Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 877/2013. Tribunalul HARGHITA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 877/2013 pronunțată de Tribunalul HARGHITA la data de 22-10-2013 în dosarul nr. 1822/96/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL HARGHITA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.877/R
Ședința publică din data de 22 octombrie 2013
Completul compus din:
Judecător: S. E. - Președinte
Judecător: S. C.
Judecător: M. I.
Grefier: L. B.
Pe rol pronunțarea deciziei civile în recursul declarat de recurenții F. D.-C. și N. C., împotriva sentinței civile nr.152 din data de 23.01.2013, pronunțată de Judecătoria O. S., în contradictoriu cu intimatul M. I., având ca obiect acțiune in răspundere delictuală.
În lipsa părților.
Se constată că judecarea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din data de 15 octombrie 2013, mersul dezbaterilor și susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
INSTANȚA,
Deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr. 152 din data de 23.01.2013, pronunțată de Judecătoria O. S., s-a admis acțiunea reclamantului M. I. în contradictoriu cu pârâții F. D.-C., și N. C. și în consecință:
Pârâții au fost obligați să plătească în solidar reclamantului 1000 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat de animalele acestora.
Pârâții au fost obligați să plătească în solidar reclamantului 392,50 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru și onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, reclamantul deține un teren în suprafață de 400 mp. situat în extravilanul localității Secuieni aflat pe . cu ovăz. Pârâții sunt ciobanii din localitate.
Din probatoriul administrat, actele depuse la dosar și declarațiile martorilor, rezultă că, în perioada 28 iunie-05 iulie 2012 animalele domestice –porcii, turma de oi de la stâna pârâților, aflat în aproprierea terenului reclamantului au distrus producția de ovăz de pe o suprafață de 260 mp., respectiv în proporție de 65℅, cauzând un prejudiciu de 1000 lei.
Reclamantul a depus plângere împotriva pârâților la Poliția Secuieni – dosar nr. 1256/P/2012, însă prin Rezoluția din data de 12 septembrie 2012, s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva pârâților, în temeiul art. 228 alin. 4 și art.10 lit. b Cod de procedură penală, stabilindu-se că: în urma cercetărilor efectuate în cauză a rezultat că turma de oi care se afla în grija celor doi ciobani au distrus culturile unor cetățeni din . obiectul unei cauze civile.
În baza dispoziției primarului s-a constituit Comisia specială de constatare a pagubelor, evaluarea acestora și stabilirea răspunderii civile, care au efectuat cercetare la fața locului, stabilind că din totalul suprafeței de 400 mp. cultivat cu ovăz, cultura a fost distrusă în proporție de 65℅, valoarea pagubei fiind de 1000 lei.
Totodată, prin procesul verbal de constatare a pagubei s-a constatat că producția de ovăz a fost distrusă prin pășunare și călcare în picioare de turma de porci al cărei proprietar este numitul F. D. C..
La data de 28/29 iunie 2012 un membru vânător al AVPS HUBERTUS din Cristuru S. a observat și a fotografiat porcii domestici ai pârâtului în lanul de ovăz al reclamantului.
În această perioadă animalele domestice ale pârâților au distrus culturile mai multor persoane din Secuieni. Mai mult, astfel cum se menționează și în adresa AVPS HUBERTUS, porcii pârâților au făcut pagube și în anii trecuți, fiind lăsate libere pe terenurile agricole și forestiere ale proprietarilor din zonă.
Pârâții sunt ciobanii din localitate de mai mulți ani, sunt pe raza localității în tot timpul anului, au încheiat contract cu Composesoratul de pășune Csergo din Secuieni, ultima pe perioada 01 ianuarie 2011 – 31 decembrie 2012. În baza acestui contract pârâtul F. D. C. are dreptul de a pășuna pe o suprafață de 130 ha. ce aparține composesoratului. În cadrul contractului este menționat obligația acestuia de a suporta eventualele pagube cauzate de animalele îngrijite.
În cauza de față sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv existența unui prejudiciu, existența faptei ilicite, raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu și existența vinovăției pârâților.
Pentru considerentele sus menționate, văzând și disp. art. 1349, 1375 și 1377 Cod civil, a fost admisă acțiunea și în consecință, pârâții a fost obligați să plătească în solidar reclamantului 1000 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat de animalele acestora.
