Pensie întreţinere. Sentința nr. 554/2013. Tribunalul IALOMIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 554/2013 pronunțată de Tribunalul IALOMIŢA la data de 13-06-2013 în dosarul nr. 5036/312/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IALOMIȚA – SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.59 A
Ședința publică din data de 13 iunie 2013
Completul compus din:
Președinte - I. R. M.
Judecător – M. L. I.
Grefier – B. C.
Pe rol judecarea apelului civil declarat de apelantul-pârât C. G. împotriva sentinței civile nr.554/21.02.2013 pronunțată de Judecătoria Slobozia în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă C. T. I. și autoritatea tutelară S. de autoritate tutelară din cadrul Primăriei Slobozia, având ca obiect majorare pensie de întreținere.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul-pârât asistat de avocat C. A. lipsind intimata-reclamantă pentru care a răspuns avocat T. R., și autoritatea tutelară.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care arată că a fost depusă chitanța nr._/28.05.2013 conform căreia a fost achitată taxa judiciară de timbru în cuantum de 4 lei.
Avocat C. A. pentru apelantul-pârât arată că nu are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Avocat T. R. pentru intimata-reclamantă depune împuternicirea avocațială și adresa nr.7633/04.06.2013 conform căreia intimata-reclamantă este în imposibilitatea de a se prezenta la instanță și de asemenea precizează că nu are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Tribunalul ia act și față de actele și lucrările dosarului apreciază procedura probatorie închisă, cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat C. A. pentru apelantul-pârât solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat.
În susținere, arată că instanța de fond a analizat doar probatoriile intimatei-reclamante fără a face vreo referire la motivele pentru care au fost înlăturate probatoriile administrate de apelant în susținerea cererii reconvenționale. În acest sens solicită a se observa că nu au fost luate în seamă declarațiile martorilor audiați la propunerea apelantului, nu se face nici o referire la relația tensionată pe care intimata o are cu apelantul și nici nu se precizează poziția minorului care dorește să stea cu tatăl său cu care de altfel își petrece foarte mult timp și la care dorește să locuiască.
De asemenea, cu privire la modalitatea de stabilire a pensiei de întreținere, consideră că prima instanță a procedat în mod greșit, având în vedere că intimata a recunoscut în instanță că a primit pensia de întreținere la zi de la apelant. Astfel, consideră că data de începere a plății majorate a acesteia apreciază că ar fi trebuit să fie data pronunțării și nu data introducerii acțiunii.
Solicită admiterea recursului în sensul de a se stabili domiciliul minorului la apelant și obligarea intimatei la plata pensiei de întreținere, iar în subsidiar, dacă se va menține domiciliul minorului la intimată, să se dispună stabilirea în mod corect a pensiei de întreținere atât din punct de vedere a începerii plății acesteia cât și cu privire la valoare.
Nu solicită plata cheltuielilor de judecată.
Avocat T. R. pentru intimata-reclamantă solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii primei instanțe, apreciind că aceasta a avut în vedere la stabilirea soluției întregul probatoriu administrat în cauză și a apreciat în mod just prin prisma interesului superior al minorului. S-a dovedit că intimata a avut permanent grijă de copil de la despărțirea de apelant iar instanța nu putea să aibă în vedere doar voința minorului, aceasta fiind coroborată cu celelalte criterii care trebuie avute în vedere la stabilirea domiciliului unui copil.
Arată că minorul, adolescent fiind, are un interes de a se îndrepta spre tatăl său datorită recompenselor materiale pe care i le acordă, datorită libertății nestingherite pe care i-o oferă și unde nu este supravegheat corespunzător. De aici au apărut neînțelegerile cu mama sa, intimata, împotriva căreia se revoltă pentru cerințele pe care aceasta i le impune.
Mai mult, având în vedere că în luna iulie minorul împlinește 18 ani, consideră apelul ca lipsit de interes.
Cu privire la pensia de întreținere, apreciază că instanța în mod corect a stabilit că este datorată majorat de la data introducerii acțiunii, până la data pronunțării achitându-se cuantumul inițial.
