Uzucapiune. Hotărâre din 30-04-2013, Tribunalul HARGHITA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul HARGHITA la data de 30-04-2013 în dosarul nr. 6093/258/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL HARGHITA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.438/R
Ședința publică din data de 30 aprilie 2013
Completul compus din:
Judecător: S. C. - Președinte
Judecător: M. I.
Judecător: S. E.
Grefier: L. B.
Pe rol pronunțarea deciziei civile în recursul declarat de recurenta B. I., împotriva sentinței civile nr.2051 din data de 31.05.2012, pronunțată de Judecătoria Miercurea C., în contradictoriu cu intimatul K. A., având ca obiect uzucapiune.
În lipsa părților.
Se constată că judecarea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din data de 23 aprilie 2013, mersul dezbaterilor și susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
INSTANȚA,
deliberând, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr.2051 din data de 31.05.2012, Judecătoria Miercurea C. a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului K. ALPÁR, excepție invocată de instanță din oficiu.
S-a dispus scoaterea din acest proces a pârâtului K. ALPÁR.
S-a respins cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta BOGYÓ I., având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra terenului înscris în C.F. nr._ Sândominic, nr. CF vechi 490/N Sândominic, ca neîntemeiată.
Reclamanta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată către pârât, în cuantum de 1200 lei, constând în onorariu avocat.
Analizând probele sub aspectul excepției lipsei calității procesuale pasive, instanța de fond a reținut că, prin prezenta acțiune petenta BOGYÓ I. a solicitat acestei instanțe pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate că a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 440 mp din terenul intabulat pe numele moștenitorilor unor proprietari, din suprafața de 4860 mp prin prescripție achizitivă, indicând ca temei de drept art. 27-28 din Decretul-Lege nr. 115/1938.
Din dispozițiile art. 130 din Decretul-Lege nr. 115/1938 rezultă că această procedură este necontecioasă, numai dacă se face o opoziție se va judeca în contradictoriu cu oponentul.
Din acest motiv pârâtul nu are calitate procesuală pasivă, prin urmare instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului K. ALPÁR și va scoate din acest proces pe pârâtul, ceea ce nu conduce în mod automat la respingerea acțiunii datorită caracterului necontencios al acesteia.
Analizând probele sub aspectul fondului cauzei, instanța de fond a reținut că, pentru imobilul în cauză petenta a invocat o posesie exercitată continuu, neîntrerupt, netulburat, public și sub nume de proprietar, întemeindu-și cererea pe dispozițiile art. 28 din Decretul Lege nr. 115/1938, deci o uzucapiune pentru care se cer a fi îndeplinite condițiile speciale de carte funciară astfel cum rezultă din actul normativ anterior menționat.
Instanța de fond a reținut că, față de momentul începutului prescripției achizitive astfel cum a fost invocat de către petentă, în situația prescripțiilor achizitive începute sub imperiul Decretului – Lege nr. 115/1938 și împlinite după . Legii nr. 7/1996, acțiunile în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune în regim de carte funciară sunt guvernate de dispozițiile legii vechi, respectiv cele ale Decretului – Lege nr. 115/1938, în acest sens fiind și decizia nr. LXXXVI (86) pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în 10.12.2007.
Astfel, în analizarea acestui mod de dobândire a dreptului de proprietate, se impun a fi reținute condițiile prevăzute de art. 28 din actul normativ menționat, uzucapiunea de carte funciară având o aplicație excepțională, putându-se constata dobândirea dreptului de proprietate, în situația în care „cel ce a posedat un bun nemișcător în condițiunile legii, timp de 20 ani, după moartea proprietarului înscris în cartea funciară, va putea cere înscrierea dreptului uzucapat” sau „de asemenea, va putea cere înscrierea dreptului său, cel ce a posedat un bun nemișcător în condițiunile legii, timp de 20 ani, socotiți de la înscrierea în cartea funciară a declarațiunii de renunțare la proprietate”.
