Legea 10/2001. Sentința nr. 523/2015. Tribunalul IALOMIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 523/2015 pronunțată de Tribunalul IALOMIŢA la data de 07-04-2015 în dosarul nr. 523/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IALOMIȚA-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 523F
Ședința publică de la 07 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE – T. I.
Grefier – Z. N.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul F. F. în contradictoriu cu pârâții A.N.R.P. – BUCUREȘTI și S. R. PRIN COMISIA NAȚIONALĂ PTR. COMPENSAREA IMOBILELOR - BUCUREȘTI, având ca obiect Legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Tribunalul, verificându-ți competența din oficiu, conform art.131 Cod procedură civilă și față prevederile art.34 și 35 din Legea 165/2013, cum cele două entități care au calitatea de pârâte, respectiv Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și S. R. prin Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor își au sediul în raza de competență a Tribunalului București, ridică excepția de necompetență a Tribunalului Ialomița în soluționarea cauzei și rămâne în pronunțare pe excepția invocată.
După deliberare.
TRIBUNALUL
Cu privire la cauza civilă de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Ialomița la nr._ reclamantul F. F. domiciliat în oraș Amara, ..151, județul Ialomița a solicitat, în contradictoriu cu pârâții AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR cu sediul în București, Calea Floreasca nr.202, sector 1 și S. R. prin COMISIA NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR cu sediul în București, Calea Floreasca nr.202, sector 1 obligarea pârâților la evaluarea imobilului ce face obiectul Dispoziției nr.3523/08.06.2007 a primarului Municipiului Oradea și la emiterea unei decizii de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv, fixarea, pentru îndeplinirea obligației de la pct.1 a unui termen de până la 30 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii ce urmează a fi pronunțată, obligarea pârâților la plata de penalități de întârziere în cuantum de 100 RON pentru fiecare zi de întârziere, de la împlinirea termenului dispus pentru emiterea deciziei de compensare și până la emiterea efectivă a acestuia.
În motivarea cererii, reclamantul arată că prin Dispoziția nr.3523/08.06.2007 emisă în baza Legii nr.10/2001 de către Primarul Municipiului Oradea s-a dispus acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat în Oradea, Parcul T. nr.6 (fost nr.10), respectiv pentru:
- diferența dintre valoarea încasată în temeiul legii nr.112/1995 actualizată cu indicele inflației și valoarea corespunzătoare a apartamentelor nr.1 și 2;
- spațiul comercial (foste apartamente nr.3 și 4) din imobilul anterior menționat.
Menționează că Dispoziția nr.3523/2007 a fost emisă urmare cererii depusă de către Comaniciu D. D. M. Sylvia.
Dosarul de Lege 10/2001 a fost transmis în conformitate cu dispozițiile legale în materie la A.N.R.P. unde a fost înregistrat cu nr._/CC.
Având în vedere faptul că numita Comaniciu D. M. Sylvia a decedat la data de 27.12.2013, astfel cum rezultă din certificatul de deces . nr._ emis la data de 28.12.2008 de către primăria Orașului Amara, județul Ialomița, are calitatea de legatar universal în baza Testamentului nr.669/06.04.2011 autentificat de BNP Legitimus, act din care rezultă că beneficiara Legii nr.10/2001 a înțeles să testeze în favoarea reclamantului cu privire la întreaga sa avere mobilă și imobilă.
În baza acestor argumente, arată că a solicitat A.N.R.P. să-i comunice stadiul soluționării dosarului.
Prin adresa nr._/30.04.2014, A.N.R.P. i-a comunicat faptul că nu a fost încă repartizat personalului de specialitate din cadrul acestei instituții.
Ca atare, reclamantul arată că se impune admiterea acțiunii prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești constrângătoare pentru autoritățile administrative în vederea îndeplinirii în cel mai scurt timp a atribuțiilor ce le revin.
Prin întâmpinarea depusă ARP București a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Ialomița în soluționarea cauzei, apreciind că A. este o autoritate aparținând administrației publice centrale, ca atare cauza este de competența Curții de Apel Buvurești – Secția C. Administrativ și Fiscal conform art.96 pct.1 din Codul de procedură civilă, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a A. cu privire la emiterea deciziei de compensare, care ar fi atributul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor.
Prin întâmpinarea depusă pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a ridicat excepția prematurității cererii de chemare în judecată, motivat de faptul că nu s-au împlinit termenele prevăzute de art.34 alin.1 și 45 alin.2 din Legea 165/2013.
Tribunalul, verificându-și competența față de prevederile art.131 Cod procedură civilă, apreciază că nu este competent teritorial să soluționeze cauza, pentru următoarele considerente:
Cu privire la competența Tribunalului Ialomița de soluționare a prezentei cauze, instanța apreciază că, față de sediul unității emitente care se află în municipiul București, competența de soluționare aparține secției civile a Tribunalului București.
Pentru a justifica o astfel de soluție, instanța se raportează la prevederile art.33, 34, art.3 alin.1 pct.3 și 4 lit.g din Legea nr.165/2013 coroborate cu cele ale art.2 din HG nr.250/2007 constatându-se că procesul de restituire presupune conlucrarea diferitelor autorități ale căror competențe sunt clar delimitate, după cum este vorba de restituire în natură sau despăgubiri.
Legea enumeră entitățile implicate în acest amplu proces de restituire, printre acestea, astfel cum prevede art.3 pct.4 lit.g din Legea 165/2013, fiind și această Comisie Națională pentru Compensarea Imobilelor.
Pe de o parte, avem alături de această prevedere și o enumerare exhaustivă a autorităților competente, unde în teza finală a art.2 din HG 250/2007, legiuitorul folosește formula generică de entități implicate în restituirea în natură sau acordarea altor măsuri reparatorii stabilite de lege pentru imobilele preluate în mod abuziv, iar pe de altă parte, avem dispozițiile art.33, 34 și 35 din Legea nr.165/2013 care vorbesc de entitățile învestite de lege și ale căror hotărâri pot fi contestate la secția civilă a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul entității.
Pe de altă parte, astfel de cauze au un caracter civil, fiind exclusă incidența prevederilor art.96 pct.1 Cod procedură civilă invocată de pârâta A.N.R.P. București.
Ca atare, competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului București, în circumscripția căruia își au sediul cele două pârâte.
Văzând și prevederile art.132 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Ialomița de soluționare a cauzei ridicată de instanță din oficiu.
Declină competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Aprilie 2015.
PreședinteGrefier
Red.T.I.
Tehnored. Z.N.
14.04.2015
| ← Pretenţii. Hotărâre din 16-04-2015, Tribunalul IALOMIŢA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 983/2015. Tribunalul... → |
|---|
