Fond funciar. Decizia nr. 1762/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1762/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 04-09-2013 în dosarul nr. 874/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 04 Septembrie 2013
Președinte - C. R.
Judecător - M. C.
Judecător - I. D.
Grefier - O. T.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1762/2013
Pe rol judecarea recursului civil privind pe recurentul B. M. și pe intimat B. NICUȘOR, intimat B. V., intimat B. G., intimat C. C., intimat C. JUDEȚEANĂ IAȘI PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, intimat C. M. IAȘI DE APLICARE A LEGII 18/1991, având ca obiect fond funciar constatare nulitate absolută parțială T.P..
Componența nominală a completului de judecată R4FF, la termenul de astăzi, este modificată ca urmare a înlocuirii judecătorului F. E. C., conform dispozițiilor din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, cu judecătorul planificat pe lista de permanență, respectiv judecător D. I., conform procesului verbal nr. 645 din data de 03.09.2013 întocmit de judecătorul delegat cu atribuțiile de soluționare a incidentelor procedurale.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul, prin reprezentant convențional, avocat T. M., lipsă fiind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că nu s-a depus întâmpinare. Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra probelor.
Avocat T., pentru recurent, nu solicită alte probe noi, arătând că înțelege să se folosească de înscrisurile aflate la dosar, întrucât în prezentul recurs sunt vizate numai cheltuielile de judecată.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de recurs.
Avocat T., pentru recurent, solicită admiterea recursului, considerând că, deși la dosar au fost depuse două chitanțe, la filele 56 și 57, instanța de fond a luat în considerare, probabil, numai una dintre acestea, acordând parțial cheltuielile de judecată, fără nicio justificare, și fără să motiveze o eventuală reducere a acestora, care de asemenea ar fi fost nejustificată. Solicită așadar admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul obligării pârâților la plata integrală a cheltuielilor de judecată.
Instanța, în baza art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 6709/25.04.2013 Judecătoria Iași dispune:
„Admite acțiunea civilă formulată de către reclamantul B. M. cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat „M. T.” din Iași, .. 15, ., . cu pârâții B. NICUȘOR, B. V., C. C., domiciliați în ., B. G. domiciliată în ., . JUDEȚEANĂ IAȘI PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR și C. M. IAȘI DE APLICARE A LEGII 18/1991 și în consecință:
Constată nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/20.10.1994 emis pentru suprafața de 115 mp. teren situat în intravilanul mun. Iași, în sensul radierii numitei B. N. V..
Obligă pârâtele C. județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și C. municipală Iași de aplicare a Lg. 18/1991 să achite reclamantului suma de 750 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.”
Pentru a se pronunța în acest sens instanța de fond reține următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 3691/07.04.1989 la notariatul de Stat Județean Iași, numitul A. C. a vândut reclamantului cota indiviză de 1/2 dintr-o casă de locuit situată în Iași, ., amplasată pe suprafața de 115 mp teren clădit și neclădit, ce a trecut în proprietatea statului, conform Legii nr. 58/1974. Se mai menționează că restul cotei de 1/2 din casă și din suprafața de 115 mp este proprietatea soților C. C. și C. E. (fila 46 dosar).
Prin Ordinul Prefectului nr. 699 din 20.07.1993, se dispune atribuirea în proprietate către B. C. M. și V. a suprafeței de 119mp teren situat în Iași, . (fila 38 dosar), ulterior fiind emis pe numele celor doi, T.P. nr._/20.10.1994 (fila 45, dosar).
Instanța constată că, la data cumpărării cotei de 1/2 din casa de locuit, reclamantul era divorțat, după cum se menționează în contract, imobilul dobândit devenind bunul său propriu.
Conform dispozițiilor art. 36 (3) din Lege ane. 18/1991 republicată cu modificări, terenurile atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor, în condițiile art. 30 din Legea nr. 58/1974, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosință a terenului, proprietari ai locuințelor.
Or, în cazul de față, proprietar al locuinței era și este doar reclamantul, conform contractului de vânzare-cumpărare, astfel încât, indiferent dacă cererea de atribuire în proprietate a terenului aferent acesteia a fost formulată împreună cu soția acestuia, stabilirea dreptului de proprietate asupra suprafeței respective și emiterea titlului de proprietate trebuiau efectuate doar în favoarea sa.
