Revendicare imobiliară. Decizia nr. 120/2014. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 120/2014 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 10-02-2014 în dosarul nr. 7463/318/2012
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 120/2014
Ședința publică de la 10 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. A. M.
Judecător Nicolița Ș.
Grefier A. P.
Pe rol fiind pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din 03.02.2014 privind judecarea apelului civil declarat de apelantul pârât P. G. împotriva sentinței civile nr.6618 din 30.09.2013 pronunțată de Judecătoria Tg.-J. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită din ziua dezbaterilor.
Deliberând, tribunalul pronunțată următoarea decizie:
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Tg-J. sub nr._, în data de 14.05.2012, reclamanta G. M. a chemat în judecată pe pârâtul P. G., solicitând să fie obligat pârâtul să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de circa 25 mp teren situat în . pe o lățime de 1 m la partea de vest și 0.5 la partea de este pe o lungime de aproximativ 30 m, învecinat la N- P. N., la E- rest proprietate, la S- Turcilă I., suprafață ce se regăsește menționată în certificatul de moștenitor nr.820/12.09.1994 emis de BNP C. D., stabilirea liniei de hotar ce desparte proprietățile părților, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este proprietara suprafeței de teren construibil de 1000 mp, situat în ., cu vecini la N -P. G., la E rest proprietate, la S Turcilă I., la V șoseaua comunală, conform certificatul de moștenitor nr. nr.820/12.09.1994 emis de BNP C. D., că pârâtul este vecinul său în partea de nord din anul 1991 și a cumpărat terenul împreună cu o casă de locuit, pe care a demolat-o edificând o alta, dar pe un alt amplasament, mult mai aproape de limita de hotar dintre părți, că cele două terenuri învecinate au fost curele de pământ frățești, provenind de la același autor (R. V.) și care, au avut aceeași lățime de 14 m la stradă, limita dintre proprietăți fiind marcată cu mult timp în urmă de un gard vechi din scândură de lemn, care în prezent nu mai există, fiind desființat, însă la stradă, a fost edificat de autorul său (cu mult timp înainte să cumpere teren pârâtul) gard de piatră pe lățimea proprietății sale, parte din acesta fiind în prezent inclus de pârât în curtea sa, că terenul său are în prezent o lățime de 12 m la stradă, pârâtul ocupând toată suprafața din spatele casei sale, care la edificare a fost amplasată pe latura de nord a terenului cu retragere de la hotar de 1 m, conform memoriului tehnic și planului de situație ce au stat la baza eliberării autorizației de renovare a casei de locuit, cu nr. 14 din 24 iulie 1965.
A mai arătat reclamanta că, datorită înclinației terenului și a lipsei de preocupare a pârâtului de a amenaja scurgeri ale apelor pluviale, toată apa se scurge pe temelia casei mele, care s-a deteriorat datorită infiltrațiilor, că a solicitat și sprijinul celor de la Primărie pentru a-i pune în vedere să-și amenajeze scurgeri, însă fără nici un rezultat, că a fost nevoită să facă demersuri în vederea începerii unor lucrări de stagnare a apelor, fapt ce implică o extindere a zidului casei, a fundației, pe latura de nord a proprietății mele, ocazie cu care i s-a comunicat că terenul de aproximativ 1m lățime din spatele casei este inclus în curtea pârâtului și nu i se permite să execute lucrările de consolidare a locuinței mele, că trenul este ocupat de către pârât, că nu există semne vizibile de hotar, astfel că se impune reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare potrivit art. 560 cod civil.
În drept cererea a fost întemeiată pe disp. art. 563-566 C.civil, art. 560 C.civ., solicitând judecarea cauzei și în lipsă.
