Uzufruct. Decizia nr. 576/2014. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 576/2014 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 25-04-2014 în dosarul nr. 14556/318/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă nr.576
Ședința publică din 25 aprilie 2014
Completul compus din:
Președinte C. P.
Judecător N. B.
Judecător A. E. S.
Grefier E. C.
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de recurenții reclamanți P. N. și B. Z.I., acesta din urmă prin moștenitori B. E. L. și B. H., precum și de către recurenții pârâți M. G., M. C., C. L., L. V. T. și V. M. M. împotriva sentinței civile nr.8159/21 noiembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ și în contradictoriu cu intimata pârâtă M. Nicolița, având ca obiect uzufruct.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul reclamant B. E. L., asistat de avocat B. M. și avocat B. M., pentru recurenții reclamanți P. N. și B. H., recurenții pârâți M. G. și C. L., asistați de avocat Androie G. și avocat A. G., pentru recurenții pârâți M. C., L. V. T. și V. M. M. și pentru intimata pârâtă M. Nicolița, lipsind recurenții reclamanți P. N. și B. H., recurenții pârâți M. C., L. V. T. și V. M. M. și intimata pârâtă M. Nicolița.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, având în vedere precizarea reprezentanților părților prezente că nu mai au alte cereri de formulat, recursurile fiind în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat B. M., pentru recurenții reclamanți B. E. L., P. N. și B. H., a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat și modificarea sentinței instanței de fond în ceea ce privește acordarea integrală a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu expert și taxă de timbru, căci acțiunea civilă, chiar dacă a fost admisă în parte, nu putea fi soluționată fără aceste cheltuieli pe care le-au suportat reclamanții.
Avocat A. G., pentru recurenții pârâți M. G., M. C., C. L., L. V. T. și V. M. M., a solicitat admiterea recursului formulat de recurenții pârâți și modificarea sentinței instanței de fond în sensul respingerii acțiunii civile, cu obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată. S-a arătat că soluția este greșită în ceea ce privește acordarea contravalorii lipsei de folosință a terenului pe o perioadă de 3 ani, deoarece martorii audiați în cauză și chiar cei propuși de către reclamant au menționat că terenul a fost lăsat liber de către pârâți după pronunțarea hotărârii în revendicare și nu a mai fost folosit de aceștia de peste 4 ani de zile. Este adevărat că terenurile părților sunt învecinate, însă nu s-a probat că terenul pentru care se solicită uzufructul a fost cultivat de către pârâți, iar instanța trebuia să se raporteze la ocupațiunea terenului care nu a fost dovedită, cu atât mai mult cu cât în procesul verbal întocmit de executorul judecătoresc cu privire la hotărârea în revendicare se arată că nici chiar creditorii nu au putut indica terenul în litigiu. În ceea ce privește recursul promovat de recurenții reclamanți, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat, arătând că în mod corect au fost acordate parțial cheltuielile de judecată, în condițiile în care acțiunea civilă a fost admisă în parte.
Avocat B. M., pentru recurenții reclamanți B. E. L., P. N. și B. H., a solicitat respingerea recursului promovat de aceștia și menținerea sentinței instanței de fond. A arătat că prin sentința promovată în anul 2009 de către Judecătoria Tg-J. a fost admisă acțiunea în revendicare formulată de autorul B., stabilindu-se că reclamantul a dovedit calitatea sa de proprietar al terenului, dar și ocupațiunea acestuia de către pârâți, fiind astfel irelevantă demonstrarea ulterioară a ocupațiunii de către aceiași pârâți, cu atât mai mult cu cât pârâții înșiși, la interogatoriul ținut de instanță, au recunoscut că după rămânerea irevocabilă a acțiunii în revendicare au lăsat terenul reclamanților. A solicitat obligarea recurenților pârâți la plata cheltuielilor de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra recursurilor de față.
