Fond funciar. Sentința nr. 202/2015. Tribunalul IALOMIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 202/2015 pronunțată de Tribunalul IALOMIŢA la data de 25-08-2015 în dosarul nr. 2332/312/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IALOMIȚA - SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 585 A
Ședința publică din data de 25.08.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE – T. I.
JUDECĂTOR - D. C. T.
Grefier – P. M.
Pe rol, examinarea apelului declarat de apelanta-reclamantă M. A. împotriva sentinței civile nr.202/29.01.2015 pronunțată de Judecătoria Slobozia, în contradictoriu cu intimatele pârâte C. L. DE APLICARE A LEGII 18/1991 A COMUNEI REVIGA ȘI C. J. DE APLICARE A LEGII 18/1991 I., având ca obiect fond funciar .
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul procesual, procedura de citare, faptul că ambele intimate au depus întâmpinări, comunicate apelantei reclamantă și la care aceasta a și răspuns; mai arată că părțile au solicitat judecarea cauzei și în eventuala lor lipsă de la dezbateri, după care;
Tribunalul ia act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă și, față de actele și lucrările dosarului, apreciind că nu mai sunt alte incidente de soluționat, fiind lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, reține apelul spre soluționare.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Cu privire la cauza civilă de față:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Slobozia la 12.06.2015 reclamanta M. A. a formulat apel împotriva sentinței civile nr.202/29.01.2015 pronunțată de Judecătoria Slobozia în dosarul nr._ .
Din actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin cererea inițială, înregistrată la această instanță sub nr._ din 05.05.2014, reclamanta F. M. a chemat în judecată pe pârâtele C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Reviga și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Ialomița, solicitând instanței ca pe baza probelor ce se vor administra să:
- se pronunțe o hotărâre prin care să i se reconstituie dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 5.00 ha situat în ., să i se elibereze titlul de proprietate asupra acestui teren, precum și punerea în posesie asupra suprafeței indicate anterior;
- în cazul în care va reieși că nu există posibilitatea restituirii în natura pe același amplasament sau pe un alt amplasament, obligarea pârâtelor să trimită dosarul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în vederea acordării de despăgubiri conform dispozițiilor legale;
- obligarea pârâtelor la plata unor despăgubiri în cuantum de 7.500 euro pentru lipsa de folosință a terenului și neculegerea roadelor acestuia pe perioada 2004 si până în prezent.
În motivarea cererii reclamanta a arătat în esență că în anul 1990 a înaintat Primăriei Reviga cererea de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului extravilan agricol în suprafață de 5,00 ha, teren care a aparținut familiei sale și de care au fost deposedați de către regimul comunist.
Cererea a fost formulată de reclamantă în calitate de moștenitoare a numitului F. I., înregistrat cu suprafața de 5 ha de teren agricol în satul Crunți de pe teritoriul administrativ al comunei Reviga, situație de fapt dovedită cu certificatul nr._/15.11.1994 emis de Direcția Generală a Arhivelor Statului – Filiala Ialomița.
Cererea a fost soluționată pozitiv astfel că i s-a eliberat de către Primăria Reviga, adeverința nr. 239/13.09.1991 prin care i se certifica dreptul de proprietate și deci dreptul de a primi în posesie terenul în cauză.
A încheiat un contract de arendă care a fost în vigoare până în anul 2005. În tot acest timp s-a considerat proprietara acestei suprafețe de teren iar primarul, care este si șeful Comisiei de Fond Funciar din cadrul Primăriei Reviga, a fost arendașul său.
În anul 2000 a fost inclusă în hotărârea Consiliului Județean nr. 51/26.10.2000 pe lista celor cărora li s-a recunoscut dreptul de proprietate si urma să li se comunice titlurile de proprietate.
În anul 2006, adică exact atunci când trebuia reînnoit contractul de arendă, o societate comercială cu numele de PRODUCĂTORUL CRUNȚI a înștiințat-o pe reclamantă că, pentru a primi drepturile sale, este nevoie să depună titlul de proprietate. Cu acest prilej Primăria Reviga a anunțat-o că nu s-a identificat suprafața sa de teren și deci titlul de proprietate nu s-a putut elibera și pe cale de consecință contractul de arendare s-a reziliat.
A solicitat explicații și i s-a răspuns că nu este vorba despre reconstituirea dreptului de proprietate, unde situația este clară, ci despre inexistenta suprafețelor de teren disponibile .
Din anul 2007 si până în prezent a făcut demersuri constante pentru a rezolva această situație pe căi amiabile. În anul 2006, prin adresa nr. 1173/01.08.2006 emisă de Primăria .-a propus o suprafață de teren în ., dar, deși a acceptat această variantă în condițiile unui pământ agricol de o calitate inferioară celui din Reviga, i s-a comunicat ulterior, prin adresa nr. 21/01.04.2009, că nici această poziție nu mai este valabilă pentru că terenurile de la Stelnica aparțin Agenției Domeniului Statului care nu transferă terenuri pentru rezolvarea problemelor la nivel comunal.
