și în baza Legii nr. 169/1997 și a Legii nr. 247/2005, iar în caz afirmativ să fie înaintate cererile și să se precizeze modul de soluționare al acestora, a fost prorogată discutarea probei cu expertiză, solicitată de procuratorul reclamantului și s-a dispus citarea martorilor P. G., U. V. și C. V..
Cu adresa nr._/20.09.2013, C. L. de Fond Funciar Țicleni a înaintat la dosarul cauzei cererile formulate de reclamant în baza Legii nr. 169/1997 și în baza Legii nr. 247/2005 și declarațiile date de Gîrniceanu F. G..
La termenul de judecată din data de 23.09.2013 au fost audiați martorii P. G., C. V. și U. V., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
La data de 07.10.2013, C. L. de Fond Funciar Țicleni a înaintat la dosarul cauzei cu adresa nr._/20.09.2013 sentința civilă nr. 1989/23.06.2003 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr. 3355/2003 și sentința civilă nr. 1134/20.03.2007, pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr._ (nr. vechi 6571/2006).
La termenul de judecată din 28.10.2013, parata a anexat înscrisuri, respectiv: cerere de reconstituire formulată în baza Legii nr. 169/1997, cerere de reconstituire formulată în baza Legii nr.247/2005, HCJ nr. 3045/2002, tabel nominal, sentința civilă nr. 1989/23.06.2003 pronunțată de Judecătoria Tg. Cărbunești în dosarul nr. 3355/2003, HCJ nr. 3890/17.03.2006, referat privind propunerea Comisiei Locale Țicleni spre dezbatere a Anexei 37 de către C. Județeană Gorj, tabel nominal, sentința civilă nr. 1134/20.03.2007 pronunțată de Judecătoria Tg. Cărbunești în dosarul nr._ .
La solicitarea reclamantului a fost încuviințată proba cu expertiză de specialitate topografică, ce a fost efectuată în cauză de expert topograf G. R..
Au fost încuviințate obiecțiunile la raportul de expertiză întocmit în cauză atât de reclamant, cât și de pârâta C. locală de fond funciar Țicleni, expertul răspunzând obiecțiunilor la raportul de expertiză prin lucrarea depusă la filele 317-319 din volum II.
Prin sentința civilă nr. 682/03.04.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr._ a fost admisă în parte acțiunea precizată de reclamantul G. F. G. în contradictoriu cu pârâtele C. L. de Fond Funciar Țicleni și C. Județeană de Fond Funciar Gorj. S-a dispus modificarea titlului de proprietate nr._/07.01.2009 și a procesului-verbal de punere în posesie nr.7977/20.08.2008 eliberate lui Gîrniceanu F. G., în calitate de moștenitor al defuncților I. I. și Gîrniceanu M., pentru suprafața de 4,0139 ha teren cu vegetație forestieră situat pe teritoriul orașului Țicleni, județul Gorj, în sensul înscrierii la rubrica „persoana fizică/persoana juridică” a numelui „G.”, la terenul în suprafață de 4800 mp din tarlaua 5, . și la terenul în suprafață de 2,2756 ha din tarlaua 33, . vecinătății pe latura de est ca fiind rest proprietate în loc de m. M. S..
S-a dispus modificarea titlului de proprietate nr._/18.05.2009 și a procesului-verbal de punere în posesie nr.4641/07.04.2009 eliberate lui Gîrniceanu F. G., în calitate de moștenitor al defunctului C. Gh. I., pentru suprafața de 1,50 ha teren cu vegetație forestieră situat pe teritoriul orașului Țicleni, județul Gorj, în sensul înscrierii la rubrica „persoana fizică/persoana juridică” a numelui „G.”. S-a dispus modificarea titlului de proprietate nr._/02.11.2004 și a procesului-verbal de punere în posesie din 07.10.2004 eliberate lui Gîrniceanu F. G. pentru suprafața de 3349 mp situată pe teritoriul orașului Țicleni, județul Gorj, în sensul înscrierii la rubrica „cetățeanul”,respectiv„proprietarul pus în posesie” a numelui „G.”.
S-a dispus modificarea titlului de proprietate nr._/05.08.2002 eliberat lui Gîrniceanu F. G. pentru suprafața de 2,7783 ha situată pe teritoriul orașului Țicleni, județul Gorj, în sensul înscrierii la rubrica „cetățeanul” a numelui „G.”.Au fost respinse celelalte cereri. S-a luat act de renunțarea la judecată cu privire la uzufruct. A fost respinsă cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că în baza Legii nr. 18/1991 a fost formulată cerere de reconstituire a dreptului de proprietate de către Gîrniceanu F. G., cerere înregistrată sub nr. 395/12.02.1991 și din adresa nr. 7140/06.06.2013 emisă de Primăria orașului Țicleni rezultă că prin HCJ Gorj nr. 55/02.12.1991 la poziția 166 figurează Gîrniceanu T. G. cu 2,12 ha.
A mai reținut că numitului Gîrniceanu F. G. i-au fost emise titlurile de proprietate cu nr._/05.08.2002 și nr. l3501575/02.11.2004 pentru suprafața de 2,7783 ha situată în extravilanul și intravilanul orașului Țicleni, județul Gorj, respectiv 0,3349 ha situată în extravilanul orașului Țicleni, județul Gorj, punerea în posesie fiind efectuată prin procesele-verbal depuse la dosar; că în titlul de proprietate nr._/02.11.2004 este inclusă și o suprafață de teren situată în punctul „Șesul Stancului”, reclamantul solicitând acte și pentru alte suprafețe de teren din acest punct pentru care nu i s-a eliberat titlu de proprietate, Petrom având certificat de atestare a dreptului de proprietate pentru o parte din respectivele terenuri.
