Acţiune în constatare. Sentința nr. 757/2015. Tribunalul IALOMIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 757/2015 pronunțată de Tribunalul IALOMIŢA la data de 14-05-2015 în dosarul nr. 6272/312/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IALOMIȚA - SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 757/F
Ședința publică de la 14 Mai 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: L. I. M.
GREFIER: M. I.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanții S. C., CNP_ și S. M., CNP_, ambii cu domiciliul în mun. Slobozia, .. 2 A, jud. Ialomița, în contradictoriu cu pârâtele S.C. V. R. S.A., cu sediul în mun. București, ., . și S.C. V. R. S.A. - SUCURSALA SLOBOZIA, cu sediul în mun. Slobozia, .. MB 9, . Bara Comercială, jud. Ialomița, având ca obiect acțiune în constatare - constatare nulitate absolută clauze abuzive.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta S. M., personal, lipsind reclamantul S. C. și pârâtele.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că, prin sentința civilă nr. 527/12.03.2015 pronunțată de Judecătoria Slobozia, s-a declinat competența de soluționare a prezentei cereri în favoarea Tribunalului Ialomița, după care;
Reclamanta S. M., întrebată fiind, arată că nu are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Instanța, din oficiu, verificându-și competența, invocă excepția necompetenței materiale a tribunalului, față de obiectul cererii și valoarea capetelor de cerere și pune în discuție această excepție.
Reclamanta S. M. solicită ca instanța să se pronunțe cu privire la excepția invocată din oficiu, urmând a se avea în vedere concluziile prezentate în fața Judecătoriei Slobozia unde a depus acțiunea. În situația în care se va admite excepția invocată din oficiu, tribunalul urmează să decline competența de soluționare a cauzei către Judecătoria Slobozia, să constate de civil conflictul negativ de competență și să trimită cauza pentru soluționarea conflictului negativ de competență pentru a da acel regulator de competență către Curtea de Apel București, aceasta fiind instanța ierarhic superioară celor două instanțe care și-au declinat reciproc competența.
Tribunalul ia act și rămâne în pronunțare cu privire la excepția necompetenței materiale a Tribunalului Ialomița.
După deliberare,
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slobozia la data de 30.10.2014, sub numărul_, reclamanții S. C. și S. M. în contradictoriu cu pârâtele S.C. V. ROMÂNIA S.A. și S.C. V. ROMÂNIA S.A. SUCURSALA SLOBOZIA, au solicitat ca în baza probelor ce vor fi administrate să:
- se constate nulitatea absoluta a unor clauze contractuale evidențiate în cererea de chemare în judecată, înscrise in convenția de credit nr._/13.04.2007 și în actul adițional nr. 1 din 17.09.2010;
- se dispună repunerea părților în situația anterioară prin:
- obligarea paratelor sa elimine aceste clauze din contract si din actul adițional;
- obligarea paratelor sa restituie sau sa compenseze sumele încasate nelegal si actualizate in baza acestor clauze abuzive;
- obligarea paratelor la plata dobânzii legale calculate de la data plaților nedatorate si pana la data plații efective sau a compensării;
- obligarea paratelor sa stabilească o dobânda fixa anuala in cuantum de 3,75 % pe an pentru întreaga perioada a derulării împrumutului;
- obligarea paratelor sa emită un nou plan de rambursare (scandetar) a creditului in noile condiții de plata;
- se dispună obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces .
În motivare reclamanții au arătat în esență că au încheiat cu banca parata o convenție de credit nr._/13.04.2007 pentru un împrumut de 121.000 CHF pe o perioada de 240 luni.
Potrivit art. 3. lit. a din convenție, s-a convenit o dobânda fixa curenta le 4,25 %/an iar conform art.3 lit. B, banca si-a rezervat dreptul de a revizui structura ratei dobânzii curente in cazul apariției unor schimbări semnificative pe piața monetară.
Această clauză oferă băncii dreptul discreționar de a revizui rata dobânzii curente, fără o negociere prealabila cu reclamanții încălcând astfel art. 1 din Lg. 193/2000. Totodată, potrivit art. 6 din condițiile speciale, banca va incasa la scadenta si sumele ajustate conform art. 3 lit. d.
Potrivit art. 5 lit. a din condițiile speciale, banca si-a prevăzut o clauza care ii da posibilitatea sa perceapă un comision de risc fara a arata motivele si condițiile in care se poate percepe acest comision. Aceleasi dispoziții sunt regăsite si in cadrul condițiilor generale (art.3.5;3.6;4.5 si 5.2).
Potrivit art. 8.1 lit. a liniuta a doaua si a treia, lit.c si lit.d din conditiile generale, banca are dreptul de a declara scadenta anticipata a creditului, rambursabil imediat împreuna cu dobanda acumulata si cu toate celelalte costuri datorate băncii pentru situații neprevăzute in contract si pe care imprumutatii nu au nici o posibilitate de a le controla, de a-și exprima opinia si de a putea verifica condițiile care au generat situația de scadență anticipată.
