Obligaţie de a face. Decizia nr. 1141/2013. Tribunalul IALOMIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1141/2013 pronunțată de Tribunalul IALOMIŢA la data de 31-10-2013 în dosarul nr. 2129/98/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IALOMIȚA - SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1141/R
Ședința publică de la 31 Octombrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: L. I. M.
JUDECĂTOR: R. M. I.
JUDECĂTOR: M. B.
GREFIER: M. I.
Pe rol soluționarea recursurilor civile declarate de recurenta-pârâtă AGENȚIA D. STATULUI BUCUREȘTI, cu sediul în mun. București, .. 43, sector 1 și recurenta-intervenientă S.C. A & S INTERNAȚIONAL 2000 S.R.L., cu sediul în mun. București, .. 333, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 1896/17.07.2013 pronunțată de Judecătoria Slobozia în dosarul acesteia nr._ *, în contradictoriu cu intimații-reclamanți G. M. T. și G. Ș. F., ambii cu domiciliul ales la Cb. Av. „O. Rucsandra”, cu sediul în mun. Slobozia, .. 33, .. A, ., jud. Ialomița și intimatele-pârâte C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR IALOMIȚA, cu sediul în mun. Slobozia, Piața Revoluției, nr. 1, jud. Ialomița, C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR STELNICA, jud. Ialomița și C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR SCÎNTEIA, jud. Ialomița, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru intimații-reclamanți, lipsă, avocat O. E. Rucsandra din Baroul Ialomița, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că pricina este la prim termen în recurs, că recurenta-intervenientă a transmis prin fax precizări, iar intimata-pârâtă C.J.S.D.P.T. Ialomița a înaintat la dosar, prin Serviciul registratură, întâmpinare prin care a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă; de asemenea, recurentele au solicitat prin cererile de recurs și judecarea cauzei în lipsă, după care;
Apărătorul intimaților-reclamanți G. Ș.-F. și G. M.-T. depune împuternicirea avocațială încheiată în baza contractului de asistență juridică nr. 11/11.03.2011 și întâmpinare. Întrebat fiind, arată că nu mai are alte cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat.
Tribunalul ia act și, considerându-se lămurit, constată cercetarea judecătorească încheiată, cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în combaterea motivelor de recurs.
Avocat O. Rucsandra, pentru intimații-reclamanți, solicită respingerea recursurilor ca nefondate pentru motivele prezentate pe larg în întâmpinarea depusă la dosar; fără plata cheltuielilor de judecată.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza rămâne în pronunțare.
După deliberare,
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față:
Din actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1896 din data de 17.07.2013 pronunțată de Judecătoria Slobozia în dosarul nr._ *, s-a admis cererea formulată de reclamanții G. Ș. F. și G. M. T., ambii cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat O. Rucsandra, în mun. Slobozia, .. I 10, ., ., în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA D. STATULUI, cu sediul în București, .. 43, sector 1 și intervenientele C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR IALOMIȚA, cu sediul in Slobozia, Piața Revoluției nr. 1, jud. Ialomița, C. L. PENTRU STABILIREA DREPTURILOR DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR STELNICA, cu sediul în ., C. L. PENTRU STABILIREA DREPTURILOR DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR SCÂNTEIA, cu sediul în . și intervenienta în interesul pârâtei ADS - S.C. A&S INTERNATIONAL 2000 S.R.L., cu sediul în București, .. 333, sector 6.
A obligat pârâta Agenția D. Statului să încheie protocolul de predare - primire cu C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Ialomița pentru suprafața de 6,00 ha teren arabil la care sunt îndreptățiți reclamanții, conform hotărârii nr. 15/I/17.08.2000 a Comisiei Județene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Ialomița.
De asemenea, a respins cererea de intervenție în interesul pârâtei ADS formulată de intervenienta . 2000 SRL, ca neîntemeiată.
A obligat pârâta Agenția D. Statului către reclamant la cheltuieli de judecată în cuantum de 900 lei, onorariu de avocat.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că prin Hotărârea nr. 15/I/17.08.2000 a Comisiei Județene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Ialomița, reclamantului G. Ș. - F. și defunctei G. R., de cuius al reclamantului G. M. T., li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 6,00 ha teren în extravilanul ., moștenite de la defunctul G. V., însă, întrucât la nivelul comunei nu mai exista teren disponibil, potrivit Hotărârii nr. 222/05.07.2006 a Comisiei Județene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Ialomița s-a dispus să fie pus în posesie pe raza administrativ - teritorială a . care se află în domeniul privat al statului.
