Uzucapiune. Decizia nr. 4/2013. Tribunalul HARGHITA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4/2013 pronunțată de Tribunalul HARGHITA la data de 16-01-2013 în dosarul nr. 1649/258/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL HARGHITA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. Nr. 4/R
Ședința publică din data de 16 ianuarie 2013
Completul compus din
Judecător: Banyai E. - Președinte
Judecător: B. R. J.
Judecător: Steluța E. U.
Grefie: M. E.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul B. I. împotriva sentinței civile nr. 2105 din data de 05.06.2012 a Judecătoriei Miercurea C., în contradictoriu cu intimații F. R., F. V., F. J., F. J., F. T., intimat B. G. A., având ca obiect uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul recurentului, av. M. E. și reprezentanta intimatului B. G. A., av. B. Krisztina, lipsind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reprezentanta intimatului B. G. A., arată că la dosarul cauzei la fila 4 este depusă o chitanță reprezentând o taxă judiciară de timbru.
Reprezentantul recurentului arată că recurentul a achitat taxa judiciară de timbru ce trebuia să achite la instanța de fond și în recurs.
Instanța invocă excepția de nelegală timbrare a cererii de recurs.
Reprezentantul recurentului, susține că recurentul deși a achitat taxa judiciară de timbru, nu are cunoștință de ce nu se regăsește chitanța la dosar.
Instanța pune în vedere reprezentantului recurentului ca în cursul zilei de azi să depună la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4,00 lei și timbru judiciar în valoare de 0,30 de lei.
Reprezentantul recurentului arată că în cursul zilei de azi, va depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4,00 lei și timbru judiciar în valoare de 0,30 de lei.
Reprezentanții părților declară că nu mai au de propus alte probe.
Nefiind de administrat alte probe, instanța, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în fond.
Având cuvântul în fond, reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris. Arată că din cauza imposibilității, achitării de către recurent a taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar la instanța de fond, din motive materiale, cererea acestuia nu a fost judecată, iar cuantumul acesteia a fost achitată de o altă persoană. Arată că acel teren este folosit de familia recurentului de peste 30 de ani, solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrarea de probe.
Reprezentanta intimatului B. G. A., având cuvântul în fond, solicită respingerea recursului, arătând că instanța de fond în mod legal a anulat cererea de intervenție, ca netimbrată, deși i s-a pus în vedere acestuia cuantumul taxei judiciare de timbru, însă nici după patru termene nu a achitat această taxă.
Solicită cheltuieli de judecată, a cărei dovadă o va depune în cursul zilei de azi.
După terminarea dezbaterilor în prezenta cauză, reprezentantul recurentului a depus la dosar chitanța prin care a achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 4,00 lei și timbre judiciare în valoare de 0,30 de lei iar reprezentanta intimatului B. G. A. a depus dovada cheltuielilor de judecată.
INSTANȚA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2105 din data de 05.06.2012 a Judecătoriei Miercurea C., s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul B. G. A., domiciliat în comuna F., ., județul Harghita și în consecință s-a constatat că reclamantul a dobândit prin uzucapiune prin joncțiunea posesiilor dreptul de proprietate asupra imobilului teren de 31.331 mp, situat în satul F., înscris în CF nr.697 F. identificat conform completării la Raportul de expertiză tehnică efectuat de expert F. R. T. și Raportului de expertiză, ce fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
Totodată, s-a dispus dezmembrarea și intabularea într-o carte funciară nouă a dreptului de proprietate în favoarea lui B. A. G. asupra suprafeței de 31.331 mp compus din numărul topografic nou 2353/1/1 în cotă de 1/1 identificat ca fiind cuprins în corpul funciar I din Raportul de expertiză și de completare, ce fac parte integrantă din prezenta hotărâre, și s-a admis excepția netimbrării cererii de intervenție și a anulat-o ca netimbrată.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Miercurea C. la data de 30.03.2011,, petentul B. G. A. a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate că a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în comuna F., . suprafața de 31.931 mp, înscris în CF nr.697 F. sub nr.top 2336, 2337, 2353/1 prin uzucapiune prin joncțiunea posesiilor și să se dispună dezmembrarea și intabularea într-o carte funciară nouă a suprafeței de teren de 31.931 mp cu nr. cadastral 2353/1/1 a dreptului de proprietate pe numele reclamantului.