Față de extras de carte funciară nr. 504 Sândominic (f. 7), provenită din conversia CF 490/N, s-a constatat că proprietarii tabulari ai imobilului în suprafață de 4860 mp, sunt K. A., Bara Karoly, Kurko A., Bara A., K. Z., S. K., Bara Barnabas, Bara B.. Aceleași aspecte rezultă și din extras CF 490/N (f. 20), înscrierea fiind făcută la 17.07.2007.
Petenta nu a dovedit decesul acestor persoane înscrise în cartea funciară, de altfel petenta în precizări (f. 24-25) arată că, o bună parte din persoanele înscrise în carte funciară sunt decedate, deci nu toate.
Nedovedind decesul persoanelor care figurează în CF nr. 504 Sândominic, nu poate fi reținută nici condiția să fi trecut 20 de ani de la moartea proprietarului tabular.
Petenta a invocat faptul că, extrasul de carte funciară anexată întâmpinării nu se referă la terenul din litigiu, însă instanța a remarcat faptul că atât extrasul CF depus de reclamantă (f. 7), cât și cel depus de pârât (f. 20) se referă la același teren și cuprinde aceleași mențiuni, singura deosebire fiind că extrasul CF depus de pârât conține numărul vechi, număr la care în extrasul CF depus de reclamant se face referire. De altfel, chiar petenta în acțiunea introductivă menționează nr. CF vechi, nr. 490/N Sândominic de pe care pârâtul a depus extrasul.
Față de aceste considerente, neputându-se reține în cauză o posesie de 20 de ani a petentei de la data decesului proprietarului tabular, instanța de fond a apreciat cererea privind dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune ca fiind neîntemeiată, urmând să fie respinsă.
În baza art. 274 al. 1 C.pr.civ., petenta fiind în culpă procesuală, a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată către pârât, în cuantum de 1200 lei, constând în onorariu avocat, întrucât, chiar dacă pârâtul a fost scos în proces în urma admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive, era nevoit să facă apărări contra susținerilor petentei.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs în data de 16.07.2012 reclamanta B. I., prin care a solicitat admiterea recursul și modificarea sentinței atacate, conform art.312 aliniatele 2 și 3 C.pr.civ., admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, constatând că o suprafață de circa 440 m teren intravilan curte și construcții, ce sunt folosite de aceasta de peste cincizeci de ani, și a fost intabulat la 17 iulie 2007 pe numele moștenitorilor lui K. P. în baza titlului de proprietate nr._ din 22 februarie 2011 și corectat la 27 iunie 2006, (dintre moștenitorii din titlu numai un moștenitor succesiv, pârâtul, este cel care a acceptat succesiunea și a ridicat titlul, dar nu a depus certificat de moștenitor) dispunerea întabulării dreptului său în carte funciară și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată din ambele faze de judecată.
În motivarea recursului se arată că, instanța de fond, a ridicat din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, a unit pe urmă cu fondul și s-a pronunțat atât în privința excepției, cât și a fondului.
În privința lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, instanța de fond în esență reține că, procedura prescripției achizitive este o procedură necontencioasă și din art.130 al Decretului-lege 115/1938 numai dacă se face opoziție se va judeca în contradictoriu cu oponentul.
Recurenta susține că, Decretul-lege nr.115/1938 are numai 114 articole. Consideră că, ar fi fost bine să se soluționeze în procedură necontencioasă, dar din moment ce a venit peste curtea și gospodăria acesteia, era evident că se opune, respectiv consideră că, acest teren este al lui și nu dorit un proces de conturbare a posesiei, nici acțiune în revendicare nu a formulat.
Nu cunoaște nicio dispoziție procedurală prin care se poate dispune scoaterea din proces a pârâtului, cum a hotărât instanța și dispunând pe urmă asupra fondului și obligând-o să-i plătească cheltuieli de judecată.
În privința fondului cauzei crede că, se are în vedere că față de persoanele intabulate la 17 iulie 2007 nu au trecut nici douăzeci de ani și nici nu am dovedit că persoanele trecute în carte funciare ar fi decedat.