Totodată, pârâții au fost obligați să plătească în solidar reclamantului 392,50 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru și onorar avocațial.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții F. D. C. și N. C., solicitând admiterea recursului.
În motivarea recursului, recurenții susțin că animalele lor niciodată nu a depășit gardul electric pe care îl are în dotare și tot ceea ce declară reclamantul având martori și poze nu sunt adevărate. Consideră că, dacă ar fi fost adevărate, ar fi trebuit să fie anunțați înainte de a-și lua recolta reclamantul. Mai arată că, ar fi fost de acord să-l despăgubească, însă producția să o depoziteze pentru animalele lor.
Precizează că, adevăratul motiv a fost ca ei să părăsească locația din . că au curățat și îngrijit acea porțiune de teren pe care a contractat-o, cu organele locale, iar aceștia au luat în întregime subvenția de la A.P.I.A pe codul lor de exploatați și cu animalele lor, datorită acestor presiuni au fost nevoiți să părăsească această locație.
Totodată, solicită mutarea cauzei la Tribunalul B. unde au domiciliul, întrucât toate comunicările și citațiile au fost afișate pe garduri sau au fost date la diverși locuitori ai comunei Secuieni.
Intimatul a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate, și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
În motive arată că în fapt, prin acțiunea civilă înregistrat la Judecătoria O. S. cu nr._ a chemat în judecată pârâții F. D. C. și N. C. solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați la plata sumei de 1.000 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat de animalele acestora, solicitând totodată obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Intimatul consideră că, hotărârea atacată este ferită de orice critică, fiind dată în baza probatoriului administrat în cauză, apreciat în mod corect, cu respectarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale.
Arată că, el a chemat în judecată pârâții, care au fost ciobanii din localitate, pentru că în perioada 28 iunie-05 iulie 2012 animalele domestice - porci, turma de oi - de la stâna pârâților, aflate în apropierea terenului său, au distrus producția de ovăz de pe o suprafață de 260 mp, respectiv în proporție de 65%, cauzând un prejudiciu de 1.000 lei.
Prin probatoriul administrat în fața instanței de fond, - apreciate în mod corect de instanță - a dovedit faptul că, animalele pârâților au distrus recolta, a depus procesele verbale de constatare a pagubei din data de 06.07.2012, prin care s-a constatat o pagubă de 1.000 lei, concluzionându-se că animalele domestice ale recurenților-pârâți au distrus recolta.
Relevă că, a depus plângere penală împotriva recurenților-pârâți, iar prin Rezoluția din data de 12 septembrie 2012, s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva pârâților, în temeiul art. 228 alin. 4 și art. 10 lit. b Cod de procedură penală, stabilindu-se că: " în urma cercetărilor efectuate în cauză a rezultat că turma de oi care se afla în grija celor doi ciobani au distrus culturile unor cetățeni din corn. Secuieni, formează obiectul unei cauze civile."
În cadrul celorlalte probe administrate în fața instanței de fond, respectiv fotografii și probe testimoniale rezultă de asemenea faptul că porcii recurenților-pârâți au intrat pe terenul său, iar stâna pârâților nu este împrejmuită.
Apreciază că, din probatoriul administrat în fața instanței de fond rezultă fără echivoc existența prejudiciului, fapta ilicită, raportul de cauzalitate între prejudiciu și fapta ilicită, astfel instanța de fond în mod corect, legal și temeinic a stabilit răspunderea recurenților-pârâți, respectiv obligarea acestora la plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor de judecată.
În ceea ce privește solicitarea de muta judecarea cauzei de Tribunalul B., aceasta este netemeinică, mai ales că aceștia s-au prezentat în fața instanței de fond, s-a luat interogatoriu în ședință publică, au formulat cereri în probațiune - au propus ascultarea martorului D. T., dar la termenele fixate nu s-au mai prezentat nici pârâții, nici martorul. Precizează faptul că locuința acestora era la marginea satului de 4 ani și în tot timpul anului nu doar în sezonul de pășunat al oilor.