În motivare, s-a arătat, în esență, că în cursul anului 2002 reclamantul a cumpărat prin înscris sub semnătură privată terenul susmenționat de la numita Korbuly I., proprietara terenului fiind cunoscută încă din anii 1950-1960. Posesia reclamantului este sub nume de proprietar, fiind continuatorul posesiei începute de Korbuly I., care a primit terenul în posesie de la părinții săi, și că atât reclamantul cât și antecesorul său exercită asupra imobilului o posesie utilă, netulburată, continuă și sub nume de proprietar.
S-a mai precizat că proprietarii tabulari al imobilului nu sunt cunoscuți în localitate, ultima înscriere fiind din anul 1920.
Cererea formulată a fost întemeiată în drept pe dispozițiile Decretul-lege nr. 115/1938 și Codul civil.
În probațiune au fost depuse contract de vânzare-cumpărare, memoriu tehnic, plan de amplasament, copie de pe carte funciară nr. 697, adeverință Primăria F., extras din registrul de deces pentru F. I., adresa privind datele de stare civilă a proprietarilor tabulari.
Instanța de fond a procedat la afișarea somației de uzucapiune, în conformitate cu dispozițiile art. 130 din Legea 115/1938.
S-au solicitat date cu privire la decesul proprietarilor tabulari, s-a administrat proba testimonială cu doi martori precum și proba cu expertiza judiciară, s-a depus opoziție la executare înregistrat la data de 21.02.2012 din partea numitului B. I., deși s-a afișat somația la Primăria F. în data de 20.07.2011.
Instanța a ridicat din oficiu excepția netimbrării cererii de opoziție, calificând-o ca o cerere de intervenție în interes propriu, rămânând în pronunțare pe excepție.
Analizând probele administrate în cauză, instanța de fond a reținut următoarele:
Față de copia cărții funciare nr. 697 F. sub nr. top 2336, 2337, 2353/1, se constată că proprietarii tabulari ai imobilului în cauză sunt F. R., F. V., F. T., F. J., F. J.. Numitul F. J. a decedat în data de 01.03.1976, pentru ceilalți proprietari tabulari datele de deces nu sunt cunoscute.
S-a comunicat de la Primăria F. datele de naștere a proprietarilor tabulari, astfel: F. R., s-a născut în data de 05.08.1911; F. V., la data de 13.08.1900; F. Terez la data de 27.05.1902 și F. Juliana la data de 02.11.1907.
Conform declarațiilor martorilor audiați în cauză, terenul a fost folosit de către Korbuly I. care, la rândul ei, l-a primit de la tatăl ei, decedat prin anii 1944, până în anii 2002 când l-a vândut către B. G. A.. În comunitate cei doi au fost considerați ca proprietari ai terenului.
Pentru imobilul în speță petentul a invocat o posesie exercitată continuu, neîntrerupt, netulburat, public și sub nume de proprietar și de către antecesoarea lui din anii 1950-1960, întemeindu-și cererea pe dispozițiile art.28 din Decretul-lege nr.115/1938, deci o uzucapiune pentru care se cer a fi îndeplinite condițiile speciale de carte funciară astfel cum rezultă din actul normativ anterior menționat.
Instanța de fond a mai reținut că față de momentul începutului prescripției achizitive astfel cum a fost invocat de către petenți, în situația prescripțiilor achizitive începute sub imperiul Decretului-lege nr. 115/1938 și împlinite după . Legii nr.7/1996, acțiunile în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune în regim de carte funciară sunt guvernate de dispozițiile legii vechi, respectiv cele ale Decretului-lege nr.115/1938, în acest sens fiind și Decizia nr. LXXXVI (86) pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 10.12.2007.
Astfel, în analizarea acestui mod de dobândire a dreptului de proprietate, s-a impus a fi reținute condițiile prev.de art.28 din actul normativ menționat, uzucapiunea de carte funciară având o aplicație excepțională, putându-se constata dobândirea dreptului de proprietate, în situația în care „cel ce a posedat un bun nemișcător în condițiunile legii, timp de 20 ani, după moartea proprietarului înscris în cartea funciară, va putea cere înscrierea dreptului uzucapat”.
Deși nu există niciun înscris din care să rezulte cu certitudine decesul proprietarilor tabulari susmenționați, în afară de numitul F. J., decedat în anul 1976, precum și datele comunicate de Primăria comunei F. privind decesul numitei F. R., la data de 22.03.1928, instanța de fond a reținut că decesul proprietarilor tabulari se poate prezuma în anumite condiții.