Pârâtul a depus întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând prin întâmpinare respingerea capătului de cerere privind revendicarea, întrucât nu ocupă abuziv și fără drept suprafața de teren menționată în acțiune, că este vecin cu reclamanta și a devenit proprietar pentru teren de 1844 mp prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 329/11.01.1994 la BNP S. B. și intabulat în cartea funciară nr. 207/11.01.1994, terenul având lățimea la stradă de 12, 03 ml, că terenul său era despărțit de terenul reclamantei în partea de sud pe o porțiune de 8 m de un gard de scândură pe care reclamanta l-a dărâmat și a construit un gard de bolțari, însă aceasta nu mai respectă vechiul aliniament, pătrunzând cu aproximativ 0,20 m pe proprietatea sa, că nu sunt adevărate susținerile reclamantei în sensul că ar fi inclus pe partea de sud vreo porțiune din gardul de piatră al reclamantei, existând la momentul cumpărării porți din scândură la stradă ce au fost înlocuite pe același aliniament cu porți de fier, că nu are cunoștință de faptul că imobilul reclamantei ar fi fost construit cu retragere de hotar de 1 m, însă casa reclamantei este foarte veche și după ce a devenit vecin cu reclamanta, aceasta a încărcat temelia, a tencuit spatele casei și a schimbat streașina de la casă, permițându-i reclamantei să facă toate aceste îmbunătățiri, nefiind adevărate susținerile reclamantei în sensul că nu i s-a permis să execute vreo lucrare, fiind de acord cu grănițuirea.
Sub aspect reconvențional, pârâtul a solicitat obligarea reclamantei pârâte să-și monteze parazăpezi la imobilul casă de locuit, să-și desfunde canalul de scurgere a apei, întrucât aceasta l-a obstrucționat, iar apele pluviale băltesc curtea casei sale, arătând că terenul pe care se află imobilele părților este înclinat, cu cădere spre Sud-Est, motiv pentru care, prin curțile lor, traversează un canal de scurgere care colectează apa pluvială, iar prin
obstrucționarea acestui canal de către reclamantă curtea pârâtului este tot timpul plină de apă
atunci când plouă sau când are loc topirea zăpezii, să fie obligată reclamanta să-și ridice gardul și construcțiile ce depășesc linia de hotar.
Prin sentința civilă nr.6618 din 30.09.2013 pronunțată de Judecătoria Tg.-J. în dosarul nr._ a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta pârâtă G. M., împotriva pârâtului reclamant reconvențional P. G., ambii cu domiciliul în comuna Lelești, ..
A fost respins capătul de cerere privind revendicarea.
A fost admis capătul de cerere privind grănițuirea și stabilește linia de hotar astfel: pornește de la drumul comunal din punctul 1, se continuă la punctul 2 și 3 până unde se termină construcția reclamantei pârâte C1 pe o lungime de 5,13 m, se continuă pe terenul aferent streșinii construcției locuință C1 al reclamantei pârâte, apoi pe terenul aferent streșinii construcției anexă C2 al reclamantei pârâte, se merge în continuare pe terenul aferent streșinii construcției anexă C5 al reclamantei pârâte până la punctul 4, se continuă la punctul 5 apoi la punctul 6 spre punctul 7, apoi punctul 8 și punctul 9 conform anexei 2 din raportul de expertiză efectuat de expert tehnic Gegău I..
A fost admisă în parte cererea reconvențională.
A fost obligată reclamanta pârâtă să-și monteze parazăpezi la imobilul casă de locuit al reclamatei pârâte.
A fost respins capătul de cerere privind obligarea reclamantei pârâte să desfunde canalul de scurgere a apei, ca rămas fără obiect.
A fost respins capătul de cerere privind obligarea reclamantei pârâte la ridicarea gardului și construcțiilor C6 și C9 identificate în anexa 2 la raportul de expertiză .
Au fost compensate cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că părțile dețin imobile care se învecinează, reclamanta pârâtă este moștenitoare legală în cotă de 1/1 după autoarea T. I., eliberându-se certificatul de moștenitor 820/12.09.1994 pentru o suprafață de teren de 1000 mp situat în comuna Lelești, . o casă cu trei camere și sală închisă, precizându-se că terenul este moștenire de la părinții defunctului de peste 40 de ani.
Că, pârâtul reclamant este proprietarul unui teren situat în comuna Lelești, . mp împreună cu o casă cu trei camere, conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.329/11.01.1994, vânzătoarea P. M. deținând terenul în baza adeverinței 91/1993 eliberată în baza Legii 18/1991. Imobilele pârâtului reclamant au fost înscrise în cartea funciară prin încheierea_ din 30.11.2010.