Față de aceste dispoziții, C. Județeană a solicitat pârâtei ADS să pună la dispoziția Comisiei Locale Stelnica terenul în suprafață de 8495,0425 ha, făcând mențiunea totodată pentru pârâtă că parte din terenuri au avut proprietari.
Pârâta ADS a returnat documentația întocmită de C. Județeană Ialomița, prin adresa nr. 31.626/30.03.2007, cu mențiunea că suprafața solicitată se află amplasată în incinta îndiguită și desecată B. de Jos comp. I + II și intră sub incidența art. 221 din Legea nr. 1/2000, fiind exceptată de la retrocedare.
În acest scop, a arătat că, prin sentința civilă nr. 2400/09.10.2007, pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a VIII - a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, având ca obiect obligația de a face, s-a respins acțiunea formulată de Prefectul Județului Ialomița în contradictoriu cu pârâta Agenția D. Statului, prin care se solicita obligarea pârâtei să întocmească și să semneze protocoalele de predare a terenurilor solicitate de C. Județeană de aplicare a fondului funciar de pe raza comunei Stelnica, județul Ialomița, precum și acțiunea formulată de intervenienta .. Se mai reține că această sentință a rămas definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului.
De asemenea, a mai reținut că prin sentința civilă nr. 3062/27.02.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, s-a constatat caracterul neretrocedabil al suprafeței de 8546,21 ha, teren aflat în incinta îndiguita B. din raza comunei Stelnica.
În ceea ce privește procedura invocată de către pârâtă și faptul că aceasta poate pune la dispoziția comisiilor locale terenuri pentru punerea în posesie numai la cererea comisiilor județene, situație față de care cererea reclamanților apare ca inadmisibilă, instanța a apreciat că aceasta contravine legislației CEDO și, în special, art. 6 și art. 1 din Protocolul adițional la Convenție.
Astfel, potrivit art. 6 din Convenție, orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil... de către un tribunal independent și imparțial ... care va hotărî ... asupra drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil.
Iar articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, prevede că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Instanța a considerat că esențial în dezlegarea pricinii este faptul că reclamanții au un bun în sensul art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ratificată de România prin Legea 30/1994; în acest sens, conform jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, noțiunea de "bun" include atât drepturile reale, cât și drepturile de creanță și speranța legitimă în realizarea unor astfel de drepturi.
Ori, potrivit art. 20 alin. 2 din Convenția României, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Reglementarea care are prioritate, în cauza de față, este cea conținută de Primul Protocol Adițional la Convenție, care garantează protecția proprietății. Această reglementare ce face, la rândul său, parte din dreptul intern, prevalează față de dispozițiile legale care, tind să lipsească de eficiență demersurile judiciare ale titularului unui "bun" în accepțiunea Convenției de a-și face respectate drepturile legitime asupra acelui bun.
Legea nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă prevede o procedură de transmitere a terenurilor ce fac obiectul reconstituirii în baza legilor fondului funciar la cererea comisiilor județene, de către ADS, după verificarea legalității documentației întocmite. Pasivitatea autorităților implicate în această procedură administrativă și tergiversarea acesteia nu pot fi însă opuse reclamantului, întrucât statul este obligat să se doteze cu mijloacele necesare și adecvate - în primul rând de ordin legislativ - pentru a respecta și garanta dreptul de proprietate.
Așa fiind, instanța a apreciat că reclamanții au dreptul să ceară finalizarea procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate funciară și obligarea autorităților competente să efectueze demersurile legale în acest sens.
Refuzul pârâtei ADS de a încheia protocoalele pentru predarea - preluarea terenurilor de pe raza comunei Stelnica, fără o motivare temeinică (cea prezentată în adresa de restituire a documentației fiind pur formală și în contradicție cu situația de fapt), reprezintă un refuz din partea autorităților statului de a pune în executare o hotărâre prin care li s-a reconstituit reclamanților dreptul de proprietate (cauza V. împotriva României). Ori, în atare situație, refuzul ADS apare ca o încălcare, o ingerință în dreptul la respectarea „bunului” reclamantelor, in sensul art. 1 din Protocolul 1 la Convenție.