Ulterior, prin adresa nr. 21 a Comisiei pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor i s-a comunicat că dosarul său va fi înaintat către Agenția Națională de Restituire a Proprietăților. Această informație a fost însă falsă, respectiva autoritate comunicându-i prin adresa nr. 108/DFF/18.01.2012 că nu este înregistrat nici un dosar pe numele F. M..
La data de 29.03.2013 a notificat Primăria Reviga prin B.E.J. T. O. A. asupra obligației sale legale de a-i elibera titlul de proprietate, notificare înregistrată sub nr. 15 si comunicată primarului B. la 01.04.2013 însă nu a primit absolut nici un răspuns.
Pârâta C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR IALOMIȚA, legal citată, a depus întâmpinare, (filele 31-33) prin care a solicitat respingerea cererii formulate de reclamantă, ca nefondată .
În motivare s-a arătat în esență că, în privința primului capăt al cererii reclamantei, trebuie clarificat istoricul reconstituirii dreptului de proprietate pentru reclamantă, întrucât aceasta face referire în cererea sa atât la o suprafață de 5,00 ha teren extravilan, restituită în temeiul Legii nr. 18/1991, pentru care i s-a emis la acea dată o adeverință provizorie de proprietate, cât și la o suprafață de 5,00 ha, reconstituită în baza Legii nr. 1/2000 și neatribuită până la această dată.
Concret, în temeiul Legii nr. 18/1991, de la autorul V. T. G. a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață de 5,00 ha teren extravilan moștenitorilor V. Gr. Vergil, C. Gr. E. și reclamantei, fiind emisă în acest sens la acea dată adeverința de proprietate nr. 239 din 13.09.1991. Reclamanta susține însă că pentru această suprafață de teren nu a fost eliberat încă un titlu de proprietate care să-i consfințească dreptul de proprietate, cu toate că a avut la dispoziție terenul, ca urmare a acestui fapt fiind de altfel încheiat și contractul de arendă cu o societate agricolă de pe raza comunei Reviga. Însă, reclamanta se află în eroare, întrucât la data de 09.06.1999 moștenitorilor autorului V. T. G. le-a fost eliberat titlul de proprietate nr._/_, pentru suprafața de 5,2826 ha, din care 5,00 ha teren extravilan și 0,2826 ha teren intravilan. Conform registrului special de evidență a eliberării titlurilor de proprietate de la nivelul Primăriei comunei Reviga, titlul de proprietate menționat a fost înmânat unuia dintre moștenitori, respectiv numitului V.. Gr. Vergii, și nu este culpa vreunei comisii dacă acesta nu le-a adus la cunoștință celorlalți moștenitori acest fapt.
În ceea ce privește suprafața de 5,00 ha teren extravilan ce a aparținut autorului F. I., aceasta a fost deja reconstituită reclamantei în temeiul Legii nr. 1/2000, astfel încât solicitarea acesteia de reconstituire prin intermediul unei hotărâri judecătorești este rămasă fără obiect. Astfel, prin Hotărârea Comisiei județene Ialomița nr. 51/1 din 26.10.2000 reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață de 5,00 ha, în calitate de moștenitoare a autorului F. I.. Datorită faptului că la nivelul Comisiei locale Reviga nu a mai existat teren disponibil s-a procedat la înscrierea acesteia în anexa 39, și ulterior în Anexa 23 la Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 890/2005, în vederea atribuirii terenului din suprafețele deținute de stat pe raza comunei Stelnica.
Însă punerea în posesie cu suprafața de teren reconstituită reclamantei nu a mai putut fi realizată pe terenurile respective, întrucât Agenția Domeniilor Statului a refuzat să atribuie comisiilor locale suprafețele situate în Balta Ialomiței, astfel încât, obligația de punere în posesie cu suprafața reconstituită nu a putut fi îndeplinită de comisia locală competentă.
Este și motivul pentru care C. locală Reviga, prin adresa nr. 21 din 01.04.2009, a solicitat acordul reclamantei de a proceda la întocmirea dosarului privind acordarea despăgubirilor aferente suprafeței de teren reconstituite, operațiune care însă nu a fost finalizată datorită intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. Prevederile actului normativ citat sunt aplicabile tuturor cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege și nesoluționate până la . Legii (reclamanta aflându-se deci în această situație), astfel încât, până la definitivarea situațiilor centralizatoare ale terenurilor disponibile de pe raza fiecărei localități ce pot face obiectul retrocedărilor către persoanele îndreptățite, nu se cunoaște dacă în cazul reclamantei poate fi vorba de atribuirea fizică a terenului, ori de acordarea unor măsuri compensatorii prin puncte.