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei Tg-J. reclamanții B. Z I. și P. N. au chemat în judecată pe pârâții M. G. și M. I., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora la plata sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată din dosarul nr._/318/2008 al Judecătoriei Tg-J., precum și uzufructul obținut de pârâții de pe suprafața ce le aparține.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că au chemat în judecată pe pârâți într-o acțiune de fond funciar, cauza formând obiectul dosarului nr._/318/2008, iar prin sentința civilă nr.7827/26.11.2009 acțiunea a fost admisă, instanța omițând să se pronunțe asupra cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei reprezentând onorariu avocat. Au susținut reclamanții că au formulat recurs împotriva acestei sentințe, iar la dosarul de recurs a depus chitanța privind onorariu avocat.
În dovedirea a depus la dosar sentința nr.7827/26.11.2009 a Judecătoriei Tg-J., decizia nr. 677/25.03.2010 a Tribunalului Gorj, iar din oficiu instanța a dispus atașarea dosarului nr._/318/2008 al Judecătoriei Tg-J..
Pârâții au formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii, arătând că prin sentința civilă nr.7827/26.11.2009 a fost admisă acțiunea formulată de reclamanți, fiind obligați pârâții M. G. și M. I. să lase în deplină proprietate si liniștită posesie reclamanților B. Z I. și P. N. suprafața de 1863 mp în formă de triunghi, situată în tarlaua 33, . la nord cu De 362 pe dimensiunea de 19,41 m, la est cu proprietatea pârâților pe dimensiunea de 211,05 m, la sud cu proprietatea pârâților și la vest cu proprietatea reclamanților pe dimensiunea de 220,43 m., precum și la plata către reclamanții B. Z I. și P. N. a sumei de 646 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, invocând totodată excepție autorității de lucru judecat.
Prin sentința civilă nr.7757/06.10.2011 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat și a fost admisă acțiunea, pârâții fiind obligați la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată efectuate in dosarul nr._/318/2008 al Judecătoriei Tg-J.. În același dosar, prin încheierea de ședință din data de 22.09.2011 a fost disjuns capătul de cerere privind uzufructul, formându-se astfel dosarul nr._ . La termenul de judecată din 06.10.2011 cauza a fost suspendată în baza art.1551 C.pr.civ., fiind repusă pe rol la solicitarea reclamanților, fiind stabilit termen de judecată la data de 28.06.2012.
La data de 11.09.2012 reclamanții și-au precizat acțiunea, arătând că solicită obligarea pârâților la plata sumei de 4.000 lei reprezentând lipsa de folosință a suprafeței de 2.500 mp, sumă cu privire la care au achitat taxa de timbru corespunzătoare.
Pe parcursul judecării cauzei, părțile au depus la dosar înscrisuri și au solicitat încuviințarea probei testimoniale, sens în care au fost audiați martorii B. C., pentru reclamanți și Ș. E. și Ș. P. I., propuși de pârâți.
Prin încheierea de ședință din data de 29.11.2012 s-a dispus prelungirea probatoriului cu câte un martor pentru fiecare parte, sens în care au fost audiați martorii D. R., pentru reclamanți și I. G., pentru pârâți. A fost atașat la prezenta cauză dosarul nr._/318/2008 al Judecătoriei Tg-J..
La termenul de judecată din 10.01.2013, având în vedere că pârâtul M. I. a decedat, au fost introduși în cauză moștenitorii acestuia, respectiv M. Nicolița, M. C., C. L., L. V. T. și V. M. M..
La termenele de judecată din 28.02.2013 și 14.03.2013 reclamanții și-au precizat acțiunea cu privire la suprafața de teren pentru care solicită contravaloarea lipsei de folosință și cu privire la vecinii terenului în litigiu.
În cauză a fost efectuată expertiză agricolă de către expertul C. P. A., fiind stabilit următorul obiectiv: să se calculeze uzufructul ce s-ar fi putut obține, în anii 2009, 2010, 2011 și 2012 de pe terenul în suprafață de 1863 mp, teren individualizat prin raportul de expertiză întocmit de expert C. D. în dosarul nr._/318/2008, atașat prezentei cauze. Raportul de expertiză a fost depus la dosar la data de 22.05.2013.
La termenul de judecată din 06.06.2013 s-a dispus suplimentarea probatoriului cu câte un martor pentru fiecare parte, fiind audiat în calitate de martori P. G., pentru pârâți și martorul D. R., propus de reclamanți,fiind înlăturat de la audiere întrucât a mai fost audiat în prezenta cauză, declarația acestuia regăsindu-se la fila 66 din dosar.
