Obligaţie de a face. Decizia nr. 60/2015. Tribunalul IALOMIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 60/2015 pronunțată de Tribunalul IALOMIŢA la data de 14-05-2015 în dosarul nr. 4184/330/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IALOMIȚA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 60/R
Ședința publică din data de 14 mai 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - I. T.
JUDECĂTOR – I. L. M.
JUDECĂTOR - R. M. I.
GREFIER - A. D.
Pe rol judecarea recursului civil declarat de recurenta - pârâtă O. L. împotriva sentinței civile nr. 466 din 23.03.2015 pronunțată de Judecătoria Urziceni, în contradictoriu cu intimatele – reclamante D. A. și D. F., precum și intimatul - pârât M. N., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează cu privire la stadiul procesual, obiectul dosarului, procedura de citare, după care;
Instanța, luând act că nu au fost invocate excepții și nici formulate alte cereri, față de actele și lucrările dosarului constată cercetarea judecătorească terminată, cauza în stare de judecată și, considerându-se lămurită declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Deliberând cu privire la recursul civil de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 466 din 23.03.2015 pronunțată de Judecătoria Urziceni, s-a luat act de renunțarea la judecată a reclamantelor D. A. și D. F. în contradictoriu cu pârâții O. E. și M. N., pârâții fiind obligați să plătească reclamantelor suma de 620 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocat achitate în cauză.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere faptul că la termenul de judecată din data de 23.02.2015 apărătorul reclamantelor a precizat că pârâții au demolat construcțiile respective și înțeleg să renunțe la judecată.
Instanța a reținut că potrivit art. 406 alin. (1) C.pr.civ., reclamantul poate renunța la judecată în tot cursul judecății chiar dacă pârâtul se împotrivește.
Din cuprinsul acestui text de lege rezultă indubitabil că renunțarea la judecată constituie o facultate lăsată la latitudinea părții care a promovat cererea de chemare în judecată de a se desista oricând de proces.
Întrucât consfințirea acestui drept nu poate fi condiționată în cauză, conform art. 406 alin. (4) C.pr.civ., de acceptarea cererii de renunțare la judecată de către pârât, atunci când aceasta este făcută la primul termen la care părțile sunt legal citate ori ulterior acestui moment, instanța verifică în continuare îndeplinirea acestei condiții.
În lipsa pârâților la termenul de judecată la care reclamantele au formulat cererea de renunțare la judecată, instanța a procedat, în condițiile art. 406 alin. (4) teza a II-a C.pr.civ., la amânarea cauzei, în vederea exprimării poziției acestora față de cererea de renunțare la judecată. Întrucât pârâții nu s-au prezentat în instanță și nici nu au înaintat vreun răspuns în sensul solicitat, prima instanță a apreciat că rămânerea lor în pasivitate semnifică, potrivit art. 406 alin. (4) teza finală C.pr.civ., acord tacit la renunțare, astfel încât condiția analizată a fost considerată îndeplinită în vederea pronunțării hotărârii conform art. 406 alin. (6) C.pr.civ..
Pârâții au fost obligați să plătească reclamantelor suma de 620 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocat achitate în cauză.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta O. L., arătând în motivare că este nevinovată în raport de acuzele formulate de reclamante și învederând totodată că nu are bani să plătească suma de 620 lei, situație față de care solicită anularea sentinței civile nr. 466/2015.
Intimații, legal citați, nu au formulat întâmpinări în cauză.
Tribunalul, analizând sentința ce face obiectul recursului de față, în raport de criticile formulate, susținerile părților, actele și lucrările dosarului, dispozițiile legale incidente, constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Conform art. 406 alin. 3 N.C.pr.civ., „dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța, la cererea pârâtului, îl va obliga pe reclamant la cheltuielile de judecată pe care pârâtul le-a făcut.”
Astfel, conform textului de lege mai sus citat, îndreptățit la cheltuieli de judecată în cazul renunțării este doar pârâtul, în nici un caz reclamantul. Prin urmare, instanța de fond a acordat în mod greșit cheltuieli de judecată reclamantelor, în condițiile în care acestea au renunțat la judecată, deci poartă culpa procesuală a declanșării procesului și trebuie să suporte singure cheltuielile făcute .
În consecință, în baza art. 496 alin. 2 N.C.pr.civ. va admite recursul declarat de recurenta pârâtă O. L. împotriva sentinței civile nr. 466 din data de 23.03.2015 a Judecătoriei Urziceni, pe care o va casa în parte, în ceea ce privește cheltuielile de judecată și, rejudecând, va respinge cererea reclamantelor de acordare a cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată, menținând celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Văzând și dispozițiile art. 634 alin. 1 pct. 5 N.C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUEMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 496 alin. 2 N.C.pr.civ. admite recursul declarat de recurenta pârâtă O. L., cu domiciliul în Adâncata, ., județul Ialomița, CNP_ împotriva sentinței civile nr. 466 din data de 23.03.2015 a Judecătoriei Urziceni, pe care o casează în parte, în ceea ce privește cheltuielile de judecată și, rejudecând,
Respinge cererea reclamantelor de acordare a cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată .
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Definitiva .
Pronunțată în ședință publică azi, 14.05.2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
I. T. L.-I. M. R.-M. I.
GREFIER,
A. D.
Red.M.L.I.
Tehnored.M.I.
6 ex/..05.2015
Jud. fond C. E.M.
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 165/2015. Tribunalul... → |
|---|
