Cereri. Decizia nr. 46/2015. Tribunalul IALOMIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 46/2015 pronunțată de Tribunalul IALOMIŢA la data de 02-04-2015 în dosarul nr. 5205/312/2013/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IALOMIȚA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 46/R
Ședința publică din data de 2 aprilie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - I. T.
JUDECĂTOR – I. L. M.
JUDECĂTOR - R. M. I.
GREFIER - A. D.
Pe rol judecarea recursul declarat de recurenta - reclamantă B. R., în contradictoriu cu intimații - pârâți A. C., O. M., P. A., V. A. C. și V. D. I., împotriva încheierii de suspendare din data de 02.12.2014 pronunțată de Judecătoria Slobozia, având ca obiect alte cereri.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurenta - reclamantă B. R. avocat C. A., lipsind intimații - pârâți A. C., O. M., P. A., V. A. C. și V. D. I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul procesual, procedura de citare, după care;
Apărătorul recurentei arată că nu mai are alte cereri sau excepții de formulat în cauză.
Tribunalul ia act și, față de actele și lucrările dosarului, apreciază cauza în stare de judecată, acordând cuvântul în susținerea cererii de recurs.
Avocat C. A., pentru recurenta - reclamantă B. R., solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea încheierii de suspendare și trimiterea cauzei pentru continuarea judecății.
Consideră că măsura suspendării, pe motiv că reclamanta nu și-ar fi îndeplinit obligațiile și că ar fi împiedicat buna derulare a procesului, este nelegală și netemeinică. A se dispune suspendarea din culpa reclamantului înseamnă a se constata că acest reclamant, pe de o parte nu și-a îndeplinit obligațiile legale, iar pe de altă parte a împiedicat buna derulare a procesului.
Solicită să se observe că reclamanta, atât prin apărător cât și personal, a făcut tot posibilul, respectiv tot ce i-a stat în putință să identifice niște presupuse persoane despre care nu avem minime date de identificare. S-a eliberat, la nivelul anilor 2009-2010, o anexă 24 pentru același defunct, care cuprindea mai puțin decât moștenitorii pe care reclamanta i-a introdus în cauză. Acea anexă 24 a fost depusă la dosarul cauzei de P. A., dosarul fiind anulat pentru nedepunerea taxei de timbru. B. R., persoană cu vocație succesorală pentru succesiunea celui pentru care se solicită în acest moment soluționarea cauzei, în speță A. I., a mers din nou la primărie și a primit o altă anexă 24. Este evident că anexa 24, conform regulilor de eliberare, este un înscris eliberat ca urmare a declarației pe proprie răspundere a persoanei cu vocație succesorală.
Instanța de fond, în primul complet constituit, din oficiu, a solicitat proba cu doi martori în vederea stabilirii cu exactitate a eventualilor succesori în drepturi ale autorului A. I., unul dintre martorii audiați în cauză declarând că ar mai exista un frate geamăn cu defunctul, pe numele „C.” și că este decedat.
Plecând de la aceste informații, atât reclamanta cât și instanța însăși au început să facă cercetări cu privire la aflarea moștenitorilor pretinsului frate „C.”. Se spune despre această persoană că ar fi fost geamănă, deci născută în aceeași zi, cu altă persoană indicată în prezenta cauză, a cărei dată de naștere a fost identificată.
Instanța de fond, din oficiu, a verificat baza de date și a constatat că nu există nici un A. C./C. născut în aceeași dată. Plecând de la acest aspect, instanța spune că este posibil să nu existe, dar totuși martorii au venit și au declarat că ar mai exista o persoană cu vocație succesorală.
Pe de o parte, există mărturia unor martori care pot fi în eroare, care pot asimila calitatea de fiu de frate al defunctului A. I. cu orice calitate, pentru că nu sunt în măsură să stabilească gradele de rudenie, iar pe de altă parte există niște verificări făcute în evidențele cu privire la starea civilă a părților și, mai mult, au făcut adresă la presupusa localitate unde s-ar fi născut A. C., iar primăria comunică că nu pot identifica. Se constată că, în acest cadru procedural, P. A. vine și spune că mai există o persoană, dar nu spune nimic despre aceasta, doar în ideea de a rămâne dosarul suspendat.