Că, în acest timp, reclamanta a desființat gardul vechi dintre vecinătăți și a construit un gard din bolțari, construcție de care a avut cunoștință pârâtul ce nu a avut nicio obiecție. Din toate declarațiile martorilor s-a reținut că reclamanta a ridicat mai multe construcții astfel încât hotarul dintre părți, așa cum se observă din stradă, este deviat spre pârât, nefiind o linie dreaptă. Din declarațiile martorilor V. L. și N. Sevastița coroborate cu interogatoriu reclamantei pârâte, rezultă că imobilul casă de locuit al acesteia nu are montate parazăpezi, ci doar burlane.
Din identificarea imobilelor, în special din fotografiile imobilelor depuse la dosar, s-a reținut că imobilul casă al reclamantei pârâte se află poziționat cu spatele în curtea casei pârâtului reclamant (fila 70), astfel încât zăpada de pe casă poate cădea direct în curtea pârâtului reclamant. Expertul tehnic Gegău I. a constatat că în teren există un canal de scurgere atât pe terenul reclamantei pârâte, cât și pe terenul pârâtului reclamant, însă canalul nu era înfundat, identificând expertul ca și soluție tehnică colaborarea între vecini prin lărgirea, betonarea și întreținerea canalului, întrucât terenul este în plan înclinat astfel încât să nu afecteze construcțiile părților.
Că, reclamanta pârâtă revendică de la pârâtul reclamant o suprafață de circa 25 m, însă din raportul de expertiză efectuat în cauză s-a reținut că terenul are o deviere spre pârâtul reclamant în suprafață de 8 mp și nu invers, astfel încât, în baza art.563-566 c.civ, instanța a respins capătul de cerere privind revendicarea, reținând că reclamanta pârâtă nu a dovedit dreptul său de proprietate pe această suprafață de teren.
Că, grănițuirea reprezintă acțiunea prin care părțile își delimitează vecinătățile prin stabilirea liniei de hotar nu în baza actelor de proprietate, ci în baza semnelor vechi de hotar sau altor semne recunoscute de părți iar ca semne vechi de hotar s-au identificat gardul de la drumul comunal de lungime de 5,13 ml, casa C1 a reclamantei pârâte, moștenire de la părinți și gardurile existente refăcute de reclamanta pârâtă după ce pârâtul reclamant a devenit proprietar. Faptul că acesta nu a locuit acolo, iar reclamanta ar fi beneficiat de acest lucru pentru a-și extinde construcțiile astfel încât chiar din drum să se observe o mică deviere a acestora către imobilul pârâtului reclamant (8 mp) nu este suficient pentru a reține că reclamanta trebuie să-și ridice acele construcții. În acest sens, instanța a apreciat că pârâtul, în mod tacit a fost de acord cu construcția acestora, dovadă fiind că în instanță a acționat reclamanta pârâtă și nu pârâtul reclamant, iar pe de altă parte, așa cum arată și expertul în raportul de expertiză, actele de proprietate ale părților nu detaliază în conținutul lor dimensiuni pe limitele celor două suprafețe de teren, numai în actele vânzătoarei detaliindu-se că terenul are formă dreptunghiulară, fără dimensiuni. Cu toate acestea, părțile dețin documentații cadastrale în care s-a schimbat forma celor două terenuri, motiv pentru care instanța a apreciat că linia de hotar între proprietăți trebuie să fie conform construcțiilor din teren cu care părțile au fost de acord la momentul ridicării lor. Acesta a fost și motivul pentru care s-au respins obiecțiunile formulate în cauză, respectiv, prima, a doua și cea de-a treia obiecțiune viza trasarea unei linii de hotar pe care instanța are posibilitatea să o realizeze în urma probatoriului administrat în cauză, iar cea de-a patra obiecțiune viza un eventual răspuns al expertului față de cererea reconvențională a pârâtului reclamant, aceasta formulând pretenții doar în legătură cu revendicarea unei s uprafețe de teren și stabilirea liniei de hotar.
Cu privire la cererea reconvențională formulată în cauză, instanța a reținut că montarea parazăpezilor este necesară având în vedere poziționarea casei reclamantei pârâte față de terenul și casa pârâtului reclamant (fila 70), zăpada căzând chiar în curtea pârâtului reclamant.
Ca urmare a trasării liniei de hotar între proprietăți și faptul că niciuna din părți nu are delimitare clară a dimensiunilor terenurilor, instanța a respins și capătul de cerere privind obligarea reclamantei pârâte la ridicarea gardului și construcțiilor C6 și C9 identificate în anexa 2 la raportul de expertiză.
