Contestaţie la executare. Decizia nr. 558/2015. Tribunalul IALOMIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 558/2015 pronunțată de Tribunalul IALOMIŢA la data de 06-08-2015 în dosarul nr. 378/312/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IALOMIȚA – SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.558 A
Ședința publică din data de 6 august 2015
Completul constituit din:
Președinte - I. M. R.
Judecător – M. L. I.
Grefier – B. C.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelanta-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI – ADMINISTRATIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IALOMIȚA împotriva sentinței civile nr.312/12.02.2015 pronunțată de Judecătoria Slobozia în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-contestatoare C. N., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Tribunalul față de actele și lucrările dosarului și apreciind că nu mai sunt alte incidente de soluționat, fiind lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, rămâne în pronunțare.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 312/12.02.2015 a Judecătoriei Slobozia s-a admis cererea formulată de contestatoarea C. N. domiciliată în Amara, . județul Ialomița, CNP-_ în contradictoriu cu intimata A.N.A.F. DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI, ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IALOMIȚA cu sediul în Slobozia, ..14, Ansamblul PECO județul Ialomița s-au anulat formele de executare emise de intimată, respectiv somația nr.21/_ /_ și titlul executoriu nr._/23.12.2013 emise pentru suma de 8.930 lei în cadrul dosarului de executare nr.1899/21/_ /_ și a fost obligată intimata să achite contestatoarei suma de 651,50 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru. S-a luat act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată .
În motivarea sentinței s-a arătat că, în privința susținerii intimatei conform căreia pentru actele administrative atacate nu a fost declanșată anterior procedura prevăzută de art.205-209 C.proc.civ., instanța de fond a reținut că în prezenta cauză, reclamanta nu a contestat existența creanței, pe care a achitat-o de bunăvoie, ci a contestat modul în care intimata a efectuat imputația plății în privința creanței constatate prin respectivul titlu executoriu, aspect care vizează integral numai faza executării silite.
Conform chitanțelor atașate la dosar, respectiv chitanța . nr._/11.12.2013, a fost achitată suma de 800 lei de către contestatoare fără indicarea în mod expres a unei obligații ce urmează a fi stinsă.
Conform chitanței . nr._/22.10.2013, a fost achitată suma de 8.764 lei de către contestatoare, către intimată, fiind indicat în mod expres în aceasta că vizează obligația de plată născută din D.I.A. nr._/11.10.
Instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art.115 din O.G. nr.92/2003 . Prin urmare, în cazul în care debitorul alege să stingă o anumită creanță fiscală dintr-o multitudine de creanțe, iar suma plătită nu este suficientă pentru a stinge toate datoriile, atunci se sting datoriile corelative acelui tip de creanță fiscală principală pe care o stabilește contribuabilul. În cazul de față, instanța de fond a reținut că prin chitanța . nr._/22.10.2013, a fost achitată suma de 8.764 lei de către contestatoare, către intimată, fiind indicat în mod expres în aceasta că vizează obligația de plată născută din D.I.A. nr._.
În aceste condiții, intimata ar fi avut obligația să facă imputația plății asupra creanței născute din D.I.A. nr._ emisă în data de 25.07.2013.
Nu s-a reținut susținerea intimatei conform căreia imputația plății se va face asupra creanței mai vechi, în condițiile în care în cauză este aplicabil textul de lege anterior menționat, care prevede expres că se va stinge creanța indicată de plătitor.
Referitor la creanța în cuantum de 166 lei, reprezentând diferențe de impozit anual de regularizare stabilită prin decizia referitoare la obligații de plată accesorii nr._/10.10.2013, instanța de fond nu a putut reține că această sumă a fost achitată efectiv, întrucât în chitanța nr._/11.12.2013 în sumă totală de 800 lei nu a fost indicată în mod expres creanța ce urmează a fi stinsă, iar imputația plății s-a efectuat conform art.115 din O.G. nr.92/2003.
Prin urmare, suma datorată efectiv de către contestatoare nu este de 8.930 lei pentru titlul executoriu nr._ din data de 23.12.2013, întrucât s-a stins prin plată creanța decurgând din D.I.A. nr._, rămânând de achitat creanța de 166 de lei decurgând din decizia referitoare la obligații de plată accesorii nr._/10.10.2013.
În aceste condiții, instanța de fond a constatat că în speță creanța pentru care s-a emis somația contestată nu există, nefiind identitate cu suma consemnată în deciziile de impunere și neachitată până la data emiterii somației.
Împotriva aceste sentințe a formulat apel intimata DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IALOMIȚA.
În motivarea apelului s-a arătat că în mod greșit instanța de fond a reținut că pe calea contestației la executare se pot invoca și apărări ce țin de fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, întrucât pentru sumele individualizate în titlul executoriu contestat există căi administrative de atac, potrivit art. 205 și urm. din OG 92/2003 .
