Uzucapiune. Hotărâre din 02-04-2015, Tribunalul IALOMIŢA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul IALOMIŢA la data de 02-04-2015 în dosarul nr. 2131/330/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IALOMIȚA - SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.256/A
Ședința publică de la 2 Aprilie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: L. I. M.
JUDECĂTOR: R. M. I.
GREFIER: M. I.
Pe rol soluționarea apelului civil formulat de apelantul-reclamant C. M. I., domiciliat în ., împotriva sentinței civile nr. 1594 din 10.10.2014 pronunțată de Judecătoria Urziceni în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă ., jud. Ialomița, având ca obiect uzucapiune .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul-reclamant, reprezentat de avocat D. M. din Baroul Ialomița, substituind pe avocat ales A. G. din Baroul Ialomița, conform delegației de substituire pe care o depune la dosarul cauzei la acest termen, lipsind intimata-pârâtă ..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că pricina este la primul termen de judecată în apel și că intimata-pârâtă a formulat întâmpinare în cauză, comunicată apelantului-reclamant, după care;
Apărătorul apelantului-reclamant, la interpelarea instanței, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul se consideră lămurit, constată încheiată cercetarea judecătorească și, în conformitate cu dispozițiile art. 392 Cod procedură civilă, acordă cuvântul în susținerea cererii de apel.
Avocat D. M., pentru apelantul-reclamant, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și să se constate că apelantul este proprietar prin efectul uzucapiunii și pe diferența de teren de 404 mp ce face parte din același lot pentru care s-a reconstituit apelantului dreptul de proprietate.
Învederează că pentru intabularea dreptului de proprietate asupra terenului intravilan aferent casei de locuit și anexelor gospodărești, înscris în titlul de proprietate, apelantul a făcut demersuri pentru întocmirea documentației cadastrale, iar în urma măsurătorilor efectuate a rezultat că terenul în cauză are suprafața reală de 2034 mp, cu 404 mp mai mult decât suprafața înscrisă în actul de proprietate.
Cum limitele proprietății nu au fost modificate, iar apelantul a avut o posesie continuă, liniștită, publică sub nume de proprietar, apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru a se constata că apelantul este proprietar și pentru această diferență de teren care a fost găsită în plus; fără cheltuieli de judecată.
Dezbaterile declarându-se închise, în baza art. 394 Cod procedură civilă, tribunalul reține cauza în pronunțare.
După deliberare,
INSTANȚA
Cu privire la apelul civil de față:
Prin sentința civilă nr.1594 din data de 10.12.2014 pronunțată de Judecătoria Urziceni s-a respins cererea formulată de reclamantul C. I. în contradictoriu cu pârâta ., având ca obiect uzucapiune.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut, din declarațiile martorilor audiați, că reclamantul folosește casa și terenul aferent din anul 1956 până în prezent. Inițial imobilul a fost al părinților reclamantului iar terenul a fost împrejmuit tot timpul și folosit de reclamant; reclamantul și părinții acestuia au fost membrii cooperatori.
A mai reținut instanța că în baza Legii nr.18/1991și pe baza mențiunilor din registrul agricol, prin titlul de proprietate nr._/_ cod_ din 05.12.2002, Comisia județeană Ialomița pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea reclamantului pentru suprafața de teren de 399 mp aferentă curții și 1291mp teren intravilan în localitatea comunei Coșereni, județul Ialomița.
Titlul de proprietate nu a fost contestat de către reclamant însă ulterior, acesta a invocat dobândirea unui drept de proprietate pentru diferența de teren de 404 mp prin uzucapiune.
Conform adresei nr.4925/17.06.2014 emisă de Primăria Comunei Coșereni reclamantul C. I. a deținut în proprietate doar suprafața de 1630 mp din anul 1954 pentru care a plătit taxe și impozite.
Așadar posesia suprafeței de 404 mp este clandestină nefiind evidențiată în registrul agricol și nu s-au achitat taxe și impozite fiscale pentru acesta.
Mai mult decât atât, instanța a reținut că potrivit art.1847 cod civil pentru a se putea prescrie se cere o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.
Posesia invocată de reclamant nu îndeplinește cerințele prevăzute de art.1847 Cod civil.
Faptul că a deținut în mod legal doar suprafața de 1630 mp este dovedită de titlul de proprietate emis conform Lg.18/1991, act care nu a fost desființat și a fost emis în baza mențiunilor din registrul agricol, privind bunurile deținute de reclamant.
Reclamantul nu a depus la dosar înscrisuri care să dovedească că a fost înregistrat în registrul agricol cu o suprafață de teren mai mare decât cea de 1630 m.p. pentru care s-a emis titlul de proprietate.
