Pretenţii. Sentința nr. 962/2015. Tribunalul IALOMIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 962/2015 pronunțată de Tribunalul IALOMIŢA la data de 14-05-2015 în dosarul nr. 380/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IALOMIȚA – SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 380 A
Ședința publică din data de 14 mai 2015
Completul constituit din:
Președinte - I. M. R.
Judecător – M. L. I.
Grefier – N. G.
Pe rol judecarea apelurilor civile formulate de apelantele . FETEȘTI și . împotriva sentinței civile nr. 962 din 23.04.2014 a Judecătoriei Fetești, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat G. M. C. pentru apelanta reclamantă ., lipsind apelanta pârâtă ..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care arată că pricina este la primul termen de judecată în apel precum și faptul că la dosarul cauzei s-a depus o cerere de amânare din partea apărătorului apelantei reclamante, deoarece nu se poate prezenta întrucât este prezent și la Curtea de Apel București, după care.
Apărătorul apelantei pârâtei solicită a se observa cu nu a fost depusă nici o dovadă în acest sens, d-l avocat având și posibilitatea substituirii și solicită respingerea cererii ca fiind nedovedită.
Instanța cu privire la cererea de amânare formulată de apărătorului apelantei reclamante o respinge ca neîntemeiată în raport de dispozițiile art. 222 Cod procedură civilă și mai ales de faptul că motivul invocat în cererea de amânare nu este susținut de dovezi, neexistând înscrisuri care să dovedească împrejurarea invocată. Totodată se reține că apelanta este cea care a declarat apel, avea cunoștință și de la data înregistrării apelului și până în prezent avea timp suficient să își asigure apărarea, iar domnul avocat să-și asigure substituirea.
Apărătorul apelantei pârâte depune dovada cheltuielilor de judecată efectuate și arată că nu mai are alte cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat.
Tribunalul ia act și, considerându-se lămurit, constată încheiată cercetarea judecătorească, cauza în stare de judecată și, în conformitate cu dispozițiile art. 392 Cod procedură civilă, acordă cuvântul în apărare față de apelul invocat.
Apărătorul apelantei pârâte solicită respingerea apelului formulat de reclamantă ca neîntemeiat, având în vedere că apelanta pârâtă nu poate să fie obligată la plata unor penalități de întârziere în situația în care nu există un contract scris încheiat între părți în acest sens. Solicită obligarea apelantei reclamante la plata cheltuielilor de judecată din apel.
Totodată solicită admiterea apelului apelantei pârâte, având în vedere că nu critică dispozitivul instanței ci doar aduce critici considerentelor reținute de instanță în pronunțarea soluției, în sensul că instanța de fond în mod greșit a apreciat că mențiunile din factura în cauză sunt asumate de ambele părți și se referă la aplicarea penalităților de întârziere. Solicită a se observa că această factură nu este semnată de administratorul societății, nu are nici ștampila societății și mai mult, chiar Înalta Curtea de Casație și Justiție prin Decizia nr. 778/2011 a statuat că simpla mențiune de pe factură cu privire la plata penalităților de întârziere nu poate fi asimilată unei clauze penale din perspectiva forței obligatorii a contractului, astfel încât este un act unilateral de voință a reclamantei, neasumat de către pârâtă. Cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul în conformitate cu prevederile art.394 Cod procedură civilă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și rămâne în pronunțare.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Cu privire la apelul civil de față:
Prin sentința civilă nr.962 din 24.03.2014 pronunțată de Judecătoria Fetești s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta S.C. M. S. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta S.C. ECO FRUCT S.R.L. și s-a dispus obligarea reclamantei către pârâtă la plata sumei de 1.630 lei cheltuieli de judecată, din care 1240 lei onorariu avocat și 390 lei cheltuieli transport .