În ceea ce privește stabilirea ordinii distribuirii sumelor achitate de contribuabili la bugetul consolidat al statului, apelanta consideră că instanța de fond în mod eronat a stabilit că reclamanta, prin plățile făcute, a achitat în mod special datorii a căror sursă a fost precizată la momentul achitării . Astfel, din analiza art. 115 din OG 92/2003 rezultă, fără echivoc, că ordinea stabilită de legiuitor, la lit. b, acordă prioritate obligațiilor fiscale principale și accesorii, în ordinea vechimii, față de obligațiile cu scadența viitoare achitate la solicitarea contribuabilului, prevăzută la lit. d a aceluiași articol de lege .
Intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat .
Tribunalul, analizând sentința ce face obiectul apelului de față, în raport de criticile formulate, susținerile părților, actele și lucrările dosarului, dispozițiile legale incidente, dispozițiile art. 476 și următoarele din Noul Cod de procedură civilă, constată că apelul este fondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește primul motiv de apel, referitor la imposibilitatea invocării în cadrul contestației la executare, a apărărilor de fond, întrucât există o procedură specială de contestare, tribunalul constată, ca și instanța de fond, că prin contestația la executare s-a invocat o problemă ce vizează exclusiv executarea silită, și anume imputația plății, și nu apărări de fond privind titlul executoriu, care, de altfel, nu a fost contestat, suma prevăzută fiind și achitată de bunăvoie de contestatoare. Astfel, acest motiv apare ca neîntemeiat, urmând a fi respins .
În ceea ce privește al doilea motiv de apel, referitor la ordinea distribuirii sumelor, tribunalul îl apreciază ca întemeiat parțial, doar cu privire la suma de 166 lei . Astfel, instanța de fond a arătat în mod corect că nu se poate reține că această sumă a fost achitată efectiv întrucât contestatoarea nu a indicat expres, în chitanța nr._/11.12.2013, creanța ce urmează a fi stinsă prin plată . Prin urmare, cu privire la această creanță executarea silită s-a pornit și s-a desfășurat în mod corect . Prin urmare, executarea silită cu privire la această creanță nu trebuia anulată, ci trebuiau menținute actele de executare, deoarece în titlul executoriu sunt prezentate separat cele două creanțe și documentele prin care au fost stabilite, astfel încât executarea silită poate continua separat, doar pentru suma de 166 lei .
În ceea ce privește suma de 8764 lei, tribunalul constată, ca și instanța de fond, că sunt aplicabile dispozițiile art. 115 alin. 1 din OG 92/2003, care permit contribuabilului să aleagă datoria pe care vrea să o stingă prin plată . Prin urmare, dispozițiile de la lit. a-d din art. 115 din OG 92/2003 sunt aplicabile doar în situația în care contribuabilul nu arată datoria pe care o stinge prin plată . Or, în cazul de față, prin chitanța nr._/22.10.2013, contestatoarea a indicat expres că plata vizează obligația de plată născută din D.I.A. nr._ . Prin urmare organul fiscal avea obligația să stingă datoria indicată de contestatoare și nu alte datorii .
Față de considerentele de mai sus, tribunalul, constatând că unul din motivele de apel este întemeiat, urmează să admită apelul în baza art. 480 alin. 2 NCPC, să schimbe în parte sentința apelată și să admită în parte contestația formulată, anulând în parte formele de executare emise de intimată, respectiv somația nr. 21/_ /_ și titlul executoriu nr._/23.12.2013, pentru suma de 8764 lei, menținând formele de executare pentru suma de 166 lei . Va obliga intimata să achite contestatoarei suma de 543,2 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru parțială, corespunzătoare părții admise din contestația la executare .
Văzând și dispozițiile art. 634 alin. 1 pct. 4 NCPC,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DISPUNE
În baza art. 480 alin. 2 N.C.pr.civ. admite apelul declarat de apelanta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IALOMIȚA cu sediul în Slobozia, ..14, Ansamblul PECO județul Ialomița
împotriva sentinței civile nr. 312/12.02.2015 a Judecătoriei Slobozia, pe care o schimbă în parte, în ceea ce privește admiterea în tot a contestației și cheltuielile de judecată și, în consecință:
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatoarea C. N. domiciliată în Amara, . județul Ialomița, CNP-_ în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IALOMIȚA .
Anulează în parte formele de executare emise de intimată, respectiv somația nr. 21/_ /_ și titlul executoriu nr._/23.12.2013, pentru suma de 8764 lei . Menține formele de executare pentru suma de 166 lei .
Obligă intimata să achite contestatoarei suma de 543,2 lei cheltuieli de judecată.
Definitiva .
Pronunțată în ședință publică azi, 06.08.2015 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
I. M. RalucaMunteanu L. I. B. C.
Red.tehnored. M.L.I.
4 ex/12.08.2015
Judec.fond V. S. A.
..08.2015
| ← Fond funciar. Sentința nr. 202/2015. Tribunalul IALOMIŢA | Acţiune în constatare. Sentința nr. 1173/2015. Tribunalul... → |
|---|