La termenul de judecată din 27.06.2013 a fost luată o declarație pârâtului M. G., iar la termenul de judecată din 29.08.2013 a fost audiat martorul reclamanților, D. I.. La termenul de judecată din 26.09.2013 a fost luat un interogatoriu reclamantului P. N..
La termenul de judecată din 26.09.2013 s-a dispus revenirea cu adresă către expert pentru a calcula uzufructul pe anul 2008, răspunsul expertului fiind depus la dosar la data de 01.11.2013.
Prin sentința civilă nr.8195/21 noiembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ a fost admisă in parte acțiunea privind pe reclamanții B. Z. I. și P. N. și pe pârâții M. G. și M. I. decedat cu moștenitori M. Nicolița, M. C., C. L., L. V. T. și V. M. M.. Au fost obligați pârâții in solidar la plata sumei de 873,6 lei reprezentând contravaloarea uzufructului ce se putea obține pe anii 2008, 2009 și 2010 de pe un teren în suprafață de 1863 mp, precum și la plata sumei de 246,2 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că terenurile reclamanților și pârâților situate în satul Murgești, punctul Dăjoaica sunt vecine și considerând că pârâții au ocupat o parte din terenul lor, reclamanții au formulat acțiune în revendicare, litigiul formând obiectul dosarului nr._/318/2008 al Judecătoriei Tg-J.. În acest dosar, prin sentința civilă nr.7827/26.11.2009 s-a admis acțiunea formulată de B. I. și P. N., pârâții fiind obligați să lase în deplină proprietate și liniștită posesie un teren în suprafață de 1863 mp în formă de dreptunghi situat în tarlaua 33, .> Ulterior, la data de 11.05.2009 reclamanții au formulat acțiune în pretenții reprezentând valoarea uzufructului obținut de M. G. și M. I. de pe suprafața ce aparține reclamanților, dosar ce a fost suspendat la data de 06.10.2011 și repus pe rol la data de 30.05.2012.
Din probatoriul administrat în cauză, instanța a constatat că pârâții au ocupat suprafața de 1863 mp teren ce le aparține reclamanților. Astfel, în considerentele sentinței civile nr.7827/26.11.2009 s-a reținut că suprafața de 1863 mp revendicată de reclamanți a fost ocupată de pârâți, conform raportului de expertiză întocmit în cauză de expert C. D.. Deși martorii propuși de pârâți au declarat că pârâții nu au folosit terenul reclamanților, instanța a considerat că aceste declarații sunt subiective, fiind contrazise de considerentele sentinței menționate mai sus prin care s-a stabilit cu putere de lucru judecat că pârâții ocupă din terenul reclamanților suprafața de 1863 mp.
De asemenea, instanța a constatat că declarațiile acestor martori sunt subiective și pentru faptul că au declarat că pârâții nu folosesc din terenul reclamanților, deși ei nu cunosc limita dintre proprietatea reclamanților și a pârâților. Chiar dacă pârâții nu au folosit permanent terenul în litigiu începând din anul 2008, din declarația martorului D. R. reiese că aceștia s-au opus ca reclamanții să folosească terenul. Totodată, s-a mai menționat de către instanță că, deși martorul Ș. P. I. a declarat că „pârâții nu mai folosesc terenul de la B.”, acesta precizează „pârâții mi-au spus”, deci declarația sa nu se bazează pe o percepție directă asupra stării de fapt, martorul precizând ulterior „nu știu ce suprafață au folosit pârâții”.