Potrivit art. 10.1 si 10.2 din condițiile generale, orice creștere de costuri ale băncii cresc implicit si costurile suportate de reclamanți in condițiile in care aceștia nu au nici o culpa in determinarea creșterii costurilor băncii, nu au nici măcar posibilitatea de a sti cu certitudine daca ele au crescut.
Astfel, sunt obligați sa acopere toata suma, singuri, pentru apariția unor situații pe care nu le-au generat dar pe care sunt „obligați” să și le asume și implicit să răspundă pentru ele .
La data de 17.09.2010, au încheiat cu banca actul adițional nr. 1/2010 prin intermediul căruia banca si-a „ascuns” mai bine comisioanele percepute prin actul inițial.
Întregul demers al reclamanților le a rezolva diferendul pe cale amiabila s-a lovit de refuzul paratei de a da curs unei întâlniri in care efectiv să negocieze clauzele contractuale.
Contractul pe termen lung sau contractul cu prestații succesive este un adevărat parteneriat intre părțile din contract; acestea sunt solidar obligate sa asigure utilitatea contractului.
Prin Legea 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele comercianților cu consumatorii, lege care a transpus conținutul Direcției Consiliului 93/13/CEE din 05.04.1993, s-a stabilit in mod expres competenta instanței de judecata de a constata caracterul abuziv din aceste contracte.
Conform art. 4 al.1 din Legea 193/2000 sunt clauze abuzive acele clauze care nu au fost negociate cu consumatorul si care creează intre părți un dezechilibru semnificativ al prestațiilor, contrare bunei-credințe, situație ce contravine caracterului sinalagmatic al convenției.
Astfel, consecința constatării caracterului abuziv al unor clauze este echivalenta cu constatarea nulității absolute a acestora întrucât norma ocroteste un interes general (art.1 alin.3 din Legea 193/2000).
Fiind vorba despre o nulitate absoluta dreptul la acțiune nu poate fi prescris .(Decizia 686/21.02.2013 – Secția a Il-a Civila –ICCJ).
Potrivit art. 1 alin.2 din Legea 193/2000, daca exista dubiu privind clauzele dintr-un contract de credit, acestea vor fi interpretate in favoarea consumatorului.
Pentru motivele evocate pe larg în cererea de chemare în judecată, reclamanții au solicitat admiterea cererii formulate, evidențiind practica instanțelor de judecată, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și practica C.E.D.O. .
În susținerea cererii reclamanții au anexat înscrisurile ce au fost atașate la dosar.
În drept s-au invocat disp. Legii nr. 193/2000, OUG nr. 2/2001, Lg. 288/2010, OG 50/10, Directiva 2008/48, Directiva 93/13/C.E.E, D. 167/58, art. 2500 si urm. NCPC, art. 447 NCPC,art. 431 NCPC, art. 29 alin.1, lit. F, art. 3 al.2 din OUG 80/2013 .
Pârâta S.C. V. ROMÂNIA S.A., legal citată, a depus întâmpinare în cauză prin care a invocat excepția necompetentei materiale a Judecătoriei Slobozia, raportat la prevederile art. 95, pct.1 din Codul de Procedura Civila, exceptia lipsei capacitatii de folosinta a Sucursalei V. R. SA. și exceptia lipsei calității procesuale pasive a Sucursalei V. R. SA., iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii formulata de reclamanti, ca neîntemeiată.
A relevat în esență că potrivit disp. art. 95, pct.1 și art. 99 din Codul de Procedura Civila, în opinia sa competenta materiala de solutionare a prezentei actiuni, revine in mod imperativ Tribunalului Ialomița.
A mai precizat că Sucursala bancara nu are personalitate juridica in conditiile disp. art. 43 din Legea nr. 31/1990, art. 7 pct. 31 din OUG 99/2006 si nici organe proprii de conducere, astfel incat nu sunt intrunite in cauza nici dispozitiile art. 56 din Noul C.pr.civ. .
În privința calității procesuale pasive a Sucursalei V. R. SA., a relevat că Sucursala băncii V. a acționat in cuprinsul Convenției de credit doar ca un mandatar care a mijlocit încheierea contractului, nu si-a asumat nicio obligatie personala prin contractul astfel încheiat si nu a dobândit nici un drept.
Cu privire la fondul cauzei, pârâta a învederat în esență că în cauză nu sunt întrunite conditile generale pe care trebuie sa le indeplineasca clauzele contractuale pentru a putea fi analizate de instantele de judecata si a fi considerate abuzive.
A relevat pe larg criteriile prevazute de legile speciale (Legea 193/2000, Anexa la această lege și Directiva Consiliului Europei nr. 93/13/CE/15.04.1993) potrivit carora se analizeaza caracterul abuziv al clauzelor contractuale și a concluzionat că facand parte din costul total al imprumutului, clauzele contractuale legate de comisioane și dobânzi nu pot fi modificare sau înlaturate prin vointa instantei de judecata, care nu poate aprecia asupra costurilor comerciale impuse de un profesionist.