Prin urmare, al doilea capăt al cererii reclamantei nu poate fi dus la îndeplinire în acest moment, întrucât activitatea de inventariere a terenurilor este în curs de desfășurare, nefiind cunoscuta încă existența unei rezerve de teren disponibil la nivelul localității Reviga.
A mai relevat pârâta că în opinia sa, lipsa terenului disponibil de la nivelul localității Reviga și imposibilitatea atribuirii terenului reconstituit reclamantei pe raza altor localități din județul Ialomița, pot constitui un temei pertinent și în sprijinul respingerii celui de-al treilea capăt al cererii de chemare în judecată, întrucât numai in situația în care C. locală Reviga avea la dispoziție terenul respectiv și refuza, din motive nejustificate, să realizeze punerea în posesie pentru reclamantă, se putea invoca reaua credință prin tergiversarea acestor operațiuni și totodată solicita acordarea unor daune interese cu titlu despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenului reconstituit. Prin urmare, imposibilitatea de punere în posesie nu poate fi imputabilă Comisiei locale Reviga, nefiind deținătoarea terenului care ar putea fi atribuit reclamantei, cele două comisii, locală și județeană, nefăcându-se vinovate de nici o faptă prejudiciabilă, culpabilă, de natură a atrage o sancțiune pecuniară.
La data de 30.05.2014, pârâta C. LOCALĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR REVIGA a depus întâmpinare, (filele 40-42) prin care a solicitat respingerea cererii formulate de reclamantă, întrucât o consideră neîntemeiată.
În motivare s-au arătat în esență aceleași aspecte relevate și de C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR IALOMIȚA, în întâmpinarea depusă, evidențiate mai sus .
Judecătoria Slobozia, prin sentința civilă nr.202/29.01.2015 a admis în parte cererea formulată de reclamanta M. A. în contradictoriu cu pârâtele C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Reviga și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Ialomița.
A obligat pârâtele să trimită dosarul privind pe reclamantă, Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în vederea acordării de despăgubiri pentru suprafața de 5,00 ha teren extravilan conform dispozițiilor legale .
A luat act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel instanța de fond a reținut în privința suprafeței de teren extravilan ce a aparținut numitului F. I., că prin Hotărârea Comisiei județene Ialomița nr. 51/1 din 26.10.2000 s-a validat reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de 5,00 ha, pentru F. M., în calitate de moștenitoare a autorului F. I..
Datorită faptului că la nivelul Comisiei locale Reviga nu a mai existat teren disponibil s-a procedat la înscrierea acesteia în anexa 39, și ulterior în Anexa 23 la Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 890/2005, în vederea atribuirii terenului din suprafețele deținute de stat pe raza comunei Stelnica, amplasament repartizat prin Hotărârea nr. 222 din 5.07.2006 a Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, astfel cum rezultă din adresa nr. 1173/01.08.2006, F. M. acceptând acest amplasament conform înscrisului atașat la fila 13 din dosar fond.
Punerea în posesie cu suprafața de teren reconstituită nu a mai putut fi realizată pe terenurile respective, întrucât Agenția Domeniilor Statului a refuzat să atribuie comisiilor locale suprafețele situate în Balta Ialomiței, astfel încât, obligația de punere în posesie cu suprafața reconstituită nu a putut fi îndeplinită de comisiile abilitate .
În aceste condiții, prin adresa nr. 21 din 01.04.2009, C. locală Reviga, a solicitat acordul numitei F. M. pentru a proceda la întocmirea dosarului privind acordarea despăgubirilor aferente suprafeței de teren reconstituite, aceasta exprimându-și acordul în acest sens, conform înscrisului atașat la fila 17 din dosar prin care a relevat și că în cazul schimbării cadrului legislativ, respectiv apariția unor suprafețe disponibile de teren va opta pentru redobândirea suprafeței de teren in natura.
Întrucât, prin înscrisul menționat anterior, F. M. și-a exprimat acordul în sensul de a primi despăgubiri pentru întreaga suprafață de teren de 5,00 ha, iar din probatoriul aflat la dosar rezultă că la nivelul Comisiei locale Reviga nu mai există teren disponibil pentru punerea în posesie în natură și pentru că, astfel cum rezultă din înscrisul atașat la fila 67 din dosar, nu a fost încă finalizată situația centralizatoare a terenurilor care pot face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, astfel încât să se poată proceda la atribuirea acestora către persoanele îndreptățite în conformitate cu prevederile art. 12 din Legea nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare, instanța a constatat că nu poate fi admis primul capăt de cerere formulat de reclamantă.
