Acţiune în constatare. Sentința nr. 686/2015. Tribunalul IALOMIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 686/2015 pronunțată de Tribunalul IALOMIŢA la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 3442/312/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IALOMIȚA-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 686F
Ședința publică de la 05 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE – T. I.
Grefier – Z. N.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanții N. V. și N.(fosta S.) M. în contradictoriu cu pârâții . și .- SUCURSALA SLOBOZIA, având ca obiect acțiune în constatare clauze abuzive.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamanții N. V. și N. M., prin avocat N. C., lipsă fiind pârâții.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Apărătorul reclamanților invocă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Ialomița în soluționarea cauzei, arătând că, în opinia sa Judecătoria Slobozia este competentă să soluționeze cauza, în acest sens pronunțându-se și C..
Solicită admiterea excepției și trimiterea dosarului la C. în vederea soluționării conflictului de competență.
Dezbaterile declarându-se încheiate instanța rămâne în pronunțare pe excepția necompetenței materiale a Tribunalului Ialomița, invocată de reclamanți.
După deliberare.
INSTANȚA
Cu privire la cauza civilă de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slobozia, la data de 16.07.2014, sub număr unic de dosar_, reclamanții N. V. și N. M. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele S.C. V. ROMÂNIA S.A. și S.C. V. ROMÂNIA S.A. - SUCURSALA SLOBOZIA, ca în baza probelor ce vor fi administrate:
- să se constate nulitatea absolută și caracterul abuziv al clauzelor contractuale înscrise în convențiile de credit nr._/05.06.2007 și_/29.08.2007, referitoare la comisionul de risc și a clauzei abuzive prevăzute de art. 3 pct. 5 – 5.1. lit. b) din actul adițional nr. 1/15.09.2010 și actul adițional nr. 1/15.10.2010 la convențiile de credit, referitoare la comisionul de administrare credit și a art. 8.1. lit. c) și d) din Condițiile generale ale convențiilor de credit încheiate cu pârâtele;
- să se dispună obligarea pârâtelor să restituie fiecărui reclamant suma de 5436,63 CHF (_,30 lei, la cursul zilei din 11.06.2014) și de 1717,50 CHF (6196,74 lei la cursul zilei de 11.06.2014), calculat la cursul BNR din ziua plății, reprezentând comisionul de risc și de administrare credit, pentru perioada 10.09.2007, până la zi, respectiv, 10.07.2007, până la zi;
- să se dispună obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanții au arătat, în esență, că au încheiat cu pârâtele câte o convenție de credit, în vederea achiziționării unei locuințe, astfel: reclamantul N. V. un credit în valoare de_ CHF (comision risc 0,1%) și reclamanta N. M. un credit în valoare de_ CHF (comision de risc 0,15 %).
Au arătat reclamanții că inițial s-a stabilit de către bancă un comision de risc, procentual, astfel cum rezută și din graficul de rambursare, ambele credite fiind garantate cu câte un imobil, unul proprietatea părinților reclamantului, iar celălalt proprietatea reclamanților, achiziționat cu suma obținută urmare contractării celor două împrumuturi, pentru fiecare imobil ipotecat încheindu-se și contracte de asigurare cu societatea de asigurări impusă de bancă, banca acoperindu-și, astfel, orice risc generat de o eventuală neplată și de un ipotetic și eventual prejudiciu adus de reclamanți, în calitate de clienți.
Precizează reclamanții că prin clauza prevăzută de art. 5 lit. a) din Condiții speciale la convenția de credit, s-a atabilit un comision de risc de 0,1 %, respectiv, 0,15 % pe lună, aplicabil soldului creditului plătibil lunar, pe toată perioada de derulare a convenției, pentru ca ulterior, la solicitarea băncii, să se încheie și act adițional la convenția de credit pentru fiecare reclamant în parte, prin art. 3 al acestora prevăzându-se un comision de administrare de credit de 0,1% și de 0,15 % pe lună, aplicabil la soldul creditului, plătibil tot lunar, tot pe perioada de derulare a convenției. Aceste clauze nu au fost negociate de către bancă cu clienții săi, în sensul dispozițiilor Legii nr. 193/2000 (art. 3).
Consideră reclamanții că aceste clauze sunt vădit abuzive, impuse unilateral de bancă, printr-un contract prestabilit, standard, preformulat, fără a le da posibilitatea de negociere a clauzelor și a condițiilor de creditare, clauzele impuse fiind contrare bunei-credințe și generând un dezechilibru efectiv între drepturile băncii și obligațiile clienților, întrucât nu au beneficiat de nicio cale de a modifica/înlătura/ajusta condițiile de creditare. Ulterior semnării celor două convenții, au intrat în vigoare dispozițiile O.U.G. nr. 50/2010, ce impuneau anularea acestui comision de risc și eliminarea sa din convențiile încheiate de bancă cu ei, în calitate de clienți, însă banca le-a comunicat că acest comision de risc s-a redenumit comision de administrare și sunt obligați să îl plătească în continuare.
Judecătoria Slobozia, analizând cu prioritate excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Slobozia în soluționarea cauzei, invocată din oficiu, a admis-o, declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Ialomița, căruia i s-a înaintat dosarul.
La Tribunalul Ialomița cauza a fost înregistrată la 14.04.2015.
La primul termen de judecată în fața tribunalului reclamanții au invocat necompetenței materiale a Tribunalului Ialomița în soluționarea cauzei.
Tribunalul, examinând cu prioritate excepția ridicată constată următoarele:
Din analiza sistematică a prevederilor Legii nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, rezultă că competența de a soluționa cauzele având ca obiect anularea clauzelor abuzive în contractele dintre consumatori și profesioniști revine tribunalului de la sediul sau domiciliul profesionistului când sesizarea instanței se face de organele de control privitor la art.8 din Legea 193/2000, efectele hotărârii privind toate contractele de adeziune în curs de executare.
Pe de altă parte, conform art.14 din Legea nr.193/2000, consumatorii prejudiciați prin contractele încheiate cu încălcarea prevederilor Legii nr.193/2000 au dreptul de a se adresa organelor judiciare, în conformitate cu prevederile Codului civil și ale Codului de procedură civilă cu privire la competență, respectiv prevederile art.95 și următoarele Cod procedură civilă.
Cum contractele de credit sunt prin esența lor contracte evaluabile în bani, se aplică normele privind competența după valoare cuprinsă în art.94 lit.j Cod procedură civilă, în speță contractul de credit în totalitatea lui având o valoare de 17.000 franci elvețieni iar valoarea clauzelor a căror anulare se solicită fiind sub 200.000 lei.
În același sens a statuat și I.C.I.J. prin Decizia nr.32/2008 pronunțată într-un recurs în interesul legii referitor la competența materială precum și C.A.B. în decizii de speță (sentința civilă nr.4/F/20.01.2015 Secția a V-a civilă).
Ca atare, se va admite excepția lipsei competenței materiale a Tribunalului Ialomița în soluționarea cauzei ridicată de reclamanți.
Va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slobozia.
Va suspenda cauza și va trimite dosarul la Curtea de Apel București pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
Văzând și prevederile art.132 alin.3 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului Ialomița în soluționarea cauzei, ridicată de reclamanți.
Declină competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slobozia.
Suspendă cauza și trimite dosarul la Curtea de Apel București pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 05.05.2015.
PreședinteGrefier
Red.T.I.
Tehnored. Z.N.
2 ex/06.05.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 369/2015. Tribunalul... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 435/2015. Tribunalul... → |
|---|