A mai reținut că terenul situat în punctul „Șesul Stancului” este situat parte în intravilan (aproximativ 4700 mp), restul fiind situat în extravilanul localității, că prin cererea formulată în baza Legii nr. 18/1991 a solicitat în punctul „Șesul Stancului” 50 ari neproductiv și ocupat de drum și Dezbenzinare, această suprafață fiind înscrisă și la fila de rol agricol a reclamantului din perioada 1956-1958.
După ce a expus pe larg concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză de expertul desemnat, precum și răspunsul la obiecțiunile părților, a reținut instanța că prin cererea inițială reclamantul a solicitat eliberarea documentelor de proprietate și punerea în posesie pentru terenurile în suprafață de 70 ari, situate în pct. „Șesul Stancului”, pe vechiul amplasament, așa cum a cerut în cererea de restituire, iar prin precizările ulterioare a solicitat să-i fie restituite terenurile din pct. Șesul Stancului prin obligarea Comisiei Locale de Fond Funciar Țicleni la efectuarea demersurilor legale; reconstituirea dreptului de proprietate pentru toată suprafața expertizată și să se diferențieze terenurile intabulate și ocupate ilegal de cele ce puteau fi intabulate legal, să se facă diferența între terenul ce putea fi restituit în natură și cel pentru care trebuiau atribuite măsuri compensatorii, conform notificării la Legea nr. 10.
Instanța a reținut că în cauza de față cererea de reconstituire a dreptului de proprietate depusă la C. locală de fond funciar Țicleni și înregistrată sub nr. 395/12.02.1991 a fost soluționată prin HCJ Gorj nr. 55/02.12.1991, că procesul verbal încheiat la data de 12.06.2002, înregistrat sub nr. 3822/03.09.2002 la SNP Petrom SA București - Sucursala Petrom Tg. J. vizează imobilele solicitate de reclamant în baza Legii nr. 10/2001 și identificate la fața locului și nu reprezintă un proces-verbal de punere în posesie, că potrivit celor susținute de unitatea deținătoare ,terenurile solicitate de notificator au fost expropriate și nu pot fi restituite în natură, cu excepția terenului de la Parcul 10, iar societatea nu și-a însușit valoarea despăgubirilor solicitate de notificator, notificare ce a fost soluționată prin emiterea Deciziei nr. 52/25.03.2004, în sensul respingerii acesteia.
A reținut totodată instanța că cererile formulate de reclamant în baza Legii nr. 169/1997 și în baza Legii nr. 247/2005 nu vizează terenul din punctul „Șesul Stancului”, ci terenuri moștenite de la tatăl său G. M. și terenuri moștenire de soția sa de la P. I., tatăl acesteia, precum și terenuri cu vegetație forestieră și că aceste cereri au fost invalidate prin HCJ Gorj nr. 3045/2002 și prin HCJ Gorj nr. 3890/2006. Că, ulterior au fost eliberate lui Gîrniceanu F. G. titlul de proprietate nr._/07.01.2009 și procesul-verbal de punere în posesie nr. 7977/20.08.2008, în calitate de moștenitor al defuncților I. I. și Gîrniceanu M., pentru suprafața de 4,0139 ha teren cu vegetație forestieră situat pe teritoriul orașului Țicleni, județul Gorj, precum și titlul de proprietate nr._/18.05.2009 și procesul-verbal de punere în posesie nr. 4641/07.04.2009, în calitate de moștenitor al defunctului C. Gh. I., pentru suprafața de 1,50 ha teren cu vegetație forestieră situat pe teritoriul orașului Țicleni, județul Gorj.
Că, la baza eliberării titlului de proprietate nr._/07.01.2009 a stat sentința civilă nr.1134/20.03.2007 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr._ (număr în format vechi 6571/2006), definitivă prin nerecurare prin care a fost admisă în parte acțiunea formulată de petentul Gîrniceanu F. G., în contradictoriu cu intimatele C. L. Țicleni, C. județeană Gorj de aplicare a legii fondului funciar și Direcția Silvică Gorj, anulată parțial H.C.J. nr. 3890/2006 cu privire la petent și s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru 4,0319 ha teren cu vegetație forestieră situat pe raza localității Țicleni, județul Gorj, provenit de la autorii I. I. și G. M., pe vechiul amplasament liber.
La pronunțarea acestei sentințe s-a motivat că prin plângerea înregistrată la data de 26.04.2006, sub nr. 2433/2006, petiționarul G. G. a formulat contestație împotriva HCJ Gorj nr. 3890/2006, solicitând anularea acesteia și reconstituirea dreptului de proprietate pentru 3 parcele de teren cu vegetație forestieră, pe vechiul amplasament, cu motivarea că prin această hotărâre i s-a invalidat reconstituirea dreptului său de proprietate asupra a 3 parcele de teren cu vegetație forestieră, pe vechiul amplasament conform Legii nr. 247/2005, respectiv: o curea de teren agricol și forestier, lată de 10 m, învecinată la E- moșt. M. S., V- moșt. Mărgăritoiu G., S- hotarul T. Musc, N- hotarul comunei Dănești, în suprafață de 3,6 ha și aparținea în anul 1948 bunicului său, asupra acestei suprafețe fiind pronunțată sentința civilă nr. 312 din 9 februarie 2006; o curea de teren agricol și forestier, lată de 9 m cu vecinii: E- moșt. Mărgăritoiu G., la V- moșt. P. D.”S- hotarul T. Musc, N- hotarul comunei Dănești, pentru această curea fiind emis titlul de proprietate doar pentru o porțiune din ea, în baza sentinței civile nr.1989/2003; o suprafață de 1,5 ha situată în punctul Lumegioara, cu vecinii: E- moșt. R. V., E- moșia A. Lezecovici, S- moșt. Polina I. G., la N- moșt. C. L., pentru această suprafață fiind emisă adeverință de validare a suprafeței în anul 2002.
