Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Hotărâre din 07-02-2013, Tribunalul IALOMIŢA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul IALOMIŢA la data de 07-02-2013 în dosarul nr. 3750/312/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IALOMIȚA - SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.111 R
Ședința publică din data de 7 februarie 2013
Tribunalul constituit din:
Președinte – Z. I. G.
Judecător – M. L.
Judecător –I. R. M.
Grefier – B. C.
Pe rol judecarea recursului civil declarat de recurentul-pârât N. G. împotriva sentinței civile nr.2810/25.10.2012 pronunțată de Judecătoria Slobozia în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-reclamantă G. G. C., având ca obiect partaj bunuri comune- lichidarea regimului matrimonial.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care arată că recurentul a depus chitanța nr._/30.01.2013 conform căreia s-a achitat suma de 9,5 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în valoare de 0,5 lei iar intimata-reclamantă a depus întâmpinare.
Tribunalul ia act și față de actele și lucrările dosarului apreciază procedura probatorie închisă, cauza în stare de judecată și socotindu-se lămurită, în temeiul art.150 C.pr.civ. declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Cu privire la recursul civil de față:
Prin sentința civilă nr.2810 din 25.10.2012 pronunțată de Judecătoria Slobozia s-a admis în parte cererea formulata de reclamanta G. G. C. domiciliată în Ploiești . A, ..A, . județul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul N. G. domiciliat în Slobozia, ..S.2, ., ..
S-a constatat că reclamanta și pârâtul au dobândit împreună în timpul căsătoriei, în cote egale de câte ½ fiecare, imobilul situat în loc. Slobozia, .. S2, ., jud. Ialomița, având suprafață utilă de 77,46 m.p. și terenul aferent construcției în suprafață de 20.00 m.p., conform contractului de vânzare-cumpărare nr._ din 22.02.1994.
S-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere formulat de reclamantă cu privire la încuviințarea unui drept de retenție.
A fost omologat raportul de expertiză imobiliară întocmit de expert E. S. G. și s-a dispus ieșirea din indiviziune a părților cu privire la apartamentul mai sus indicat.
În baza dispozițiile art. 67310, alin. 4 C.proc.civ., i s-a atribuit pârâtului N. G. imobilul apartament situat în loc. Slobozia, .. S2, . și a fost obligat acesta să plătească reclamantei G. G. C. cu titlul de sultă, suma de 72.954 lei, în termen de 3 luni de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri .
S-a dispus comunicarea unei copii de pe hotărârea rămasă irevocabilă către Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară Ialomița.
În baza art. 502 din O.U.G. nr. 51/2008 a fost obligată reclamanta G. G. C. să plătească statului suma de 3.097,95 lei reprezentând taxă judiciară de timbru pentru care reclamanta a beneficiat de reducere prin încuviințarea ajutorului public judiciar.
În temeiul disp. art. 274 C.proc.civ., a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 3.602,95 reprezentând cheltuieli de judecată, din care 3.102,95 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar și 500 lei reprezentând onorariu expert, luându-se act că pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că părțile au fost căsătorite în perioada cuprinsă între anii 1981-2007, căsătoria fiind desfăcută prin divorț conform sentinței civile nr.2424/07.11.2007 pronunțata de Judecătoria Slobozia în dosarul nr._ .
Din contractul de vânzare cumpărare nr._ din 22.02.1994, încheiat de RAGCL Slobozia, rezultă că părțile au cumpărat împreună, cu un preț de 172.998 lei ROL, apartamentul situat în loc. Slobozia, .. S2, ., ., având suprafață utilă de 77,46 m.p. și terenul aferent construcției în suprafață de 20.00 m.p. .
În baza certificatului atașat la fila 62 din dosar, emis de O.C.P.I. Ialomița, instanța a reținut că pentru imobilul ce face obiectul partajului nu a fost deschisă carte funciară și nu au fost găsite înregistrări în Registrul de Transcripțiuni și Inscripțiuni, fiind notat la dispoziția instanței prezentul litigiu intervenit între părți .
Prin răspunsurile date la interogatoriul formulat de reclamantă (fila 125), pârâtul a recunoscut că o parte din bunurile evidențiate în cererea adresată instanței, au fost cumpărate împreună cu reclamanta în timpul căsătoriei și cu toate că a susținut că a cumpărat apartamentul ce se solicită a fi partajat cu contribuție proprie, nu a propus probe și nu a dovedit această susținere.