În cauza V. contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că în conformitate cu jurisprudența sa, un reclamant nu poate invoca o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, decât în măsura în care deciziile contestate se referă la „bunurile” sale în sensul acestei dispoziții.
În același context, Curtea a hotărât că, atunci când principiul de restituire a proprietăților confiscate în mod abuziv a fost deja adoptat de către un stat, incertitudinea cu privire la punerea în practică a acestui principiu, indiferent dacă este de legislativă, administrativă sau legată de practicile aplicate de către autorități, este în măsură să genereze, atunci când persistă în timp și în absența unei reacții coerente și rapide a statului, o neîndeplinire din partea acestuia din urmă a obligației sale de a asigura beneficierea efectivă de dreptul de proprietate garantat de articolul 1 din Protocolul nr. 1 (hotărârea Broniowski citată anterior, pct. 151; P. împotriva României, nr._/00, pct. 92 și 112, 1 decembrie 2005).
Hotărârea de reconstituire a dreptului de proprietate a adus în beneficiul reclamanților o creanță suficient de bine stabilită pentru a fi exigibilă, dând naștere unui „bun” în sensul art. 1 din Protocolul 1 și nerestituirea terenului până în prezent, în absența oricărei despăgubiri, constituie o ingerință în dreptul reclamantului la respectarea bunurilor sale.
Neexecutarea acestei hotărâri este imputabilă exclusiv autorităților administrative competente și, în speță, Agenției D. Statului.
Instanța a apreciat că această ingerință nu poate fi justificată numai prin aplicarea art. 221 din Legea nr. 1/2000 în condițiile în care, din înscrisurile prezentate, rezultă că terenurile solicitate de comisia județeană au aparținut domeniului privat, iar, în prezent, acest teren este dat în exploatare agricolă unei societăți comerciale (intervenientul accesoriu din cauza), nefiind vorba de respectarea unor interese generale ale comunității și păstrarea unui echilibru just între cerințele interesului general al comunității și imperativele apărării dreptului la respectarea bunurilor reclamanților.
Este adevărat că statele dispun de o largă marjă de apreciere pentru a determina ceea ce este în interesul public, în special atunci când este vorba de adoptarea și de aplicarea măsurilor de reformă economică sau de justiție socială, însă, în cauză, pârâta ADS nu justifică în niciun fel interesul public și exceptarea terenurilor solicitate pentru restituire în măsura în care ele sunt folosite în prezent în interesul unor persoane juridice de drept privat, particular și în același scop agricol pentru care a fost reconstituit.
Față de cele expuse, neexistând nicio justificare pentru încălcarea dreptului de proprietate al reclamanților și a dreptului efectiv la instanță, instanța de fond a apreciat că cererea acestora este întemeiată și, în consecință, a admis-o.
A obligat ADS să încheie protocolul de predare - primire cu C. Județeană Pentru Stabilirea Dreptului De Proprietate Asupra Terenurilor Ialomița pentru suprafața de 6,00 ha teren arabil la care sunt îndreptățiți reclamanții.
Având în vedere că a admis cererea principală, apărarea terțului nefiind utilă, văzând și dispoz. art. 54 Cod proc. civ., pe cale de consecință, a respins cererea de intervenție în interesul pârâtei ADS formulată de intervenienta S.C. A&S INTERNATIONAL 2000 S.R.L., ca neîntemeiată.
În baza art. 247 Cod proc. civ., a obligat pârâta Agenția D. Statului, către reclamanți, la cheltuieli de judecată în cuantum de 900 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentințe, au formulat recurs, în termen legal, motivat, pârâta Agenția D. Statului și intervenienta în interesul ADS - S.C. A&S International 2000 S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În recursul său, recurenta Agenția D. Statului susține că în mod nelegal și netemeinic instanța de fond a admis acțiunea reclamanților, pronunțând o soluție lipsită de temei legal.