Solicită respingerea recursului, cu plata cheltuielilor de judecată pe ale separată.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza rămâne în pronunțare.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Cu privire la apelul civil de față:
Prin sentința civilă nr.554 din 21.02.2013 pronunțată de Judecătoria Slobozia s-a admis cererea astfel cum a fost completată la termenul de judecată din data de 13.11.2013, formulată de reclamantaC. T. – I., cu domiciliul în municipiul Slobozia, . MB16, scara C, apartament 15, județul Ialomița, în contradictoriu cu pârâtulC. G., cu domiciliul în municipiul Slobozia, ., scara A, etaj 1, apartament 8, județul Ialomița.
S-a admis în parte cererea reconvențională, formulată de pârâtul-reconvenient C. G., în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă C. T. - I..
S-a stabilit domiciliul minorului C. T. – M., născut la data de 21 iulie 1995, având CNP_, la domiciliul reclamantei-pârâte, mama minorului, Exercitarea autorității părintești asupra minorului revenind, în comun, ambilor părinți.
S-a majorat cuantumul pensiei de întreținere datorată de pârâtul-reclamant reclamantei-pârâte, în favoarea minorului C. T. – M., de la suma de 131,1937 lei (RON) pe lună, la suma de 3400 lei (RON) pe lună, de la data introducerii acțiunii (17.09.2012), până la majoratul minorului, urmând ca reclamanta-pârâtă să execute obligația de întreținere față de minor în natură, prin asigurarea celor necesare traiului și, după caz, a cheltuielilor pentru educare, învățătură și pregătire profesională.
S-a luat act că reclamanta-pârâtă va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată iar pârâtul-reclamant nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că reclamanta și pârâtul sunt părinții minorului C. – T. M., născut la data de 21 iulie 1995, având CNP_ și incidența în cauză a art.496 din Noul Cod Civil.
Prin Sentința civilă nr. 1844/17.05.2001, pronunțată de Judecătoria Slobozia, județul Ialomița în Dosarul nr. 5699/2000, s-a dispus, între altele, desfacerea căsătoriei încheiată între părți din culpa comună a soților, reclamantei din prezenta cauză fiindu-i încredințat minorul M. C.-T., spre creștere și educare, pârâtul C. G. fiind obligat la plata unei pensii de întreținere în sumă de 1 311 937 lei (ROL) lunar, în favoarea minorului.
În ceea ce privește domiciliul minorului C. – T. M., instanța a reținut că de la momentul despărțirii în fapt și în drept a celor doi foști soți, minorul a avut domiciliul și a locuit permanent la mama sa și că este în interesul minorului să locuiască în continuare cu aceasta deoarece ea este cea care s-a preocupat îndeaproape de asigurarea unei dezvoltări fizice și morale normale a copilului, de asigurarea unui echilibru socio-afectiv și a unei vieți de familie care să permită o dezvoltare armonioasă a minorului, aspect recunoscut de însuși pârâtul-reconvenient (răspunsul la întrebarea nr. 3 din interogatoriu – fila 36) și rezultat și din declarațiile martorilor audiați la propunerea reclamantei.
Astfel, instanța a apreciat că în situația în care se pune problema stabilirii locuinței minorului, trebuie să se aibă în vedere condițiile care în ansamblu determină stabilirea locuinței minorului unuia dintre părinți și care își găsește justificarea și poate fi luată numai atunci când se stabilește că interesele minorului o cer, adică numai când părintele în a cărui îngrijire se află nu-i mai poate asigura condițiile necesare pentru o dezvoltare corespunzătoare.
Or, în cazul dedus judecății, nu există niciun motiv de a aprecia că s-a schimbat vreuna din condițiile ce au determinat instanța de judecată să încredințeze, spre creștere și educare, pe minorul M. către reclamantă, în anul 2001.
