Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 40/2015. Tribunalul IALOMIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 40/2015 pronunțată de Tribunalul IALOMIŢA la data de 14-05-2015 în dosarul nr. 1213/229/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IALOMIȚA – SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 390 A
Ședința Camerei de Consiliu din data de 14 mai 2015
Completul constituit din:
Președinte - I. R. M.
Judecător – M. L. Isaballa
Grefier – N. G.
Pe rol judecarea cauzei privind pe apelanta S.C. RAJA S.A. C. împotriva sentinței civile nr. 402/05.11.2014 pronunțată de Judecătoria Fetești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă T. J., având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședința Camerei de Consiliu au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Tribunalul față de actele și lucrările dosarului și apreciind că nu mai sunt alte incidente de soluționat, fiind lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, rămâne în pronunțare.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Deliberând cu privire la apelul civil de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 402 din 05.11.2014 pronunțată de Judecătoria Fetești, s-a admis acțiunea reclamantei S.C. RAJA S.A. C. în contradictoriu cu pârâta T. J., astfel cum a fost precizată.
A obligat pârâta să plătească reclamantei S.C. RAJA S.A. C. suma de 166,87 lei, ce reprezintă contravaloarea serviciilor de apă si canal, prestate și facturate in perioada noiembrie 2013 – ianuarie 2014.
A obligat pârâta să plătească reclamantei S.C. RAJA S.A. C. penalități de întârziere datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare în procent de 0,04% pe zi, începând cu data scadentei, până la 28 februarie 2014, respectiv în procent de 0,03% pe zi, începând cu data de 28 februarie 2014, până la achitarea debitului.
S-a admis in parte cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
A obligat pârâta să plătească reclamantei S.C. RAJA S.A. C. suma de 50 lei, reprezentând contravaloarea taxă judiciară de timbru și suma de 48 lei, reprezentând contravaloare cheltuieli pentru citarea prin mica publicitate, cu titlu de cheltuieli de judecată
Suma de 100 lei ce reprezintă onorariu avocat curator se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
A obligat pârâta la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta a furnizat pârâtei apă potabilă în baza contractului nr.48/10.06.2013, convenția de facturare individuală a consumurilor de apă și canalizare nr. 1387/10.06.2013, anexa la contract.
Ca urmare a efectuării acestor servicii reclamanta a emis facturile atașate la filele 48-63, din dosarul de fond.
În urma acestor prestări de servicii, pârâta avea obligația să achite contravaloarea facturilor emise de reclamantă în termen de 30 de zile calendaristice de la emitere.
Pârâta, deși a beneficiat de serviciile reclamantei și a primit facturile privind contravaloarea serviciilor nu și-a îndeplinit obligația de plată, figurând în evidențele reclamantei cu un debit restant în sumă totală de 166,89 lei .
Conform prevederilor art. 13 din convenție contravaloarea consumului de apă și canalizare se încasează de la utilizatorul individual pe bază de factură, iar articolele următoare conțin clauze privind modalitatea de facturare.
De asemenea, s-a reținut că potrivit art.13 alin. 3 lit. a din convenție, neachitarea în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage după sine penalități de întârziere care sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, stabilite conform reglementărilor legale în vigoare.
Prin urmare, pentru prestațiile reclamantei s-au întocmit facturile de la filele 13-15, în cuantum de 166,89 lei ce reprezintă contravaloarea serviciilor prestate și facturate pe perioada noiembrie 2013 – ianuarie 2014.
Prima instanță a reținut că potrivit dispozițiilor art. 1270-1279 Noul Cod Civil, convențiile legal încheiate au putere de lege între părțile contractante și trebuiesc executate cu bună-credință.
În ce privește facturile emise în temeiul contractului nr.48/10.06.2013, convenția de facturare individuală a consumurilor de apă și canalizare nr. 1387/10.06.2013, anexa la contract, instanța a reținut în drept dispozițiile art.1177 cod civil potrivit cărora contractul încheiat cu consumatorii este supus legilor speciale și, în completare, dispozițiilor codului.