Consideră că, în cauză sunt incidente dispozițiile procedurale referitoare la competența teritorială alternativă potrivit dispozițiilor art. 6 și art. 10 pct. 8 Cod procedură civilă.
În drept, se invocă dispozițiile art. 308 alin. 2, art. 299 și urm. C.pr.civ.
Tribunalul, analizând hotărârea atacată sub aspectul motivelor invocate de recurenți, ținând cont și de prevederile art.304/1 C.pr.civ., constată că recursul nu este întemeiat.
Recurenții critică hotărârea instanței de fond sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, susținând pe de o parte că, starea de fapt reținută nu corespunde realității, că ar fi fost de acord să-l despăgubească pe reclamant cu condiția să depoziteze toată producția pentru animalele sale, precizând că, au curățat și îngrijit acea porțiune de teren pe care a contractat-o cu organele locale, însă aceștia au luat în întregime subvenția de la A.P.I.A pe codul lor de exploatați ori datorită acestor presiuni au fost nevoiți să părăsească această locație.
Pe de altă parte, invocă faptul că procedura de citare nu a fost legal îndeplinită, întrucât au fost citați prin afișare sau citațiile s-au înmânat pe seama altor persoane din localitate.
Instanța de recurs va analiza în primul rând, motivul invocat cu privire la procedura de citare a recurenților.
Se reține că, prin acțiunea introductivă, reclamantul a indicat adresa pârâților ca fiind în .., stâna de la marginea satului. Recurenții-pârâți au formulat întâmpinare în fața instanței de fond, contestând pretențiile reclamantului, însă nu au formulat cereri în probațiune (fila 25, dosar fond). Totodată, prin înscrisul depus la fila 26, dosar fond, pârâții invocă faptul că au domiciliul în județul B., astfel arată că, Judecătoria B. ar fi competentă teritorial în soluționarea cererii. Pârâtul F. D. C. s-a prezentat în ședința publică din 05.12.2012, ocazie cu care a fost administrată proba cu interogatoriul pe seama acestuia. Prin răspunsul la interogatoriul reclamantului, pârâtul a recunoscut că este cioban în satul Secuieni, arătând că ar fi de acord să plătească paguba, cu condiția să ia el și recolta, susținând că nu animalele sale au distrus recolta, ci animalele sălbatice (filele 29-31, dosar fond). Totodată, pârâtul a solicitat încuviințarea probei testimoniale, cerere admisă de instanță.
Potrivit art. 6 C.pr.civ., când pârâtul, în afară de domiciliul său, are în chip statornic o îndeletnicire profesională ori una sau mai multe așezări agricole, comerciale sau industriale, cererea se poate face și la instanța locului acelor așezări sau îndeletniciri, pentru obligațiile patrimoniale și care sunt născute sau care urmează să se execute în acel loc. Conform art.10, pct.8 C.pr.civ., în afară de instanța domiciliului pârâtului, mai este competentă, în cererile ce izvorăsc dintr-un fapt ilicit, instanța în circumscripția căreia s-a săvârșit acel fapt, ori în speță, această instanță este Judecătoria O. S..
În acest context, în cauză sunt incidente dispozițiile procedurale referitoare la competența teritorială alternativă, potrivit dispozițiilor art. 6 și art. 10 pct. 8 C.pr.civ.
Instanța de recurs constată că, procedura de citare față de recurenți a fost îndeplinită în mod legal în fața primei instanțe, astfel motivul de recurs invocat în acest sens este nefondat.
În ceea ce privește motivul invocat de recurenți vizând starea de fapt reținută de instanța de fond, care în opinia lor nu este conformă cu realitatea, se constată că nici acest motiv nu este întemeiat.
Probatoriul administrat în fața instanței de fond a fost apreciat în mod corect, fiind dovedit faptul că animalele aparținând recurenților au distrus recolta reclamantului.