Instanța a mai reținut că între reclamantă și pârât au existat de-a lungul timpului divergențe cu privire la modalitatea de educare a minorului, aspect recunoscut și de pârâtul-reconvenient C. G. prin răspunsul dat la întrebarea nr. 1 din interogatoriu (fila 36) și existența acestor divergențe a fost percepută la un momentdat și de minor și a avut consecințe negative în ceea ce privește situația la învățătură a minorului, astfel cum rezultă din materialul probator aflat la dosarul cauzei.
Ambii părinți sunt responsabili pentru creșterea și educarea minorului și de aceea ei trebuie să înțeleagă că acțiunile lor privind pe minor trebuie să fie convergente către un unic țel, respectiv să se subordoneze cu prioritate principiului interesului superior al copilului.
Evident că, dat fiind faptul că minorul traversează perioada adolescenței, o perioadă critică a vieții, când copilul începe să-și contureze personalitatea, încearcă să iasă de sub influența familiei, își modifică atitudinea, devenind mai încrezător în forțele proprii, mai „independent”, preferă să nu existe un control asupra sa și, pe cale de consecință, preferă să locuiască la părintele care îi oferă mai multă libertate (de mișcare, financiară, etc), însă dată fiind situația la învățătură a minorului și faptul că minorul se află în clasa a XI-a, iar anul școlar viitor (2013 – 2014) este un an de o importanță majoră în dezvoltarea profesională a minorului – ultimul an de liceu și anul de pregătire pentru admiterea în învățământul superior - instanța a apreciat că este în interesul minorului ca domiciliul său să rămână în continuare la mamă, care a dovedit o atentă preocupare în ceea ce privește creșterea, educarea și formarea profesională a copilului.
Și din punct de vedere al condițiilor de locuit, instanța a reținut din declarațiile minorului că la reclamantă acesta locuiește doar cu mama sa, într-un apartament cu două camere, în vreme ce la tatăl său ar locui cu soția tatălui, cu fiica acestora (sora lui), precum și cu mătușa și cu verișoara sa, cel puțin până la achiziționarea de către acestea din urmă a unui apartament în municipiul Slobozia.
Instanța a apreciat că este în interesul minorului să domicilieze în continuare cu mama, motiv pentru care a admis cererea de chemare în judecată, completată la termenul de judecată din data de 13.11.2013, formulată de reclamantă și a admis în parte cererea reconvențională, formulată de pârâtul-reconvenient C. G., în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă C. T. - I., stabilind domiciliul minorului C. T. – M. la domiciliul reclamantei-pârâte, mama minorului.
În ceea ce privește exercitarea autorității părintești asupra minorului, instanța, față de probatoriul aflat la dosarul cauzei, a apreciat că este în interesul minorului ca exercitarea autorității părintești asupra acestuia să revină, în comun, ambilor părinți, respectiv reclamantei și pârâtului, neexistând nicio dovadă care să determine instanța să decidă în sensul exercitării autorității părintești în mod exclusiv, de către unul dintre părinți, aplicând prevederile art.397 din Noul Cod civil.
În ceea ce privește pensia de întreținere, instanța a reținut incidența art.524, art.525 alin.1 și art.529 alin.2 din Noul cod civil și având în vedere că M. este minor, a prezumat că acesta este în nevoie.
Totodată, întrucât domiciliul minorului urmează a fi stabilit la mama acestuia și având în vedere că din actele dosarului rezultă că pârâtul însuși a declarat obținerea unui venit net în valoare de_ lei în anul 2012 (fila 59 din dosar), instanța a majorat cuantumul pensiei de întreținere datorată de pârâtul-reclamant reclamantei-pârâte, în favoarea minorului C. T. – M., de la suma de 131,1937 lei (RON) pe lună, la suma de 3400 lei (RON) pe lună, de la data introducerii acțiunii (17.09.2012), până la majoratul minorului, urmând ca reclamanta-pârâtă să execute obligația de întreținere față de minor în natură, prin asigurarea celor necesare traiului și, după caz, a cheltuielilor pentru educare, învățătură și pregătire profesională.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul - reconvenient C. G., solicitând modificarea în parte a sentinței și în principal stabilirea domiciliului minorului C. T. M. la domiciliul său în Slobozia, . 18, ., apt.8, jud. Ialomița și obligarea reclamantei – pârâte la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului iar în subsidiar, dacă se va aprecia că se impune menținerea măsurii stabilirii domiciliului minorului la mamă, stabilirea în mod corect a pensiei de întreținere atât ca dată de la care se datorează cât și ca valoare.