Apreciază că trebuia admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, în raport de prevederile speciale ale legilor privind fondul funciar, singura parte care putea solicita obligarea la predarea terenului arabil respectiv fiind C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Ialomița.
Pe fondul cauzei, recurenta arată că Hotărârea nr. 222/05.07.2006 a Comisiei Județene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Ialomița care a stat la baza stabilirii amplasamentului pe raza localităților Stelnica și Bordușani, a fost constatată nelegală, de către Curtea de Apel București, în dosarul nr._ *.
Suprafața de 6 ha teren solicitată este exceptată de la retrocedare, aflându-se sub incidența prevederilor art. 221 din Legea nr.1/2000.
În fine, recurenta susține că, în mod netemeinic și nelegal a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, întrucât nu s-a dovedit culpa sa procesuală.
Solicită, în principal, admiterea recursului, casarea sentinței recurate, cu trimitere spre rejudecare, iar, în subsidiar, modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
In drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 299 și următoarele Cod procedură civilă, art. 304 pct.7 și 3041 C. proc. civ.
În dovedirea cererii de recurs a depus înscrisuri.
Recurenta – intervenientă . 2000 SRL solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii recurate, în sensul respingerii cererii formulată de reclamanți și admiterea, pe fond, a cererii de intervenție în interesul pârâtei Agenția D. Statului.
Criticile recurentei se bazează pe faptul că, Hotărârea nr. 222/2006 a Comisiei Județene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Ialomița privind punerea in posesie a celor îndreptățiți pe suprafața de teren aflată în incinta îndiguita B. a fost considerată caducă de însuși emitentul actului administrativ, prin Hotărârea nr. 101/24.07.2013.
Se susține că, Hotărârea nr. 222/2006 nu mai produce efecte încă de la data de intrării in vigoare a Legii 165/2013 (20.05.2013), astfel încât, instanța de fond trebuia să respingă demersul juridic inițiat de reclamanți.
In drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 3041 C. proc. civ.
Prin cerere separată, formulată la data de 28.10.2013, recurenta-intervenientă a solicitat să se ia act că soluționarea cauzei este suspendată de drept, „până la întocmirea situației centralizatoare la nivel local”, conform art. 7 raportat la art. 4 din Legea nr. 165/2013.
În cauză, intimații - reclamanți G. Ș. F. și G. M. T. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de pârâta Agenția D. Statului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile atacate.
În esență, în legătură cu excepția lipsei calității procesuale active, reclamanții susțin că soluția instanței de fond este legală, fiind întemeiată pe dispozițiile art. 109 (1) și 111 C.proc.civ., precum și pe principiul accesului liber la justiție.
Pe fondul cauzei, se susține că dispozițiile art. 221 din Legea nr. 1/2000 nu sunt aplicabile în cauză, din probele administrate rezultând că suprafața de 8495 ha, situat în Balta Ialomiței, nu a aparținut statului anterior datei de 06.03.1945, ci unor persoane fizice, și nu a intrat în patrimoniul său după această dată în mod legitim.
In drept, întâmpinarea este întemeiată pe dispozițiile art. 115-118 C.proc.civ., Legii nr. 18/1991, Legii nr. 247/2005, H.G. nr. 890/2005, Legii nr. 268/2001, H.G. nr. 626/2001, art. 44 din Constituția României.
La data de 01.10.2013, C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Ialomița a formulat întâmpinare la recursul declarat de pârâta Agenția D. Statului, solicitând, pe această cale, respingerea ca nefondat, a recursului declarat.
Tribunalul, analizând sentința atacată, în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate, susținerile părților, precum și din oficiu, conform art. 3041 Cod procedură civilă, constată că recursurile declarate în cauză sunt fondate pentru următoarele argumente:
Prin acțiunea introductivă, reclamanții G. Ș. F. și G. M. T. au solicitat obligarea Agenției D. Statului să predea prin protocol suprafața de 6,00 ha teren, situat pe raza comunei Stelnica, în zona denumită Balta Ialomiței.
Cererea reclamanților se bazează pe Hotărârea nr. 222/05.07.2006 a Comisiei Județene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Ialomița prin care s-a validat amplasamentul pentru punerea în posesie a persoanelor îndreptățite, pe terenuri situate în raza teritorială a comunelor Stelnica și Bordușani, județul Ialomița.
