Obligaţie de a face. Decizia nr. 110/2014. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 110/2014 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 07-02-2014 în dosarul nr. 1113/263/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia nr.110
Ședința publică din 07 februarie 2014
Completul compus din:
Președinte N. B.
Judecător V. B.
Grefier L. P.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelantul pârât N. N. împotriva sentinței civile nr.1264/20.06.2013 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ și în contradictoriu cu intimata reclamantă B. A. și intimatul pârât G. V., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul pârât N. N. și procurator B. C., pentru intimata reclamantă B. A., lipsind intimatul pârât G. V. și intimata reclamantă B. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care apelantul reclamant N. N. a depus la dosarul cauzei chitanța de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 5 lei, iar procurator B. C., pentru intimata B. A., a depus la dosar în copie procura autentificată sub nr.69/14.01.2014. Constatând apelul în stare de judecată față de precizarea părților că nu mai au alte cereri de formulat și probatorii de administrat, s-a acordat cuvântul pe apel.
Apelantul pârât N. N. a solicitat admiterea apelului astfel cum a fost formulat, depunând concluzii scrise.
Instanța a pus în vedere procuratorului B. C. că are posibilitatea să formuleze concluzii scrise.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru sub nr._ reclamanta B. A. a chemat în judecată pârâții N. N. și G. V., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora de a-și ridica construcțiile edificate pe terenurile proprietatea reclamantei și pe care aceștia au fost obligați să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie potrivit sentinței civile nr.2415/2011 a Judecătoriei Motru, sentință definitivă și irevocabilă. Reclamanta a mai solicitat ca în caz de refuz al pârâților de a se conforma dispozițiilor titlului executoriu să fie autorizată să efectueze lucrarea personal pe cheltuiala acestora.
În motivarea în fapt a cererii reclamanta a arătat că potrivit sentinței civile menționate pârâții au fost obligați să-i lase libere două suprafețe de teren de 2.021 mp, respectiv 1.627 mp situate în . și întrucât aceștia nu au înțeles să se conformeze de bună voie sentinței în cauză la data de 25.01.2013 a solicitat punerea în executare a sentinței, fiind întocmit dosarul nr.11/E2013 al Biroul Executorului Judecătoresc D. C.. A mai arătat reclamanta că pârâții au fost somați să se conformeze titlului în cauză, dar chiar și în aceste condiții nu i-au lăsat libere terenurile, N. N. având construit un gard din lemn și o fântână, iar G. V. având construit un gard din beton și o fântână, toate acestea fiind menționate în procesele-verbale întocmite de executorul judecătoresc la data de 15.04.2013.
Prin sentința civilă nr.1264 din 20.06.2013 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta B. A. în contradictoriu cu pârâții N. N. și G. V. și au fost obligați pârâții să demoleze construcția edificată pe terenul reclamantei, iar în caz de refuz a fost abilitată reclamanta să demoleze această construcție pe cheltuiala pârâților.
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că prin sentința civilă nr.2415/21.10.2011 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ a fost respinsă excepția prescripției achizitive invocată de pârâtul N. N..
A fost admisă cererea de chemare în judecată având ca obiect revendicare și pretenții formulată de reclamanta B. A. împotriva pârâților G. V. și N. N.. A fost obligat pârâtul N. N. să lase reclamantei B. A. în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 2.021 mp învecinat la nord cu DS 22, la sud cu moștenitori U. Valerie, la est cu rest proprietate pârâtul N. N. și la vest cu terenul ocupat și folosit de pârâtul G. V. din terenul reclamantei, teren identificat prin raportul de expertiză întocmit de expert N. C. și delimitat pe anexa la raport ca fiind ., fiind, totodată, obligat pârâtul N. N. să plătească reclamantei B. A. suma de 2.080 lei reprezentând contravaloare uzufruct.
De asemenea, a fost obligat pârâtul G. V. să lase reclamantei B. A. în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 1.627 mp învecinat la nord cu DS 22, la sud cu moștenitori U. Valerie și rest proprietate pârât G. V., la vest cu DJ și la est cu terenul ocupat și folosit de pârâtul N. N. din terenul reclamantei, teren identificat prin raportul de expertiză întocmit de expert N. C. și delimitat pe anexa la raport ca fiind ., fiind obligat pârâtul G. V. să plătească reclamantei B. A. suma de 1.350 lei reprezentând contravaloare uzufruct.