Stabilirea costului unui credit tine de politica interna si de piata a fiecarui profesionist, instanta de judecata neputand sa se substituie acestuia si sa reaprecieze asupra oportunitatii perceperii unui comision sau a unei dobanzi.
Pentru toate motivele evocate pe larg în întâmpinare s-a solicitat respingerea actiunii reclamanților, ca neintemeiata.
În dovedire pârâta a solicitat proba cu inscrisuri si interogatoriul reclamantilor.
La data de 14.01.2015, reclamanții au depus răspuns la întâmpinare cu înscrisurile atașate, iar pârâta a mai depus nota de probatorii ce a fost anexată la dosar .
Prin sentința civilă nr. 527 din 12.03.2015 pronunțată de Judecătoria Slobozia, s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Slobozia, invocată de pârâta S.C. V. România S.A. și s-a declinat competența de soluționare a cererii formulată de reclamanții S. C. și S. M. în contradictoriu cu pârâtele S.C. V. România S.A. și S.C. V. România S.A. – Sucursala Slobozia, în favoarea Tribunalului Ialomița.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomița sub același număr, la data de 04.05.2015 .
La termenul din 14.05.2015, instanța din oficiu a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Ialomița .
Analizând cu prioritate excepția invocată, tribunalul reține următoarele :
Potrivit dispozițiilor art. 101 alin. 1 Noul Cod de Procedură Civilă „În cererile privitoare la executarea unui contract ori a unui alt act juridic, pentru stabilirea competenței instanței se va ține seama de valoarea obiectului acestuia sau, după caz, de aceea a părții din obiectul dedus judecății”, iar, potrivit alin. 2 al aceluiași articol, ”Aceeași valoare va fi avută în vedere și în cererile privind constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea actului juridic, chiar dacă nu se solicită și repunerea părților în situația anterioară, precum și în cererile privind constatarea existenței sau inexistenței unui drept”.
Referitor la capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a mai multor clauze abuzive incluse în convenția de credit, tribunalul apreciază că obiectul acestuia îl reprezintă o acțiune în constatarea unui drept patrimonial. Astfel, se constată caracterul evaluabil în bani al cererilor prin care se solicită nulitatea unor clauze cuprinse într-un contract de credit bancar, față de caracterul patrimonial al drepturilor și obligațiilor care intră în conținutul raportului juridic născut prin încheierea contractului respectiv, astfel cum s-a statuat cu caracter de principiu de către ÎCCJ cu prilejul pronunțării Deciziei în interesul legii nr.32/09.06.2008 și cum rezultă chiar din art.101 alin.2 Noul Cod de procedură civilă.
Art. 101 Noul Cod de Procedură Civilă precizează explicit că valoarea obiectului actului juridic reprezintă reperul pentru stabilirea valorii obiectului cererii, indiferent dacă se solicită sau nu și repunerea părților în situația anterioară.
De asemenea, tribunalul constată că în cauză nu se contestă întreg contractul de credit, ci numai o anumite clauze – referitoare la dobândă și anumite comisioane, astfel încât, la stabilirea competenței, urmează a fi avută în vedere doar valoarea părții din contract contestată.
Referitor la capătul de cerere privind repunerea părților în situația anterioară, tribunalul constată că acesta are un caracter accesoriu conform art. 30 alin. 4 N.C.pr.civ., soluționarea sa depinzând de constatarea sau nu a nulității clauzelor abuzive.
Astfel, având în vedere caracterul evaluabil în bani al capătului de cerere principal, valoarea acestuia situată sub pragul de 200.000 lei (valoarea întregului contract fiind de 121.000 CHF, iar obiectul capătului principal este dat de dobândă și comisionul de risc ) așa cum au precizat reclamanții, tribunalul constată că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 94 alin 1 pct. 1 lit.j N.C.pr.civ., competența de soluționare a cauzei aparținând judecătoriei .
Tribunalul constată, totodată, că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile speciale ale Legii 193/2000, care stabilesc competenta tribunalului doar în cazurile expres prevăzute, în celelalte cazuri competența fiind cea de drept comun .
Prin urmare, în baza art. 132 alin. 3 N.C.pr.civ., stabilind necompetența tribunalului, va declina competența în favoarea Judecătoriei Slobozia și, constatând ivit conflictul negativ de competență, în temeiul art. 133 și 134 N.C.pr.civ., va suspenda din oficiu judecata cauzei și va înainta dosarul Curții de Apel București, instanța competentă să soluționeze conflictul .
Văzând și dispozițiile art. 132 alin. 3 N.C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T A R A Ș T E
Admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului Ialomița .
Declină competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slobozia .
Constată ivit conflictul negativ de competență .
În baza art. 134 C.pr.civ. suspendă din oficiu judecata cauzei și înaintează dosarul Curții de Apel București pentru soluționarea conflictului .
Fără cale de atac .
Pronunțată în ședința publică de la 14 Mai 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. L. I. I. M.
Red.M.L.I.
Tehnored.I.M.
2 ex./18.05.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 398/2015. Tribunalul... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 40/2015. Tribunalul... → |
|---|