În baza art. 453 C.p.c, au fost compensate cheltuielile de judecată.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul P. G., solicitând schimbarea acesteia în sensul stabilirii liniei de hotar ca fiind determinată de punctele 1-2-3-4-6-7-8-9, identificate prin raportul de expertiză Gegău I. și obligarea reclamantei pârâte să-și ridice construcțiile C6 și C9, aflate pe traseul liniei de hotar între punctele 4-6, iar în caz de refuz să fie abilitat apelantul să efectueze aceste lucrări pe cheltuiala reclamantei, precum și sub aspectul cheltuielilor de judecată, susținând că opera compensarea doar în ceea ce privește grănițuirea, iar cererea reconvențională a fost admisă.
Cu privire la linia de hotar, apelantul pârât a arătat că instanța a stabilit o altă linie de hotar decât cea identificată prin raportul de expertiză, conform actelor de proprietate ale părților, că între punctele 4-5-6-4 există o suprapunere a terenurilor de 8 mp ocupată de reclamantă prin edificarea construcțiilor C6 și C9 pe terenul pârâtului, iar certificatul de moștenitor prezentat de reclamantă nu constituie act de proprietate, greșit a reținut instanța existența unui acord tacit al pârâtului privitor la construcțiile reclamantei în lipsa unor dovezi, fiind astfel greșit respinsă cererea reconvențională în ceea ce privește obligația ridicării construcțiilor.
Referitor la capătul de cerere privind cheltuielile de judecată, apelantul pârât a solicitat să fie obligată reclamantă la suportarea cheltuielilor efectuate de el la instanța de fond întrucât i s-a admis cererea reconvențională și compensarea cheltuielilor privește doar capătul de cerere privind grănițuirea.
Intimata reclamantă G. M. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, criticile nefiind întemeiate, susținând că este proprietara terenului de 1000 mp, în 1991 apelantul a cumpărat terenul vecin împreună cu o casă pe care a demolat-o și a edificat alta mai aproape de linia de hotar, construcțiile C6 și C9 sunt edificate pe o temelie veche și a existat o înțelegere între vânzătorul către pârât și autorul reclamantei privind grănițuirea și stabilirea liniei de hotar, aspect ce reiese inclusiv din faptul că vânzătorul nu s-a opus niciodată edificării acestor construcții și nu a solicitat niciodată demolarea lor, iar pârâtul a cumpărat terenul așa cum a fost deținut de către vechiul proprietar și nici nu contestă vechimea construcțiilor de peste 30 de ani, că susținerea apelantului că nu ar fi fost în gospodărie la momentul edificării anexelor nu înlătură existența acordului tacit al acestuia, grănițuirea fiind corect stabilită în baza semnelor vechi de hotar și raportat la documentațiile cadastrale pentru cele două terenuri, cu respectarea construcțiilor din teren.
Referitor la cheltuielile de judecată, intimata reclamantă a arătat că s-au admis în parte cererile formulate de reclamant și pârât și părțile au solicitat compensarea acestor cheltuieli, părțile au avut apărători, iar expertiza a fost achitată în mod egal, astfel că disp.art.274 C.pr.civ. au fost corect aplicate.
Tribunalul, verificând actele și lucrările dosarului, constată întemeiate criticile formulate de apelant în ceea ce privește stabilirea liniei de hotar și obligația de ridicare a construcțiilor, sub aceste aspecte hotărârea fiind pronunțată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art.560 C.civil și art.581-582 C.civil.
Totodată, tribunalul constată că sentința apelată reține în considerente argumente contradictorii. Astfel, se arată că terenul are o deviere spre pârâtul reclamant în suprafață de 8 mp și instanța respinge capătul de cerere privind revendicarea, reținând că reclamanta nu a dovedit dreptul său de proprietate pe această suprafață de teren, însă, la grănițuire, stabilește linia de hotar pe amplasamentul 4-5-6, astfel încât suprafața de 8 mp determinată de punctele 4-5-6-4 să rămână în proprietatea reclamantei.