Așa fiind, cererea reclamantului apare ca neîntemeiată și în baza art.1837 Cod civil, art.1846 Cod civil, art.1847 Cod civil și art.1854 C.pr.civilă și art.111 Cod civil, a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de apel, apelantul arată că pe terenul în cauză și-a edificat o casă de locuit în cursul anului 1954 pentru care s-a efectuat operațiunea de înscriere în registrul agricol iar ulterior i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului aferent casei de locuit în calitate de membru cooperator.
Din declarațiile martorilor rezultă că terenul posedat, care a aparținut inițial părinților săi, a fost împrejmuit în permanență cu gard și niciodată apelantul nu a avut litigii cu vecinii legate de hotarul despărțitor al terenului.
Din înscrisurile depuse la dosar, coroborate cu depozițiile martorilor, rezultă fără echivoc că atât el cât și părinții săi au stăpânit pașnic și netulburat întreaga suprafață de teren de 2034 m.p. din care 1630 m.p. înscriși în titlul de proprietate iar 404 m.p. neînscriși în actul de proprietate dar rezultați în urma măsurătorilor efective a terenului.
Tot din probele administrate rezultă că posesia asupra întregii suprafețe de 2034 m.p. a fost continuă, netulburată de violență, publică și chiar pârâta prin întâmpinare a solicitat admiterea cererii, neopunându-se stabilirii exacte a proprietății lui și nici nu a revendicat această suprafață de teren.
Instanța de fond, fără să dea relevanță niciunei probe administrate în cauză, a respins cererea ca neîntemeiată, motivând că titlul nu a fost contestat după emitere însă, arată apelantul, la data emiterii titlului de proprietate nu deținea aparate de măsurat performante care să-i permită măsurarea terenului și aflarea suprafeței reale, pentru a se îndrepta împotriva comisiilor de fond funciar în vederea emiterii unui act de proprietate cu suprafața reală. El a luat cunoștință de diferența de teren la data întocmirii schiței cadastrale.
Pentru motivele invocate solicită admiterea apelului și să se constate că este proprietar, prin efectul uzucapiunii, și asupra diferenței de teren de 404 m.p..
În drept cererea de apel este întemeiată pe dispozițiile art.466 și urm. cod procedură civilă iar în dovedire s-au invocat probele existente la dosar.
Intimata a formulat întâmpinare prin care solicită menținerea sentinței instanței de fond deoarece reclamantul este înregistrat și figurează la rolul agricol și rolul fiscal cu teren în suprafață totală de 1630 m.p., nefăcându-se dovada pentru diferența de 404 m.p..
Tribunalul, analizând sentința apelată în raport de motivele de apel invocate și având în vedere actele și lucrările dosarului, apreciază apelul ca fiind fondat, reținând următoarele:
Cererea reclamantului are ca obiect constatarea dreptului de proprietate ca urmare a uzucapiunii de 30 de ani.
Cum momentul începerii termenului prescripției achizitive este anterior intrării în vigoare a noului cod civil și văzând dispozițiile art.6 alin.4 din Legea nr.278/2009 (codul civil) conform cărora „prescripțiile, decăderile și uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit” rezultă că în cauză sunt incidente dispozițiile art.1843, art-1846 și urm. din codul civil de la 1864.
În sistemul Codului civil de la 1864 uzucapiunea este un mod originar de dobândire a proprietății unui bun imobil, ca efect al exercitării posesiunii utile asupra acelui bun un interval de timp determinat de lege.
Pentru dobândirea dreptului de proprietate imobiliară prin uzucapiunea de 30 de ani, astfel cum este reglementată în art.1890 din Codul civil, este necesar să fie îndeplinite, cumulativ, două condiții: posesia propriu-zisă să fie utilă, adică neviciată, și să fie exercitată neîntrerupt timp de 30 de ani, indiferent dacă posesorul este de bună-credință sau de rea-credință.
În acest sens, în art.1846 alin.1 din Codul civil se prevede că "orice prescripție este fondată pe faptul posesiunii", precizându-se, în alineatul următor, că "posesiunea este deținerea unui lucru sau folosirea de un drept, exercitată, una sau alta, de noi înșine sau de altul în numele nostru".
Rezultă deci că posesia juridică, adică cea apărată de lege ca manifestare exterioară a unui drept, constă atât în exercitarea în fapt a unor acte asupra bunului, cât și în posibilitatea de a exercita acele acte ca manifestare a pretinderii existenței unui drept asupra bunului respectiv, fie sub forma dreptului de proprietate în întregul său, fie sub forma unui atribut al acestuia.
În conformitate cu prevederile art.1847 din Codul civil, "ca să se poată prescrie, se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar".
