Contestaţie la executare. Decizia nr. 798/2013. Tribunalul IALOMIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 798/2013 pronunțată de Tribunalul IALOMIŢA la data de 23-07-2013 în dosarul nr. 874/330/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IALOMIȚA - SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.798 R
Ședința publică din data de 23 iulie 2013
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE - D. C. – T.
JUDECĂTOR - M. L. I.
JUDECĂTOR - I. M.
GREFIER - T. E.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul – contestator I. M. V., în contradictoriu cu intimata – pârâtă R. B. ( ROMÂNIA) SA și intimatul – terț poprit I. P. SITUAȚII DE URGENȚĂ IALOMIȚA, împotriva sentinței civile nr.639/29.04.2013 a Judecătoriei Slobozia, având ca obiect contestație la executare - suspendare executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: recurentul – contestator, asistat de avocat M. A. – C. și intimata – pârâtă, reprezentată de avocat Susnea S., lipsind intimatul – terț poprit .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, care învederează cu privire la obiectul cauzei, stadiul procesual, procedura de citare și faptul că recursul nu este legal timbrat, aspect pus în vedere recurentului, prin citația emisă pentru termenul de azi, după care ;
Apărătorul recurentului – contestator depune la dosar chitanța ., nr.3644/23.07.2013, cu care face dovada timbrării cererii de recurs cu suma de 102 lei și un timbru judiciar de 0,5 lei.
Apărătorii părților prezente, pe rând, întrebați fiind, arată că nu mai au excepții, probe sau alte cereri noi de formulat în cauză .
Tribunalul ia act, apreciază cercetarea procesului încheiată și acordă cuvântul în dezbateri .
Avocat M. A. C., pentru recurentul – contestator, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și, în consecință, a se dispune modificarea în tot a sentinței civile nr.639 din 29 aprilie 2013, pronunțată de Judecătoria Slobozia, urmând a fi admisă contestația la executare și a fi anulate formele de executare silită efectuate, pentru următoarele considerente:
Între contestator și intimata-pârâtă s-a încheiat un contract de credit pentru emiterea și utilizarea cardului de credit la 27.12.2006, limita de credit maxim aprobată fiind de 2.500 lei. Somația de executare a fost însă emisă pentru o creanță nedatorată în sumă de 6.317,52 lei .
Aceasta fiind situația de fapt, nici un moment recurentul nu a contestat debitul de 2.500 lei ci doar diferența solicitată care e de două ori mai mare decât debitul și reprezintă dobândă și dobândă la dobândă, din punct de vedere legal neputând avea regimul unei creanțe certe.
Din extrasele de cont depuse la dosar reiese că suma datorată se compune din debit, dobândă și dobândă penalizatoare, deși acestea nu sunt prevăzute în contractul de credit încheiat între părți, astfel că opinează că practica băncii este abuzivă și de natură a crea un dezechilibru semnificativ pentru consumatori și ar încălca dispozițiile Legii nr.193/2000, care interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.
In esență această situație îmbracă caracterul unei îmbogățiri fără justă cauză, sumele calculate peste limita de credit acordată contestatorului fiind nejustificate.
Mai mult decât atât, instanța de fond a dispus obligarea contestatorului la plata unui onorariu avocat în sumă de 3.000lei, care la un calcul simplu reprezintă jumătate din suma solicitată, ceea ce, în opinia sa este foarte mult și nejustificat .
Nu solicită plata cheltuielilor de judecată .
Avocat Susnea S., pentru intimata-pârâtă, solicită respingerea recursului ca vădit nefundat, cu menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate, sens în care depune concluzii scrise detaliate, pe care le reiterează pe scurt.
Nu pot fi reținute apărările recurentului – contestator conform cărora a fost calculată dobânda folosind o rată proprie de referință, întrucât contestatorul în speță, prin contractul de credit raportat la Anexa 1, a fost de acord cu dobânda anuală reținută la sold debitor în cuantum de 28%.