În motivarea apelului se arată că în motivarea sentinței pronunțate sunt analizate probatoriile doar dintr-o singură perspectivă.
Nu rezultă decât argumentele pentru care instanța a dispus stabilirea domiciliului minorului la mamă, nefiind făcută nicio referire cu privire la motivele pentru care au fost înlăturate probatoriile pe care pârâtul le-a propus și administrat în susținerea cererii reconvenționale.
Din considerentele hotărârii se desprinde doar faptul ca mama se interesează în mod constant de creșterea și educarea minorului, fără a se face vreo referire la contribuția tatălui la creșterea și educarea acestuia.
Instanța de fond a nesocotit în mod vizibil declarațiile martorilor pe care i-a propus el și din care rezultă faptul că și el, în calitate de tată, s-a interesat de situația școlară a minorului, a făcut în nenumărate situații lecții cu acesta și l-a ajutat să depășească anumite momente mai dificile atât la școală cât și în relațiile cu mama sa.
Deși reclamanta recunoaște la interogatoriu că are o relație tensionată cu minorul, instanța nu face nicio referire cu privire la acest aspect, niciun moment nu se precizează poziția minorului și dorința sa de a sta cu tatăl.
Declarațiile martorilor pe care el i-a propus au fost ignorate cu desăvârșire și probatoriul a fost analizat doar în scopul de a fi admisă cererea reclamantei.
Invocă apelantul faptul că instanța de fond nu a făcut nicio referire la faptul că minorul a locuit la domiciliului lui o lungă perioadă de timp, nu a amintit în niciun fel despre faptul că a participat în nenumărate ori cu sume de bani pentru creșterea și educarea minorului, că acesta a mers cu mine și actuala sa familie în diferite concedii sau și-au petrecut timpul liber în comun.
Toate aspectele pe care el le-a învederat instanței au fost ignorate în mod nejustificat, iar această atitudine nu a mai oferit nicio șansă cu privire la admiterea cererii sale.
Subiectivismul instanței de fond este lesne de observat și din perspectiva modalității de stabilire a pensiei precum și a cuantumului acesteia.
Deși la ultimul termen de judecată, întrebată fiind reclamanta despre faptul că a primit la zi pensia de întreținere, răspunde că da, instanța în mod nejustificat dispune obligarea lui la plata pensiei de întreținere de la data introducerii acțiunii.
Consideră apelantul că până la momentul pronunțării hotărârii care este executorie cu privire la pensia de întreținere, cuantumul acesteia este cel prevăzut în sentința anterioară care îi stabilea valoarea. Dacă nu s-ar fi prestat întreținere până la momentul pronunțării ar fi fost pertinentă luarea unei asemenea soluții, dar în situația în care însăși reclamanta recunoaște că minorul a locuit și la domiciliul lui, că i-a achitat pensia de întreținere la zi și că mai mult, în nenumărate situații a dat copilului sume de bani cu scopuri mai mult sau mai puțin determinate, apreciază că nu se impune a se stabili pensia de întreținere majorată de la data introducerii cererii de chemare în judecată, ci eventual de la data pronunțării prezentei hotărâri.
Un alt aspect pe care îl critică cu privire la hotărârea atacată vizează faptul că deși instanța reține că ar mai avea un copil dintr-o căsnicie actuală, un impediment reținut de instanța pentru a-i fi încredințat lui minorul, atunci când stabilește cuantumul pensiei de întreținere ignoră acest lucru și nu are în vedere situația conform căreia pensia de întreținere se datorează și prin analizarea întreținerii datorate către alte persoane, în speță minora din actuala relație.
În susținerea cererii s-a solicitat proba cu acte.
Intimata reclamantă, legal citată, nu a formulat întâmpinare dar prin avocat, a solicitat respingerea apelului ca nefundat.