În cazul titlurilor de proprietate eliberate pe seama moștenitorului unui fost proprietar, instanța este chemată să decidă dacă și în ce cote sunt moștenitori, dar din moment ce pârâtul a susținut că este singurul care a acceptat succesiunea dintre moștenitorii din titlu astfel nici nu era necesar așa ceva și el este în viață, fiind fiul unuia din titlu.
Proprietar de carte funciară a fost Krausz Domokos E. din Izvorul M., acesta probabil de mult a decedat și nici eventualii lui moștenitori nu au venit la ea cu pretenții, în cei peste cincizeci de ani, teren în suprafață de 4860 mp în carte funciară nr._ Sândominic și număr top. 2133, 2134, 2105. Tot aceasta suprafață figurează și acum în CF 490/N, transformat în cartea funciară nr.504 Sândominic cu număr cadastral 423, titlul fiind eliberat moștenitorilor lui K. B., care afirmativ a fost bunicul pârâtului. În titlu, ca moștenitor al acestuia figurează tatăl pârâtului, K. A., căruia în anul 1991 i s-a respins cererea de reconstituire și conform adresei nr.18 din 4 ianuarie 2012, pârâtul K. A. este fiul acestuia iar la data eliberării titlului, nu mai erau în viață moștenitorii indicați în titlul de proprietate, titlul fiind ridicat de pârât.
Din prima întâmpinare depusă de pârât la 16 februarie 2012, rezultă că tatăl lui și ceilalți moștenitori au cerut reconstituirea dreptului, că termenul pentru care ea a formulat acțiunea de constatare a uzucapiunii, ar fi fost întrerupt posesia între 1981 și 1990, deoarece a fost teren colectivizat și că el folosește terenul din litigiu și porțiunea este teren agricol cultivat de el. Acest teren, curte și construcții, ce constituie și . la casa recurentei, nu a fost niciodată colectivizat, nici ea și nici fostul proprietar de carte funciară, Krausz, nu au fost în colectiv și acesta porțiune nu a fost nici cultivată și nici lucrată de pârât, nici anterior folosinței recurentei și nici ulterior. În a doua întâmpinare, depusă la 14 martie 2012, se susține că recurenta ar fi folosit terenul curtea acesteia, ca și chiriaș, fapt ce nu dă drept la uzucapiune. Recurenta niciodată nu a folosit ca și chiriaș niciunul din terenurile sale, a primit faptic cei 10 ari pentru construire de casă și gospodărie, în folosință, dar așa cum i s-a explicat de subprefect, art. 8 din Decretul-lege nr.42/1990 al FSN nu-i poate fi aplicat, iar terenul reprezentând curtea și grădina gospodăriei agricole deținut este proprietatea deținătorului și poate fi înstrăinat, deoarece nici terenul nu a fost al CAP-ului și nici ea nu a primit terenul ca membru CAP, chiar dacă în comună era înființată CAP, și a înțeles că, avea dreptate, astfel corect a îndrumat-o la constatarea dreptului prin uzucapiune.
În procesul de anulare a titlului (dosar nr._ ) Comisia locală de fond funciar Sândominic în întâmpinarea cu numărul 1364/2012 din 28 mai 2012, explică faptul că în registru agricol pe 1956-1958 K. P. a figurat ca chiabur, cu suprafață de 0,70 mp (probabil scris acolo greșit și este vorba de 0,70 ha) și ea neavând acte de dovadă a dreptului său, Comisia „a decis că, terenul solicitat aparține numitului K. P.. Deși se anexează la întâmpinare copia registrului agricol în care figurează cu intravilan de 11 ari, se anexează și cererea din 4 martie 1991, formulată de Asociația Fraților K., semnată de tatăl pârâtului, în calitate de conducător al Asociației Fraților K., cerere ce i s-a respins în 1991, (aceste acte fiind în dosarul cauzei de anularea titlului, încă nesoluționat), se referea la același teren, dar cerut de tatăl pârâtului, în numele Asociației Fraților K., însă în proces a figurat numai K. Á..