În dosarul de executare se arată clar, aspect reținut și de instanța de fond, că debitul de 6.317,52 lei este format din limita de credit integral retrasă și restantă în sumă de 3.545,17 lei și restul este dobânda restantă .
Recurentul – contestator depășea frecvent limita de credit, unitatea bancară, pentru sumele retrase calculând așa cum s-a specificat o dobândă penalizatoare, care a fost de altfel stipulată în contract și nu reprezintă nicidecum o dobândă la dobândă ci doar dobânda calculată pentru sumele ce au depășit termenul și pentru care nu a fost calculată anterior vreo dobândă, nici un moment neprocedându-se la modificarea ratei dobânzii, iar comisionul pentru depășirea plafonului de credit fiind în sumă fixă (fiind precizat în Anexa1 a contractului de credit încheiat).
Nu poate fi reținută apărarea recurentului – contestator că nu a avut cunoștință de aceste aspecte, acesta primind regulat extrase de cont, în baza cărora a efectuat plăți, contestația formulată fiind făcută cu rea-credință .
În ceea ce privește cheltuielile de judecată acordate de instanța de fond, apreciază că acestea sunt pe deplin fondate, fiind în mare parte cheltuieli de deplasare și, mai mult decât atât fiind mult diminuate față de cele solicitate si probate la dosar .
Cheltuielile de judecată efectuate în recurs urmează a le solicita pe cale separată .
Apărătorul recurentului – contestator, în replică, arată că în cererea de executare silită depusă inițial se preciza că debitul este de 2.500 lei, diferența până la 6.317,52 lei reprezentând dobânzi.
Instanța, considerându-se lămurită, în baza art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține recursul spre soluționare .
După deliberare,
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 639 din data de 29.04.2013 pronunțată de Judecătoria Urziceni, s-a respins contestația la executare formulata de contestatorul I. V. M. cu domiciliul în ., jud. Ialomița, in contradictoriu cu intimata R. B. (ROMÂNIA) SA, cu sediul în București, . Lakeview, nr.301-311, sector 2 și terțul poprit I. P. SITUAȚII DE URGENȚĂ IALOMIȚA, cu sediul în Slobozia, ., județul Ialomița.
S-a respins cererea de suspendare a executării silite ca neîntemeiată, iar contestatorul a fost obligat să plătească intimatei R. B. SA suma de 3000 de lei reprezentând onorariu avocat redus potrivit art. 274 al. 3 C..
P. a pronunța această sentință instanța de fond a reținut la data de 27.12.2006 contestatorul I. V. M. a încheiat cu ABN Amro Banking România SA, actuala R. B. SA un contract de credit pentru emiterea și utilizarea cardului nr._, cu o limită de credit de 2500 lei.
Deoarece nu s-a respectat obligația de rambursare a creditului contractat, iar contestatorul a înregistrat restanțe în achitarea sumei minime datorate, intimata R. B. SA a început executarea silită împotriva acestuia pentru recuperarea unei creanțe în cuantum de 6317,52 lei, reprezentând limita de credit integral retrasă și restantă în sumă de 2500 de lei și dobânda restantă în sumă de 3817,52 lei. Intimata a solicitat prin cererea de executare silită actualizarea debitului la data plății efective, pe baza dobânzilor, a penalităților și a costurilor acumulate până la recuperarea integrală a debitului.
Împotriva contestatorului s-a încuviințat executarea silită prin încheierea de cameră de consiliu din data de 02.07.2012 pronunțată de către Judecătoria Urziceni în dosarul nr._ în conformitate cu dispozițiile titlului executoriu reprezentat de contractul de credit mai sus arătat. Executarea silită pornită împotriva contestatorului face obiectului dosarului de executare nr. 1366/2012 al B. Ulman B..