Raportându-se la dispozițiile art.30 și art.36 alin.1 din C. fam., în baza probatoriului administrat, instanța a constatat că reclamanta și pârâtul au dobândit împreună în timpul căsătoriei, în cote egale de câte ½ fiecare, imobilul situat în loc. Slobozia, .. S2, ., ., având suprafață utilă de 77,46 m.p. și terenul aferent construcției în suprafață de 20.00 m.p., conform contractului de vanzare-cumparare nr._ din 22.02.1994 .
Cu privire la partajarea bunurilor mobile, instanța a luat act că prin cererea atașată la fila 138 din dosar, reclamanta a precizat că renunță la bunurile mobile solicitate prin cererea inițială și solicită doar atribuirea unei canapele de colț din sufrageria imobilului supus partajării.
În ceea ce privește acest bun, instanța a constatat că, deși la interpelarea instanței pârâtul a recunoscut că există o canapea în apartament (încheiere fila 184), acesta nu a recunoscut că bunul respectiv face parte din masa bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei cu reclamanta și pentru că în cauză cea din urmă a renunțat la proba cu martori încuviințată pentru dovedirea masei bunurilor de partajat și a învederat că nu solicită expertiză pentru evaluarea bunurilor mobile, nu a depus înscrisuri doveditoare cu privire la această canapea de colț, iar din înscrisul aflat în copie la fila 10 rezultă că la data plecării din imobilul supus împărțelii reclamanta a luat o parte din bunurile mobile care făceau parte din masa partajabilă și a primit o sumă de bani, instanța nu a reținut în masa bunurilor de partajat acest bun mobil.
Față de art.728 cod civil potrivit căruia nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune, instanța a procedat în continuare, la partajarea imobilului, având în vedere criteriile stabilite de art.6735 alin.2 și art. 6739 Cod procedură civilă.
Pentru evaluarea și lotizarea bunului imobil s-a efectuat o expertiză tehnică imobiliară, față de care reclamanta a precizat că nu formulează obiecțiuni, iar paratul nu a exprimat un punct de vedere deși i s-a comunicat un exemplar.
În raport de înscrisurile aflate la dosar, solicitările părților, concluziile reținute mai sus si dispozițiile legale incidente, instanța a apreciat cererea reclamantei ca fiind întemeiată doar în parte.
A respins ca neîntemeiat capătul de cerere formulat de reclamantă cu privire la încuviințarea unui drept de retenție, întrucât acest drept se referă la situația în care creditorul unei obligații, ce se află în posesia unui bun proprietatea debitorului sau chiar un bun aflat în coproprietatea debitorului și a creditorului, solicită încuviințarea de a refuza predarea bunului până la data îndeplinirii obligației de plată de către debitor, ori în speță nu sunt îndeplinite aceste condiții întrucât reclamanta nu se află în posesia imobilului și nu locuiește în apartamentul supus partajării.
În baza disp. art. 67310, alin. 4 C.proc.civ., având în vedere faptul că după desfacerea căsătoriei pârâtul a locuit în imobilul supus partajării, iar reclamanta domiciliază în mun. Ploiești și a solicitat ca bunul să fie atribuit pârâtului, cu obligarea acestuia la plata sultei corespunzătoare, instanța a atribuit pârâtului N. G. imobilul apartament și terenul aferent construcției în suprafață de 20.00 m.p. cu obligația acestuia să plătească reclamantei G. G. C. cu titlul de sultă, suma de 72.954 lei, în termen de 3 luni de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri .
În baza art.502 din O.U.G. nr. 51/2008 a obligat-o pe reclamanta G. G. C. să plătească statului suma de 3.097,95 lei reprezentând taxă judiciară de timbru pentru care reclamanta a beneficiat de reducere prin încuviințarea ajutorului public judiciar.
Totodată, în temeiul disp. art. 274 C.proc.civ., l-a obligat pe pârât să plătească reclamantei suma de 3.602,95 reprezentând cheltuieli de judecată, din care 3.102,95 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar și 500 lei reprezentând onorariu expert, luând că pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată .
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul N. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Ca prim motiv de recurs recurentul invocă greșita stabilire a cheltuielilor de judecată și obligarea lui la plata taxei de timbru în sumă de 3.602,95 lei, reprezentând inclusiv onorariul de expert în sumă de 500 lei.