Cât privește cel de-al doilea capăt de cerere, instanța de fond a reținut că hotărârea de reconstituire a dreptului de proprietate a adus în beneficiul reclamantei, o creanță suficient de bine stabilită pentru a fi exigibilă, dând naștere unui „bun” în sensul art. 1 din Primul Protocol Adițional, astfel că neacordarea unor despăgubiri, ca echivalent al terenului, ar constitui o ingerință în dreptul reclamantei la respectarea bunurilor sale.
Față de cele expuse, neexistând nici o justificare pentru încălcarea dreptului de proprietate și a dreptului efectiv de acces la instanță, s-a apreciat că acest capăt de cerere este întemeiat, fiind admis de instanță.
Cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâtelor la plata unor despăgubiri în cuantum de 7500 euro pentru lipsa de folosință a terenului și neculegerea roadelor acestuia pe perioada 2004 – în prezent, instanța l-a apreciat ca întemeiat, pentru nedovedirea îndeplinirii cumulative a condițiilor necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale a celor două pârâte.
Împotriva acestei sentințe a formulat prezentul apel, în termen legal și motivat, reclamanta M. A..
În apelul său, aceasta critică sentința instanței de fond pe care o apreciază ca netemeinică și nelegală.
După ce face un istoric al cererii adresate Comisiei locale Reviga pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, cerere admisă prin Hotărârea nr.51/I/26.10.2000 a Comisiei județene Ialomița pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor reclamanta arată că nici până la această dată nu a fost pusă în posesie cu suprafața de 5 ha teren agricol și nu a primit titlu de proprietate, iar începând cu anul 2015 nu a primit nici un echivalent al lipsei de folosință a acestui teren, comunicându-i-se în mod fals că dosarul ei a fost înaintat A.N.R.P. pentru a primi despăgubiri. Ca atare, solicită pronunțarea unei hotărâri judecătorești pentru obligarea Comisiei locale de fiind funciar, Primăriei Reviga și Comisiei județene de fond funciar la emiterea titlului de proprietate, pentru suprafața de 5 ha și punerea sa în posesia terenului în suprafață de 5 ha situat în ..
În situația în care nu există posibilitatea restituirii în natură pe același amplasament sau pe un alt amplasament solicită trimiterea dosarului către C. Centrală pentru stabilirea despăgubirilor în vederea acordării de despăgubiri conform dispozițiilor legale.
De asemenea, solicită obligarea pârâtelor la plata unor despăgubiri în cuantum de 7.500 euro pentru lipsa de folosință a terenului și neculegerea roadelor acestuia pe perioada 2004 și până în prezent.
Prin întâmpinarea depusă C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Ialomița a solicitat respingerea cererii reclamantei, motivat de faptul că reconstituirea în natură pe vechiul amplasament nu este posibilă, reclamanta fiind de acord cu plata de despăgubiri aferente suprafeței de 5 ha. Cât privește plata de despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenului, nu s-a dovedit o culpă a celor două Comisii, lipsa terenului la nivelul comunei Reviga determinând nepredarea în natură a terenului.
Aceeași situație este invocată și în întâmpinarea depusă de C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Reviga.
Tribunalul, examinând sentința apelată și față de motivele de apel invocate de reclamant, apreciază apelul ca nefondat pentru următoarele considerente.
Reținând corect situația de fapt legată de cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul extravilan ce a aparținut defunctului F. I., Judecătoria Slobozia a statuat în mod corect că lipsa de teren la nivelul Comisiei locale Reviga, precum și refuzul Agenției Domeniilor Statului de a atribui Comisiilor locale de fond funciar suprafețele situate în Balta Ialomiței, corelat și cu multiplele modificări legislative în domeniul fondului funciar, care au culminat cu Legea nr.165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, prin care s-a instituit o nouă procedură de reconstituire a terenurilor, au făcut imposibilă restituirea în natură a celor 5 ha teren agricol, reclamanta având dreptul la măsuri compensatorii în condițiile Legii 165/2015 Capitolul III.
Cât privește obligarea Comisiilor locale și județene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor la plata de despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenului, în mod corect a fost respinsă cererea, nefiind dovedite condițiile răspunderii civile delictuale.
Ca atare, tribunalul, în baza art.480 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta M. A. împotriva sentinței civile nr.202/29.01.2015 a Judecătoriei Slobozia.
Văzând și prevederile art.634 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
In baza art.480 Cod procedură civilă respinge ca nefundat apelul declarat de reclamanta M. A. domiciliată în București, . nr.2, . sector 3 împotriva sentinței civile nr.202/29.01.2015 a Judecătoriei Slobozia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 25.08.2015.
PREȘEDINTE, JUDECATOR, Grefier,
T. I. D. C. T. P. M.
Red.T.I.
Tehnored. Z.N.
5 ex/02.09.2015
Jud fond Ș. N.
| ← Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 558/2015. Tribunalul... → |
|---|