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr.759/13.04.2011, pronunțată în cauza înregistrată sub nr._, având ca obiect somație de plată, instanța a admis cererea reclamantei S.C. M. S. S.R.L. și a somat-o pe pârâta .. să achite reclamantei în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii suma de 45.495,42 lei reprezentând despăgubiri civile și dobânda legală de la data scadenței 12.10.2010 până la achitarea integrală a debitului, cu cheltuieli de judecată.
Debitorul S.C. ECO FRUCT S.R.L. a formulat cerere de anularea împotriva sentinței civile nr. 759 din 13.04.2011, cauza fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei Fetești sub nr._ la data de 24.05.2011 .
Prin sentința civilă nr. 319/20 ianuarie 2012 instanța a admis cererea în anulare formulată de reclamanta .. în contradictoriu cu pârâta S.C. M. S. S.R.L., a modificat sentința civilă nr. 759/13.04.2011 a Judecătoriei Fetești pronunțată în dosarul nr._ și a respins cererea formulată de S.C. M. S. S.R.L. în contradictoriu cu .. având ca obiect somație de plată.
S-a reținut că debitul instituit, prin somare, în sarcina . civilă nr.759 din 13.04.2011 reprezentând despăgubiri civile și dobânda legală de la data scadenței 12.10.2010 până la achitarea integrală a debitului s-a stins prin plată.
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 7962/229/09.10.2012 reclamanta S.C. M. S. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta .. obligarea pârâtei la plata sumei de 13.338,72 lei reprezentând penalități de întârziere de 15 % pentru fiecare zi de întârziere la debitul de 45.495,42 lei, contravaloarea produselor ridicate și facturate prin factura fiscală . nr._/12.10.2010.
Prin sentința civilă nr.3059/01.07.2013 instanța a admis excepția prematurității formulării cererii de chemare în judecată invocată de pârâta . și a respins cererea formulată de reclamanta S.C. M. S. S.R.L. ca fiind prematur formulată.
Potrivit facturii fiscale . NR._/12.10.2010 – fila 6 dosar, la data de 12.10.2010 S.C. M. S. S.R.L. a livrat către S.C. ECO FRUCT S.R.L. cantitatea de 7308,98 litri motorină în valoare de 28.233,89 lei și 2.189,02 litri motorină în valoare de 2.029,43 lei, rezultând un total de plată de 45.495,42 lei.
În cuprinsul actului s-a inserat că „factura reprezintă un contract de vânzare cumpărare simplificat între părți. Depășirea termenului de plată atrage după sime 0,15 % penalizări pe zi. Toate produsele din factură corespund standardelor în vigoare și au certificat de calitate emis de producător. Marfa se va recepționa cantitativ la livrare neacceptându-se retur ulterior de marfă. Cuantumul penalităților de întârziere poate depăși soldul debitor restant, conform înțelegerii părților”.
Factura poartă ștampila furnizorului S.C. M. S. S.R.L. și semnătura reprezentantului legal al reclamantei dar și semnătura numitului P. A., în calitate de împuternicit (delegat) al cumpărătorului S.C. ECO FRUCT S.R.L.
S-a depus la dosar ordinul de plată nr. 63/03 martie 2011 prin care s-a achitat suma de 10.000 lei de către S.C. ECO FRUCT S.R.L. către reclamantă reprezentând contravaloare factură motorină (fila 7 dosar). De asemenea, potrivit ordinului de plată nr. 71/29 iulie 2011 se constată că suma de 35.395,42 lei este achitată de pârâtă cocontractantului, reprezentând contravaloare diferență factură_/12.10.2010 ( fila 8 ).
Poziția divergentă a părților vizează în special natura juridică a actului emis de reclamantă în condițiile în care acesta poartă mențiunea sus amintită, cu privire la valoarea de contract de vânzare simplificat.
Din probele administrate instanța a reținut că între părți au existat raporturi juridice comerciale iar potrivit art.46 Cod comercial (în vigoare la data emiterii facturii) „Obligațiunile comerciale și liberațiunile se probează:…………. Cu facturi acceptate; ……..”.