Consideră recurentul că în mod normal trebuia să fie obligat la plata numai a ½ din aceste cheltuieli deoarece obiectul dosarului este partaj bunuri comune, ambele părți au drepturi egale și prin urmare au dublă calitate, de reclamant și de pârât.
În al doilea motiv de recurs recurentul critică termenul de 3 luni de la pronunțarea hotărârii, acordat pentru plata sultei, apreciindu-l prea scurt deoarece nu are posibilități materiale, fiind salariat cu venitul minim pe economie iar în timpul conviețuirii cu pârâta i-a întreținut pe cei doi copii la facultate, efortul financiar pe care l-a făcut fiind foarte mare.
Intimata reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului invocând pe cale de excepție netimbrarea recursului iar pe fond ca neîntemeiat și menținerea soluției date de prima instanță.
În motivarea cererii aceasta arată că instanța a apreciat corect probele deduse judecății.
Astfel, partajul este un proces care profită ambelor părți și prin urmare, chiar dacă inițial reclamantul suportă taxa de timbru de 3% din valoare, la finalul procesului instanța îl va obliga pe pârât la plata a ½ din aceasta. Cum în cazul de față taxa de timbru a fost stabilită în jurul valorii de 7000 lei, instanța a apreciat și aplicat corect legea.
Cât privește termenul de 3 luni acordat pentru plata sultei intimata consideră că este un termen rezonabil mai ales că acesta este dat de la data rămânerii irevocabile a sentinței.
Pentru cele expuse intimata solicită respingerea recursului în principal ca netimbrat și în subsidiar ca neîntemeiat.
În ceea ce privește excepția netimbrării, tribunalul a respins-o ca neîntemeiată având în vedere că până la primul termen de judecată din data de 07.02.2013 recurentul a făcut dovada achitării taxei de timbru și a timbrului judiciar.
Analizând sentința recurată în raport de motivele invocate și având în vedere actele și lucrările dosarului, tribunalul apreciază recursul ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Primul motiv de recurs privind stabilirea cheltuielilor de judecată în sarcina părților este nefondat.
Astfel, având în vedere că taxa judiciară de timbru datorată de către reclamantă a fost stabilită la suma de 6.285,90 lei din care aceasta a achitat inițial ½ din cuantum ca urmare a admiterii în parte a cererii de acordare a ajutorului public judiciar iar prin hotărâre a fost obligată și la plata către stat și a diferenței pentru care fusese scutită, rezultă că reclamanta a suportat în final întreaga sumă datorată cu titlu de taxă de timbru.
Or aplicând în continuare principiul invocat chiar de către recurent, conform căruia în cererile având ca obiect partaj, părțile suportă cheltuielile de judecată proporționat cu cota cuvenită asupra bunurilor de împărțit, cum în speță s-a reținut o contribuție egală a părților asupra comunității de bunuri, și obligarea pârâtului la plata a ½ din cheltuielile de judecată reprezentate de taxa judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu expert este corectă.
Al doilea motiv de recurs, privind termenul prea scurt pentru plata sultei, de asemenea tribunalul îl apreciază ca nefundat având în vedere că termenul acordat se calculează de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii și nu de la pronunțarea ei la instanța de fond. Astfel, având în vedere că la cele 3 luni se adaugă practic și perioada scursă până la soluționarea prezentului recurs, ceea ce înseamnă încă 3 luni, se ajunge la un termen de 6 luni care este un termen rezonabil față de suma stabilită a fi plătită cu titlu de sultă și faptul că nu trebuie ignorate nici drepturile părții căreia nu i s-a atribuit bunul și care ar fi păgubită prin stabilirea unui termen de plată a sultei foarte lung, partea fiind lipsită de folosința efectivă a drepturilor câștigate prin hotărârea judecătorească.
Pentru considerentele reținute tribunalul apreciază că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.9 și nici art.3041 cod procedură civilă, recursul fiind nefondat, urmând să îl respingă.
Văzând și dispozițiile art.377 alin.2 pct.4 cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.312 alin.1 cod procedură civilă respinge ca nefundat recursul declarat de către recurentul N. G. domiciliat în Slobozia, ..S.2, ., . împotriva sentinței civile nr.2810 din 25.10.2012 pronunțată de Judecătoria Slobozia.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 07.02.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Z. I. G. M. L. I. R. M. B. C.
Red.tehnored. IMR
2 ex/18.03.2013
Judec.fond Ș. N.
| ← Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 107/2013.... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 554/2013. Tribunalul IALOMIŢA → |
|---|