Se reține că, prin acțiunea introductivă, intimatul a chemat în judecată recurenții, ciobani din localitatea Secuieni, deoarece în perioada 28 iunie-05 iulie 2012 animalele domestice de la stâna recurenților-pârâți, aflate în apropierea terenului intimatului, au distrus producția de porumb de pe o suprafață de 260 mp, respectiv în proporție de 65%, cauzând un prejudiciu în sumă de 1000 lei. Din procesul verbal de constatare a pagubei din data de 06.07.2012, rezultă că, pagubă totală este în sumă de 1001 lei. Intimatul a depus plângere penală împotriva recurenților, iar prin Rezoluția din data de 12.09.2012, s-a dispus neînceperea urmăririi penale, în temeiul art. 228 alin. 4 și art. 10 lit. b Cod de procedură penală, deoarece, în urma cercetărilor efectuate în cauză a rezultat că turma de oi care se afla în grija celor doi ciobani au distrus culturile unor cetățeni din . unei cauze civile, părțile vătămate urmând să-și valorifice pretențiile pe calea unei acțiuni civile de răspundere civilă delictuală. În afară de reclamant, în legătură cu distrugerile cauzate de porcii domestici ai pârâtului și alte persoane fizice din localitate au formulat sesizări la autoritățile locale, cum ar fi plângeri penale la poliție sau adresa formulată de directorul AVPS Hubertus Cristuru-S. către primăria comunei, aceste înscrisuri fiind depuse la dosarul de fond (fila 8).
Recurentul F. D. C. având calitatea de cioban, la data de 30.12.2011 a încheiat Contractul nr.1 cu Composesoratul de P. „Csergo” Secuieni (fila 9, dosar fond), conform căruia s-a obligat să pășuneze numai pe pășunile Composesoratului iar eventualele pagube cauzate de animalele îngrijite, din vina ciobanului, sunt suportate de acesta. Aceste aspecte au fost recunoscute de recurenți și cu ocazia administrării interogatoriului (filele 29-31 dosar fond). În fața instanței de fond, pârâții deși au contestat pretențiile reclamantului, inițial nu au formulat cereri în probațiune, ulterior pârâtul F. D. C. a solicitat administrarea probei testimoniale, încuviințată de instanță, însă nici pârâtul, nici martorul propus spre audiere nu s-au prezentat în fața primei instanțe.
În ceea ce privește susținerea recurenților în sensul că, au curățat și au îngrijit porțiunea de teren care format obiectul contractului încheiat cu Composesoratul de P. „Csergo” Secuieni, iar acesta a luat în întregime subvenția de la A.P.I.A. pe codul lor de exploatație și în considerarea numărului de animale pe care le dețin recurenții, aceste susțineri exced cadrului procesual, neavând legătură cu obiectul cauzei, astfel urmează a fi înlăturate.
În raport de probele administrate în cauză, instanța de fond în mod corect a apreciat că, sunt incidente dispozițiile art. 1349 și 1375 Cod civil, fiind stabilit atât prejudiciul cât și valoarea acestuia, iar persoanele chemate să răspundă pentru prejudiciile cauzate de animale, sunt persoanele care au paza juridică a animalului în momentul producerii pagubei. În speță, recurenții sunt proprietarii, respectiv asigură paza animalelor proprietarului iar animalele aflate sub paza lor nu au fost supravegheate din culpă și neglijență, cauzând prejudicii intimatului.
Față de aceste considerente, se constată că, recursul declarat de recurenții F. D.-C. și N. C. împotriva sentinței civile nr.152 din data de 23.01.2013, pronunțată de Judecătoria O. S., în dosarul nr._, nu este întemeiat, urmând a fi respins în baza art. 312 alin.1 C.pr.civ.
În baza art. 274 C.pr.civ., recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 200 lei pe seama intimatului M. I., reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenții F. D.-C., domiciliat în comuna Vama Buzăului, ., jud.B. și N. C., domiciliat în comuna Vama Buzăului, ., jud.B. împotriva sentinței civile nr.152 din data de 23.01.2013, pronunțată de Judecătoria O. S., în dosarul nr._ .
Obligă recurenții la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 200 lei pe seama intimatului M. I., domiciliat în ., jud. Harghita.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22.10.2013.
PreședinteJudecătorJudecător
S. E. S. C. M. I.
Grefier
L. B.
Red.M.I.
Primit: 21.11.2013
Tehnored./id/21.11.2013
Ex.2/SD.-
Jud.fond: Besenyi Cs.I.,
| Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 597/2013. Tribunalul... → |
|---|