Prin procesul verbal din 11.06.2012 al B. s-a stabilit onorariul executorului judecătoresc la cuantumul de 631 de lei +TVA, iar prin procesul verbal din 19.12.2012 s-au stabilit cheltuieli de executare în cuantum de 236,22 lei. executorul a solicitat poprirea conturilor și veniturilor contestatorului pentru recuperarea creanței de 6317,52 lei precum și 782,44 lei ( TVA inclus) onorariu executor și 236,22 lei ( TVA inclus) cheltuieli de executare, în total 7336,18 lei.
Prin adresa nr._ din 28.12.2012 emisă de către intimatul I. pentru Situații de Urgență Ialomița i se comunică creditoarei că începând cu luna ianuarie 2013 se înființează poprire pe veniturile salariale ale contestatorului.
Prin adresa din 19.12.2012 contestatorul a fost înștiințat despre poprire comunicându-i-se totodată contractul de credit, procesul verbal de onorariu al executorului, procesul verbal de cheltuieli de executare până la data de 19.12.2012 și încheierea de încuviințare a executării silite.
Nu au fost reținute apărările contestatorului conform cărora intimata a calculat dobânda folosind o rată proprie de referință deoarece potrivit art. 5.1 din contractul de credit raportat la Anexa 1, contestatorul a fost de acord cu o dobândă anuală reținută la sold debitor în cuantum de 28%.
În dosarul de executare se arată că debitul în cuantum de 6317,52 lei este format din limita de credit integral retrasă și restantă în sumă de 2500 de lei și dobânda restantă în sumă de 3817,52 lei, astfel că nu pot fi reținute susținerile contestatorului conform cărora executorul nu a menționat modalitatea de calcul a debitului.
Intimata creditoare i-a adus la cunoștință contestatorului prin numeroase notificări cuantumul sumei datorate precum și modalitatea de compunere așa cum rezultă din înscrisurile depuse în cauză, neputând fi reținută apărarea contestatorului că nu a fost informat de către bancă asupra sumelor datorate. Onorariul executorului a fost în mod legal stabilit la cuantumul de 10% din debitul urmărit la care s-a adăugat TVA.
Față de legalitatea și temeinicia executării silite, instanța a respins contestația ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite, instanța a reținut că potrivit art. 403 al. 1 C.p.c. poate suspenda executarea până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanță, în afară de cazul în care legea dispune altfel.
Contestatorul a depus cauțiunea fixată de instanță, dovada aflându-se în dosarul de suspendare provizorie. Deoarece poprirea a fost în mod legal înființată, iar executarea silită s-a derulat în mod legal și temeinic, contestatorul nefiind prejudiciat prin continuarea executării, instanța a apreciat că nu se impune suspendarea executării silite respingînd această cerere ca netemeinică.
Față de soluția pronunțată instanța a obligat contestatorul să plătească intimatei R. B. SA suma de 3000 de lei reprezentând onorariul de avocat redus potrivit art. 274 al. 3 C.p.c. apreciind că onorariul de 6562,97 lei este nepotrivit de mare față de valoarea debitului contestat și munca îndeplinită de avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul-contestator I. V. M..
În motivarea recursului acesta arată că deși obiectul contractului încheiat cu R. B. a constatat în acordarea de către aceasta a unei limite de credit de 2500 lei, totuși somația de executare a fost emisă pentru o creanță nedatorată în sumă de 6317,52 lei. Raporturile contractuale dintre părți intră sub incidența Legii 193/2000 care interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii. Potrivit art. 5.1-5.7 din contract, consumatorul trebuie să fie informat în scris sau prin intermediul unui extras de cont despre orice modificare survenită pe durata contractului de credit asupra tuturor costurilor intervenite ulterior semnării contractului, ceea ce nu s-a întâmplat.
