Pretenţii. Hotărâre din 16-04-2015, Tribunalul IALOMIŢA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul IALOMIŢA la data de 16-04-2015 în dosarul nr. 288/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IALOMIȚA – SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.288 A
Ședința publică din data de 16 aprilie 2015
Completul constituit din:
Președinte - I. M. R.
Judecător – M. L. I.
Grefier – B. C.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelantul-pârât FĂRÎMIȚĂ M., împotriva sentinței civile nr.83/26.01.2015 pronunțată de Judecătoria Urziceni în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. E. E. S.A., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul-pârât și a lipsit intimata-reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Apelantul-reclamant arată că nu mai are cereri de formulat sau excepții de invocat.
Tribunalul, având în vedere că părțile nu mai au cereri de formulat și nu mai sunt alte incidente de soluționat, în conformitate cu prevederile art.392 C.pr.civ., declară dezbaterile deschise și acordă cuvântul părților.
Apelantul-pârât solicită admiterea apelului și anularea sentinței civile atacate. În susținerea apelului arată că este bolnav, realizează venituri doar din pensie însă și alte datorii curente astfel că suma la care instanța de fond la obligat în favoarea intimatei-reclamantei este mult prea mare față de pensia sa de 531 lei.
Este de acord cu plata datoriei către intimata-reclamantă însă solicită a se stabili o rată mai mică.
Tribunalul în conformitate cu prevederile art.394 C.pr.civ., considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și rămâne în pronunțare.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Cu privire la apelul civil de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 83 din 26.01.2015 pronunțată de Judecătoria Urziceni, s-a admis cererea formulată de reclamanta ., cu sediul ales în Slobozia, ., jud. Ialomița, înregistrată la ONRC sub nr. J40/_/2007, având CUÎ_, în contradictoriu cu pârâtul FARIMITA M., CNP –_, domiciliat în ..
A obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 6829,38 lei reprezentând contravaloare energie electrică și a sumei de 374,34 lei reprezentând taxă deconectare/demontare contor.
S-a acordat pârâtului termen de grație pentru achitarea debitului în sensul că eșalonează plata datoriei astfel: pârâtul achită lunar reclamantei câte 500 lei din datorie până la plata integrală a sumei.
A obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 465,19 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că la data de 14.05.2002 între cele două părți a fost încheiat contractul de furnizare a energiei electrice nr._, având ca obiect furnizarea energiei electrice la locul de consum din localitatea Bărcănești, județul Ialomița și reglementarea raporturilor dintre furnizor și consumator privind furnizarea, condițiile de consum, facturarea și plata energiei electrice.
Deși acest contract de furnizare a energiei electrice nu a putut fi identificat în arhiva electronică a firmei care arhivează documentele emise de reclamantă, raportul juridic obligațional dintre părți rezultă din răspunsurile pârâtului la interogatoriu și din înscrisuri depuse de reclamantă la dosar care atestă că la locul de consum deținut de pârât a fost montat un contor, s-a facturat consumul de energie electrică și că acesta a fost plătit până în anul 2011 (istoric loc de consum și listă încasări) .
În drept, s-a reținut că potrivit art. 102 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, ,, Contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa.,, iar în temeiul art. 220 alin. 1 din aceeași lege, ,,Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în M. Of., Partea I, nr. 511 din 24 iulie 2009, intră în vigoare la data de 01.10.2011,,.
Așadar, prima instanță a apreciat că în cauză este aplicabilă legea de la data încheierii contractului de de furnizare a energiei electrice (14.05.2002) – Codul civil din 1864 (vechiul Cod civil).
Instanța a reținut că facturile fiscale necontestate – ca înscrisuri sub semnătură privată – constată executarea unei operațiuni comerciale și fac dovada deplină împotriva celor două părți ale contractului, respectiv împotriva destinatarului acceptant și în favoarea emitentului facturii fiscale.
S-a mai reținut că, deși nu a contestat la plată facturile fiscale emise de reclamantă, pârâtul nu și-a onorat până în prezent integral obligațiile contractuale asumate, aspect ce rezultă implicit din poziția procesuală adoptată de acesta în sensul că nu a depus la dosarul cauzei întâmpinare pentru a combate justețea cererii reclamantei și s-a prezentat la judecată arătând faptul că nu recunoaște suma în cuantumul solicitat de reclamantă, fiind însă de acord să plătească, solicitând eșalonarea plății debitului pe care îl datorează.
În baza contractului au fost emise în perioada 21.07.2011 – 17.09.2012 facturi (filele 10-19) a căror contravaloare pârâtul nu a achitat-o.
Cu privire la caracterul cert, lichid și exigibil al creanței pretinse de reclamantă, instanța de fond a reținut următoarele:
Din facturile depuse la dosar reiese că reclamanta S.C. E. E. S.A. a emis în sarcina pârâtului și în baza contractului semnat de părți, facturi în valoare totală de 7203,72 lei (6829,38 lei reprezentând contravaloare energie electrică și 374,34 lei reprezentând taxa deconectare/demontare contor), care nu au fost achitate de către pârât.