Tribunalul reține că, prin Hotărârea nr. 101/24.07.2013, C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Ialomița, „ia act de caducitatea hotărârii nr. 222/2006” privind punerea în posesie a celor îndreptățiți pe suprafața de teren situată în incinta îndiguită B., actul administrativ devenind ineficace prin abrogarea explicită a temeiului juridic în baza căruia a fost adoptat.
În art. 2 al aceleiași hotărâri, se menționează faptul că „începând cu data de 29.06.2013, hotărârea nr. 222/05.07.2006 nu mai produce efecte juridice”.
Așadar, la data pronunțării sentinței civile ce formează obiectul recursurilor de față, Hotărârea nr. 222/05.07.2006 a Comisiei Județene Ialomița de fond funciar nu mai producea efecte juridice.
Nu în ultimul rând, tribunalul mai reține că, de la data promovării acțiunii de către reclamanți și până la data pronunțării sentinței civile ce formează obiectul recursului de față, a intrat în vigoare Legea nr. 165/2013, care instituie o nouă procedură administrativă pentru toate cererile nesoluționate în materia restituirii proprietăților.
Cum intimaților-reclamanți li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 6 ha de către C. locală Scânteia de fond funciar, punerea în posesie, nesoluționată încă, va fi realizată după procedura instituită de noua lege (Legea nr.165/2013).
Altfel spus, așa cum arată și recurenta – intervenientă S.C. A&S International 2000 S.R.L. nu se contestă dreptul de proprietate al reclamanților, ci doar posibilitatea de a fi puși în posesie pe o suprafață de teren din cadrul incintei îndiguite B..
În raport de considerentele mai sus expuse, tribunalul apreciază că nu se impune a se răspunde punctual motivelor de recurs formulate în cauză.
Sunt considerațiuni pentru care, în baza art. 312 alin. 2 și 3 Cod procedură civilă, va admite, ca fondate, recursurile declarate de recurenta-pârâtă AGENȚIA D. STATULUI BUCUREȘTI și recurenta-intervenientă S.C. A & S INTERNAȚIONAL 2000 S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 1896 din 17.07.2013 pronunțată de Judecătoria Slobozia, pe care o va modifica în tot în sensul că va respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanții G. Ș. F. și G. M. T. în contradictoriu cu Agenția D. Statului, C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Ialomița, C. L. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Stelnica și C. L. Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Scânteia.
În consecință, cererea de intervenție în interesul pârâtei Agenția D. Statului formulată de intervenienta S.C. A & S Internațional 2000 S.R.L., va fi admisă.
Totodată, cum pârâta Agenția D. Statului nu a căzut în pretenții, în raport de prevederile art. 274 alin.1 Cod procedură civilă, aceasta nu va fi obligată la cheltuieli de judecată către reclamanți.
Văzând și dispozițiile art.377 alin.2 pct.4 cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELELE LEGII
DECIDE
În baza art. 312 alin. 2 și 3 Cod procedură civilă, admite, ca fondate, recursurile declarate de recurenta-pârâtă AGENȚIA D. STATULUI BUCUREȘTI, cu sediul în mun. București, .. 43, sector 1 și recurenta-intervenientă S.C. A & S INTERNAȚIONAL 2000 S.R.L., cu sediul în mun. București, .. 333, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 1896 din 17.07.2013 pronunțată de Judecătoria Slobozia, pe care o modifică în tot în sensul că:
Respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanții G. Ș. F. și G. M. T. în contradictoriu cu AGENȚIA D. STATULUI, C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR IALOMIȚA, C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR STELNICA și C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR SCÂNTEIA.
Admite cererea de intervenție în interesul pârâtei Agenția D. Statului formulată de intervenienta S.C. A & S Internațional 2000 S.R.L.
Respinge cererea reclamanților de obligare a pârâtei Agenția D. Statului la cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 31.10.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
M. L. I. I. R. M. B. M. I. M.
Red.B.M.
Tehnored.D.A./2 ex./27.11.2013/Jud.fond. M. A. D.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1140/2013. Tribunalul IALOMIŢA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 440/2013. Tribunalul... → |
|---|