Potrivit aliniatului 4 al art. 58 din Legea nr. 7/2006 (modificată atât prin Legea nr. 71/2011, cât și de OUG nr. 64/2010), titlurile de proprietate emise în baza legilor de restituire a proprietăților funciare se vor înscrie din oficiu în cartea funciară pe baza planurilor de parcelare validate de comisie județeană de aplicare a legilor de restituire a proprietăților funciare și recepționate de către oficiul teritorial, potrivit regulamentului aprobat prin ordin cu caracter normativ al directorului general al Agenției Naționale.
Recurenta nu are cunoștință cum s-a procedat în cazul concret, referitor la terenul deținut de aceasta, dar știe din actele comunicate de comisia locală și schița topografică efectuată de topograful Dobos L., respectiv fișa de punere în posesie, rectificată și falsă, că nu se putea intabula dreptul pe baza titlului.
Arată că, nu s-au respectat nici prevederile alin.3 al art. 58 din Legea nr. 7/1996.
Recurenta nu neagă împrejurarea că trebuie aplicată norma prevăzută de Decretul-lege nr.115/1938. În baza acesteia ea a posedat terenul din litigiu peste 50 de ani, teren ce a fost anterior luat de la Krausz Domokos E., care, nici el și nici eventualii lui succesori nu au formulat pretenții. Comisia locală de fond funciar din Sândominic, după ce în 1991 a respins cererea lui K. Arpâd, cu privire la acest teren, astfel termenul de prescripție achizitivă pentru ea de mult s-a împlinit. Ulterior Comisia comunală de fond funciar a atribuit acest teren pe seama moștenitorilor lui K. P., în esență cu motivarea că ea nu poate dovedi cererea de revendicare ce a depus-o, s-a decis că terenul solicitat aparține lui K. P. și astfel, prin moșteniri succesive a ajuns la pârât, însă aceasta nu înseamnă că ea, femeie în vârstă de peste 80 de ani, ar trebui să mai aștepte cu constatarea prescripției achizitive încă 20 ani, de la data când s-a intabulat curtea sa pe numele moștenitorilor lui K. P..
Art.26 din Decretul-lege nr. 115/138, între modurile de dobândire fără înscriere în carte funciară nu prevede „reconstituirea" (nici nu se putea atunci, nefiind cunoscută o asemenea normă legală), iar acum, art.58 din Legea nr.7/1996, aliniatul 3 și 4, mai sus citat, se poate face pe baza actelor, inclusiv a documentației ce trebuie întocmit, dar nu crede că s-au făcut, eventual numai prin falsuri, deoarece altfel nu se putea face prin conversie din vechile cărți funciare, care se referau la proprietarul Krausz și parțial la ea. Felul cum a procedat instanța de fond, pornind de la data întabulării datelor din titlul de proprietate făcut recent, pe baza unui titlu ce a fost nevoită să atace, este în afara logicii juridice.
Mobilul real al întregii situații a imobilului, pentru care a cerut constatarea uzucapiunii, respectiv a intervenit în procesul de acum douăzeci de ani, este împrejurarea că pârâtul locuind la Oradea, ar dorii să vândă fâneața intravilan de lângă imobilul acesteia, dar vecinii nu dau drept de trecere prin intravilanul lor, și consideră că fiind o femeie văduvă, în vârstă de 80 de ani, va ceda . pe seama lui.
Situându-se pe o poziție procesuală contradictorie în data de 06.11.2012, intimatul K. A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursul, menținerea soluției de respingere a cererii formulate pentru stabilirea pe calea uzucapiunii a dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de 440 mp teren, precum și obligarea recurentei la cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că, recurenta solicită admiterea acțiunii formulate și să se constate dreptul ei de proprietate prin uzucapiune asupra unei suprafețe de circa 440 mp teren intravilan ce a folosit dânsa de peste 50 de ani, dar care a fost intabulat în 2007 pe numele moștenitorilor lui K. P..
Recurenta arată că, numai intimatul a acceptat succesiunea și a ridicat titlul de proprietate, pe când în realitate numai pe acesta l-a chemat în judecată, deși în titlul de proprietate nr._ emis la 22 februarie 2001 apar și alți proprietari, moștenitori ai vechilor proprietari.