Că, prin sentința civilă nr. 1516 din data de 20 iunie 2006 în dosarul nr. 2433/2006 de Judecătoria Tg-Cărbunești a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul G. F. G. în contradictoriu cu intimatele C. L. Țicleni, C. județeană Gorj de fond funciar și Direcția Silvică Gorj, iar împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate și prin Decizia nr. 1801 din 28 septembrie 2006 în dosar nr._/CIV/2006 pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția civilă a fost admis recursul declarat de petentul G. F. G. împotriva sentinței civile nr.1516 din 20 iunie 2006 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr. 2433/2006, s-a casat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță formându-se dosarul nr. 6571/2006 (număr unic_ ).
Instanța de rejudecare a reținut că prin Hotărârea Comisiei Județene Gorj nr. 3890/2006 a fost invalidată cererea petentului privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru 9,11 ha, teren cu vegetație forestieră, iar din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor Mărgăritoiu C., P. G., Voichițescu D. L., actul de vânzare încheiat la data de 2.08.1934, registrul agricol pentru autorul Gîrniceanu G., extrasul în copie din anul 1948 pentru autorul I. I., coroborate cu raportul de expertiză întocmit în cauză a reținut că autorii I. I. și G. M. au deținut teren cu vegetație forestieră pe raza localității Țicleni în suprafață de 6,4988 ha. Că expertul a constatat că percelele de teren cu vegetație forestieră se află în continuare terenurilor agricole ale petentului, iar prin interogatoriu acesta a recunoscut că prin sentința civilă nr. 1989/2003 i s-a mai reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de teren cu vegetație forestieră de 7,5669 ha provenită de la autorii V. T., I. I. si C. I., hotărâre la care s-a avut în vedere și o parte din actele de care s-a folosit petentul și în cauza dedusă judecății, precizând că până în prezent nu a primit titlu de proprietate în acest sens. Instanța a reținut că prin sentința civilă nr. 1989/2003 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea petentului pentru suprafața de 7,5669 ha, teren forestier, din care suprafața de 2,4669 ha ce provine de la autorul I. I. și că în recurs petentul a depus titlul de proprietate nr. 396/2005 emis în favoarea acestuia pentru 2,4669 ha, ce provine de la autorul I. I..
Instanța a reținut că prin sentința civilă nr. 1989/2003 s-a constatat nulitatea absolută parțială a H.C.J. nr. 3045/2002, iar prin sentința civilă nr. 312/09.02.2006 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr. 5464/2005 a fost anulat titlul de proprietate nr. 75/24.09.2002 și s-a dispus eliberarea unui nou titlu de proprietate lui Gîrniceanu F. G. pentru suprafața de 3,6000 ha teren cu vegetație forestieră.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că în titlul de proprietate nr._/07.01.2009 și procesul-verbal de punere în posesie nr. 7977/20.08.2008, la terenul în suprafață de 4800 mp din tarlaua 5, . și la terenul în suprafață de 2,2756 ha din tarlaua 33, . fost înscrisă greșit vecinătatea pe latura de est ca m. M. S., corect fiind rest proprietate.
Având în vedere că actul final emis în procedura reconstituirii proprietății, respectiv titlul de proprietate nu-și atinge scopul pentru care a fost emis, legiuitorul a prevăzut în art. 58 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, posibilitatea modificării titlului.
Modificarea presupune în fapt o rectificarea realizată chiar pe actul emis, evident cu semnătura persoanei competente și cu menționarea actului prin care s-a dispus modificarea, ci nu eliberarea unor noi acte, modificarea privind și procesele verbale de punere în posesie.
Față de cele arătate, instanța a admis în parte acțiunea precizată de reclamantul G. F. G. și a dispus modificarea titlului de proprietate nr._/07.01.2009 și a procesului-verbal de punere în posesie nr. 7977/20.08.2008 eliberate lui Gîrniceanu F. G., în calitate de moștenitor al defuncților I. I. și Gîrniceanu M., pentru suprafața de 4,0139 ha teren cu vegetație forestieră situat pe teritoriul orașului Țicleni, județul Gorj, în sensul înscrierii la rubrica „persoana fizică/persoana juridică” a numelui „G.”, la terenul în suprafață de 4800 mp din tarlaua 5, . și la terenul în suprafață de 2,2756 ha din tarlaua 33, . vecinătății pe latura de est ca fiind rest proprietate în loc de m. M. S..