Prin urmare, față de situația reținută, văzând și dispozițiile art. III lit. a) din Legea nr. 169/1997 modificată, instanța va admite acțiune ași va constata nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate, în sensul radierii numitei Blan N. V..
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, va obliga cele două comisii de fond funciar să-i achite reclamantului cheltuielile de judecată (onorariu avocat), pârâții persoane fizice nefiind în culpă procesuală.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul B. M. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Arată recurentul că greșit a fost soluționată cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată atât cu privire la cuantumul acestora cât și în ce privește divizarea acestora între pârâți.
Pârâții persoane fizice nu pot fi exonerate de la plata cheltuielilor de judecată deoarece nu au fost de acord cu cererea lui. Nu există nici o justificare pentru acordarea parțială a cheltuielilor de judecată respectiv de 750 lei în loc de 1500 lei arătând că acestea trebuie să-i fie plătite de toți pârâții și în integralitate.
Intimații deși legal citați nu și-au precizat poziția procesuală față de cererea de recurs formulată printr-o întâmpinare.
În recurs nu s-au administrat probe.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma recursului formulat și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, tribunalul reține următoarele:
Acordarea cheltuielilor de judecată, fundamentat pe dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, are la bază culpa procesuală a părții care a pierdut procesul și reprezintă atât o sancțiune procesuală pentru partea care se face vinovată de declanșarea procesului cât și o modalitate de despăgubire a părții care a câștigat procesul. Astfel, art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă dispune: „Partea care cade în pretențiuni va fi obligată la cerere să plătească cheltuieli de judecată”.
Privite aceste cheltuieli de judecată din punctul de vedere al cuantumului lor soluția dată de judecătorul fondului este greșită. Înaintea Judecătoriei Iași au fost depuse la filele 56 și 57 chitanțele nr. 29/26.10.2012 respectiv nr. 101/15.04.2013 care atestă suportarea de către reclamantul B. M. a unor cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat în cuantum total de 1500 lei. Reclamantului – recurent, fiind cel care a câștigat procesul, i se datorează integral cheltuielile de judecată suportate respectiv în cuantum de 1500 lei.
Sub aspectul culpei procesuale ce stă la baza acordării cheltuielilor de judecată critica adusă de recurent este neîntemeiată. Obiectul prezentului litigiu este constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._/1994 emis de C. Județeană Iași de fond funciar în procedura de aplicare a Legii nr. 18/1991. Potrivit art. 36 alin. 6 din Legea 18/1991 în redactarea contemporană prezentei judecăți atribuirea în proprietate a terenurilor prevăzute de alin. 2 – 5, se face prin Ordinul prefectului la propunerea primăriilor făcută pe baza verificării situației juridice a terenurilor. Atribuții de verificare a condițiilor de acțiune a dispozițiilor cuprinse în Legea 18/1991 au fost date prin art. 5 și 6 din H.G. nr. 890/2005 în sarcina comisiilor municipale și județene prin președinții lor. În limitele acestor atribuții greșita eliberare a titlului de proprietate nu le poate fi imputată decât exclusiv.
Mai mult din cererea aflată la fila 41 dosar fond rezultă că deși solicitarea de acordare a beneficiului Legii 18/1991 a fost formulată de ambii soți B. M. și B. V., cererea poartă doar semnătura reclamantului B. M.. Cuprinsul acestei cereri conduce spre concluzia – în prezența singularului folosit în redarea sa – că semnatar al cererii din 3.04.1991 înregistrată sub nr._ a fost numai B. M. care însă a înțeles să formuleze cererea și în numele soției sale.
În aceste repere factuale culpa pârâților persoane fizice în greșita emitere a titlului de proprietate constatat nul nu poate fi reținută.
În considerarea celor mai sus expuse în baza art. 3041 și 312 Cod procedură civilă, tribunalul urmează a dispune conform prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul B. M. împotriva sentinței civile nr. 6709/25.04.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o modifică în parte, în sensul că:
Obligă pârâtele C. Județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și C. M. Iași de Aplicare a Lg. 18/1991 să achite reclamantului suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Menține restul dispozițiilor ce nu sunt contrare prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 04.09.2013.
Președinte, C. R. | Judecător, M. C. | Judecător, I. D. |
Grefier, O. T. |
Red: C.M.
Tehn. H.C.
Ex.2/06.11.2013
Judecător fond: A. D. C.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1759/2013. Tribunalul IAŞI | Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 394/2013.... → |
|---|