La interogatoriu, pârâtul M. G. a declarat că după rămânerea definitivă a hotărârii de revendicare a lăsat în deplină proprietate terenul reclamanților, ceea ce conduce la ideea că acesta recunoaște indirect că a ocupat terenul reclamanților în perioada litigiului. Întrucât acțiunea în revendicare a fost formulată în anul 2008 și cauza a fost soluționată definitiv în anul 2010, este clar faptul că pârâții au folosit terenul în litigiu în anii, 2008, 2009 și 2010. Chiar dacă pârâtul M. G. a declarat că a lăsat în proprietate terenul la data definitivării hotărârii de revendicare (25.03.2010) din moment ce a fost somat de executorul judecătoresc, se deduce faptul că acesta nu a executat hotărârea de bună voie, pentru că altfel ar fi contestat formele de executare întocmite de executor. Din procesul verbal încheiat de executorul judecătoresc reiese că nici în anul 2012 nu a fost pusă în executare sentința de revendicare și, având în vedere declarația reclamantului în sensul că în anii 2011 și 2012 aceștia au cultivat terenul în litigiu, instanța a reținut că pârâții au folosit terenul în anii 2008–2010.
S-a mai menționat că din raportul de expertiză agricolă întocmit în cauză de expert C. A. reiese că valoarea uzufructului ce se putea obține de pe terenul în suprafață de 1863 mp pe anii 2008–2010 este de 873,6 lei.
Potrivit art.483 C.civil „fructele naturale sau industriale ale pământului, fructele civile, sporul animalelor se cuvine proprietarului în puterea dreptului de accesiune”. Având în vedere că reclamanții sunt proprietarii terenului în suprafață de 1863 mp și aceștia au fost lipsiți de folosința terenului în anii 2008, 2009 și 2010, instanța a admis în parte acțiunea și a obligat pârâții în solidar la plata sumei de 873,6 lei reprezentând contravaloarea uzufructului.
Referitor la cheltuielile de judecată, instanța a constatat că valoarea acestora este de 1231 lei și reprezintă onorariu avocat, onorariu expert și taxă timbru. Ținând seama de prevederile articolului 276 C.pr.civ. cheltuielile de judecată s-au acordat în parte, proporțional cu pretențiile admise. Întrucât reclamanții au solicitat suma de 4000 lei reprezentând contravaloarea uzufructului și s-a admis în parte acțiunea pentru suma de 873,6 lei, cheltuielile de judecată s-au admis în proporție de aproximativ 20% (procentul din suma de 4000 lei pe care îl reprezintă suma de 873,6), pârâții fiind obligați în solidar la plata sumei de 246,2 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței instanței de fond au declarat recurs recurenții reclamanți P. N. și B. Z.I. (acesta din urmă decedând, recursul a fost continuat de moștenitorii B. E. L. și B. H.), precum și recurenții pârâți M. G., M. C., C. L., L. V. T. și V. M. M..
În recursul declarat recurenții reclamanți P. N. și B. Z.I. au solicitat modificarea sentinței instanței de fond, în sensul obligării intimaților pârâți la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate reclamanților în fața instanței de fond, și anume onorariu expert și onorariu avocat. S-a arătat că în mod eronat s-au calculat cheltuielile de judecată acordate reclamanților, în condițiile în care instanța a acordat doar 20% din totalul cheltuielilor de judecată realizate de reclamanți, fără a avea în vedere faptul că s-a solicitat contravaloarea lipsei de folosință pentru suprafața de teren ocupată de către pârâți și pentru stabilirea acestei sume au fost achitate onorariu de expert și onorariu de avocat.
La rândul lor, recurenții pârâți M. G., M. C., C. L., L. V. T. și V. M. M. au solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond, în sensul respingerii acțiunii civile promovate de reclamanți, cu motivarea că în cauză nu s-a făcut dovada ocupațiunii de către pârâți a terenului pentru care s-a solicitat contravaloarea lipsei de folosință. S-a arătat că datorită faptului că terenurile părților se învecinează, iar râul J. a erodat mereu din suprafețele de teren din zonă, s-a ajuns ca aceste suprafețe să fie mai mici decât cele de la momentul cooperativizării, situație care a generat acțiunea civilă în revendicare formulată de reclamantul B. Z.I. și care a făcut obiectul dosarului nr._/318/2008 al Judecătoriei Tg-J. în care s-a admis acțiunea promovată de către reclamant. În acest dosar nu s-a solicitat contravaloarea lipsei de folosință a terenului, cerere care a fost formulată separat în cursul anului 2011 de același reclamant și acesta și-a probat cererea cu martorii audiați în cauză. Niciunul însă dintre martorii propuși atât de către reclamant sau de către pârâți nu a confirmat că pârâții ocupă terenul cu privire la care se solicită lipsa de folosință, cu atât mai mult cu cât acești martori nu au putut identifica în mod concret suprafața de teren în litigiu.