Înțelegerea părților, materializată prin mențiunile pe factură, este asumată de ambele părți.
Faptul că pârâta a delegat o persoană fără calitate nu-i poate fi imputat cocontractantului, înscrisul dobândind dublă semnificație: calitatea de document justificativ care stă la baza înregistrărilor în contabilitatea furnizorului ( mijloc de probă cu privire la operațiunea efectuată); probează existența unui contract comercial consensual.
În privința despăgubirilor pretinse de reclamantă urmare a achitării cu întârziere a prestațiilor se aplică regulile de drept comun.
Instanța a reținut totodată că potrivit regulilor imputației plății dacă creanța este producătoare de dobânzi (penalități) și debitorul datorează atât debitul cât și dobânda, plata se impută mai întâi asupra dobânzilor/penalităților.
Cum creditorul are dreptul să facă imputația plății, precizând în chitanța liberatorie de obligație pe care o dă debitorului, ce datorie s-a stins prin prestația făcută, plata sumei totale de 45.495,47 lei reprezentând debit principal echivalează cu stingerea creanței.
S-a mai constatat faptul că reclamanta a pretins pentru prima dată plata de penalități prin cererea de chemare în judecată depusă la Judecătoria Fetești la data de 09.10.2012, deci după stingerea debitului principal (reținută și prin sentința civilă nr.319/20.01.2012).
Pentru aceste considerente, instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată și a obligat-o pe reclamantă către pârâtă la plata sumei de 1.630 lei cheltuieli de judecată, din care 1240 lei onorariu avocat (chitanța . nr.7/10.01.2014 emisă de Cabinet avocat T. M.) și 390 lei cheltuieli transport.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta S.C. „M. S.” SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de apel se arată de către apelantă că instanța de fond a pronunțat o soluție care se află în contradicție cu înscrisurile depuse la dosar. Astfel, nu s-a ținut cont de conținutul facturii nr._/12.10.2010, din conținutul căreia rezultă că a livrat intimatei, prin delegatul acesteia, P. A., cantitatea totală de 9498 litri motorină Euro, în valoare totală de 45.495,47 lei, stipulându-se și faptul că factura reprezintă un contract de vânzare simplificată între părți.
Această factură a fost semnată de reprezentanții ambelor societăți, ca urmare fiecare și-a însușit clauzele contractuale stipulate pe factură.
Cu privire la penalitățile de întârziere, apelanta arată că le-a solicitat pentru suma totală de 45.495,47 lei în raport de cele două date de achitare a acestui debit, respectiv perioada 12.10._11 și perioada 12.10.2010 – 9.07.2011, calculată pentru diferența de debit în sumă de 35.495,42 lei când a fost achitat prin ordinul de plată nr.71, conformându-se astfel prevederilor contractului simplificat încheiat între părți.
Apelanta solicită a se observa că cererea de chemare în judecată a fost formulată pe calea procedurii somației de plată, solicitând obligarea intimatei la plata sumei de 45.495,42 lei reprezentând debit și plata dobânzii legale ( nu a penalităților de întârziere de 0,15 % pe zi) de la scadența facturilor fiscale și până la achitarea integrală a debitului.
Întrucât debitul a fost stins în timpul litigiului prin ordonanțele de plată nr.63/03.03.2011 și nr.71/29.07.2011, instanța de fond a admis cererea în anulare formulată de intimată și a respins cererea principală.
Solicită a se constata că prin această hotărâre instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la penalitățile în sumă de 0,15 % pe zi de întârziere a plății deși au fost solicitate pentru perioada de întârziere a plății sumei de 45.495,47 lei.
Pentru aspectele arătate solicită admiterea apelului, casarea hotărârii atacate și admiterea cererii de chemare în judecată.
În drept, își întemeiază cererea pe dispozițiile art.466-482 C.pr.civ. iar în susținere solicită proba cu înscrisuri.