La stabilirea liniei de hotar, instanța a ținut seama de constatările menționate de expert în raportul tehnic, în sensul că actele de proprietate ale părților nu detaliază în conținutul lor dimensiuni pe limitele celor două suprafețe de teren, că părțile dețin documentații cadastrale din care rezultă că s-a schimbat forma celor două terenuri, însă a reținut în mod greșit că linia de hotar între proprietăți trebuie să fie conform construcțiilor din teren, cu care părțile ar fi fost de acord la momentul edificării.
Linia de hotar stabilită prin dispozitivul sentinței este contestată între punctele 4-5-6, apelantul pârât susținând că aceasta trebuie să fie direct o linie între punctele 4-6, așa cum s-a stabilit și prin raportul de expertiză.
Chiar dacă actele prezentate de părți nu conțin dimensiuni ale terenului, tribunalul apreciază că se impune a se respecta suprafața și forma terenurilor, astfel cum însăși părțile le-au înscris în documentația cadastrală.
Pârâtul deține încheierea de carte funciară nr._/30.11.2010, ce a avut la bază documentația cadastrală întocmită la 20.11.2010( filele 17-19 dosar fond și fila 19 dosar apel), iar pentru reclamantă, în vederea înscrierii terenului în cartea funciară s-a întocmit documentația cadastrală la 15.04.2011( filele 20,21 dosar apel).
Din documentațiile cadastrale întocmite pentru fiecare dintre părți (f.19 dosar fond și fila 20 dosar apel) rezultă că la adâncimea de aproximativ 30,6 m terenul reclamantei G. M. își modifică forma în sensul că se lățește cu 0,79 m (între punctele 16-17 din planul de amplasament), iar terenul pârâtului se îngustează cu 0,79 m (între punctele 6-7 din planul de amplasament).
La aproximativ aceeași adâncime este evidențiată și pe schița anexă la raportul de expertiză lățirea terenului stăpânit de reclamantă cu 2,20 m spre terenul pârâtului, între punctele 33-32, respectiv 4-5 menționate în anexele raportului de expertiză întocmit de expert Gegău I., iar anexele raportului de expertiză întocmit de expert C. I. evidențiază că, deși devierea terenului conform fișelor cadastrale trebuie să fie de 0,79 m, în fapt este de 2,04 m.
Chiar dacă titlurile părților nu menționează cu certitudine dimensiunile terenurilor părților, planurile de delimitare și amplasament întocmite după efectuarea măsurătorilor în vederea întocmirii documentației cadastrale și înscrierii în cartea funciară, fiind acceptate de părți și neexistând contradicții între ele, sunt înscrisuri de care trebuie să se țină seama la delimitarea proprietății părților și la stabilirea formei fiecărei proprietăți.
Astfel, linia de hotar în zona în litigiu trebuie stabilită pe amplasamentul punctelor 4-51-6, unde punctul 51este situat la 0,79 m de pct.4, segmentul 51-4 fiind perpendicular pe segmentul 4-3, și nu între punctele 4-5-6, întrucât conform documentațiilor cadastrale devierea terenului reclamantei spre terenul pârâtei trebuie să fie doar 0,79 m și nu 2,2 m, cum a stabilit instanța de fond prin alegerea punctului 5.
Nici în varianta susținută de apelantul pârât, în sensul că între punctele 4-6, linia de hotar este dreaptă, nu poate fi primită, câtă vreme documentația cadastrală și cartea funciară privind terenul pârâtului evidențiază îngustarea terenului cu 0,79 m, deci linia de hotar este formată din segmentele 51-4 și 51-6.
Modul de amplasare a construcțiilor a fost în mod greșit reținut de instanța de fond drept criteriu în stabilirea liniei de hotar, instanța de fond apreciind în mod greșit și fără susținere probatorie că pârâtul ar fi acceptat ca reclamanta, prin edificarea construcțiilor C6 și C9 să ocupe din terenul său, fiind încălcate și dispozițiile art.581 și art.582 C.civ.
Pârâtul nu a recunoscut că și-a dat acordul ca reclamanta să amplaseze astfel construcțiile, iar prin cererea reconvențională formulată la 25.06.2012 a solicitat ridicarea lor.
Nici unul dintre martorii audiați nu confirmă că pârâtul ar fi acceptat ca reclamanta să amplaseze în parte construcțiile pe terenul său, iar apărarea intimatei reclamante în apel, în sensul edificării borduri pentru anexele C6 și C9 de către autorul său cu mult înainte, anterior cumpărării terenului vecin de către pârât, cu acordul persoanei de la care a cumpărat pârâtul, nu poate fi reținută, fiind contrazisă de planurile de amplasament întocmite în urma măsurătorilor din anul 2010 pentru înscrierea de către părți a terenurilor în cartea funciară.