Mai arată că dobânda penalizatoare aplicabilă nu era menționată în contract, în realitate această clauză „consimțită” de împrumutat se referă la plata unei dobânzi penalizatoare datorată în situația în care debitorul nu-și îndeplinește obligațiile de plată. Acest procedeu, denumit în doctrina juridică anatocism a fost interzis prin Legea 313/1879, băncile profitând de cadrul legislativ permisiv și stabilind o rată a dobânzii penalizatoare care depășește, de regulă, rata dobânzii stabilite pentru rambursarea capitalului. Aceste dobânzi apar ca fiind abuzive atunci când sumele plătite sunt disproporționat de mari, ceea ce s-a întâmplat în prezenta cauză unde se pretinde o sumă de 3 ori mai mare decât suma acordată prin încheierea contractului de credit.
Potrivit art. 9 din contract, banca va putea modifica lista cu tarife și comisioane notificând titularul despre schimbările intervenite, ceea ce nu s-a întâmplat în prezenta cauză, situație care îmbracă caracterul unei îmbogățiri fără justă cauză, sumele calculate peste limita de credit acordată fiind nejustificate. În realitate, înștiințarea se face doar prin afișare la sediul băncii și nu printr-o notificare directă a consumatorului, astfel că consumatorul nu poate verifica dacă dobânda, taxele, comisioanele sunt corect percepute. Recurentul mai arată că nu a primit niciodată un extras de cont din partea intimatei, apreciind că executarea silită se desfășoară pentru o creanță care nu este certă.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată încuviințate de prima instanță, apreciază că acestea sunt nepotrivit de mari față de valoarea pricinii, reprezentând jumătate din pretențiile solicitate de către bancă și față de munca îndeplinită de avocat, cauza având doar două termene de judecată.
În dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri.
În drept, art. 299 și urm. C..
Intimații nu au formulat întâmpinare în cauză.
Tribunalul, examinând sentința atacată cu recurs, în raport de criticile formulate, actele și lucrările dosarului, dispozițiile legale incidente, precum și dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă, constată că recursul este neîntemeiat și urmează a-l respinge pentru următoarele considerente:
Recurentul a încheiat cu intimata R. B. SA contractul de credit pentru emiterea și utilizarea cardului de credit nr._/27.12.2006 acordându-i-se o limită de credit în sumă de 2500 lei. În capitolul 5 din contract intitulat „Taxe și comisioane. Dobânzi” se menționează la art. 5.1 că banca va percepe taxele și comisioanele aferente emiterii și/sau utilizării cardului astfel cum sunt acestea specificate în Lista de Tarife și comisioane pentru carduri de credit pusă la dispoziția deținătorului de card la semnarea contractului, fiind anexa 1 la acesta. De asemenea, la art. 5,6 se arată că pentru utilizarea oricărei sume din linia de credit pusă la dispoziție de bancă, titularul cardului va plăti dobânda stabilită de bancă prin Lista de Tarife și comisioane pentru carduri de credit. Tot la art. 5.6 se prevede că pentru sumele restante și depășirile accidentale ale limitei de credit, titularul contului de card se obligă să plătească băncii dobânda penalizatoare în cuantumul specificat în Lista de Tarife și comisioane pentru carduri de credit. Art. 5.7 specifică faptul că dobânda anuală efectivă (D.) este calculată conform prevederilor legale și este evidențiată în de Tarife și comisioane pentru carduri de credit. La fila 36 din dosarul de fond de la Judecătoria Slobozia se regăsește această anexă 1 la contract în care se menționează nivelul tuturor taxelor, comisioanelor și dobânzilor practicate de bancă pentru emiterea și utilizarea cardului emis recurentului.