Intimata-debitoare S.C. ECO FRUCT S.RL. a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca neîntemeiat, apreciind că sentința atacată este corectă, apelanta nefiind îndreptățită să pretindă penalități de întârziere întrucât între părți nu a existat nici o convenție în acest sens.
În motivarea cererii intimata-debitoare arată că nu s-a încheiat niciodată un contract în formă scrisă cu apelanta, solicitarea acesteia de plată a penalităților având la bază doar factura seria_/12.10.2010 emisă pentru combustibilul livrat, factură ce nu poartă ștampila societății Eco Fruct și având doar semnătura la rubrica „delegat” a numitului P. A., tatăl administratorului debitoare, P. V., acesta fiind de fapt singurul în măsură să încheie un contract în formă scrisă, să negocieze și să-și asume clauzele penale.
Apelanta apreciază că mențiunea privind penalitățile inserată pe factură reprezintă un act unilateral care nu avea cum să fie negociat astfel că nu se poate reține că procentul penalităților reprezintă rezultatul convenției părților.
Mai mult, factura în cauză nu a fost semnată de administratorul societății și nici nu poartă ștampila .>
Invocă doctrina și practica judiciară conform cărora simpla semnare a facturii certifică numai primirea produselor, în acest sens pronunțându-se și ICCJ prin Decizia nr.778/2011 care a statuat că simpla mențiune pe factură cu privire la plata penalităților nu poate fi asimilată unei clauze penale din perspectiva principiului forței obligatorii a contractului consacrat de art.969 cod civil întrucât este un act unilateral de voință al reclamantei, neasumat de pârâtă.
Pentru aspectele arătate apreciind că, în lipsa clauzei penale solicitarea penalităților nu are un temei juridic, solicită respingerea cererii de apel și menținerea soluției instanței de fond.
Pârâta-debitoare S.C. ECO FRUCT S.R.L. a formulat apel incident prin care arată că nu critică dispozitivul sentinței de respingere a acțiunii reclamantei . ci aduce critici considerentelor reținute de instanța de fond în temeiul cărora își motivează soluția, solicitând schimbarea în parte a sentinței apelate, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii apelanta arată că instanța de fond a apreciat în mod greșit că mențiunile din factura seria_/12.10.2010 emisă de apelanta-reclamantă cu privire la aplicarea unor penalități de întârziere în situația depășirii termenului de plată, sunt asumate de ambele părți.
Or, cum între societăți nu a fost încheiat un contract în formă scrisă în care să se insereze astfel de penalizări, consideră că nu se pot acorda penalități de întârziere.
Apelanta invocă Decizia nr.778/2011 pronunțată de ICCJ conform căreia simpla mențiune pe factură cu privire la plata penalităților nu poate fi asimilată unei clauze penale din perspectiva principiului forței obligatorii a contractului consacrat de art.969 Cod civil întrucât este un act unilateral de voință al reclamantei, neasumat de pârâtă iar acceptarea la plată a acestor facturi nu echivalează cu acordul celeilalte părți cu privire la pretinsele penalități de întârziere.
De asemenea, doctrina și practica judiciară sunt tot în sensul că factura u are calitate de act juridic - contract, iar simpla ei semnare certifică numai primirea produselor.
Mai arată în susținerea cererii de apel incident că factura în cauză nu poartă ștampila . are doar o semnătură l rubrica „delegat” a numitului P. A., tatăl administratorului societății, ce a fost delegat doar pentru primirea mărfii, singura persoană îndreptățită legal să asume obligații în numele societății sau să încheiere un contract în formă scrisă, să negocieze și să-și asume clauze penale fiind administratorul societății, numitul PetrușValentin.
Pentru aspectele arătate, solicită admiterea apelului incident și schimbarea în parte a sentinței apelate, în ceea ce privește considerentele reținute de instanța de fond.
Apelanta-intimată S.C. M. S. SRL a formulat întâmpinare la apelul incident solicitând respingerea acestuia ca nefondat.