Astfel instanța pornește de la prezumția simpla asupra faptului că un om nu poate trăi, în mod obișnuit, peste 100 de ani. În sprijinul acestei teze, instanța a reținut că durata medie de viață în România era de 47 de ani în anul 1960, urcând până la 67 de ani în anul 1990, informații ce se regăsesc pe site- ul Institutului Național de S..
Proprietarii tabulari s-au născut prin anii 1900, 1902, 1907, 1911. De altfel, din actul de constatare emis de Primăria F. rezultă că proprietarii tabulari sunt considerați decedați în comună, dar nu există date exacte despre datele de deces ale acestora.
Instanța de fond a apreciat că s-ar încălca dreptul de acces la justiție prin impunerea de către instanță a obligației de a depune certificate de deces pentru proprietarii tabulari, în măsura în care, deși s-a făcut dovada demersurilor către autorități, nu a fost posibilă depunerea dovezii privind înregistrarea decesului.
În acest sens, se invocă Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată în data de 24 octombrie 2006, în Cauza Szwagrun-Baurycza împotriva Poloniei.
Prin urmare, instanța a reținut că se poate prezuma că au trecut mai mult de 20 de ani de la decesul proprietarilor tabulari de când numita Korbuly I. a posedat terenul, perioadă necesară potrivit legii pentru a întruni cerințele termenului uzucapiunii.
Față de declarațiile martorilor și față de adeverința nr. 363/2011 emisă de Primăria F. rezultă că imobilul a fost posedat continuu, neîntrerupt, netulburat și în mod pașnic, sub nume de proprietar de către vânzătoarea Korbuly I. încă din anii 1950, posesie care a fost continuată de reclamant după 2002 în aceleași condiții.
Potrivit art. 1860 C.civ. „orice posesor posterior are facultatea, spre a putea opune prescripția, să unească posesiunea sa cu posesiunea autorului său.”
Așa cum rezultă din materialul probator administrat în cauză, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1860 C.civ. privind joncțiunea posesiilor și cele prevăzute de art. 28 din D.L. nr. 115/1938 pentru posesia începută după 1947
Astfel, constatându-se că potrivit dispozițiilor art. 28 alin 1 din actul normativ anterior menționat, una din condițiile intervenirii uzucapiunii excepționale de carte funciară este posesie timp de 20 de ani, după moartea proprietarului înscris în cartea funciară, în cauza de față instanța de fond a apreciat că cererea formulată de către petenți este întemeiată.
În baza dispozițiilor art. 17 din Decretul-lege nr. 115/1938 instanța de fond a dispune intabularea în cartea funciară în favoarea reclamantului a dreptului de proprietate astfel dobândit asupra imobilului în cauză identificat în raportul de expertiză și completarea la expertiză, ce fac parte integrantă din prezenta hotărâre, astfel a dispus înscrierea într-o carte funciară nouă suprafața de 31.331 mp compus din numărul topografic nou 2353/1/1 în favoarea lui B. A. G. în cotă de 1/1 și reînscrierea pe numele vechilor proprietari a suprafeței de_ mp compus din nr. topografic nou 2353/1/2, cu suprafața tabulară de 3199 mp, nr. topografic vechi 2336 cu suprafața tabulară de 9.686 mp și, număr topografic 2337 cu suprafața tabulară de 9686 mp.
Cu privire la excepția netimbrării cererii de intervenție instanța a constatat că cererea se impunea a fi timbrată cu taxă judiciară de timbru de 3.208 lei și aplicat timbru judiciar de 5 lei, însă intervenientul deși a fost încunoștințat de această obligație sub sancțiunea anulării cererii ca netimbrate, nu s-a conformat dispozițiilor instanței.
Potrivit art.20 din Legea nr.146/1997, taxele de timbru se plătesc anticipat, iar, dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării cererii, instanța de fond a pus în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. Alineatul 3 din același text de lege prevede că, neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea cererii.
De asemenea, față de dispozițiile art. 9 alin 2 din OG nr. 32/1995, în cazul nerespectării dispozițiilor prezentei ordonanțe, se va proceda conform dispozițiilor legale în materia taxei de timbru, aplicându-se în consecință art. 20 din Legea nr. 146/1997.