Instanța de fond a mai menționat că cei doi pârâți au edificat anumite construcții pe terenul proprietatea reclamantei și, deși aceasta și-a revendicat terenul, cei doi pârâți refuză să-și demoleze construcțiile constând într-un gard din lemn și beton și două fântâni, construcții care au fost menționate în procesele verbale întocmite de executorul judecătoresc când reclamanta a fost pusă în posesie.
S-a reținut că, potrivit art.1073 din Codul civil 1864 creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației și în caz contrar are dreptul la dezdăunări, potrivit art.1075 din același cod obligația de a face sau de a nu face se schimbă în dezdăunări în caz de neexecutare din partea debitorului, iar potrivit art.1077 din același cod, atunci când debitorul nu își îndeplinește obligația de a face creditorul poate să fie autorizat de a duce el la îndeplinire această obligație pe cheltuiala debitorului.
Împotriva sentinței a declarat apel apelantul pârât N. N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând casarea sentinței instanței de fond și rejudecarea cauzei.
În motivarea apelului s-a arătat că prin hotărâre judecătorească irevocabilă a fost obligat să lase în deplină proprietate și posesie reclamantei B. A. suprafața de 2021 mp, precum și să plătească valoarea uzufructului pentru acest teren, iar instanța de fond a avut în vedere pentru a pronunța sentința apelată dispozițiile art.1073, art.1075 și art.1077 cod civil potrivit cărora creditorul are dreptul de a obține îndeplinirea exactă a obligației și atunci când debitorul nu își îndeplinește obligația de a face creditorul poate fi autorizat să ducă la îndeplinire această obligație pe cheltuiala debitorului. A mai arătat că instanța de fond nu a apreciat în mod corect situația de fapt și de drept, respingând cererea sa pentru angajarea unui apărător care să-i protejeze interesul, iar acest interes este reprezentat de uzucapiunea de 30 de ani.
În dovedirea apelului său apelantul pârât a depus la dosarul cauzei titlul de proprietate nr._/10.11.2006, actul de proprietate al autorului N. C., depozițiile martorilor B. A., T. V., Mălăete A. și M. F. în dosarul nr._ al Judecătoriei Motru și certificatul de moștenitor nr.339/7.04.1993.
La rândul său, intimata reclamantă B. A. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond pentru a se putea proceda la executarea silită a sentinței civile nr.2415/21.10.2011 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ și pentru care s-a format dosarul de executare nr.11/E/2013 al Biroului Executorului Judecătoresc D. C.. A mai menționat că înscrisurile depuse de apelantul pârât în susținerea apelului de față au fost avute în vedere cu ocazia soluționării irevocabile a dosarului nr._ al Judecătoriei Motru și a depus la dosar în copie sentința civilă nr.2415/21.10.2011 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ .
Analizând apelul de față, tribunalul reține că prin sentința civilă nr.2415/21.10.2011 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ a fost admisă acțiuenea civilă formulată de reclamanta B. A. împotriva pârâtului N. N., fiind obligat acesta din urmă să-i lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 2021 mp identificată conform raportului de expertiză întocmit în cauză. Cu ocazia executării silite a dispozițiilor din titlul executoriu s-a întocmit procesul verbal din 15.04.2013 în dosarul de executare nr.11/E/2013 al Biroului Executorului Judecătoresc D. C., prin care executorul judecătoresc a constatat că pe terenul revendicat se află construit un gard de lemn, un gard din beton și o fântână.
Ca urmare a acestei stări de fapt reclamanta din cauza de față a promovat prezenta acțiune civilă prin care s-a solciitat să se îndepărteze aceste construcții de pe teren pentru a se putea obține punerea efectivă în posesie conform titlului executoriu, iar prin sentința apelată instanța de fond a apreciat că în speță sunt incidente dispozițiile art.1073, art.1075 și art.1077 Cod civil, apreciind că B. A. este în măsură să obțină îndeplinirea exactă a obligației instituite în sarcina debitorului și s-a dispus obligarea pârâtului N. N. să demoleze aceste construcții, cu autorizarea creditorului de a executa această obligație pe cheltuiala debitorului.
Tribunalul va analiza apelul de față în conformitate cu dispozițiile art.476 alin.2 C.pr.civ. apreciind că față de motivele invocate de către apelant în ceea ce privește fondul cauzei apelul de față este nemotivat, în motivele de apel realizându-se doar o descriere a soluției instanței de fond și o critică legată de respingerea cererii de amânare formulată pentru termenul de judecată la care s-a luat cauza în pronunțare.