De asemenea, instanța a dispus modificarea titlului de proprietate nr._/18.05.2009 și a procesului-verbal de punere în posesie nr. 4641/07.04.2009 eliberate lui Gîrniceanu F. G., în calitate de moștenitor al defunctului C. Gh. I., pentru suprafața de 1,50 ha teren cu vegetație forestieră situat pe teritoriul orașului Țicleni, județul Gorj, în sensul înscrierii la rubrica „persoana fizică/persoana juridică” a numelui „G.”, a titlului de proprietate nr._/02.11.2004 și a procesului-verbal de punere în posesie din 07.10.2004 eliberate lui Gîrniceanu F. G. pentru suprafața de 3349 mp situată pe teritoriul orașului Țicleni, județul Gorj, în sensul înscrierii la rubrica „cetățeanul”, respectiv „proprietarul pus în posesie” a numelui „G.”, precum și a titlului de proprietate nr._/05.08.2002 eliberat lui Gîrniceanu F. G. pentru suprafața de 2,7783 ha situată pe teritoriul orașului Țicleni, județul Gorj, în sensul înscrierii la rubrica „cetățeanul” a numelui „G.”. Instanța a respins celelalte cereri având în vedere că prin legile adoptate în materia fondului funciar s-a instituit o procedură specială de reconstituire a proprietății asupra terenurilor agricole și forestiere, finalizată cu emiterea titlului de proprietate. Fiind o procedură specială, persoanele îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate trebuie să respecte întocmai succesiunea etapelor ei și să conteste în condițiile precis determinate de lege.
Reconstituirea dreptului de proprietate, punerea în posesie și eliberarea titlurilor de proprietate, în cazul persoanelor fizice îndreptățite, se fac de către comisiile locale și comisiile județene, în conformitate și în condițiile prevăzute la art. 12 și la art. 51-59 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Astfel, așa cum rezultă din Legea nr. 18/1991 și art. 5 din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, aprobat prin H.G. nr. 890/2005, în urma cererilor depuse de solicitanți și a analizei actelor depuse de aceștia, comisiile locale de fond funciar întocmesc situațiile definitive privind persoanele îndreptățite să li se atribuie teren cu suprafața și amplasamentele stabilite, conform planului de delimitare și parcelare întocmit, situații definitive pe care le înaintează și prezintă spre aprobare și validare comisiei județene, împreună cu documentația necesară, precum și divergențele produse și consemnate la nivelul acestor comisii.
La rândul lor, comisiile județene validează sau invalidează printr-o hotărâre propunerile comisiilor locale împreună cu proiectele de delimitare și parcelare.
Potrivit art. 53 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 republicată, împotriva hotărârii comisiei județene se poate face plângere de către persoanele nemulțumite la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 zile de la comunicare, reclamantul necontestând HCJ Gorj nr. 55/02.12.1991.
În baza art. 246 din vechiul Cod de procedură civilă, instanța a luat act de renunțarea la judecată cu privire la uzufruct. Având în vedere că raportul de expertiză vizează terenul din punctul Șesul Stancului”, instanța a respins cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Împotriva sentinței nr. 682/03.04.2014 a declarat recurs reclamantul G. F. G., prin procurator G. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Motivele de recurs vizează în principal respingerea greșită a punctului 3 al cererii introductive de instanță,pe motivul că nu i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru eternul din pct. Șesul Stancului solicitat în temeiul Legii 18/1991, iar instanța lasă să se înțeleagă faptul că nu a formulat contestație în termenul prevăzut de art. 53 alin. 2 din legea 18/1991 și că situația terenului a fost soluționată prin HCJ 55/1991.
În legătură cu acest motiv de recurs susține recurentul că nu a știut de prevederile HCJ 55/1991 decât din dosarul de față,iar art. 53 din legea 18/1991 prevede că termenul de contestație este de 30 de zile de la comunicare, iar până în prezent nu i-a fost comunicată o astfel de hotărâre.
Mai susține că după apariția titlului de proprietate au fost făcute demersuri pentru a-și recăpăta terenul ce nu i se restituise, inclusiv cel din Șesul Stancului, în acest sens ultimele cereri au fost depuse în temeiul Legii 169/1997 și Legii 247/2005. Pentru că nu a avut cunoștință de prevederile HCJ 55 a solicitat restituirea terenurilor prin cereri și deplasări la comisie, însă a fost pus în imposibilitatea să conteste HCJ-ul, întrucât nu îl cunoștea ,iar Legea 18/1991 nu prevede posibilitatea pentru a-și contesta propriul titlu de proprietate, care îi restituie terenul pe fostul amplasament.
Solicită instanței de recurs să constate că la data depunerii cererii procesul de restituire nu era încheiat, că la data d e 9.09.2005 comisia locală îi solicită completarea cu documente a cererii 5797 depusă de acesta, că cele două titluri de proprietate pentru teren agricol au date de eliberare anterior datei de 9.09.2005, că nu i s-a comunicat nici o hotărâre a comisiei județene cu privire la soluționarea cererii depusă în temeiul Legii 247/2005, că HCJ 3045/2002 și 3890/2006 nu fac referire la terenuri agricole, ci la terenuri forestiere, ori, prin cererile 300/1998 și 5797/2005 a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate atât pentru terenuri agricole, cât și pentru terenuri forestiere și se constată că nici până în prezent nu au fost supuse validării terenurile agricole solicitate prin cele două cereri. Terenul solicitat nu a fost reconstituit prin hotărârea comisiei județene, întrucât tot terenul din pct. Șesul Stancului este ocupat de Petrom și nu face obiectul Legii 18/1991.
De asemenea, pârâta nu a demonstrat că terenurile sunt cuprinse în cele 2,12 ha, amplasamentul acestora, sau dacă terenul din pct. Șesul Stancului este și în cele 2,12 ha consemnate în HCJ 55/1991.
În concluzie arată că au fost depuse cereri pentru reconstituire și dovezi ale deținerii proprietății și ca urmare pârâta avea posibilitatea să răspundă într-un fel sau altul.