În privința fondului cauzei a invocat că, pentru teren familia K. are titlu de proprietate emis în baza Legii nr. 18/1991.
Acest titlu nu a fost modificat, nu a fost atacat și în baza lui terenul reconstituit este intabulat. A susținut că pe timpul existentei cooperativei agricole de producție posesia exercitată de reclamantă nu a fost o posesie exercitată sub nume de proprietar.
Instanța a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului, reținând că, cauza trebuie să fie soluționată pe baza Decretului Lege nr. 115/1938, și astfel a analizat cauza sub aspectul respectării prevederilor art.28 din aceeași lege.
În ceea ce privește constatarea faptului că reclamanta recurentă nu a încercat și nu a putut dovedi că a posedat timp de 20 de ani după decesul proprietarilor de carte funciară, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile art.28 din Decretul Lege nr. 115/1938, este de acord cu temeinicia acestora.
Posesia ce trebuie să fie exercitată pentru a putea uzucapa trebuie să fie aptă pentru a duce la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, deci trebuie să fie publică, pașnică si sub nume de proprietar, dar consider că reclamanta recurentă nu a posedat terenul pretins sub nume de proprietar, atât timp cât acest teren a fost cooperativizat.
Instanța a apreciat că, procedura prevăzută de legea menționată este una necontencioasă, astfel el nu are calitate procesuală în cauză.
Această susținere este discutabilă, dar în situația respingerii acțiunii intimatul nu a avut interes în a face obiecții la acest aspect al cauzei.
Cert este că reclamanta recurentă nu poate dobândi o suprafață de teren prin uzucapiune, pentru care un drept de proprietate este înscris în cartea funciară în temeiul unei legi speciale, cum este Legea 18/1991.
Având în vedere că, în dosarul nr._ cu privire la aceleași părți este fixat judecarea unui recurs ce vizează constatarea nulității parțiale a titlului de proprietate pentru terenul pentru care se cere stabilirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, consideră că această cauză trebuie să fie suspendată pană la soluționarea definitivă a dosarului nr._ .
În drept se invocă disp. art. 115, art. 244 pct.1 din codul de procedură civilă,art.274 din același cod.
Examinând sentința recurată sub aspectul motivelor invocate precum și potrivit art. 304/1 C.pr.civ., Tribunalul reține următoarele:
Recurenta BOGYÓ I. a solicitat instanței de fond pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate că a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 440 mp din terenul intabulat pe numele moștenitorilor unor proprietari, din suprafața de 4860 mp, prin prescripție achizitivă, indicând ca temei de drept art. 27-28 din Decretul-Lege nr. 115/1938.
Instanța de fond în mod corect a stabilit cadrul procesual în cauză, constatând că, procedură aleasă, întemeiată pe dipsozițiile Decretului-Lege nr.115/1938, este una necontecioasă, numai în situația în care s-ar face opoziție, cauza s-ar judeca în contradictoriu cu oponentul. Din acest considerent, s-a reținut că, pârâtul K. ALPÁR nu are calitate procesuală pasivă, însă cererea reclamantei s-a examinat și pe fond, în raport de caracterul necontencios al acesteia.
Recurenta invocă o posesie exercitată în mod continuu, neîntrerupt, netulburat, public și sub nume de proprietar cu privire la imobilul în litigiu, întemeindu-și cererea pe dispozițiile art. 28-27 din Decretul Lege nr. 115/1938.
Ținând cont de momentul începutului prescripției achizitive, astfel cum a fost invocat de către recurentă prin acțiunea formulată, în situația prescripțiilor achizitive începute sub imperiul Decretului – Lege nr. 115/1938 și împlinite după . Legii nr. 7/1996, acțiunile în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune în regim de carte funciară sunt guvernate de dispozițiile legii vechi, respectiv cele ale Decretului – Lege nr. 115/1938, în acest sens fiind și decizia nr. LXXXVI (86) pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în 10.12.2007. Cu privire la acest aspect, instanța de fond s-a pronunțat în mod legal și întemeiat.