Susținerile recurentului conform cărora dobânda penalizatoare nu era menționată în contract, precum și cele potrivit cărora nu a avut cunoștință de dobânzile și comisioanele practicate de bancă nu pot fi primite întrucât sunt contrazise de dispozițiile din art. 13.2 din contractul semnat de recurent potrivit cărora „deținătorul de card confirmă prin prezenta că a primit, citit și înțeles prezentul contract precum și documentele menționate mai sus emise de bancă și că este de acord cu prevederile conținute în acestea în conformitate cu Legea 193/2000, Banca și deținătorul cardului declară că toate clauzele conținute în acest contract reprezintă voința părților, fiind înțelese din punct de vedere al implicațiilor și că, contractul, în această formă și conținut, reprezintă rezultatul unor negocieri libere”.
Mai susține recurentul că banca nu l-a notificat cu privire la modificările cu privire la costurile și comisioanele intervenite ulterior semnării contractului, susțineri contrazise de extrasele de cont depuse la dosarul de fond de la Judecătoria Urziceni (filele 7-79) pentru perioada februarie 2007-februarie 2013 în care sunt cuprinse toate taxele, comisioanele și dobânzile datoare de recurent băncii pentru utilizarea limitei de credit acordată, calculate potrivit contractului semnat de recurent. De asemenea, începând cu anul 2008, recurentul a început să depășească limita de creditare, aspect adus acestuia la cunoștință de către intimata R. B. prin intermediul notificărilor trimise acestuia aflate la dosar (filele 45-61 din dosarul Judecătoriei Slobozia). Ultima notificare a fost emisă la data de 07.07.2010 prin care i se aducea la cunoștință recurentului că a fost anulat cardul de credit și că trebuie să achite suma restantă în valoare de 3545,17 lei.
La această sumă restantă, banca a continuat să calculeze dobânzi potrivit prevederilor contractului semnat cu recurentul în temeiul prevederilor legale în materie, dobândă anuală reținută la soldul debitor în cuantum de 28%, astfel că la momentul sesizării executorului judecătoresc, suma restantă de plată era în valoare de 6317,52 lei compusă din 2500 lei reprezentând limită de credit integral retrasă și 3817,52 lei dobândă restantă.
Nu poate fi vorba în cauză despre clauze abuzive sau despre o îmbogățire fără justă cauză atâta timp cât sumele calculate de intimata R. B. au avut la bază prevederi contractuale asumate de recurent, calculându-se dobândă la suma restantă și nu dobândă la dobândă, însă suma restantă fiind mare, iar perioada de timp scursă de la data neîndeplinirii de către recurent a obligației de plată fiind îndelungată, este normal ca suma rezultată să fie într-un cuantum ridicat.
Prin urmare, suma pentru care s-a început executarea silită este datorată de recurent, la aceasta adăugându-se și cheltuielile de executare și onorariul executorului judecătoresc. Recurentului i-a fost adus la cunoștință de către executorul judecătoresc prin intermediul adresei din data de 19.12.2012, primită personal de recurent la data de 27.12.2012 (fila 120) cuantumul sumei pentru care se solicită înființarea popririi.
În ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată, în mod corect prima instanță a redus cuantumul acestora la suma de 3000 de lei în temeiul art. 274 al. 3 C.. Suma de 3000 de lei la care a fost obligat recurentul contestator este apreciată de tribunal ca fiind corespunzătoare gradului de complexitate a cauzei având în vedere că au fost 3 termene de judecată care au presupus și deplasări între București și Slobozia.
Față de cele reținute mai sus, tribunalul urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de I. V. M. împotriva sentinței civile nr. 639/29.04.2013 a Judecătoriei Slobozia.
Văzând și prevederile art. 377 pct.2 Cod procedură civilă.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 312 (1) Cod procedură civilă respinge ca nefondat recursul declarat de I. V. M. cu domiciliul în ., jud. Ialomița împotriva sentinței civile nr. 639/29.04.2013 a Judecătoriei Slobozia.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23.07.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
D. C. T. M. L. I. I. M. T. E.
Red/Tehnored.I.M.2 ex./ 24.07.2013
| ← Validare poprire. Decizia nr. 799/2013. Tribunalul IALOMIŢA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 940/2013. Tribunalul... → |
|---|