Susține că instanța nu a stabilit cauza pricinii și împrejurările ce s-au petrecut, sentința contestată judecă doar greșelile acestuia, fără a lua în calcul greșelile și abuzurile comisiei locale, motiv pentru care sentința este nedreaptă. În continuare învederează instanței că greșeala aparține pârâtei Comisiei locale Țicleni, care a nesocotit cererile și nu a supus validării terenul din pct. Șesul Stancului și astfel apreciază că nu contestarea în instanță este soluția rezolvării tuturor problemelor, ci aceasta este ultima soluție.
În opinia sa arată că pârâta susține că terenul este ocupat de Petrom, însă această din urmă instituție a respins notificarea la legea 10, cu motivația că terenul nu face obiectul Legii 10/2001 iar expertiza efectuată demonstrează că pe terenul cu pricina există teren liber, există teren intabulat și că o parte din terenul intabulat era liber în anul 1991. Datorită acestei neimplicări în procesul restituirii, a lipsei de interes sau a abuzului, se poate constata că cele două entități una spun și alta fac, iar instanța nu poate să-i dea câștig de cauză, pentru că nu se clarifică lucrurile.
În acest fel instanța permite pârâtei să abuzeze de un viciu al HCJ 55/1991 ,care nu a precizat suprafața totală supusă restituirii, în conținutul său creând posibilitatea ca tabelul să fie modificat după bunul plac al comisiei. Așa cum a precizat în cursul acțiunii, tabelul anexă ce se consideră a fi parte componență a HCJ 55/1991 nu poartă titulatura acestei, nu este identificat, autentificat, ștampilat, este o foaie volantă, care se numește tabel cu persoanele care au adus teren în CAP.
Inclusiv în ceea ce privește și acest aspect, HCJ prezentată în instanță este incorectă pentru că terenul la preluare în CAP nu a fost măsurat, terenul restituit aparține acestuia și soției, soția neavând teren trecut în CAP ,iar terenul deținut de aceasta se regăsește, dar sub un alt nume, în condițiile în care aceasta nu se regăsește pe tabel și se restituie doar terenul ce a fost preluat în CAP de la acesta,iar pentru ca anexa HCJ să fie corectă, trebuia să se respecte și acest aspect.Ca atare, apreciază că este incorect să i se impună să respecte un act asupra căruia planează suspiciunea de a fi incorect și este prezumtiv de a fi corupt.
Totodată susține că la pagina 8 a sentinței este consemnat că a susținut că terenurile din pct. Șesul Stancului se regăsesc în cererea depusă în temeiul Legii 247/2005, însă urmare a cererilor pe care le va anexa recursului, se observă că terenurile au fost solicitate și la Legea 169/1997.
Totodată, terenul din pct. Șesul Stancului face parte integrantă din cele două curele solicitate, adică a fost solicitat în mod implicit de fiecare dată prin solicitarea integrală a celor două curele, ce îl conțin și pe cel din pct. Șesul Stancului. Astfel, în prima cerere cu nr. 395/1991 a solicitat expres aceste terenuri, în a doua cerere cu nr. 300/23.01.1998 se regăsește și terenurile dintre instalațiile petroliere, ce se poate folosi,iar în a treia cerere înregistrată la nr. 5797/10.08.2005 se găsește la punctele B și C din completarea la cerere depusă la data de 13.09.2005. Conform expertizei ceste terenuri reprezintă terenurile din pct. Șesul Stancului.
În ceea ce privește contestarea HCJ 3890/2006 și 3045/2002 solicită instanței să observe că acestea au fost contestate și anulate în legătură cu terenurile forestiere ce îi aparțin, prin sentințele civile 1989/2003 și 1134/2007, HCJ-uri ce nu conțin teren agricol și astfel nu le putea contesta.
Al doilea mtoi8v de recurs vizează soluționarea punctului 1 al cererii și arată că sentința nu este corectă, pentru că cererea cu nr. 1 a fost respinsă și în acest fel se intră în contradicție cu prevederile Legii 18/1991,care pedepsește refuzul eliberării titlului de proprietate. Susține că nici în prezent acest titlu nu a fost eliberat, la peste un an de la formularea acțiunii și 8 ani de la pronunțarea sentinței.
În ceea ce privește punctul 2 al cererii, susține că este de acord cu măsura pronunțată de instanță, însă nu dispune acordarea penalităților în cazul tergiversării procesului de corectare. Mai solicită parte din cheltuielile de judecată constând în timpul pierdut și banii de deplasare, cheltuieli pe care le solicită cu ocazia recursului.
În susținerea celor invocate în cadrul probei cu înscrisuri a depus reclamantul titlul de proprietate cu nr._/5 aug. 2002,_/2.11.2004, adresa nr. 5343/10.05.2003, cererile de reconstituire a dreptului de proprietate formulate în temeiul Legii 18/1991, Legii 169/1997, 247/2005, decizia de respingere a notificării, adresa nr. 1400/24.07.2013.
În cursul cercetării judecătorești a depus recurentul un memoriu prin care a reiterat motivele de recurs și în copie registrul agricol al autorului său.
Instanța de recurs în cadrul probei cu înscrisuri a solicitat relații Comisiei Locale Țicleni, care prin adresa cu nr._ a arătat că reclamantul a formulat cereri de reconstituire pentru terenurile agricole în temeiul Legii 18/1991, fiind validat prin HCJ 55/1991 cu suprafața totală de 2,12 ha ,pentru această suprafață fiind pusă în posesie și ulterior fiind emise titluri de proprietate, că în temeiul Legii 247/2005 a formulat cererea de reconstituire cu nr. 5797/10.08.2005, în calitate de moștenitor al autorilor G. M. și I. I., fiind emisă HCJ 3890/2006, ce a fost anulată parțial prin sentința 1134/2007.