S-a arătat că martorii propuși chiar de către reclamant au confirmat că acesta a folosit terenul în toată perioada pentru care se solicită contravaloarea lipsei de folosință și că după anul 2008 (anul în care s-a promovat acțiunea civilă în revendicare) pârâții nu au mai exercitat nici un fel de ocupațiune asupra terenului.
Au fost analizate depozițiile martorilor S. E. și Ș. P. I., care au menționat că de patru ani pârâții nu mai folosesc o suprafață de 2500 mp și că în perioada 2009-2010 terenul reclamanților nu a fost deloc muncit, iar în anul 2011 reclamanții au fost cei care au cultivat terenul, iar martorul reclamanților B. C. a confirmat aceeași situație legată de faptul că pârâții nu au mai ocupat nici o porțiune din terenul reclamanților. Totodată, s-a arătat că martorul D. R. a confirmat că terenurile părților se învecinează și că datorită modalității în care s-a realizat punerea în posesie de către organul local Turceni au existat confuzii între părți cu privire la suprafețele deținute în proprietate.
S-a mai menționat că expertul numit în cauză a calculat contravaloarea lipsei de folosință a terenului pe perioada dispusă de către instanță ca și cum ocupațiunea terenului pentru care s-a calculat lipsa de folosință ar fi fost dovedită, dar această ocupațiune, după cum s-a arătat, nu a fost probată. O probă elocventă în acest sens s-a arătat că este și procesul verbal întocmit de executorul judecătoresc în dosarul de executare în care reclamanții din cauza de față au solicitat executarea sentinței civile în revendicare și în care se menționează că reclamanții au fost în imposibilitate de a indica suprafața de 1863 mp pe care urmau să fie puși în posesie.
În fața instanței de recurs s-a depus la dosarul cauzei certificatul de deces al recurentului reclamant B. I., moștenitorii acestuia B. E. L. și B. H. fiind citați în cauză și precizând că înțeleg să continue acțiunea civilă promovată de autorul lor.
De asemenea, la datele de 17.03.3014 și, respectiv, 28.03.2014 recurentul reclamant B. E. L. a depus la dosarul cauzei note de ședință cu privire la recursul promovat de autorul său în cauza de față, precum și cu privire la recursul declarat de recurenții pârâți. A solicitat admiterea recursului promovat de autorul B. Z.I. și modificarea sentinței instanței de fond, în sensul acordării integrale a cheltuielilor de judecată, și anume a onorariului de expert în cuantum de 500 lei stabilit pentru lucrarea de specialitate întocmită în cauză, dar și a onorariului de avocat, sume care au fost diminuate în mod nejustificat cu cota de 80%.
Analizând recursurile de față, tribunalul reține că prin acțiunea civilă promovată pe rolul Judecătoriei Tg-J. și înregistrată sub nr._/318/2008 reclamanții P. N. și B. Z.I. au chemat în judecată pârâții M. G. și M. I., solicitând obligarea acestora din urmă să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața situată în tarlaua 33 . titlul de proprietate nr._/23.01.2003, pe care pârâții o ocupă fără temei. Prin sentința civilă nr.7827/26.11.2009 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în acest dosar a fost admisă acțiunea civilă în revendicare și obligați pârâții să lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 1863 mp identificată în raportul de expertiză întocmit în cauză de domnul expert C. D., reținându-se în motivarea acestei soluții că reclamanții au făcut dovada dreptului lor de proprietate pentru terenul în litigiu, precum și a ocupațiunii acestei suprafețe de teren realizate de către pârâții chemați în judecată.