Analizând sentința apelată în raport de motivele de apel invocate și având în vedere actele și lucrările dosarului, tribunalul apreciază apelul ca fondat, reținând următoarele:
Primul motiv de apel, privind stabilirea locuinței minorului, este nefondat.
Deși criticile privind analizarea de către instanța de fond cu preponderență a probelor propuse de către reclamantă, cu nemotivarea concretă a motivelor pentru care a înlăturat probele propuse de către pârât, sunt în principiu întemeiate, soluția dată de instanța de fond capătului de cerere privind stabilirea locuinței minorului este corectă.
Nu este întemeiată critica potrivit căreia instanța nu a ținut cont de opțiunea minorului sau de faptul că acesta se înțelege mai bine cu tatăl său, din considerentele hotărârii rezultând că instanța de fond a considerat că minorul se înțelege mai bine cu tatăl și vrea să locuiască cu acesta deoarece la el se bucură de o independență mai mare, mai multă libertate, tatăl fiind mai permisiv și nu atât de strict în supravegherea lui, or această independență a minorului nu este în interesul lui în această perioadă având în vedere vârsta și examenele școlare care îl așteaptă și se impune să locuiască la mamă care este mai strictă în privința creșterii și educării copilului.
În ceea ce privește stabilirea pensiei de întreținere, critica privind data de la care este datorată pensia de întreținere nu este fondat.
Astfel, în cazul modificării cuantumului pensiei de întreținere majorarea are loc pe data introducerii cererii, așa cum a reținut și instanța de fond, existând prezumția că deși posibilitățile de plată ale debitorului obligației au crescut, cel îndreptățit la întreținere nu a avut nevoie de mai mult.
Nu se poate reține apărarea apelantului că data de la care trebuie să plătească pensia majorată este data pronunțării hotărârii deoarece și-a îndeplinit obligația de întreținere și a plătit la zi pensia datorată pentru minor întrucât a plătit la zi pensia stabilită în baza veniturilor inferioare și nu a celor care au determinat majorarea cuantumului întreținerii și care existau la data înregistrării acțiunii în justiție.
Motivul de apel privind modul greșit de stabilire a cuantumului pensiei de întreținere este fondat.
În speță se reține că apelantul mai are un copil în întreținere, în persoana minorei C. B. I., născută la 27.05.2002, după cum rezultă din copia certificatului de naștere depus în apel.
Așa fiind, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.529 alin.2 teza a II-a conform cărora atunci când pensia de întreținere este datorată de părinte, ea se poate stabili până la 1/3 din venitul lunar net pentru doi copii și aplicată această cotă la venitul avut în vedere și de instanța de fond și necontestat de către apelant, rezultă un cuantum al pensiei de întreținere de 2000 lei lunar.
Pentru considerentele reținute tribunalul apreciază apelul ca fiind fondat, urmând să îl admită și să schimbe în parte sentința civilă nr.554 din 21.02.2013 pronunțată de Judecătoria Slobozia, pe care o va schimba în parte, cât privește cuantumul pensiei de întreținere datorat de către pârât reclamantei, în folosul minorului, cuantum pe care îl va stabili la 2.000 lei lunar.
Va păstra celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Văzând și dispozițiile art.299 cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.296 cod procedură civilă admite apelul declarat de către apelantul C. G. cu domiciliul în municipiul Slobozia, ., scara A, etaj 1, apartament 8, județul Ialomița împotriva sentinței civile nr.554 din 21.02.2013 pronunțată de Judecătoria Slobozia, pe care o schimbă în parte, cât privește cuantumul pensiei de întreținere datorat de către pârât reclamantei, în folosul minorului, cuantum pe care îl stabilește la 2.000 lei lunar.
Păstrează celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Cu drept la recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.06.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
I. R. M. Z. I. G. M. L. B. C.
Red.tehnored. IMR
5 ex/19.06.2013
Judec.fond A. Adrianacom.3 ex/20.06.2013
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Hotărâre... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... → |
|---|