Consideră că măsura dispusă la instanța de fond este nelegală, chiar dacă calitatea procesuală ne obligă să facem demersuri, solicită să se constate că acestea au fost făcute toate instituțiile de la care se puteau obține aceste informații, respectiv: la primărie, evidență informatizată, starea civilă de la presupusul loc al nașterii, însă nu există nici un indiciu. De aceea, consideră că măsura dispusă nu corespunde cu ceea ce legiuitorul a stabilit în Codul de procedură civilă, ca sancțiune pentru neîndeplinirea unor obligații sau ca o culpă, în cauză neexistând culpă, acestea sunt evidențele și urmează ca pe baza acestora instanța de fond să analizeze cererea cu privire la deschiderea succesiunii. Reclamanta este coproprietar și nu o poate nimeni ține în această stare de indiviziune, atâta timp cât ceilalți presupuse persoane cu vocație succesorală au atitudine pasivă. Nimeni dintre cei chemați în judecată, în calitate de pârât, nu a venit să indice care sunt acele persoane. În atare situație, solicită admiterea recursului, să se dispună trimiterea cauzei pentru continuarea judecății, apreciind că măsura suspendării este nelegală și netemeinică, fără cheltuieli de judecată.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza rămâne în pronunțare.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Cu privire la recursul civil de față:
Prin Încheierea din data de 02.12.2014 pronunțată de Judecătoria Slobozia, în baza art. 242 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, s-a dispus suspendarea judecării cererii formulată de reclamanta B. R. în contradictoriu cu pârâții A. C., O. M., P. A., V. A. C. și V. D. I., pentru neîndeplinirea de către reclamantă a obligației stabilită în sarcina sa, de a preciza în scris cererea de chemare în judecată și de a face dovada calității procesuale pasive a tuturor persoanele pe care înțelege să le cheme în judecată, împiedicând astfel soluționarea cauzei.
S-a reținut în motivarea încheierii că reclamanta nu s-a conformat dispozițiilor instanței, puse în vedere prin încheierea de ședință din data de 28.10.2014, și anume, nu a precizat în scris cererea de chemare în judecată și nu a făcut dovada calității procesuale pasive pentru toate persoanele pe care înțelege să le cheme în judecată, constatând astfel că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantei prin neîndeplinirea acestei obligații.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs recurenta invocă faptul că instanța de fond printr-un exces de zel neînțeles a dispus audierea în cauză a martorilor pentru a stabili numărul moștenitorilor, sau mai exact a persoanelor cu vocație succesorala.
Martorii audiați în cauză au declarat că ar mai exista un frate al defunctului care și acesta ar fi decedat și care ar fi avut copii. Au spus martorii că nu pot indica date exacte cu privire la acești copii, nu au cunoștință unde locuiesc, dar aceștia sunt fiii unui frate geamăn cu defunctul.
Ca urmare a acestui fapt, instanța i-a sugerat să precizeze cadrul procesual și să facă demersuri cu privire la aflarea moștenitorilor pretinsului frate O. C..
Arată recurenta că în acest sens, la data de 25.09.2014 a transmis Adresa nr.702 prin care cerea sprijinul Primăriei Ciochina în vederea eliberării unui extras de pe certificatul de deces din Registrul pentru uzul oficialităților și Anexa 24 cu moștenitorii numitului O. C.. Primăria i-a comunicat faptul că nu poate transmite un asemenea înscris și că nu poate elibera Anexa 24.
Instanța, în virtutea rolului activ, a interogat baza de date care se afla la dispoziția instanței cu privire la evidența persoanelor, valorificând informațiile primite de la martori în sensul că presupusul O. C./C. ar fi fost frate geamăn cu numitul O. T., cunoscând data nașterii numitului O. T., și a constatat că nu există nicio persoană care să corespundă semnalmentelor pe care martorii le-au indicat.
Chiar și în acest context instanța a insistat să-i pună în sarcină obligația de a introduce în cauză anumite persoane ale unei persoane pretins decedate.
Arată recurenta că atâta vreme cât din înscrisuri nu ar rezulta existența certă a unui presupus frate, atunci nu înțelege de ce instanța dă eficiență juridică mai mare unor martori decât înscrisurilor.
Solicită recurenta a se aprecia că în lipsă de alte înscrisuri care să creeze măcar și aparența unor alte persoane cu vocație succesorală, cadrul procesual este cel indicat, motiv pentru care instanța de fond trebuie să procedeze la continuarea judecații.
În drept, cererea este întemeiată pe dispozițiile art.650 și următoarele cod civil în forma anterioară, având în vedere faptul că succesiunea se consideră deschisă la momentul decesului, acesta fiind anterior intrării în vigoare a noului Cod civil, precum și Legea nr.319/1944 și art.1143 cu privire la ieșirea din indiviziune iar în susținerea cererii se solicită proba cu acte.