Așa fiind, potrivit art. 31 alin.6 din Legea nr.241/2006, modificată a serviciului de alimentare cu apă și de canalizare, „Factura pentru furnizarea/prestarea serviciului de alimentare cu apă și de canalizare se emite, cel mai târziu, până la data de 15 a lunii următoare celei în care prestația a fost efectuată. Prin derogare de la prevederile art. 42 alin. (9) din Legea nr. 51/2006, cu modificările și completările ulterioare, utilizatorii sunt obligați să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciului de care au beneficiat, în termenul de scadență de 15 zile de la data emiterii facturilor; data emiterii facturii și termenul de scadență se înscriu pe factură.”
De asemenea, conform art. 31 alin. 7 din același act normativ „ Neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage după sine penalități de întârziere, după cum urmează:
a) penalitățile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, stabilite conform reglementărilor legale în vigoare;
b) penalitățile se datorează începând cu prima zi după data scadenței;
c) valoarea totală a penalităților nu poate depăși cuantumul debitului și se constituie venit al operatorului.
Totodată, potrivit art.1.270 Cod civil contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante.
Din coroborarea textelor de lege amintite, înscrisurilor depuse de reclamantă cu atitudinea procesuală a pârâtei, care nu a contestat susținerile părții adverse, primind convocatorul la conciliere directă în care era arătată suma datorată, prezentându-se apoi la concilierea propriu-zisă, conform notificării aflate la fila 11, instanța a reținut că obligațiile asumate de către reclamantă au fost îndeplinite, iar debitul nu este achitat de pârâtă.
Văzând și dispozițiile art. 451 Cod procedură civilă, instanța a admis in parte cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, raportat la actele justificative anexate la doar pentru plata taxei judiciare de timbru-50 lei.
Mai mult, deși nedovedite cu acte justificative, instanța a apreciat că suma de 30 lei reprezentând contravaloare taxă notificare nu este o cheltuială aferentă soluționării prezentului litigiu, conform art.1031 alin. 2 teza 1 NCPC, motiv pentru care a respins solicitarea de acordare a acestor taxe aferente notificării.
În consecință, a obligat pârâta să plătească reclamantei și sumele de 50 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea taxă judiciară de timbru, conform chitantei justificative anexate, precum și 48 lei reprezentând contravaloare cheltuieli pentru citarea prin mica publicitate.
În ceea ce privește onorariul avocatului curator numit în cauză pentru pârâtă, instanța a dispus avansarea acestuia din fondurile Ministerului Justiției și în temeiul art. 453 c.p.c. a obligat pârâta la plata cheltuielilor judiciare către stat in cuantum de 100 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta S.C. RAJA S.A., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate și solicitând admiterea apelului și completarea sentinței apelate în sensul obligării pârâtei T. J. și la plata sumei de 30 lei reprezentând contravaloare taxă notificare.
În susținerea cererii de apel, față de aprecierea instanței de fond că taxa de notificare nu este o cheltuială aferentă litigiului conform art.1031 alin.2 teza 1 C.pr.civ., invocă prevederile art.1521 C.pr,.civ. privind modurile de punere în întârziere ale debitorului precum și prevederile art.1523 C.pr.civ. privind cazurile în care este de drept în întârziere în executarea obligației.
De asemenea, invocă prevederile art.1522 alin.1 și 2 C.pr.civ. conform cărora debitorul poate fi pus în întârziere printr-o notificare scrisă a creditorului care se comunică debitorului prin executor judecătoresc sau alt mijloc care asigură dovada comunicării.
Față de aceste dispoziții legale, apelanta a ales să notifice debitorul prin executor judecătoresc pentru a asigura dovada comunicării, având în vedere că notificările prin intermediul poștei nu asigură întotdeauna dovada comunicării.
