Evacuare. Decizia nr. 1429/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1429/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 05-06-2013 în dosarul nr. 8236/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 05 Iunie 2013
Președinte - M. C.
Judecător E. C. F.
Judecător M. M.
Grefier D. M. B.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1429/2013
Pe rol judecarea recursului civil privind pe recurentul S. C. și pe intimata S. A., având ca obiect evacuare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. L. M. pentru intimată, lipsind recurentul.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Av. L. M., pentru intimată, depune la dosar împuternicirea avocațială.
Potrivit art.159 ind.1 Cod procedură civilă, așa cum a fost modificat prin Legea nr.202/25.10.2010, în urma verificării, s-a stabilit de către instanță că aceasta este competentă general, material și teritorial să judece pricina aflată pe rol.
Instanța constată recursul la primul termen de judecată, declarat în termen, motivat, semnat, netimbrat.
Instanța constată că recurentul a fost citat pentru termenul de astăzi cu mențiunea de a achita taxa de timbru de 4 lei și timbru judiciar de 0,3 lei. Din oficiu, instanța ridică excepția netimbrării cererii de recurs.
Având în vedere că s-a admis cererea de abținere formulată de d-na judecător R. C., iar cauza a fost strigată la amânări, în lipsa celui de-al treilea membru al completului de judecată, instanța dispune lăsarea cauzei la ordine, pentru legala constituire a completului de judecată, pentru când se vor pune concluzii pe excepția netimbrării cererii de recurs.
Av. L. M., pentru intimată, depune la dosar dovada achitării onorariului de avocat și solicită judecarea cauzei și în lipsă.
La a doua strigare a cauzei, în complet legal constituit, se constată lipsa părților.
Având în vedere lipsa părților, văzând că la prima strigare a cauzei s-a prezentat apărătorul intimatei care a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, instanța pune în discuție excepția netimbrării cererii de recurs și rămâne în pronunțare pe această excepție.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr._ din 12.10.2012 Judecătoria Iași dispune:
„Admite acțiunea reclamantei S. A. domiciliată în Iași . nr. 15 . . în contradictoriu cu pârâtul S. C. cu același domiciliu.
Dispune evacuarea pârâtului din imobilul situat în Iași . nr. 15 . ..
Respinge cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant S. C. în contradictoriu cu reclamanta pârâtă S. A. având ca obiect atribuire beneficiu contract de închiriere.”
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond reține următoarele:
Prin sentința nr. 9630/03.12.1979 a Judecătoriei Iași, depusă la dosar în copie, s-a stabilit odată cu desfacerea căsătoriei dintre M. G. și M. A., revenirea celei din urmă la numele avut anterior încheierii acestei căsătorii, respectiv cel de “F.” și atribuirea în favoarea acesteia a beneficiului contractului de închiriere pentru apartamentul situat în Iași, . nr. 15, ., .> Contractul de închiriere pentru suprafața locativă cu destinația de locuință convenabilă nr. 6908 din 09.06.2009, depus în copie la dosarul cauzei, încheiat între Municipiul Iași, în calitate de locator, și numita S. A., în calitate de locatar, are ca obiect locuința situată în Iași, . nr. 15, ., .. La art. 3.1. din acest contract se prevede ca durată a contractului intervalul de timp cuprins între data de 19.05.2009 și data 19.05.2014, cu posibilitatea de prelungire.
La anexa nr. 1 din contract sunt enumerate persoanele care locuiesc în apartamentul menționat anterior, respectiv titularul contractului, S. A., soțul acesteia, S. C. și fiul acesteia S. S..
Conform prevederilor art. 2 lit. b din Legea nr. 114/1996 prin locuință convenabilă se înțelege „locuința care, prin gradul de satisfacere a raportului dintre cerința utilizatorului și caracteristicile locuinței, la un moment dat, acoperă necesitățile esențiale de odihnă, preparare a hranei, educație și igienă, asigurând exigențele minimale prezentate în anexa nr. 1 la prezenta lege”. Aceste cerințe minimale se referă la accesul liber individual la spațiul locuibil, fără tulburarea posesiei și a folosinței exclusive a spațiului deținut de către o altă persoană sau familie, și la spațiul pentru odihnă.