A anexat pârâta cererile de reconstituire a dreptului de proprietate formulate de reclamant și sentința civilă 1134/20.03.2007.
Analizând motivele de recurs formulate de reclamant, raportat la acțiunea introductivă de instanță și dispozițiile speciale din materia fondului funciar, tribunalul apreciază ca întemeiată numai critica vizând modalitatea de soluționare a petitului cu nr. 1 al cererii introductive de instanță.
Pentru a aprecia astfel instanța constată următoarele :
Prin cererea introductivă de instanță, reclamantul G. F G. a investit instanța cu soluționarea a trei cereri întemeiate în drept pe dispozițiile Legii 18/1991, solicitând în contradictoriu cu pârâta C. locală de fond funciar Țicleni obligarea acesteia la întocmirea documentației și înaintarea acesteia către C. Județeană Gorj în vederea emiterii titlului de proprietate pentru suprafața de 3,6 ha teren cu vegetație forestieră, pentru care i s-a eliberat titlul de proprietate cu nr.75, titlu însă ce a fost anulat prin sentința civilă cu nr. 312/9.02.2006 pronunțată în dosarul nr. 5464/2005.
Al doilea petit vizează modificarea titlurilor de proprietate cu nr._ și_ în sensul că suprafața de 1,5 ha este cuprinsă în ambele titluri de proprietate și această stare de fapt se poate observa cu ușurință, întrucât ambele titluri au la est și sud aceeași vecini, stare de fapt ce este incorectă. În legătură cu acest aspect precizează că linia de demarcație estică a proprietăților este în realitate și în documente moștenitorii M. S., și este singurul reper materializat în teren. Solicită acordarea a câte un leu pe fiecare zi de întârziere până la corectarea titlurilor eronate.
La petitul cu nr. 3 al cererii a solicitat eliberarea documentelor de proprietate pentru terenurile sale în suprafață de 70 ari situate în pct. Sesul Stancului, apreciind ca suficienți 20 de ani pentru clarificarea situațiilor. În legătură cu acest petit a arătat că terenul agricol este situat în acest punct toponimic și este compus din două curele paralele, una de 10 m și alta de 9 m, despărțite de proprietatea moștenitorilor Mărgăritoiu G. cu vecini la S-pârâul Cioenița, la N-pârâul Breoaia, lată de 10 m, Est-moșt. M. D., V- moșt. Mărgăritoriu G., iar între limitele sudice și nordice se află și teren forestier și alte terenuri pentru care există titluri de proprietate, care demonstrează existența terenului în integralitatea sa și pe care l-a solicitat, că terenul este ocupat și poluat de .>
A mai solicitat reclamantul și contravaloarea lipsei de folosință ( uzufruct) pentru terenurile nerestituite,cerere însă la care a renunțat în cursul cercetării judecătorești la prima instanță, instanța în mod corect făcând aplicarea disp. art. 246 c.pr.civ.
Prin sentința civilă cu nr. 682/2014 a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamant, s-a dispus modificarea a patru titluri de proprietate și a actelor premergătoare întocmirii acestora, titluri de proprietate cu nr._/7.01.2009, nr._/18.05.2009 ,_/2.11.2004 și_/5.08.2002 în sensul înscrierii la persoana fizică a numelui de G., iar în ceea ce privește primul titlu de proprietate menționat și a vecinătăților pe latura de est a terenului în suprafață de 4800 mp și 2,2756 ha .
A reținut instanța că anterior promovării acțiunii de față reclamantul a avut mai multe litigii cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul cu vegetație forestieră, litigii soluționate prin sentințele civile nr. 1134/2007, 1516/2006 și 1989/2003, că este întemeiată cererea privind modificarea titlurilor de proprietate ,iar în ceea ce privește celelalte cereri s-a reținut că prin legile adoptate în materia fondului funciar s-a instituit o procedură specială de reconstituire asupra terenurilor agricole și forestiere, finalizată cu emiterea titlului de proprietate, procedură ce este obligatoriu a fi respectată, iar potrivit art. 53 alin. 2 din leg. 18/1991 împotriva HCJ se poate face plângere de către persoanele nemulțumite la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul în termen de 30 de zile de la comunicare ,iar reclamantul nu a urmat această procedură, necontestând HCJ 55/1991.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată s-a reținut că raportul de expertiză pentru care s-a achitat onorariul vizează terenul din pct. Șesul Stancului, astfel că reclamantul nu este îndreptățit la aceste cheltuieli.
Observând înscrisurile depuse la dosarul cauzei și probele administrate în cursul cercetării judecătorești la prima instanță cu referire la petitul cu nr. 1 al cererii introductive de instanță, tribunalul constată că prin sentința civilă nr. 312/2006 depusă la dosarul cauzei la instanța de fond la fila 9 a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamantul G. G., a fost anulat titlul de proprietate nr. 75/2002 și s-a dispus eliberarea unui alt titlu de proprietate în favoarea reclamantului pentru terenul în suprafață de 3,6 ha teren cu vegetație forestieră.
În urma relațiilor comunicate de pârâta C. locală de fond funciar Țicleni se reține că până în prezent nu a fost întocmită și înaintată documentația Comisiei Județene Gorj în vederea emiterii unui alt titlu de proprietate pentru această suprafață de teren . Susține pârâta că a înaintat documentația ocolului silvic pentru semnarea procesului verbal de punere în posesie, însă nu a dovedit cu înscrisuri această împrejurare.