Astfel, din planul de amplasament și delimitare a imobilului reclamantei întocmit la 15.04.2011, rezultă că la acea dată nu existau construcțiile ale reclamantei la adâncimea de aproximativ 30,6 m, iar devierea terenului reclamantei spre terenul pârâtului era doar de 0,79 m și nu de 2,2 m, cum este în prezent.
Ca urmare, se poate concluziona că au fost edificate construcțiile C6 și C9 și s-a depășit limita proprietății de către reclamantă ulterior acestei date.
Cum nu s-a dovedit acordul pârâtului ca reclamanta să amplaseze construcțiile în parte pe terenul său, reclamanta este constructor de rea-credință și sunt aplicabile dispozițiile art.582 alin.1 lit.b C.civ., potrivit cărora pârâtul, ca proprietar al terenului, are dreptul să ceară obligarea reclamantei la desființarea construcțiilor aflate pe terenul său.
În temeiul art.296 C.Pr.civ., va fi admis apel și va fi schimbă sentința în sensul că linia de hotar este determinată de punctele 1-2-3-4-51-6-7-8-9, punctele 1,2,3,4,6,7,8 și 9 fiind identificate prin anexa 2 din raportul de expertiză efectuată de expert tehnic Gegău I., iar punctul 51este situat la 0,79 m de pct.4, segmentul 51-4 fiind perpendicular pe segmentul 4-3 și obligă reclamanta-pârâtă să ridice construcțiile C6 și C9 ce depășesc linia de hotar astfel stabilită.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței.
Solicitarea apelantului, de a fi autorizat să efectueze el ridicarea acestor construcții în cazul refuzului reclamantei nu poate fi admisă, fiind o cerere nouă în apel, comparativ cu solicitările din cererea reconvențională, în care pârâtul a solicitat doar obligarea pârâtei la ridicarea construcțiilor ce depășesc limita de hotar.
Nici critica privind compensarea greșită a cheltuielilor de către instanța de fond nu poate fi primită, întrucât prin înscrisurile depuse la dosarul de fond s-a făcut dovada că atât reclamanta cât și pârâtul au achitat în mod egal onorariul pentru efectuarea expertizei, în efectuarea expertizei esențială era stabilirea liniei de hotar, deci cheltuielile privind expertiza au fost necesare în vederea soluționării capătului de cerere privind grănițuirea, operațiune care impune suportarea egală a cheltuielilor de către proprietarii terenurilor vecine. Nu există la dosarul de fond dovezi privind suportarea de către pârât a altor cheltuieli de judecată.
Urmare a admiterii apelului, în temeiul art. 274 C.pr.civ., va fi obligată intimata reclamantă la 700 lei cheltuieli de judecată către apelantul pârât P. G..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul civil declarat de apelantul pârât P. G. împotriva sentinței civile nr.6618 din 30.09.2013 pronunțată de Judecătoria Tg.-J. în dosarul nr._ .
Schimbă sentința în sensul că linia de hotar este determinată de punctele 1-2-3-4-51-6-7-8-9, punctele 1,2,3,4,6,7,8 și 9 fiind identificate prin anexa 2 din raportul de expertiză efectuată de expert tehnic Gegău I., iar punctul 51este situat la 0,79 m de pct.4, segmentul 51-4 fiind perpendicular pe segmentul 4-3 și obligă reclamanta-pârâtă să ridice construcțiile C6 și C9 ce depășesc linia de hotar astfel stabilită.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă intimata reclamantă G. M. la 700 lei cheltuieli de judecată către apelantul pârât P. G..
Cu drept de recurs.
Pronunțată în ședința publică din 10.02.2014 la Tribunalul Gorj.
Președinte, C. A. M. | Judecător, Nicolița Ș. | |
Grefier, A. P. |
Red AC.M.
11 Februarie 2014
Thn. .="margin-right:0pt"> 4ex
Jud fond L.C.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 430/2014. Tribunalul GORJ | Fond funciar. Decizia nr. 615/2014. Tribunalul GORJ → |
|---|