Cel ce invocă prescripția achizitivă nu este obligat a produce vreun titlu atâta timp cât nu i se opune reaua-credință – art.1890 cod civil.
În speță, tribunalul apreciază că sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru dobândirea proprietății ca efect al uzucapiuni.
Astfel, se reține că reclamantul a folosit imobilul și figurează în evidențele și registrele agricole ale Primăriei Coșereni începând din 1974, de peste 30 de ani, deci în timpul prevăzut de lege, continuu, neîntrerupt, netulburat, public și sub nume de proprietar.
Posesia de bună credință este reținută pe baza declarațiilor de martori din care rezultă că atât părinții reclamantului, cât și reclamantul au folosit terenul din 1956, terenul fiind împrejmuit tot timpul și folosit de aceștia, precum și din înscrisurile depuse, respectiv adeverința nr.233/10.07.2014 eliberată de Primăria comunei Coșereni.
În speță nu poate fi reținut argumentul instanței de fond cu privire la clandestinitatea posesiei reclamantului deoarece potrivit art.1852 cod civil 1864 posesia este clandestină când posesorul o exercită în ascuns de adversarul său, încât acesta nu este în stare de a putea să o cunoască.
Or, în speță, nu se poate reține că reclamantul a exercitat posesia în ascuns, vecinii și ceilalți membri ai comunității având cunoștință de terenul pe care reclamantul îl poseda, cunoscându-l pe reclamant ca și proprietar al terenului.
Totodată, față de caracterul relativ al viciului clandestinității, instanța nu putea să-l invoce din oficiu, acesta putând fi invocat doar de partea față de care posesia a fost exercitată pe ascund. Or, în primă instanță, pârâta, prin întâmpinare nu a invocat nici un viciu al posesiei ci, mai mult, chiar a recunoscut pretenții reclamantului și a fost de acord cu acțiunea formulată de către acesta.
Nici celălalt argument al instanței de fond, privind neatacarea titlului de proprietate în care a fost reținută suprafața de teren din intravilan, aferentă locuinței, nu poate fi reținut deoarece la momentul eliberări titlului de proprietate nu s-au făcut măsurători și nu se știa suprafața exactă deținută de către reclamant, acesta fiind convins că suprafața trecută în titlu este cea reală.
În raport de această împrejurare, se reține că titlul de proprietate indică o suprafață inexactă a cărei valoare este numai relativă și de aceea, în cazul dobândirii dreptului de proprietate, este evident că, independent de exactitatea măsurătorilor, transmisiunile au operat în limita conturului (configurației) topo reale, urmând ca regularizarea diferențelor în plus sau în minus să fie realizată prin mijloacele juridice de apărare a dreptului de proprietate, cum este cazul de față, prin prescripția achizitivă.
Având în vedere că reclamantul a deținut aceeași suprafață de teren cel puțin din 1974, de când figurează în registrele agricole ale primăriei, că nu au intervenit schimbări în privința delimitării acestui teren de cele învecinate, că a exercitat o posesie utilă, aceasta fiind continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar, tribunalul apreciază cererea reclamantului ca fiind întemeiată.
Pentru considerentele reținute tribunalul apreciază apelul ca fiind fondat, urmând să îl admită și să schimbe în tot sentința apelată în sensul admiterii cererii reclamantului.
Pe cale de consecință va constata că reclamantul a dobândit prin uzucapiunea de 30 de ani, dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 404 m.p., situat în intravilanul comunei Coșereni, județul Ialomița, având următoarele vecinătăți: la N – P. C., la S – R. M.. La E – HC 455, la V – Ds2274 (.> Va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Văzând și dispozițiile art.634 alin.1 pct.4 cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.480 alin.1 și 2 cod procedură civilă admite apelul declarat de către apelantul reclamant C. M. I., domiciliat în ., CNP_, împotriva sentinței civile nr.1594 din data de 10.10.2014 pronunțată de Judecătoria Urziceni, pe care o schimbă în tot și în consecință:
Admite cererea formulată de către reclamantul C. M. I. în contradictoriu cu ..
Constată că reclamantul a dobândit prin uzucapiunea de 30 de ani, dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 404 m.p., situat în intravilanul comunei Coșereni, județul Ialomița, având următoarele vecinătăți: la N – P. C., la S – R. M.. La E – HC 455, la V – Ds2274 (.> Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.04.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
M. L. I. I. R. M. I. M.
Red./Tehnored.I.R.M./4 ex./07.05.2015/Jud.fond.O. E.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 225/2015. Tribunalul... | Cereri. Decizia nr. 46/2015. Tribunalul IALOMIŢA → |
|---|
