Contestaţie la executare. Decizia nr. 339/2013. Tribunalul IAŞI

Pe rol se află pronunțarea hotărârii în cauza civilă privind pe recurenta . și pe intimata B. C. (C. ), având ca obiect contestație la executare.

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.

Dezbaterile și susținerile părților asupra cererii de recurs au avut loc în ședința publică din data de 22.05.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta, și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data 29.05.2013, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 05.06.2013, când:

TRIBUNALUL

Asupra recursului de față:

Prin sentința civilă nr._/08.07.2012, Judecătoria Iași a admis contestația la executare formulată de B. C., dispunând anularea somației nr. 25/2010, emisă în dosarul de executare nr. 25/2010 B.E.J. P. S. S..

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin Sentința civilă nr. 8625/22.09.2006 pronunțată în dosarul nr. 7554/2006 al Judecătoriei C., debitoarea C. C. (contestatoarea din prezenta cauză) a fost obligată la plata sumei de 52,40 USD în echivalent lei la data plății, reprezentând preț al serviciilor de telefonie mobilă neachitat, a sumei de 1839,74 lei reprezentând penalități convenționale aferente prețului neachitat de 171,73 lei pentru perioada cuprinsă între scadență și data de 30.06.2006, a contravalorii penalităților convenționale în cuantum de 1% pentru fiecare zi de întârziere aferente debitului principal pentru perioada cuprinsă între 01.07.2006 și data plății efective a debitului, și a cheltuielilor de judecată în cuantum de 98,8 lei.

La data de 14.01.2010, S.C. M. C. S.R.L. a formulat cerere de executare silită a sentinței menționate pentru achitarea sumei de 46,55 USD în echivalent lei la data plății, reprezentând preț al serviciilor de telefonie mobilă, a su- mei de 3693,16 lei reprezentând penalități convenționale aferente prețului neachitat de 152,74 lei pentru perioada cuprinsă între scadență și data de 31.01.2010, a contravalorii penalităților convenționale în cuantum de 1% pentru fiecare zi de întârziere aferente debitului principal pentru perioada cuprinsă între 01.02.2010 și data plății efective a debitului, a sumei de 200 USD în echivalent lei la data plății, reprezentând taxa pentru rezilierea contractului înainte de termen și a sumei de 98,80 lei reprezentând cheltuieli de judecată. A fost format dosarul de executare nr. 25/2010 al B. P. S. S..

Potrivit art. 372 C.p.c., executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătorești ori a altui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. Conform art. 405 alin. 1 C.p.c., „dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de trei ani, dacă legea nu prevede altfel. În cazul titlurilor emise în materia acțiunilor reale imobiliare, termenul de prescripție este de 10 ani”, iar alin.2 prevede că „termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită”. Instanța reține astfel că în cazul hotărârilor judecătorești, dreptul de a cere executarea silită se naște de la data când acestea devin executorii.

Sentința civilă nr. 8625/22.09.2006 pronunțată în dosarul nr. 7554/2006 al Judecătoriei C. este o hotărâre dată în materia somației de plată reglementată prin dispozițiile O.G. 5/2001, care prevăd în art. 9 alin.1 că ordonanța de admitere a cererii creditorului, împotriva căreia nu a fost introdusă cerere în anulare, este irevocabilă, prin urmare, constată instanța că Sentința civilă nr. 8625/22.09.2006 este executorie la data rămânerii irevocabile, care este data expirării termenului de 10 zile de la comunicare în care se poate introduce cerere în anulare.

Din actele dosarului rezultă că Sentința civilă nr. 8625/22.09.2006 a fost redactată la 9.10.2006, procedându-se la comunicarea ei către debitoare, iar debitoarea B. (fostă C.) C., contestatoarea din prezenta cauză, nu a formulat cerere în anulare, constatare care s-a făcut la data de 16.09.2009, dată care nu este data rămânerii irevocabile astfel cum susține intimata. Instanța apreciază că termenul de 3 ani calculat de la data expirării termenului de 10 zile de la comunicarea sentinței, în care debitoarea a avut posibilitatea să introducă cerere în anulare, se împlinise deja la data de 12.01.2010, dată la care cererea de executare silită a fost formulată de către intimata din prezenta cauză.

Instanța a constatat că în cauză nu au fost probate cauze de întrerupere sau de suspendare a termenului de prescripție.

Împotriva acestei hotărâri judecătorești, a declarat recurs S.C. M. Collectare S.R.L., invocând nelegalitatea acesteia întrucât prima instanță nu a reținut întreruperea cursului prescripției dreptului de a cere executarea silită, prevăzută de art. 405² alin. 1 lit. a Cod procedură civilă, în condițiile în care debitoarea-contestatoare B. C. a efectuat plăți în contul creanței stabilite prin titlul executoriu, sentința civilă nr. 8625/22.09.2006 a Judecătoriei C., la 15.02.2007 și la 08.10.2009.

Intimata nu a formulat întâmpinare.

Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate în condițiile art. 304¹ Cod procedură civilă, tribunalul apreciază că recursul de față este neîntemeiat pentru motivele ce succed.

Astfel, recurentul invocă existența unor cauze de întrerupere a curgerii termenului de 3 ani de prescriere a dreptului de a cere executarea silită a sentinței civile nr. 8625/2006 a Judecătoriei C., constând în plata benevolă de către debitoare a unei părți din suma la achitarea căreia a fost obligată prin titlul executoriu precizat anterior.

În dovedirea acestor susțineri, recurentul, prin reprezentant, a depus la dosar extrasele de cont nr. 792 și nr. 178 emise de BRD.

Verificând cuprinsul acestor extrase, instanța a constatat că debitoarea a depus în contul bancar al recurentului sume de bani în zilele de 15.02.2007 și 09.10.2009, reprezentând contravaloarea unor facturi fiscale individualizate în înscrisurile respective doar prin . număr, nefiind indicată data emiterii lor, element esențial în stabilirea destinației sumelor plătite de debitoare.

În lipsa altor dovezi, instanța constată că recurentul nu a probat că debitoarea a executat parțial de bună-voie obligație de plată a creanței prevăzute prin titlul executoriu, neputându-se stabili cu certitudine că facturile fiscale avute în vedere de debitoare la achitarea sumelor respective sunt aceleași cu cele indicate în considerentele titlului executoriu, situație în care nu sunt aplicabile prev. art. 405² alin. 1 lit. a Cod procedură civilă.

Pentru aceste considerente, tribunalul, reținând că prima instanță a apreciat corect că este prescris dreptul intimatului – recurent de a cere executarea silită a sentinței civile nr. 8625/2006 a Judecătoriei C., urmează, în baza disp. art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, să respingă prezenta cerere de recurs ca nedovedită.

În ceea ce privește obligarea intimatului-recurent la plata cheltuielilor de judecată efectuate de contestatoare, tribunalul consideră că prima instanță în mod corect a dispus în acest sens potrivit disp. art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, prev. art. 23 alin. 1 din Legea nr. 146/1997 nefiind aplicabile cauzei de față întrucât nu suntem în prezența niciuneia dintre situațiile enumerate limitativ în textul de lege respectiv.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de S.C. M. C. S.R.L. împotriva sentinței civile nr._/08.06.2012 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 05.06.2013.

Red. H.M.

Tehn. H.C.

Ex.2/20.09.2013

Jud. fond: F. R. M.