În raport de această sentință pronunțată în cadrul acțiunii civilie în revendicare ce a format obiectul dosarului nr._/318/2008 al Judecătoriei Tg-J. tribunalul reține că s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat (sentința rămânând irevocabilă prin decizia civilă nr.677/25.03.2010 pronunțată de Tribunalul Gorj) faptul că în cursul anului 2009 (anul soluționării acțiunii civile în revendicare) cei doi pârâți M. G. și M. I. au exercitat ocupațiunea asupra terenului în suprafață de 1863 mp în litigiu și cu privire la care se solicită contravaloarea lipsei de folosință în cauza de față. Această hotărâre judecătorească nu face dovada ocupațiunii terenului și pentru anul 2008 deoarece a verificat întrunirea cerințelor admisibilității acțiunii civile în revendicare doar pentru momentul pronunțării sentinței, și anume anul 2009.
Pe cale de consecință, tribunalul apreciază că pentru anul 2009 proba ocupațiunii terenului de către pârâți s-a realizat cu sentința civilă nr.7827/26.11.2009 pronunțată de Judecători Tg-J. în dosarul nr._/318/2008 și în cadrul acțiunii civile de față având ca obiect contravaloarea lipsei de folosință pentru perioada 2008-2012 reclamanții erau ținuți să probeze exclusiv ocupațiunea aceleiași suprafețe de teren pentru perioada anterioară anului 2009 și, respectiv, ulterioară anului 2009, și anume pentru anul 2008 și pentru anii 2010-2012.
În ceea ce privește dovada ocupațiunii terenului pentru anii 2008 și 2010, tribunalul apreciază că această probă nu a fost administrată în fața instanței de fond, deoarece niciunul dintre martorii audiați în cauză nu a fost în măsură să precizeze măcar suprafața de teren deținută în punctul în litigiu de fiecare dintre părți, cu atât mai puțin nu a precizat care este terenul ocupat de către pârâți în plus față de terenul pe care îl dețin în mod legal în zonă. Astfel, depozițiile martorilor vizează aprecieri generale legate de amplasamentul terenului și de litigiul dintre părți pentru o suprafață de aproximativ un pogon situată între cele două proprietăți (susținerile martorilor Ș. E. și Ș. P. I.), însă niciunul dintre martori nu a identificat în mod concret suprafața de 1863 mp în litigiu cu privire la care s-a pronunțat acțiunea civilă în revendicare și care dintre părțile în litigiu l-a folosit în perioada 2008-2010. Martorul B. C. propus de către reclamanți realizează, de asemenea, aprecieri în legătură cu suprafața totală de 5 ha pe care o are terenul în zona afectată de cursul Jiului și menționează că reclamantul a cultivat terenul cu grâu și porumb, la fel cum și-au cultivat terenul și pârâții, însă nu a menționat în mod expres ce suprafață deține în mod legal fiecare dintre părți și care este partea care a folosit suprafața de 1863 mp în litigiu. Aceeași situație confuză este reluată și în depoziția martorului D. R., martor propus tot de către reclamanți, astfel încât tribunalul apreciază că în fața instanței de fond reclamanții nu au probat ocupațiunea terenului în suprafață de 1863 mp de către pârâți pentru perioadele 2008 și 2010, astfel încât lipsește una dintre condițiile esențiale pentru obligarea pârâților la plata contravalorii lipsei de folosință a terenului, și anume utilizarea acestui teren de către pârâții care nu au calitatea de proprietari.
Lucrarea de specialitate întocmită în cauză a stabilit venitul net care se putea obține pentru terenul în litigiu în anul 2009 ca fiind de 458,1 lei în raport de culturile ce se puteau realiza pe acest teren, astfel încât numai aceasta este suma la care pot fi obligați pârâții chemați în judecată ca urmare a pronunțării sentinței civile nr.7827/26.11.2009 de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._/318/2008 căci, după cum s-a arătat, reclamanții nu au probat că terenul în litigiu a fost folosit de către pârâții chemați în judecată nici în anul 2008 (care nu a fost avut în vedere la pronunțarea acțiunii în revendicare) și nici în perioada ulterioară, și anume anii 2010-2012.
În raport de această stare de fapt reținută de către tribunal recursul promovat de recurenții pârâți apare ca fiind întemeiat în parte, și anume în ceea ce privește obligarea acestora la contravaloarea lipsei de folosință pentru anul 2008 și pentru perioada ulterioară anului 2009, astfel încât pe cale de consecință va fi admis în parte recursul pârâților și în baza art.312 alin.4 C.pr.civ. va fi modificată sentința instanței de fond, în sensul că vor fi obligați pârâții la plata sumei de 458,1 lei cu titlu de contravaloare uzufruct pentru anul 2009.
