Acţiune în constatare. Hotărâre din 11-10-2013, Tribunalul HUNEDOARA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 11-10-2013 în dosarul nr. 3931/243/2012
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIACIVILĂ NR. 789/R/2013
Ședința publică din data de 11 octombrie 2013
Instanța constituită din:
Președinte: - R. I. - vicepreședinte Tribunal
- I. M. - judecător
- B. P. - judecător
- Ș. R. - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului introdus de către pârâtul H. A. împotriva sentinței civile nr. 364/2013, pronunțată de Judecătoria Hunedoara în dosarul civil nr._ (judecător fond P. M.).
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns reprezentanta intimatului-reclamant F. R. R., avocat Ș. I. R., lipsind părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, după care:
Reprezentanta intimatului-reclamant a învederat instanței că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Instanța aluat act de faptul că a fost admisă cererea de acordare a ajutorului public judiciar formulată de către recurentul-pârât H. A. și, constatând cauza în stare de judecată, a acordat cuvântul cu privire la recurs.
Reprezentanta intimatului-reclamant a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea, ca legală și temeinică, a sentinței instanței de fond; cu cheltuieli de judecată, sens în care a depus la dosar chitanțe de plată a onorariului de avocat. A arătat că la data de 18.07.2009 intimatul-reclamant a înstrăinat autoturismul către pârâtul H. A., acesta înstrăinându-l ulterior, însă acest aspect nu are relevanță, întrucât primul dobânditor avea obligația de a transcrie dreptul de proprietate, pentru respectarea siguranței circuitului civil. Pentru aceste considerente4, a solicitat respingerea recursului.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 364/2012, Judecătoria Hunedoara a admis în parte acțiunea formulată si precizata de reclamantul F. R. R. în contradictoriu cu pârâții H. A., Instituția P. Hunedoara -SPCRPCIV și Instituția P. A. -SPCRPCIV și, pe cale de consecință, a obligat pârâtul, persoană fizică, să solicite autorităților competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate a autoturismului marca Mercedes Benz, . WDB2200261A214361, ._, cu nr. de înmatriculare_, în caz contrar, dispunând efectuarea operațiunii respective de către reclamant, pe cheltuiala acestuia.
De asemenea, a obligat per același pârât H. A., să achite reclamantului suma de 2.166 lei reprezentând contravaloarea impozitului achitat, aferent perioadei 08.09._10, pentru autoturismul respectiv, precum și a sumei de 1043 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
A respins în rest acțiunea, ca nefondată, precum și cererea de chemare în garanție formulata de pârâtul H. A. împotriva chematei în garanție B. M., în contradictoriu cu Instituția P. Timis –SPCRPCIV.
În fine, în baza art. 19 din OUG 51/2008, instanța de fond a luat act de faptul că suma de 1064 lei, reprezentând ajutor public judiciar, încuviințat pârâtului, urmează a rămâne în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, a reținut culpa pârâtului H. A. prin aceea că, având calitate de cumpărător al autoturismului marca Mercedes Benz, . WDB2200261A214361, ._, cu nr. de înmatriculare_ - conform convenției încheiată cu reclamantul la data de 18.07.2009 - acesta avea obligația de a întreprinde demersurile necesare pentru efectuarea operațiunii de transcriere a dreptului său de proprietate asupra bunului respectiv, potrivit dispozițiilor art. 11 alin.4 din O.U.G. 195/2009, în sensul că trebuia să se adreseze cu o cerere însoțită de actele doveditoare autorității competente de la domiciliul său - respectiv Instituția P. Județului A. –Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări Vehicule-, urmând totodată a fi înregistrat pe rol fiscal ca plătitor de impozit pentru acest bun, începând cu prima zi a lunii următor, conform art. 264 alin.1-3 Cod fiscal.
Instanța de fond a reținut că neexecutând această obligație legală, ce îi incumba, reclamantul a fost nevoit să achite el impozitul aferent perioadei 08.09._10, în sumă de 2166 lei, deși autoturismul nu se afla în posesia sa, consoderent pentru care a dispus restituirea acestei sume către reclamant, apreciind că s-a efectuat o plată nedatorată.
Sub aspectul cererii de chemare în garanție, instanța a dispus respingerea ei ca nefondată, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 1169 Cod civil, pârâtul neprezentând înscrisul doveditor însoțit de certificatul fiscal - care să ateste calitatea chematei în garanție de dobânditoare legală a autovehiculului în cauză, conform art. 264 Cod fiscal.
