Suspendare provizorie. Decizia nr. 57/2014. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 57/2014 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 29-01-2014 în dosarul nr. 5360/318/2013
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 57/2014
Ședința publică din 29 Ianuarie 2014
Completul compus din:
Președinte D. F. T.
Judecător M. A. C.
Grefier C. B.
Pe rol fiind pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din 22.01.2014 privind judecarea apelului declarat de apelanta contestatoare D. E. împotriva sentinței civile nr. 4936 din data de 31.06.2013 pronunțată de Judecătoria Tg.J. în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită din ziua dezbaterilor.
Tribunalul, deliberând pronunță următoarea decizie ;
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față.
Prin cererea introdusă pe rolul Judecătoriei Târgu-J. și înregistrată sub nr._ contestatoarea D. E., în contradictoriu cu intimații Direcția G. a Finanțelor Publice Gorj și Administrația Finanțelor Publice Tg J., a formulat contestație la executare, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr._/13.03.2013, precum și a tuturor actelor de executare întocmite în baza acesteia de către intimată (referat justificativ al măsurilor asiguratorii nr._/13.03.2013, proces verbal de sechestru asigurator pentru bunurile mobile nr._/18.03.2013). Totodată, contestatoarea a solicitat suspendarea efectelor deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr._/13.03.2013 până la soluționarea contestației la executare, precum și a tuturor actelor de executare întocmite în baza acesteia.
În fapt, contestatoarea a precizat că Administrația Finanțelor Publice Tg jiu a emis în data de 13.03.2013 Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr._, precum și referatul justificativ al măsurilor asiguratorii nr._, iar în data de 18.03.2013, procesul verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile nr._. Apreciază contestatoarea că luarea măsurilor asiguratorii de către intimată nu s-a făcut în conformitate cu prevederile legale, din două motive.
În primul rând, măsurile au fost luate fără ascultarea contribuabilului, respectiv a contestatoarei, în condițiile în care, în cauză, nu este incidentă niciuna din situațiile de excepție enumerate de art. 9 alin. 2 din Codul de procedură fiscală, iar în al doilea rând, organul fiscal nu a motivat în nici un mod luarea măsurilor, neinvocând și nedovedind nicio situație concretă din care să rezulte că este îndeplinită condiția prevăzută de textul legal, respectiv aceea a existenței pericolului sustragerii, ascunderii sau risipirii patrimoniului contestatoarei, cu consecința periclitării sau îngreunării colectării.
Mai precizează contestatoarea că debitul în cuantum de 14.358 lei, pentru care s-a emis decizia contestată, nu este o creanță personală, ci este o creanță a societății comerciale Dychyn Ferm SRL, societate la care este administrator, iar, în condițiile in care nu există nicio hotărâre judecătorească pentru antrenarea răspunderii administratorului, conform prevederilor Legii nr. 85/2006, apreciază că măsura instituirii sechestrului asigurator și a popririi asiguratorie este inadmisibilă și prematură.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp. art. 711 și urm. C.pr.civ.
Administrația Finanțelor Publice Tg J. a depus dosarul de executare al contestatoarei D. E., iar Direcția Generală a Finanțelor Publice Gorj a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației față de aceasta ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, arătând că toate actele de executare silită au fost emise de intimata Administrația Finanțelor Publice Tg J..
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata Administrația Finanțelor Publice Tg J. a solicitat respingerea contestației ca fiind netemeinică și nelegală, iar pe fondul cauzei, menținerea formelor de executare ca fiind temeinice și legale. A fost anexat întâmpinării și dosarul de executare ce privește pe contestatoarea D. E..
Prin sentința civilă nr. 4936 din data de 31.06.2013 pronunțată de Judecătoria Tg.J. în dosar nr._ a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a D.G.F.P. Gorj, cu sediul în Tg J., ., jud. Gorj și s-a respins contestația la executare formulată în contradictoriu cu aceasta intimată ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A fost respinsă contestație la executare, formulată de contestatoarea D. E., cu domiciliul în Tg J., .. 47, ., ., în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice Gorj, cu sediul în Tg J., ., jud. Gorj.