Intimata O. M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că recursul, ca și cererea de chemare în judecată, este efectuat fără a stabili corect atât cadrul procesual, mai precis indicarea moștenitorilor rămași de pe urma defunctului A. I., dar și masa succesorală lăsată de acesta.
Tribunalul, analizând încheierea recurată în raport de motivele invocate și având în vedere actele și lucrările dosarului, apreciază recursul ca fiind fondat, reținând următoarele:
Potrivit art.242 alin.1 cod procedură civilă, instanța poate dispune suspendarea judecății când constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantei, prin neîndeplinirea obligațiilor stabilite în cursul judecății.
În luarea acestei măsuri instanța trebuie să constate că obligația procesuală aparține reclamantei, obligația a fost stabilită în sarcina acesteia în cursul procesului și trebuie să fie de natură să împiedice instanța în desfășurarea normală a judecății iar reclamanta a fost în culpă pentru neîndeplinirea obligației procesuale.
În ceea ce privește obligația procesuală stabilită în sarcina reclamantei, instanța trebuie să identifice explicit obligația reclamantei, izvorul legal și condițiile de realizare și să o aducă la cunoștința acesteia. Deoarece suspendarea apare ca o sancțiune, neîndeplinirea de către instanță a obligației de a aduce măsura la cunoștința părții lipsește măsura de previzibilitate.
În speță se constată că prin Încheierea din data de 28.10.2014 instanța a pus în vedere reclamantei să precizeze în scris cererea de chemare în judecată, având în vedere relațiile transmise de Primăria Ciochina și să facă dovada calității procesuale pasive pentru toate persoanele pe care înțelege să le cheme în judecată.
Cererea instanței are în vedere declarațiile martorilor A. N. și G. T. din care rezultă că defunctul A. I. a avut doi frați O. C. și O. T., frați gemeni și o soră A. M..
Se reține din înscrisurile aflate la dosar că reclamanta a făcut demersuri pentru aflarea informațiilor cu privire la existența celuilalt frate al defunctului, O. C. însă fără nici un rezultat.
Se mai reține că și instanța a interogat baza de date cu privire la persoana amintită în declarațiile martorilor, de asemenea fără rezultat.
Or, în lipsa informațiilor necesare reclamanta nu poate introduce în cauză persoane despre a căror existență nu cunoaște suficiente date, deși a făcut demersuri pentru obținerea acestora; astfel, indicarea cadrului procesual a fost făcut prin cererea introductivă iar pentru persoanele chemate în judecată reclamanta a făcut dovada calității procesuale.
Chiar dacă sunt unele inadvertențe cu privire existența numitului O. C./C. și a moștenitorilor acestuia, având în vedere relațiile primite la dosar la 07.10.2014, nelămurirea acestora nu poate fi imputată numai reclamantei și în niciun caz nu poate fi vorba de lipsa demersurilor din partea acesteia pentru lămurirea situației de fapt.
În aceste împrejurări nu sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru suspendarea judecății în baza art.242 alin.1 cod procedură civilă deoarece nu poate fi reținută culpa reclamantei în condițiile în care aceasta a făcut dovada demersurilor întreprinse pentru aflarea de date cu privire la existența presupusului frate dar aceste demersuri nu au dat nici un rezultat și nu din culpa sa.
Pentru considerentele reținute tribunalul apreciază recursul ca fiind fondat, urmând să îl admită, să caseze în tot încheierea recurată și să trimită cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.
Văzând și dispozițiile art.634 alin.1 pct.5 cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.496 alin.1și 2 cod procedură civilă admite recursul declarat de recurenta B. R., domiciliată în municipiul B., ., ., apt.10, județul B. împotriva Încheierii de suspendare din data de 02.12.2014 pronunțată de Judecătoria Slobozia pe care o casează în tot și trimite cauza pentru continuarea judecății instanței de fond.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.04.2015.
P.,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
I. T. I. L. M. R. M. I.
GREFIER,
A. D.
Red.I.R.M./20.04.2015/2 ex/20.04.2015
Jud. fond A. A.
| ← Uzucapiune. Hotărâre din 02-04-2015, Tribunalul IALOMIŢA | Fond funciar. Decizia nr. 249/2015. Tribunalul IALOMIŢA → |
|---|