În motivarea cererii intimata solicită a se observa că pe lângă rubricile obligatorii pe care le conține o factură și completate în factura fiscală nr._/12.10.2010 s-a prevăzut în plus ca o clauză penală prevederea conform căreia factura reprezintă un contract de vânzare simplificat între părți și mențiuni cu privire la penalitățile de întârziere și marfa livrată.
Cum această factură a fot semnată de reprezentantul legal al cumpărătoarei înseamnă că și-a însușit inclusiv clauzele inserate, iar afirmația apelantei Eco Fruct că factura în cauză nu poartă ștampila societății și semnătura administratorului legal nu poate fi primită.
Mai mult, faptul că ulterior această factură a fost achitată demonstrează că reprezentantul legal al cumpărătoarei a avut cunoștință de conținutul facturii, factură ce se află înregistrată în contabilitatea cumpărătoarei.
Pentru aspectele arătate solicită respingerea apelului incident ca nefondat.
În drept, își întemeiază cererea pe dispozițiile art.205-208 C.pr.civ. iar în susținere solicită proba cu înscrisuri.
În ceea ce privește apelul declarat de S.C. M. S. S.R.L, tribunalul, analizând sentința apelată în raport de motivele de apel invocate și având în vedere probele administrate, apreciază apelul ca fiind fondat, reținând următoarele:
Motivul de apel privind greșita apreciere asupra stingerii întregii datorii prin plata sumei de 45.495,47 lei este fondat.
Instanța de fond a apreciat greșit că întreaga creanță a fost stinsă prin chitanța eliberată pentru debitul principal, apreciind greșit și instituția imputației plății.
Astfel, în lipsa unui acord între părți cu privire la imputația plății, primul care poate decide asupra cărei obligații se impută plata efectuată este debitorul și nu creditorul iar în speță rezultă clar că debitorul a ales să achite debitul principal.
În cea ce privește existența penalităților de întârziere, tribunalul apreciază că în cauză și acestea erau datorate.
Potrivit art. 1361 Cod civil, principala obligație a cumpărătorului este de a achita prețul la locul și data stabilită, or din actele dosarului rezultă achitarea cu întârziere de către pârâtă a prețului datorat.
Analizând valoarea juridică a penalităților înscrise în facturi, se reține că în principiu, clauza penală trebuie să îmbrace – după cum rezultă din interpretarea art. 1086 Cod civil – totdeauna formă scrisă, chiar dacă obligația principală nu are această formă.
Potrivit art.46 C.. către debitor probează obligațiile comerciale, astfel că în accepțiunea dispoziției legale factura este înțeleasa ca un înscris sub semnătură privată care face proba contractului pe care îl constata.
Factura pentru a avea forța probantă pentru persoana care nu a redactat-o, în speța de față de pârâta-debitoare, trebuie să fie semnată sau acceptata de către aceasta; față de emitenta creditoare factura este asimilată prin conținut unei mărturisiri judiciare, dar față de destinatarul debitoare numai dacă este acceptată, acceptarea putând fi expresă, în scris sau verbal sau tacit prin fapte concludente.
Instanța apreciază că atâta timp cât pârâta debitoare a primit facturile și a achitat debitul principal, necontestarea acestor facturi poate fi asimilată unei acceptări tacite. Nu poate fi reținut apărarea pârâtei că factura este semnată de delegatul societății și nu de administratorul acesteia sau de persoana care putea să oblige societatea în raporturile contractuale deoarece în cauză instanța nu a reținut acceptarea facturilor în raport de semnătura acestora de către delegatul societății ci în raport de necontestarea acestora, înregistrarea în contabilitate și plata debitului principal menționat în facturi.
Așa fiind tribunalul reține că pârâta datorează și penalitățile de întârziere astfel cum au fost solicitate de către reclamantă.