Sentința este pronunțată în anul 2006, iar de la această dată și până în prezent a trecut o durată mai mult decât rezonabilă pentru ca pârâta să-și îndeplinească obligațiile ce-i sunt impuse de lege. Astfel, potrivit art. 5 din HG 890/2005 comisiile comunale înaintează și prezintă spre aprobare și validare comisiei județene situațiile definitive împreună cu documentația necesară, precum și divergențele produse și consemnate la nivelul acestor comisii.
Se reține că dreptul de proprietate pentru suprafața de 3,60 ha a fost reconstituit în favoarea reclamantului, pârâta comisie necontestând întinderea dreptului de proprietate, motiv pentru care nu există nici un temei, nici o justificare pentru întârzierea în eliberarea actelor de proprietate. Mai mult, instanța apreciază că refuzul comisiei de a pune în executare o hotărâre este de natură a constitui o ingerință în dreptul de proprietate al reclamantului și aduce atingere dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din CEDO, întrucât dreptul la executarea unei hotărâri judecătorești este unul din aspectele dreptului de acces la instanță.
Apreciază de altfel instanța că pârâta nu face nici o apărare cu privire la acest petit, astfel încât este de subliniat atitudinea pârâtei, care este și rămâne în pasivitate,neputând justifica refuzul de a înainta documentația în vederea emiterii titlului de proprietate pentru o suprafață pentru care există un titlu executoriu reprezentat de sentința civilă 312/9.02.2006 ( copie lizibilă fila 38)
Pentru aceste considerente criticile din recurs ale recurentului reclamant referitoare la modalitatea de soluționare a punctului 1 al cererii introductive de instanță, se apreciază ca fiind întemeiate.
În ceea ce privește criticile din recurs referitoare la soluționarea petitului cu nr. 3 al cererii introductive de instanță, tribunalul apreciază că acestea nu sunt întemeiate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Prin cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de reclamantul G. F. G., acesta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru mai multe suprafețe de teren pentru care în anul 1962 s-a înscris forțat în CAP, între care și terenul situat în pct. Șesul Stancului în suprafață de 50 ari neproductiv și ocupat de stația de debenzinare.
În dovedirea dreptului de proprietate acesta a depus înscrisuri și registrul agricol, iar potrivit celui din urmă ( fila 11), acesta figurează cu teren situat în pct. Șesul Stancului în suprafață de 0,20 ha pășuni, 0,06 ha pomi și 0,29 ha neutilizabil.
Același reclamant în cererea de înscriere în CAP menționează că se înscrie cu terenul din registrul agricol din care își rezervă suprafața de 0,30 ha, în care să intre două bucăți ce au ieșire la șosea ( cerere fila 12) . Cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată în temeiul legii 18/1991, a fost soluționată favorabil prin HCJ cu nr. 55/1991, fiindu-i reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 2,12 ha teren agricol, din care în intravilan suprafața de 2,11 ha, potrivit tabelului anexă poziția 166 (filele 112-115) .
Analizând ansamblul probator, se reține că reclamantul titular al reconstituirii dreptului de proprietate nu a contestat întinderea dreptului de proprietate reconstituit potrivit dispozițiilor speciale reglementate de art. 53 din legea 18/1991, astfel că, în final având în vedere îndreptățirea acestuia la reconstituire, au fost emise în favoarea acestuia două titluri de proprietate, respectiv titlul de proprietate cu nr._/2.11.2004 pentru suprafața de 3349 mp situată în intravilanul localității Țicleni și titlul de proprietate cu nr._/5 aug. 2002 pentru suprafața de 2,7783 ha teren situat atât în intravilan, cât și în extravilanul localității Țicleni, județul Gorj. Interpelată fiind, pârâta C. L. Țicleni susține că la baza emiterii celor două titluri de proprietate a stat aceeași hotărâre cu nr. 55/1991 ,prin care a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 2,11 ha, hotărâre emisă în temeiul unei singure cereri de reconstituire a dreptului de proprietate ( fila 13 dosar) formulată la data de 12.02.1991 .
Aceasta fiind starea de fapt, se constată că în favoarea reclamantului au fost eliberate acte de proprietate pentru suprafața totală de 3,1132 ha, în condițiile în care acestea nu au suport în hotărârea de reconstituire ce vizează numai suprafața de 2,12 ha. Recurentul susține că nu a avut cunoștință de prevederile HCJ 55/1991 pentru a o putea contesta în instanță, că terenul situat în pct. Șesul Stancului i se cuvine, fiind solicitat și în temeiul legilor proprietăților ulterioare, respectiv Legea 169/1997 și Legea 247/2005. În ceea ce privește prima susținere a reclamantului, aceasta se privește a fi neîntemeiată, reclamantul neputând pretinde împrejurarea că nu a avut cunoștință de prevederile HCJ 55/1991, în condițiile în care în temeiul acesteia i-au fost eliberate și acte de proprietate, titluri de proprietate, pentru terenuri pe care de altfel le folosește, de asemenea neputând ignora această stare de fapt. Este adevărat că este obligatorie comunicarea hotărârii comisiei județene, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, însă această prevedere este în vigoare odată cu apariția Legii 1/2000, indiferent de domiciliul solicitantului. Hotărârea comisiei județene în speță fiind eliberată în anul 1991, în temeiul actului normativ de la acea dată aceasta se afișa la sediul comisiei locale, iar potrivit art. 11 din legea in forma in vigoare de la aceea dată împotriva hotărârii comisiei județene, cel nemulțumit putea face plângere la judecătoria în raza căreia este situat terenul, în termen de 30 de zile de la data la care a luat cunoștință de soluția dată de comisia județeană.