În ceea ce privește caracterul cert al creanței, instanța a reținut că în cauza dedusă judecății creanța reclamantei este certă, întrucât rezultă din facturile depuse la dosar (filele 10-19) și necontestate la plată, așa cum rezultă din avizul de conciliere directă nr._/10.10.2012 comunicat pârâtului la data de 16.10.2012 (fila 9). Caracterul lichid al creanței rezultă din faptul că aceasta este determinată expres în facturile emise. Caracterul exigibil al creanței rezultă din faptul că aceasta a ajuns la scadență. În fiecare factură s-a prevăzut expres data scadentă, care a fost depășită.
În ce privește capătul de cerere referitor la taxa de deconectare/demontare contor, instanța de fond a apreciat că și acesta este întemeiat pentru considerentele expuse pentru primul capăt de cerere, creanța fiind certă, lichidă și exigibilă și rezultând din înscrisuri necontestate, respectiv din facturile emise de reclamantă și din avizul de conciliere directă nr._/10.10.2012 comunicat pârâtului la data de 16.10.2012. Furnizorul este în drept să întrerupă furnizarea energiei electrice către consumator și să rezilieze contractul, dacă acesta nu a achitat facturile restante. În temeiul dispozițiilor art. 200 alin. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 1007/2004 pentru aprobarea Regulamentului de furnizare a energiei electrice la consumatori, sunt în sarcina consumatorului cheltuielile de deconectare și reconectare la rețea. În acest sens, instanța de fond a constatat că aceste cheltuieli sunt reprezentate de prestări servicii - taxa deconectare/demontare contor în sumă de 374,34 lei, motiv pentru care a admis și acest capăt de cerere astfel cum a fost formulat de reclamantă.
Pentru considerentele mai sus expuse, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior, instanța a admis cererea și a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 6829,38 lei reprezentând contravaloare energie electrică și a sumei de 374,34 lei reprezentând taxă deconectare/demontare contor.
Având în vedere prevederile art. 1101 alin. 2 din Codul civil combinate cu art. 397 alin. 3 C.pr.civ., instanța de fond, ținând cont de poziția pârâtului care a arătat că este de acord să plătească, solicitând eșalonarea plății debitului datorat, neavând posibilitatea de a achita întreaga sumă o dată, a acordat pârâtului termen de grație pentru achitarea debitului în sensul că a eșalonat plata datoriei.
Potrivit art. 453 alin. 1-2 C.proc.civ.: ,,Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată”.
În conformitate cu această dispoziție legală, având în vedere că cererea formulată de reclamantă a fost admisă, prima instanță a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 465,19 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru .
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat apel pârâtul FĂRÎMIȚĂ M..
În motivarea apelului acesta a arătat că are o pensie de 531 lei, el fiind obligat să plătească lunar suma de 500 lei către reclamantă. Menționează că este pensionat pe caz de boală, fiind operat pe cord deschis și alte complicații, ceea ce necesită un tratament pe viață cu un cost de 150 lei lunar. De asemenea, lunar trebuie să plătească o sumă de 100 lei pentru a restitui un împrumut luat de la Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor din Urziceni. Pe lângă aceste datorii pe care trebuie să le achite în fiecare lună, din pensia de 531 lei trebuie să suporte și cheltuiala alimentară întrucât este la un regim strict.
Apelantul precizează că este de acord să plătească lunar către E. o sumă modică, ținând cont de toate cheltuielile pe care le-a specificat anterior.
Față de cele învederate, apelantul a atașat la cererea de apel înscrisuri doveditoare.
Intimata-reclamantă . nu a formulat întâmpinare în cauză.
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Din înscrisurile depuse în apel rezultă că apelantul are o pensie de 513 lei, are probleme de sănătate care necesită un tratament medicamentos lunar și are și un împrumut la Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor Urziceni, astfel încât acesta este în imposibilitate de a achita lunar suma de 500 lei către intimată . Pentru aceste considerente, tribunalul apreciază că, pentru a se da apelantului posibilitatea financiară de asigurare a celor necesare traiului zilnic, trebuie redusă suma pe care apelantul pârât urmează să o achite lunar reclamantei până la plata integrală a debitului, de la 500 lei la 250 lei .
Față de considerentele de mai sus, în baza art. 480 alin. 2 N.C.pr.civ., tribunalul va admite apelul declarat de apelantul pârât FĂRÂMIȚĂ M., va schimba în parte hotărârea apelată în ceea ce privește suma pe care pârâtul o va achita lunar reclamantei, sumă pe care o va stabili la 250 lei.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate .
Văzând și dispozițiile art. 483 alin. 2 N.C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 480 alin. 2 N.C.pr.civ. admite apelul declarat de apelantul pârât FĂRÎMIȚĂ M., CNP –_, domiciliat în . împotriva sentinței civile nr. 83/26.01.2015 a Judecătoriei Urziceni, pe care o schimbă în parte în ceea ce privește suma pe care pârâtul o va achita lunar reclamantei, sumă pe care o stabilește la 250 lei .
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.04.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
I. M. RalucaMunteanu L. I. B. C.
Red.tehnored. M.L.i.
4 ex/05.05.2015
Judec.fond D. A.-E.
..05.2015
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Legea 10/2001. Sentința nr. 523/2015. Tribunalul IALOMIŢA → |
|---|