În ceea ce privește critica decurgând din nerespectarea dreptului la apărare aceasta apare ca fiind nefondată, deoarece în mod corect a fost respinsă cererea de amânare formulată de către pârâtul chemat în judecată N. N. în raport de dispozițiile art.222 C.pr.civ.care stabilesc că amânarea judecății pentru lipsă de apărare poate fi dispusă numai în mod excepțional, pentru motive temeinice și care nu sunt imputabile părții sau reprezentantului ei, iar în speță apelantul reclamant nu a menționat măcar care ar fi aceste motive temeinice.
Tribunalul constată de asemeni că, deși în cererea de chemare în judecată nu a fost invocat temeiul de drept pe care reclamanta își întemeiază acțiunea de față, iar potrivit dispozițiilor art.22 alin.4 C.pr.civ. judecătorul stabilește calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății chiar dacă părțile le-au dat o altă denumire, instanța de fond nu a procedat în acest fel, realizând o calificare juridică a cererii de chemare în judecată străină stării de fapt descrisă în cuprinsul acesteia, cu atât mai mult cu cât nu a pus în discuția părților această calificare juridică.
În fapt, în condițiile în care cererea de chemare în judecată având ca obiect obligația de a ridica cele trei construcții amplasate pe terenul cu privire la care constructorul fusese obligat să-l lase în deplină proprietate și liniștită posesie era întemeiată exclusiv pe pronunțarea sentinței civile nr.2415/21.10.2011 a Judecătoriei Motru în dosarul nr._ și pe imposibilitatea de a fi pus în executare silită acest titlu executoriu, motivarea instanței de fond întemeiată pe dispozițiile art.1073-1075 Cod civil este străină pricinii, cu atât mai mult cu cât în speță erau aplicabile dispozițiile Noului Cod civil și nu textele legale invocate de către instanța de fond.
Același art.22 C.pr.civ. care definește rolul judecătorului în aflarea adevărului instituie respectarea principiului disponibilității reglementat de art.9 alin.2 C.pr.civ. potrivit căruia obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților, astfel încât instanța de fond era ținută să soluționeze acțiunea cu care a fost învestită în limitele cadrului procesual stabilit de reclamanta B. A. și al cărei unic temei pentru ridicarea construcțiilor realizate pe terenul revendicat era deținerea unei hotărâri judecătorești irevocabile prin care i s-a recunoscut dreptul de proprietate, practic acțiunea fiind întemeiată pe dispozițiile art.430 C.pr.civil care reglementează efectele autorității de lucru judecat în ceea ce privește atributele dreptului de proprietate recunoscut prin sentinței civile nr.2415/21.10.2011 a Judecătoriei Motru în dosarul nr._ . Din descrierea acestei situații de fapt și aplicarea dispozițiilor art.430 C.pr.civ. nu rezultă incidența unei obligații a constructorului de a ridica lucrările edificate pe terenul revendicat, cu atât mai mult cu cât codul civil reglementează în mod expres situația construcțiilor realizate pe terenul proprietatea altei persoane, cauză juridică ce nu a fost însă dedusă judecății prin acțiunea civilă promovată.
În consecință, în raport de motivarea în fapt a cererii de chemare în judecată aceasta apare ca fiind nefondată, simpla pronunțare a unei hotărâri judecătorești în revendicare neatrăgând în mod evident și obligația constructorului de a-și ridica lucrările edificate pe teren în baza art.430 C.civil, urmând ca pentru aceste considerente, în baza art.480 Cod civil să fie admis apelul de față și schimbată sentința instanței de fond în sensul respingerii acțiunii civile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelantul pârât N. N., domiciliat în comuna Dragotești, . împotriva sentinței civile nr.1264/20.06.2013 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ și în contradictoriu cu intimata reclamantă B. A., domiciliată în Motru, ., . și intimatul pârât G. V., cu domiciliul în comuna Dragotești, ..
Schimbă sentința civile nr.1264/20.06.2013 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ în sensul că respinge acțiunea civilă formulată de reclamanta B. A..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 7 februarie 2014, la Tribunalul Gorj.
Președinte, N. B. | Judecător, V. B. | |
Grefier, L. P. |
Red. NB
j.f. I. C.
ex.6/SL/ 10.03. 2014
| ← Reexaminare anulare cerere. Decizia nr. 978/2014. Tribunalul GORJ | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 866/2014. Tribunalul GORJ → |
|---|