Față de aceste considerente, având în vedere că până la termenul din 29.05.2012, reclamantul nu și-a îndeplinit obligația legală, în baza art. 20 din Legea 146/1997, cât și în temeiul art.9 din OG nr.32/1995 raportat la art.20 din Legea nr.146/1997, instanța de fond a admis excepția de netimbrare și a anulat cererea de intervenție.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs B. I., domiciliat în comuna F., ., județul Harghita, în contradictoriu cu B. G. A., solicitând a se dispune: restituirea cauzei instanței de fond în vederea administrării de dovezi cum că imobilul înscris în CF nr. 697 F. sub nr. top 2336, 2337, 2353/1 nu poate fi dobândit prin uzucapiune de către intimatul B. G. A., deoarece acest teren a fost moștenit de el de la părinții săi conform actelor depuse la dosar; să se constate că actul de vânzare sub semnătură privată dintre Korbuly I. și intimatul B. G. din anul 2002 este nul absolut, nedovedind decât o folosință de cca 10 ani și nu 20 ani cum se arată în hotărârea atacată; cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, recurentul arată că prima instanță după, ce a respins cererea de acordare ajutorului public judiciar, trebuia să-i acorde timpul pe care l-a ceru,t pentru a împrumuta banii necesari în vederea plății acestei taxe de timbru.
Susține că prin admiterea acestei cereri de uzucapiune, i s-a creat o pagubă însemnată – valoarea a cca. 4 ha de pădure de cea mai bună calitate. Consideră că prin admiterea cererii, s-a creat premiza îmbogățirii fără justă cauză a unei persoane total străină de proprietățile familiei sale, proprietăți dovedite cu acte și care pot fi confirmate și de martori neutri, care cunosc atât pe cei care au fost proprietarii terenului ce se cere a fi uzucapat cât și faptul cum s-a transmis proprietatea între deținătorii de drept.
În acest sens, pornind de la ultima înscriere, recurentul arată că poate dovedi instanței că în anul 1920 terenul era înscris pe numele lui F. J. și rudele sale, dar care aceștia, prin acte sub semnătură privată și înțelegeri verbale, l-au predat familiei B. a înaintașilor săi.
Recurentul arată că familia Korbuly I. a apărut în acest proces deoarece între anii 1947-1960 împreună cu familia B. din care face parte și el, a folosit și ea o . era măsurată (tatăl lui Korbuly I. și cu tatăl recurentului fiind frați). După anii 1960 Korbuly I. s-a mutat din localitate și a vândut partea sa de terenuri inclusiv terenul cu vegetație forestieră către părinții săi, motiv pentru care ulterior apare în înregistrările de la Primăria F. – registrul agricol și harta cadastrală - iar mai târziu, după decesul tatălui său, în certificatul său de moștenitor, el fiind singurul moștenitor.
Astfel că în anul 2002 Korbuly I. nu mai avea ce vinde pentru că deja existau acte care arătau cu certitudine acest lucru, și ca urmare actul de vânzare-cumpărare încheiat cu B. G. A. era unul fără nici o valoare juridică – nul de drept – pentru că nu putea să vândă ceva ce nu avea.
De remarcat faptul că intimatul a profitat de faptul că nici unul dintre actele întocmite de către cei între care s-a transmis proprietatea nu au fost autentificate și nici intabulate în cartea funciară, singura posibilitate de a dovedi că tatăl său era proprietarul acestor terenuri a rămas confirmarea cu vecinii terenului, care pot arăta că începând cu anii când Korbuly I. a părăsit localitatea și și-a înstrăinat partea de avere, vecini care pot arăta cu certitudine cum că familia sa, respetiv tatăl său B. M. și recurentul, au folosit neîntrerupt și sub nume de proprietar aceste terenuri încă din anii 1960 și până în prezent, iar intimatul nu a făcut altceva decât sustragă lemne de pe acest teren fără a-l avea vreodată în posesie.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul de recurs (f.15-16), intimatul B. G. A. solicită respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Intimatul susține că nu a declarat recurs împotriva sentinței atacate și prin urmare are calitate de intimat și nu de recurent cum greșit apare pe citația primită, invocând totodată excepția netimbrării recursului de către recurent.
În continuare arată că, recursul este nefondat întrucât instanța de fond în mod legal și temeinic a anulat cererea de intervenție formulată de recurentul B. I. ca fiind netimbrată.
Conform art. 20 din Legea nr.146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar neîndeplinirea acestei obligații de plată până la termenul stabilit de instanță, se sancționează cu anularea cererii ca netimbrată. Astfel, sancțiunea anulării cererii ca netimbrată intervine în cazul în care cel care a fost obligat la plată nu se conformează în termenul legal prevăzut pentru achitarea acestei taxe.