Din extrasul de carte funciară nr. 504 Sândominic (f. 7, dosar fond), provenită din conversia CF 490/N, rezultă că proprietarii tabulari ai imobilului în suprafață de 4860 mp, sunt K. A., Bara Karoly, Kurko A., Bara A., K. Z., S. K., Bara Barnabas, Bara B.. Aceleași împrejurări rezultă și din extrasul CF 490/N (f. 20, dosar fond), înscrierea datându-se din 17.07.2007.
Potrivit temeiului legal invocat de recurentă în fața instanței de fond, respectiv art.28 din Decretul-Lege nr.115/1938, se poate constata dobândirea dreptului de proprietate, în situația în care cel ce a posedat un bun nemișcător în condițiunile legii, timp de 20 ani, după moartea proprietarului înscris în cartea funciară, va putea cere înscrierea dreptului uzucapat. De asemenea, va putea cere înscrierea dreptului său, cel ce a posedat un bun nemișcător în condițiunile legii, timp de 20 ani, socotiți de la înscrierea în cartea funciară a declarațiunii de renunțare la proprietate. Recurenta nu a dovedit decesul acestor persoane înscrise în cartea funciară, chiar ea susținând în precizări (f. 24-25, dosar fond) că, o parte dintre persoanele înscrise în carte funciară sunt decedate, deci nu toate. În acest condiții nu este îndeplinită nici cerința să fi trecut 20 de ani de la moartea proprietarului tabular.
Raportat faptului că, în cauză nu se poate reține o posesie de 20 de ani a recurentei de la data decesului proprietarului tabular, instanța de fond a apreciat în mod just că, cererea privind dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune este neîntemeiată.
În ceea ce privește solicitarea intimatului, formulată în sensul că, dosarul nr._, în care figurează aceleași părți și are ca obiect constatarea nulității parțiale a titlului de proprietate pentru terenul cu privire la care se cere stabilirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, ori astfel, prezenta cauză ar trebui să fie suspendată până la soluționarea definitivă a dosarului nr._, se reține că, prin decizia civilă nr. 399/R din 17.04.2013 a Tribunalului Harghita, s-a respins recursul formulat de reclamanta B. I. împotriva sentinței civile nr.2525 din data de 05.07.2012, pronunțată de Judecătoria Miercurea C.. Astfel, cererea de suspendare formulată în temeiul art. 244 alin.1 pct.1 C.pr.civ., a rămas fără obiect.
Referitor la critica recurentei, în sensul că, deși instanța de fond a apreciat că pârâtul nu are calitate procesuală în cauză, totuși în urma respingerii acțiunii, a obligat reclamanta la plata cheltuielilor de judecată către pârât, se reține că, reclamanta a fixat cadrul procesual, invocând dispozițiile art. 28-27 din Decretul Lege nr. 115/1938. Chiar dacă procedura aleasă este una necontecioasă, din moment ce pârâtul a fost chemat în judecată de reclamantă iar acțiunea s-a respins, aceasta din urmă se află în culpă procesuală, fiind obligată în mod corect la suportarea cheltuielilor de judecată.
În raport de considerentele de fapt și de drept expuse, se va respinge recursul declarat de recurenta B. I., împotriva sentinței civile nr.2051 din data de 31.05.2012, pronunțată de Judecătoria Miercurea C..
În baza art. 274 C.pr.civ., recurenta urmează să fie obligată la plata sumei de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată pe seama intimatului K. A., constând din onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta B. I., domiciliată în ., jud.Harghita, împotriva sentinței civile nr.2051 din data de 31.05.2012, pronunțată de Judecătoria Miercurea C., în dosarul nr._ .
Obligă recurenta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1000 lei pe seama intimatului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 30 aprilie 2013.
PreședinteJudecătorJudecător
S. C. M. I. S. E.
Grefier
L. B.
Red.: M.I.
Primit: 30.05.2013
Tehnored./id/30.05.2013
Dact: 2 ex/B.L.
Judecător fond: A. L. P.
| ← Rectificare carte funciară. Sentința nr. 3348/2013. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 720/2013. Tribunalul... → |
|---|