În ceea ce privește apelul incident formulat de pârâta S.C. ECO FRUCT S.R.L., tribunalul îl apreciază ca nefondat, reținând următoarele:
Potrivit art.461 alin.2 cod procedură civilă „în cazul în care calea de atac vizează numai considerentele hotărârii prin care s-au dat dezlegări unor probleme de drept ce nu au legătură cu judecata acelui proces sau care sunt greșite ori cuprind constatări de fapt ce prejudiciază partea, instanța, admițând calea de atac, va înlătura acele considerente și le va înlocui cu propriile considerente, menținând soluția cuprinsă în dispozitivul hotărârii atacate.”
Potrivit art.472 alin.1 cod procedură civilă „intimatul este în drept, după împlinirea termenului de apel, să formuleze apel în scris, în cadrul procesului în care se judecă apelul făcut de partea potrivnică, printr-o cerere proprie care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanțe.”
În speță prin apelul formulat, S.C. ECO FRUCT S.R.L. vizează considerentele hotărârii apelate dar nu urmărește și schimbarea soluției pronunțată de prima instanță –una din cerințele impuse de reglementarea apelului incident, astfel că apelul nu este fondat.
Pentru considerentele reținute tribunalul va admite apelul declarat de apelanta S.C. M. S. S.R.L. împotriva sentinței civile nr.962 din 24.03.2014 pronunțată de Judecătoria Fetești pe care o va schimba în tot și în consecință:
Va admite cererea formulată de reclamanta S.C. M. S. SRL în contradictoriu cu pârâta .. și o va obliga pe pârâtă către reclamantă la plata sumei de 1.665,00 lei reprezentând penalități de întârziere calculate pentru perioada 12.10.2010 – 03.03.2011, la debitul de 10.000 lei și la plata sumei de 13.789,98 lei reprezentând penalități de întârziere calculate pentru perioada 12.10.2010 – 29.07.2011, la debitul de 35.495,42 lei.
Va respinge ca nefondat apelul incident declarat de apelanta .. împotriva considerentelor sentinței civile nr.962 din 24.03.2014 pronunțată de Judecătoria Fetești.
În baza art.453 cod procedură civilă, având în vedere că intimata pârâtă .. a căzut în pretenții, o va obliga pe aceasta către apelanta S.C. M. S. SRL la plata sumei de 1.317 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru achitată la fond și în apel (878 +439).
Văzând și dispozițiile art.634 alin.1 pct.4 cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.480 alin.1 și 2 cod procedură civilă admite apelul declarat de apelanta S.C. M. S. S.R.L. (cu sediul în mun. Fetești, ., jud. Ialomița, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_, CUI RO5508418) împotriva sentinței civile nr.962 din 24.03.2014 pronunțată de Judecătoria Fetești pe care o schimbă în tot și în consecință:
Admite cererea formulată de reclamanta S.C. M. S. SRL în contradictoriu cu pârâta .. cu sediul în ., jud. Călărași și cu sediul procesual ales în București, sector 3, Bld.I.C. B. nr.39, ., ., înregistrată la ORC sub nr.J_, CUI RO18361199).
Obligă pe pârâtă către reclamantă la plata sumei de 1.665,00 lei reprezentând penalități de întârziere calculate pentru perioada 12.10.2010 – 03.03.2011, la debitul de 10.000 lei și la plata sumei de 13.789,98 lei reprezentând penalități de întârziere calculate pentru perioada 12.10.2010 – 29.07.2011, la debitul de 35.495,42 lei.
Respinge ca nefondat apelul incident declarat de apelanta .. împotriva considerentelor sentinței civile nr.962 din 24.03.2014 pronunțată de Judecătoria Fetești.
Obligă pe intimată către apelantă la plata sumei de 1.317 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.05.2015.
JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
I. R. M. M. L. I. N. G.
Red./tehnored.I.R.M.
04 ex/09.06.2015
Jud.fond I R.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 73/2015. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Hotărâre din 14-05-2015, Tribunalul... → |
|---|