În speța de față, astfel cum a reținut și instanța de fond, numitul B. I. nu a achitat taxa de timbru anticipat, odată cu înregistrarea cererii și nici ulterior acestei date, după ce în prealabil au fost acordate patru termene consecutiv.
Deși i s-a pus în vedere acest lucru, recurentul nu a achitat taxa nici la termenul din 29 mai 2012, după patru termene acordate în cauză, astfel consideră că soluția instanței de fond este întemeiată, corect făcându-se aplicarea prev. art.20 alin.3 din Legea 146/1997 și a art.9 alin.2 din OG nr.32/1995, dispunând anularea cererii de intervenție pentru netimbrare.
Achitarea taxei de timbru de către recurent după pronunțarea sentinței consideră că nu are nici o relevanță în cauză, întrucât este vorba despre o obligație legală care nu a fost respectată la termen, iar îndeplinirea ulterioară a acestei obligații de plată nu acoperă omisiunea constatată, astfel apreciază că soluția instanței de fond este perfect legală și temeinică din toate punctele de vedere.
În drept sunt invocate dispozițiile art.115, art. 274 din codul de procedură civilă și Legea nr. 146/1997.
Examinând sentința recurată, sub aspectul motivelor invocate, precum și potrivit art. 304/1 Cod pr.civ. tribunalul reține următoarele:
Prima instanță, a anulat ca netimbrată cererea de intervenție, după cea fost respinsă cererea de acordare a ajutorului public judiciar. Recurentul a susținut că a solicitat acordarea unui răgaz necesar pentru a se împrumuta și a achita timbrajul, dar această împrejurare nu rezultă din nici un act.
Pe de altă parte este de reținut că ulterior pronunțării hotărârii și înainte de a formula recursul, la data de 16 Iulie 2012, a achitat cu titlu de taxă de timbru suma de 4.000 lei.
Tribunalul are în vedere principiul proporționalității potrivit căruia mijloacele folosite de autorități trebuie să fie proporționale cu scopul lor, cu obiectivul legitim urmărit prin instituirea normelor și să corespundă importanței scopului urmărit.
Rezultă din acest principiu aplicat speței de față că s-ar impune o sarcină disproporționată recurentului dacă i s-ar respinge recursul, în condițiile în care totuși a achitat o taxă mare, având în vedere și întinderea terenului pretins a fi uzucapat, precum și lipsirea lui, de posibilitatea dovedirii existenței sau nu a vreunui drept cu privire la imobil.
Clarificarea dreptului de proprietate al părților se impune în speță și pentru faptul că înscrisul sub semnătura privata intitulat "Contract de vânzare cumpărare" nu transmite proprietatea, ci creează drepturi si obligatii specifice unui antecontract de vânzare-cumpărare. Înscrisul nu se refera la nr. topo al parcelei sau la numărul cărții funciare.
De asemenea se impune ca în rejudecare să fie solicitate informații cu privire la situația juridică a terenului, în sensul dacă în privința acestuia este sau nu incidentă legislația specială cu privire la constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate. Cunoscut fiind faptul că, uzucapiunea este un mod de dobândire a drepturilor reale principale prin posesia bunurilor care formează obiectul lor în toată perioada prevăzută de lege.
Pentru a avea acest efect achizitiv de proprietate, însă, este necesar ca uzucapiunea să privească imobile aflate în circuitul civil.
În raport de cele ce preced, urmează să fie admis recursul formulat de recurentul B. I. împotriva Sentinței civile nr. 2105 din data de 5 Iunie 2012, pronunțată de Judecătoria Miercurea C., pe care în baza art. 312 pct.5 Cod pr.civ. o va casa și se va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul B. I. împotriva Sentinței civile nr. 2105 din data de 5 Iunie 2012, pronunțată de Judecătoria Miercurea C., pe care în baza art. 312 pct.5 Cod pr.civ. o casează și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 16 Ianuarie 2013.
Președinte Judecător Judecător
Banyai E. B. R. J. Steluța E. U.
Grefier
M. E.
Red. B. E.
Primit: 29.01.2013
Tehnored.id./29.01.2013
Ex. 2 / E.M.V.
Jud. fond: B. B.-E.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 2877/2013.... | Fond funciar. Decizia nr. 235/2013. Tribunalul HARGHITA → |
|---|