Cum acțiunea civilă promovată de către reclamanți apare astfel ca fiind admisă numai în parte pentru anul 2009, și cheltuielile de judecată pe care urmează să le suporte pârâții se vor raporta la suma pentru care a fost admisă acțiunea civilă. Aceste cheltuieli de judecată cuprind taxa de timbru achitată de către reclamanți pentru suma de 458,1 lei acordată de către instanța de recurs cu titlu de uzufruct, precum și o parte din celelalte cheltuieli ocazionate reclamanților (onorariu expert și onorariu avocat), aceste din urmă sume proporțional cu partea din suma totală solicitată de către reclamanți și pentru care a fost admisă acțiunea civilă de față. Taxa de timbru datorată de reclamanți pentru suma de 458,1 lei este în cuantum de 46,81 lei, la această sumă adăugându-se o parte din celelalte cheltuieli reprezentând aproximativ 10% din suma solicitată de către reclamanți (aceasta fiind proporția în care au fost admise pretențiile reclamanților), astfel încât suma de 246,2 lei acordată de către instanța de fond fiind corect stabilită și pe cale de consecință menținută de către instanța de recurs. Nu sunt întemeiate susținerile recurenților reclamanți referitoare la faptul că trebuiau acordate integral sumele achitate cu titlu de onorariu expert și onorariu avocat, deoarece art.276 C.pr.civ.stabilește că atunci când pretențiile părții au fost încuviințate doar în parte instanța va stabili în ce măsură se vor achita cheltuielile de judecată de către partea care a căzut în pretenții, fiind vorba despre o excepție de la dispozițiile art.274 alin.2 C.pr.civ.care vizează situația în care acțiunea fost admisă integral.
Pentru considerentele arătate, ca urmare a modificării soluției în ceea ce privește cererea de chemare în judecată promovată de către reclamanți, în baza art.304 C.pr.civ. raportat la art.3041 C.pr.civ. va fi respins ca nefondat recursul promovat de recurenții reclamanți, aceștia neputând primi integral cheltuielile de judecată în măsura în care nu li s-a admis integral acțiunea civilă promovată iar, după cum s-a arătat, suma de 246,2 lei stabilită de instanța de fond este proporțională cu partea în care a fost admisă cererea principală.
În baza art.274 Cpr.civ. vor fi obligați recurenții reclamanți la plata sumei de 46,15 lei către recurenții pârâți cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, suma reprezentând taxa de timbru aferentă sumei de 415,5 lei pentru care a fost modificată sentința instanței de fond și pentru care a fost admis recursul de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenții reclamanți P. N. și B. Z.I., acesta din urmă prin moștenitori B. E. L. și B. H., împotriva sentinței civile nr.8159/21.11.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ și în contradictoriu cu recurenții pârâți M. G., M. C., C. L., L. V. T. și V. M. M. și intimata pârâtă M. Nicolița.
Admite recursul declarat de recurenții pârâți M. G., M. C., C. L., L. V. T. și V. M. M. împotriva sentinței civile nr.8195/21 noiembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ .
Modifică sentința civilă nr.8195/21 noiembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ în sensul că obligă pârâții la plata sumei de 458,1 lei cu titlu de contravaloare uzufruct pentru anul 2009.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile nr.8195/21 noiembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ .
Obligă recurenții reclamanți P. N., B. E. L. și B. H. la plata sumei de 46,15 lei cheltuieli de judecată în recurs către recurenții pârâți M. G., M. C., C. L., L. V. T. și V. M. M..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 aprilie 2014, la Tribunalul Gorj.
Președinte, C. P. | Judecător, N. B. | Judecător, A. E. S. |
Grefier, E. C. |
Red.NB
j.f. C. P.
ex. 3/SL/14.05.2014
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 2411/2014. Tribunalul GORJ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 459/2014. Tribunalul GORJ → |
|---|