A fost respinsă cererea de suspendare executare silită formulată de contestatoare.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut, cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a Finanțelor Publice Gorj, invocata de către intimată, că potrivit art. 150 Cod procedură fiscală, în cadrul contestației la executare legitimare procesuală pasivă are organul de executare, iar în cauză organ de executare este intimata Administrația Finanțelor Publice Tg-J., care a emis actele de executare contestate în cauză.
Față de situația de fapt mai sus reținută, instanța a considerat că nu s-a făcut dovada în cauză de către contestatoare a calității procesuale pasive a intimatei DGFP Gorj, astfel încât a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia și, în consecință, a respins contestația la executare promovată în contradictoriu cu intimata DGFP Gorj ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 129 alin. (1) – (4) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007 în sensul că măsurile asiguratorii se dispun și se duc la îndeplinire de organele fiscale competente, sub forma popririi asiguratorii și sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul.
Raportând dispozițiile art. 129 și art. 172 C.pr.fiscală la speța dedusă judecății instanța a reținut faptul că . al cărei administrator este contestatoarea D. E., înregistra debite restante la bugetul consolidat al statului, iar în vederea recuperării debitului organele de executare din cadrul AFP Tg-J. au luat masurile de executare silită prin înființarea popririi asupra conturilor bancare și aplicarea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile. Întrucât nu s-a reușit stingerea tuturor obligațiilor restante, s-a declarat starea de insolvabilitate a debitoarei prin procesul verbal nr._/29.11.2012 și, reținându-se că administratorul agentului economic, în persoana contestatoarei D. E. nu a procedat la deschiderea procedurii insolvenței debitoarei, continuând să acumuleze pierderi în averea acesteia, s-a luat măsura angajării răspunderii solidare cu debitoarea ., a administratorului societății.
Având în vedere constatările preliminare ale organelor fiscale și existând pericolul ca societatea să-și înstrăineze patrimoniul, prejudiciind astfel bugetul de stat, s-a procedat în deplină concordanță cu prevederile art. 129 alin. 2, 3 și 4 din O.G. nr. 92/2003 la emiterea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii de către organele din cadrul AFP Tg-J., care au efectuat controlul. Toate aceste aspecte au fost reținute în mod corect de către organul de control și prezentate pe larg în procesul verbal de control, acestea fiind premisele inițiale care au determinat organul de control să procedeze la emiterea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/ 13.03.2013.
S-a reținut că luarea masurilor asigurătorii constituie o obligație pentru organele fiscale și nu o opțiune, fiind o măsura necesară garantării executării creanței către bugetul de stat.
Criticile contestatoarei au fost apreciate ca nefondate, întrucât măsura asiguratorie a fost motivată de organele de inspecție fiscală în conformitate cu cerințele art.129 din Codul de procedură fiscală, atât în referatul justificativ, cât și în decizie, arătându-se că există pericolul ca debitorul să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
Referitor la susținerea potrivit căreia nu există pericolul de sustragere de la urmărire, instanța a reținut că reclamanta contestatoare nu poate proba un astfel de fapt negativ, iar pentru protecția eventualului său drept, creditorul este îndreptățit să ia masuri de conservare a patrimoniului debitorului sau, în speță, prin luarea unor măsuri asigurătorii.
Împotriva sentinței a declarat apel apelanta contestatoare D. E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelanta susține că în mod greșit a fost respinsă contestația la executare, deoarece luarea măsurilor asiguratorii, prin decizia atacată s-a făcut cu încălcarea prevederilor legale în materie:astfel, măsurile au fost luate fără ascultarea contribuabilului, încălcându-se dispozițiile art.9 din Codul de procedură fiscală și, organul fiscal nu a dovedit nici o situație concretă din care să rezulte existența pericolului sustragerii, ascunderii sau risipirii patrimoniului contestatoarei.