Reclamanta-pârâtă a calificat greșit natura locuinței, considerând că este una socială, aspect care este infirmat atât prin denumirea contractului, cât și prin cuantumul chiriei stabilite în sarcina titularei contractului de închiriere. Astfel, în această convenție se stabilește la art. 4.1. că nivelul chiriei plătite de chiriaș nu va depăși 15% din venitul net lunar pe familie în situația în care venitul mediu net lunar pe membru de familie nu depășește salariul mediu net lunar pe economie. În schimb, în art. 44 alin. 2 teza I din Legea nr. 114/1996 se prevede că nivelul chiriei nu va depăși 10% din venitul net lunar, calculat pe ultimele 12 luni, pe familie.
Pârâtul-reclamant invocă dispozițiilor art. 323 alin. 1 N.C.C. conform cărora „în cazul în care locuința este deținută în temeiul unui contract de închiriere, fiecare soț are un drept locativ propriu, chiar dacă numai unul dintre ei este titularul contractului ori contractul este încheiat înainte de căsătorie”.
Potrivit art. 31 Legea nr. 71/2011 „dispozițiile art. 323 din Codul civil sunt aplicabile contractelor de închiriere încheiate după . Codului civil”.
Având în vedere faptul că în prezenta cauză contractul a fost încheiat la data de 09.06.2009, deci anterior intrării în vigoare a N.C.C., dispozițiile menționate mai sus nu sunt aplicabile.
Instanța constată că în anexa nr. 1 din contract sunt enumerate persoanele care locuiesc în apartamentul în Iași, . nr. 15, ., ., respectiv titularul contractului, S. A., soțul acesteia, S. C. și fiul acesteia S. S..
Trebuie precizat faptul că dreptul locativ se dobândește nu numai de către titularul contractului, dar și de către alte persoane prevăzute în contract care urmează să locuiască împreună cu titularul în baza unui drept de folosință derivat din dreptul titularului contractului de închiriere. Acest aspect rezultă din interpretarea art. 21 lit. k Legea nr. 114/1996. Mai mult, în urma analizei art. 27 din Legea nr. 114/1996 reiese că soțul, descendenții și ascendenții dobândesc drepturi locative prin simpla locuire cu titularul contractului.
În aceste împrejurări instanța constată că pârâtul-reclamant nu are calitatea de tolerat, ci este titularul unui drept locativ propriu.
Cu toate acestea, instanța are în vedere faptul că reclamanta-pârâtă a depus la dosar un certificat de grefă eliberat la data de 28.02.2012 cu privire la soluția dată în dosarul nr._/245/2011, respectiv desfacerea căsătoriei încheiată la data de 27.07.1987 între părțile prezentei cauze, din culpa exclusivă a pârâtului S. C..
În această împrejurare pârâtul-reclamant, nemaiavând în prezent calitatea de soț a reclamantei-pârâte și nefiind nici titular al contractului de închiriere, pierde dreptul locativ derivat din dreptul titularului de contract.
Faptul că reclamanta-pârâtă este titulara contractului de închiriere nr. 6908 din 09.06.2009, o îndreptățește să beneficieze de locuință în condiții care să-i permită desfășurarea unei vieți personale pașnice, alături de persoane cu care aceasta poate conviețui.
De asemenea, prin adresa nr.7142/20.03.2008 emisă de Direcția de Administrare a Patrimoniului Public și Privat a Municipiului Iași se menționează că reclamanta-pârâtă are debite restante la plata întreținerii și penalități de întârziere în sumă de 5643,02 lei datorate către S.C. Termo-Service.