În concluzie, reclamantul nu poate pretinde împrejurarea că nu a luat cunoștință de emiterea acestei hotărâri la mai mult de 23 de ani de la emiterea cesteia.
Pe de altă parte, nu este întemeiată nici susținerea potrivit căreia titlurile de proprietate emise nu cuprind teren situat în pct. toponimic Șesul Stancului, în condițiile în care cele două titluri de proprietate mai sus arătate nu au fost contestate de reclamant în ceea ce privește amplasamentul acestora. Se mai constată că atât în temeiul Legii 169/1997, cât și în temeiul Legii 247/2005 a fost solicitat spre reconstituire teren de către reclamant, în calitate de moștenitor al autorilor G. M., I. I. și V. T., cereri ce ulterior au fost soluționate prin HCJ cu nr. 3045/22.02.2002 ( fila 51) și HCJ 3890/2006, hotărâri ce se referă numai la teren cu vegetație forestieră. Reclamantul nemulțumit a contestat și aceste hotărâri, urmând procedura prevăzută de art. 53 din leg. 18/1991 .Astfel, prin sentința civilă 1134/20.03.2007 a fost reconstituit dreptul de proprietate în favoarea acestuia pentru teren cu vegetație forestieră în suprafață de 4,0319 ha provenit de la autorii I. I. și G. M., iar prin sentința civilă cu nr. 1989/23.06.2003 a fost anulată HCJ 3045/2002 și reconstituit dreptul de proprietate în favoarea aceluiași reclamant pentru suprafața de 7,5669 ha teren cu vegetație forestieră pe fostul amplasament, din care 1,5 ha ca moștenitor al autorului C. I., 3,6 ha ca moștenitor al autorului V. T. și 2,4669 ha ca moștenitor al autorului I. I.. Chiar dacă cererile de reconstituire au privit și suprafața cu teren agricol situată în pct. Șesul Stancului, așa cum susține reclamantul, acestea nu au fost soluționate până în prezent, în condițiile în care hotărârile comisiilor județene privesc numai teren cu vegetație forestieră. Se mai reține și împrejurarea că pentru o parte din terenurile cu vegetație forestieră reconstituite prin HCJ sau sentințe civile, au fost eliberate titluri de proprietate și aici are în vedere instanța titlul de proprietate nr._/18.05.2009, eliberat pentru suprafața de 1,50 ha, titlul de proprietate cu nr._ eliberat la 7.01.2009 pentru suprafața de 4,0319 ha, emis în temeiul sentinței civile 1134/2007.
Prin urmare, întrucât reclamantul nu are reconstituit dreptul de proprietate pentru terenul solicitat la punctul 3 din acțiunea introductivă de instanță, întrucât reconstituirea dreptului de proprietate până în prezent cu privire la terenul agricol solicitat s-a făcut pentru o suprafață mai mare de teren decât cea prevăzută în HCJ, tribunalul reține că reclamantul recurent nu poate pretinde cu temei obligarea pârâtei la întocmirea și înaintarea documentației pentru terenul în suprafață de 70 ari, situat în pct. Șesul Stancului .
Aceeași situație de fapt este explicată de expertul tehnic judiciar în concluziile raportului de expertiză, în care afirmă că terenul din pct. Șesul Stancului nu a fost validat prin hotărâre a comisiei județene, concluzii pe care în mod temeinic instanța de fond și le însușește.
Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, tribunalul apreciază neîntemeiate susținerile recurentului motiv pentru care si al doilea motiv de recurs se priveste a fi neântemeiat.
În ceea ce privește modalitatea de soluționare a petitului cu nr. 2 al cererii de chemare in judecată, tribunalul reține că reclamantul recurent nu are critici, susținând in motivele de recurs că este de acord cu soluția dată de prima instanță mai puțin cheltuielile de judecată. În acest context tribunalul reține că instanța de fond nu a acordat cheltuielile de judecată reprezentând onorariu expert ca urmare a respingerii cererii fată de care a fost necesară cercetarea expertului, iar in ceea ce privește celelalte cheltuieli solicitate de reclamant acestea nu au fost dovedite cu înscrisuri.
Având în vedere cele mai sus expuse, tribunalul în temeiul art 312 c.pr.civ va admite recursul, va modifica sentința în sensul că va admite capătul de cerere privind obligația de a face, va obliga C. L. de Fond Funciar Țicleni să întocmească și să înainteze documentația CJ Gorj pentru terenul în suprafață de 3,6 ha cu vegetație forestieră, teren pentru care a fost anulat titlul de proprietate cu nr. 75/24.09.2002, urmând să mențină restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul reclamant G. F. G., prin procurator G. C., împotriva sentinței civile nr.682/03.04.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr._ și în contradictoriu cu intimatele pârâte C. L. Țicleni pentru aplicarea Legii nr.18/1991 și C. Județeană Gorj pentru aplicarea Legii nr.18/1991, având ca obiect fond funciar.
Modifică sentința în sensul că admite capătul de cerere privind obligație de a face.
Obligă C. L. de Fond Funciar Țicleni să întocmească și să înainteze documentația CJ Gorj pentru terenul în suprafață de 3,6 ha cu vegetație forestieră, teren pentru care a fost anulat titlul de proprietate cu nr. 75/24.09.2002.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.10.2014, la Tribunalul Gorj.
Președinte, C. P. | Judecător, A. E. S. | Judecător, N. B. |
Grefier, L. P. |
Red.C.P./Tehnored.M.O.
J.f.A.A.
3 ex./05.11. 2014
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1285/2014. Tribunalul GORJ | Contestaţie la executare. Hotărâre din 20-02-2014, Tribunalul... → |
|---|