În speță, intimata-pârâtă a fost notificată prin Birou executor judecătoresc V. N. la data de 05.03.2014 prin notificarea nr.880 ce a fost achitată de către apelantă și pentru care s-a emis factura nr.88/11.03.2014.
Față de cele prezentate, solicită admiterea apelului, completarea sentinței apelate în sensul obligării intimatei și la plata sumei de 30 lei reprezentând taxă notificare și a cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul apel.
În drept își întemeiază cererea pe dispozițiile art.223 alin.3 și art.411 alin.1 pct.2 C.pr.civ., iar în susținere solicită proba cu înscrisuri.
Intimata-pârâtă T. J. nu a formulat întâmpinare în cauză.
Tribunalul, analizând sentința apelată în raport de motivele de apel invocate și având în vedere actele și lucrările dosarului, apreciază apelul ca fiind nefondat, reținând următoarele:
Potrivit art.1031 Cod procedură civilă (1) „Partea care cade în pretenții va fi obligată, la cererea celeilalte părți, la plata cheltuielilor de judecată.
(2) Cu toate acestea, instanța nu va acorda părții care a câștigat procesul cheltuielile care nu au fost necesare sau care au avut o valoare disproporționată în raport cu valoarea cererii.”
Așadar în cuantumul cheltuielilor de judecată pot intra orice cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului, care însă vor fi supuse condiției dovedirii și justificării legăturii de cauzalitate dintre acestea și proces.
Fundamentul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este reprezentat de culpa procesuală a părții „care cade în pretenții”.
Culpa procesuală este cea care trebuia să fundamenteze fiecare sumă la care va fi obligată partea care a căzut în pretenții, cu titlu de cheltuieli de judecată. Din acest punct de vedere, instanța nu va putea obliga partea care a căzut în pretenții la suportarea cheltuielilor efectuate cu notificarea, anterior înregistrării cererii la instanță, chiar dacă cererea a fost admisă, deoarece în cauză notificarea nu era necesară pentru demararea procesului și nici pentru buna lui desfășurare.
Astfel, notificarea reprezintă modalitatea de punere în întârziere a pârâtei însă în cauză, față de dispozițiile art.13 alin.2 din convenția părților coroborat cu art.31 alin.6 din Legea nr.241/2006, invocat de reclamantă în susținerea cererii, pârâta avea obligația de a efectua plata în termen de 15 zile de la data emiterii facturilor, situație față de care rezultă că la împlinirea termenului, debitorul este de drept în întârziere.
Așa fiind și având în vedere că legea nu prevede o procedură prealabilă obligatorie pentru demararea acțiunii, notificarea efectuată de reclamantă nu era necesară sau utilă pentru desfășurarea procesului, motiv pentru care cheltuielile efectuate cu această notificare nu pot fi puse în sarcina pârâtei.
Pentru considerentele reținute tribunalul apreciază apelul ca fiind neîntemeiat, urmând ca în baza art. 480 alin.1 N. cod procedură civilă să îl respingă.
Văzând și dispozițiile art.634 alin.1 pct.4 cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 480 alin. 1 N.C.pr.civ. respinge apelul declarat de apelanta reclamantă . sediul în C., .-24, județul C., CUI RO_, C._, număr de înregistrare în Registrul Comerțului J_, IBAN RO36RNCB_0001 împotriva sentinței civile nr. 402 din data de 05.11.2014 a Judecătoriei Fetești, ca neîntemeiat .
Definitiva .
Pronunțată în ședință publică azi, 14.05.2015 .
JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
I. R. MarianaMunteanu L. I. N. G.
Red./tehnored.MLI
05 ex/20.05.2015
Jud.fond-M.V.M.
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 757/2015. Tribunalul IALOMIŢA | Fond funciar. Sentința nr. 139/2015. Tribunalul IALOMIŢA → |
|---|