Din chitanța nr._ eliberată de S.C. Termo-Service din data de 07.05.2008 reiese că reclamanta-pârâtă a achitat suma de 5.000 lei
Avand în vedere faptul că pârâtul-reclamant nu deține niciun titlu care să justifice folosința imobilului, dar și faptul că reclamanta percepe continuarea conviețuirii cu pârâtul-reclamant în aceeași locuință ca pe o sursă continuă de anxietate, instanța consideră că se impune evacuarea acestuia.
În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant, constând în solicitarea atribuirii beneficiului contractului de închiriere, motiv pentru care a dorit introducerea în cauză a Municipiului Iași, instanța consideră că această cerere incidentală este neîntemeiată.
Pârâtul invocă dispozițiile art. 324 alin. 1 N.C.C. potrivit cărora “la desfacerea căsătoriei, dacă nu este posibilă folosirea locuinței de către ambii soți și aceștia nu se înțeleg, beneficiul contractului de închiriere poate fi atribuit unuia dintre soți, ținând seama în ordine, de interesul superior al copiilor minori, de culpa în desfacerea căsătoriei și de posibilitățile locative proprii ale foștilor soți”.
Potrivit art. 32 Legea nr. 71/2011 “dispozițiile art. 324 din Codul civil sunt aplicabile și în cazul căsătoriilor în ființă la data intrării în vigoare a Codului civil, dacă atribuirea beneficiului contractului de închiriere se face după această dată”.
Având în vedere faptul că în prezenta cauză contractul a fost încheiat la data de 09.06.2009, deci anterior intrării în vigoare a N.C.C., dispozițiile menționate mai sus nu sunt aplicabile.
Prin adresa nr. 1121/24.04.2012 eliberată de Primăria Comunei Comarna, Jud. Iași, se menționează că pârâtul-reclamant nu figurează cu rol fiscal pe raza satului Curagau, ., aspect ce atestă de fapt inexistența unor bunuri ale acestuia în circumscripția localității menționate.
În motivarea cererii sale, pârâtul-reclamant pretinde că nu are o locuință în proprietate și are un venit lunar cu titlu de pensie în cuantum de 600 lei, venit care nu i-ar permite acestuia să suporte cheltuielile ce ar decurge din închirierea unei locuințe ce nu are statut social.
Instanța consideră că atitudinea culpabilă a pârâtului-reclamant în desfacerea căsătoriei și venitul lunar superior celui al reclamantei-pârâte nu îl îndreptățesc pe acesta la atribuirea beneficiului contractului de închiriere a imobilului situat în Iași, . nr. 15, ., ., fapt pentru care respinge cererea sa.
Întrucât declarația martorului R. I. și informațiile rezultate din administrarea probei cu interogatoriul reclamantei-pârâte, propus de pârâtul-reclamant, nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă, instanța nu le are în vedere la soluționarea prezentei cauze.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul S. C. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Pentru primul termen de judecată din data de 5.06.2012 s-a dispus citarea recurentului S. C. cu mențiunea de a achita taxa de timbru de 4 RON și timbru judiciar de 0,3 RON în conformitate cu art. 3 lit. b și art. 11 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Având în vedere că recurentul nu s-a conformat obligației legale ce-i incumbă, Tribunalul face în cauză aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 și art. 9 alin. 2 din O.G. 32/1995 potrivit cărora neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
În aceste condiții, constatând recursul netimbrat și având în vedere dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, tribunalul va anula ca netimbrat recursul formulat și va menține ca legală și temeinică sentința pronunțată de Judecătoria Iași. Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca netimbrat recursul formulat de pârâtul S. C. împotriva sentinței civile nr._/12.10.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, pe care o menține.
Obligă recurentul la plata în favoarea intimatei S. A. a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 05.06.2013.
Președinte, M. C. | Judecător, E. C. F. | Judecător, M. M. |
Grefier, D. M. B. |
Red: C.M.
Tehn.H.C.
Ex.2/18.07.2013
Judecător fond: C. R.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1436/2013. Tribunalul IAŞI | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1423/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