Împotriva sentinței, pârâtul H. A., a declarat recurs în termen legal, motivat, solicitând casarea hotărârii și, în rejudecare, admiterea în parte a acțiunii reclamantului și admiterea cererea cererii sale de chemare în garanție, în sensul de a fi obligată chemata în garanție B. M., să solicite autorităților competente – respectiv SPCRPCIA a județului T. - să transcrie dreptul său de proprietate asupra autoturismului marca Mercedes Benz, . WDB2200261A214361, ._, cu nr. de înmatriculare_, în caz contrar urmând a se dispune ca reclamantul să efectueze aceste operațiuni, pe cheltuiala acesteia.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul a arătat că a achiziționat autoturismul marca MERCEDES BENZ din piața de autovehicule din Cluj, de la numitul O. I. care, la rându-i, l-a achiziționat de la numitul H. A., care, de asemenea, l-a cumpărat de la reclamantul F. R. R., fără ca vreuna dintre aceste tranzacții să fi fost înregistrată .
A susținut că la încheierea tranzacției a achitat prețul și impozitul aferent perioadei 18.07.2009 – 05.09.2009, în sumă de 770 lei,în condițiile în care a deținut autoturismul respectiv pe perioada 18.07.2009 – 05.09.2009 (nici două luni), doar pentru ca, chemata în garanție B. M., care a achiziționat autoturismul respectiv în schimbul unui autoturism marca AUDI, să poată efectua operațiunea de înmatriculare a acestuia.
În fine, recurentul a susținut că instanța de fond, în mod nejustificat a respins proba cu interogatoriul reclamantului și cu interogatoriul chematei în garanție, prin care tindea să dovedească existența tranzacției de înstrăinare a autoturismului în cauză și să solicite instanței să oblige pe chemata în garanție să depună contractul doveditor, în condițiile în care acesta nu se află în posesia lui.
Mai mult, recurentul a susținut că obligația stabilită în sarcina sa prin hotărârea atacată, nu poate fi executată, întrucât nu deține documentele autoturismului.
Cererea nu s-a motivat în drept.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, sub toate aspectele, în condițiile art. 304 1 Cod procedură civilă, acest tribunal apreciază recursul ca nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:
După cum corect a reținut instanța de fond, în calitate de cumpărător al autovehiculului Mercedes Benz, . WDB2200261A214361, ._, cu nr. de înmatriculare_, pârâtul H. A. avea obligația de a solicita Instituției P. Județului A. - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări Vehicule- înmatricularea acestuia pe numele său, precum și obligația de a achita impozitul aferent, în condițiile prev. de Codul fiscal în vigoare.
Or, pârâtul nu și-a îndeplinit aceasstă obligație legală care ar fi condus, concomitent cu radierea dreptului de proprietate al reclamantului asupra autoturismului respectiv, astfel că instanța de fond, în mod just, a dispus obligarea acestuia de a întreprinde măsurile necesare pentru a intra în legalitate.
Cu privire la impozit, de asemenea se constastă că în condițiile în care pârâtul recurent a dobândit autovehiculul în cauză în iunie 2009, obligația de plată a impozitului pe acest bun îi incumba începând cu 1 august 2009, subzistând pe toată perioada în care autovehiculul se afla în proprietatea sa.
Deci, fiind dovedit că reclamantul a achitat, cu titlu de impozit, suma de 2.166 lei, deși această obligație era în sarcina dobânditorului autovehiculului în cauză, respectiv în sarcina pârâtului, în lipsa unor probe care să dovedească contrariul, instanța de fond în mod legal a dispus restituirea acestei sume.
În ce privește cererea de chemare în garanție, se apreciazîă că soluția instanței de fond, de respingere a ei este întrutotul legală și temeinică, nefiind dovedită existența vreunui raport obligațional, de garanție între el și persoana fizică B. M., precum nici alte dovezi care să ateste îndeplinirea condițiilor impuse de lege pentru convențiile de vânzare-cumpărare a unor atare bunuri mobile: respectiv înscrisul perfectat între vânzător și cumpărător și certificatul de atestare fiscală, prevăzut “ad validitatem” în condițiile art. 264 Cod fiscal.
Pe cale de consecință, raportat la cele ce preced, se apreciază soluția instanței de fond ca legală și temeinică, rezultată din interpretarea corectă, completă și conexă a probelor administrate și textelor de lege incidente în cauză, astfel că recursul pârâtului urmează a fi respins, ca nefondat.
Văzând că în cauză sunt dovedite cheltuieli de judecată în sumă de 700 lei, în această fază a procesului civil, instanța urmează a obliga pe recurentul-pârât să achite această sumă reclamantului-intimat, în condițiile art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de către pârâtul H. A. împotriva sentinței civile nr. 364/2013 pronunțată de Judecătoria Hunedoara, județul Hunedoara.
Obligă pe recurent la plata sumei de 700 lei - cheltuieli de judecată în recurs către intimatul F. R. R..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11.10.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
R. I. I. M. B. P.
GREFIER,
Ș. R.
IM/ȘR/2 ex.
28.01.2014
Jud. fond P. M.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 800/2013.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 204/2013. Tribunalul... → |
|---|