De asemenea, se invocă faptul că suma pentru care s-a emis decizia contestată nu este o creanță personală a contestatoarei, ci o creanță a . și nu există nici o hotărâre judecătorească pentru antrenarea răspunderii personale a administratorului societății, în condițiile Legii 85/2006 astfel că măsura asiguratorie este inadmisibilă și prematură. Pe de altă parte, intimata a formulat cerere de înscriere a creanței în tabelul definitiv al creanțelor debitoarei ., așadar are posibilitatea să-și recupereze creanța în urma derulării procedurii insolvenței .
Intimata Administrația Finanțelor Publice Gorj a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Reexaminând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate, tribunalul constată că apelul este nefondat .
Motivul de apel referitor la instituirea măsurilor asiguratorii, respectiv a sechestrului asigurator cu încălcarea dispozițiilor art. 9 din Codul de procedură fiscală nu este întemeiat, deoarece chiar dacă potrivit acestor dispoziții ,,înaintea luării deciziei organul de control este obligat să asigure posibilitatea debitorului de a-și exprima punctul de vedere, legea nu prevede sancțiunea nulității în cazul nerespectării acestor dispoziții. În plus, în speța de față din referatul privind propunerea de angajare a răspunderii solidare a contestatoarei rezultă că prin adresa nr._/13.02.2013 i s-a solicitat administratorul D. E. un punct de vedere cu privire la atragerea răspunderii solidare, însă aceasta nu a răspuns solicitărilor, deși cunoștea că înregistrează obligații fiscale restante la plată și prin procesul verbal din 29.11.2012 a fost declarată starea de insolvabilitate .
Critica referitoare la faptul că în mod greșit s-au luat măsuri de executare silită împotriva contestatoarei, deși nu există o hotărâre judecătorească de antrenare a răspunderii acesteia este de asemenea nefondată.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 27 alin. 2 lit. c din OG 92/2003 pentru obligațiile de plată restante ale debitoarei răspuns solidar administratorii care nu și-au îndeplinit obligația de a cere instanței deschiderea procedurii insolenței pentru obligațiile fiscale rămase neachitate la data declarării stării de insolvabilitate .
Potrivit dispozițiilor art. 28 alin. 2, în aceste situații organul fiscal va întocmi o decizie în care se arată motivele de fapt și de drept pentru care este angajată răspunderea persoanei în cauză, iar aliniatul 3 din același articol prevede că această decizie reprezintă titlu de creanță, prin urmare nu este necesară o hotărâre judecătorească de antrenare a răspunderii administratorului.
Față de aceste considerente, tribunalul constată că instanța de fond în mod corect a respins contestația la executare, măsura de instituire a sechestrului asigurator fiind luată în conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. 1-4 și 27-29 din OG 92/2003, luarea măsurilor asiguratorii de către organele din cadrul AFP Tg-J. fiind justificată în condițiile în care societatea al cărei administrator este contestatoarea, înregistrează debite restante la bugetul consolidat al statului.
În consecință, în baza art. 480 c.pr.civ. apelul contestatoarei va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta contestatoare D. E. cu domiciliul în Tg J., .. 47, ., ., împotriva sentinței civile nr. 4936 din data de 31.06.2013 pronunțată de Judecătoria Tg.J. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice Gorj, cu sediul în Tg J., ., jud. Gorj.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 29 Ianuarie 2014 la Tribunalul Gorj.
Președinte, D. F. T. | Judecător, M. A. C. | |
Grefier, C. B. |
Red. AC
j.f.P. R.
ex. 4
SL 07 Februarie 2014
| ← Fond funciar. Decizia nr. 215/2014. Tribunalul GORJ | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 624/2014.... → |
|---|
