Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 901/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 901/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 10-04-2013 în dosarul nr. 21445/245/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 10 Aprilie 2013
Președinte - A. M. C.
Judecător E.-C. P.
Judecător G. C.
Grefier I. B.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 901/2013
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurenta D. ( F. R.) S. - la cabinet avocat I. D., și pe intimat R. V., având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta asistat de avocat D., intimatul as. de avocat C., martorii propuși de părți.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care; apărătorii părților depus la dosar interogatoriu, pentru reclamantă și pârât.
S-a luat interogatoriu reclamantei și pârâtului R. V., depozițiile acestora fiind consemnate în procesele verbale atașate la dosar.
Doamna avocat C., semnează interogatoriu pârâtului R. Virgiuliu, verificând consemnările făcute de instanță, având în vedere faptul că acesta este nevăzător.
S-au audiat martorii propuși de părți, sub prestare de jurământ ,depozițiile acestora fiind consemnate în procesele verbale atașate la dosar.
Avocat C. pentru pârât depune la dosar un număr de șase înscrisuri,înmânând duplicat și apărătorului părții adverse.
Apărătorul reclamantei D. S. învederează instanței că nu solicită acordarea unui termen de pentru a lua cunoștință de înscrisurile înmânate la acest termen de judecată, nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra acțiunii formulată de reclamantul R. V.. Solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, respectiv a se dispune partajarea imobilului dobândit în timpul căsătoriei situat in ., . exclusive a reclamantului la dobândirea acestui apartament, atribuirea imobilului reclamantului cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Arată că data dobândirii imobilului care face obiectul litigiului, este 14 aprilie 2010. Insă reclamantul în data de 13 aprilie 2010 a vândut un bun situat în Iași ,..., ., prețul acestei vânzări fiind de 100.000 lei. Datorită faptului că vânzarea bunului propriu și cumpărarea unui alt bun care a intrat în patrimoniul comun al celor doi soți s-a realizat succesiv la interval doar de o zi, a invocat calitatea de bun propriu prin subrogarea valorii bunului care avea calitatea în noul imobil cumpărat . Valoarea care reprezintă vânzarea bunului propriu a înlocuit în totalitate valoarea bunului care a devenit comun, rămânând și o diferență de preț, acestea fiind elemente suficiente pentru a stabili categoria e bun propriu a bunului care face obiectul partajului. Pârâta a depus un contract de vânzare cumpărare, prin care aceasta si-a vândut un bun propriu în data de 26 martie 2010, afirmând că din prețul acestei vânzări a fost achiziționat bunul dobândit în timpul căsătoriei de către cei doi soți. Dacă se compară toate cele trei prețuri ale vânzărilor efectuate de către părți, se poate concluziona, că nu era nevoie de două vânzări pentru a se achiziționa un imobil, chiar dacă se ia în calcul solicitarea pârâtei de a se constata calitatea de bun comun al imobilului achiziționat, aceasta nu aprobat în nici un fel cuantumul sumei transferate în prețul noului imobil, susținerea reclamantului nefiind putând fin înlăturată printr-o probă contrară. Toatele cele arătate de către reclamant, au fost relatate chiar de martorul care a putut percepe ,în mod direct, faptul că reclamantul a înstrăinat imobilul său din . achiziționa un alt imobil în . din banii acestuia a făcut renovări a cumpărat bunuri, precizând că reclamantul avea și o pensie mult mai mare decât a pârâtei, fapt care i-a permis acestuia să facă acele investiții de care a făcut vorbire. Pentru toate motivele arătate de reclamant solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată de acesta cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Avocat D. pentru pârâta R. S., având cuvântul, arată că în prezenta cauză instanța se află în soluționarea unei cereri de partaj,în care reclamantul susține că are o cotă,majorată de contribuție la achiziționarea bunului supus partajului, motiv pentru care acesta are obligația de a răsturna situația prezentată de partea adversă, făcând dovada afirmațiilor sale. Însă prin probele administrate ,la acest termen, respectiv martorii audiați la termenul de azi și interogatoriul luat ambelor părți, nimic din ceea ce constituie probă concretă, nu vine să susțină afirmațiile reclamantului. Solicită admiterea cererii de partaj, cu o cotă egală de contribuție a părților de 50% și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față, în rejudecare, după casarea cu reținere:
Prin decizia civilă nr. 131/24.01.2013 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._ s-a admis recursul formulat de pârâta D. S. împotriva sentinței civile nr. 2560/03.02.2012 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, s-a casat sentința și s-a reținut cauza spre rejudecare în fond în vederea administrării de probe noi, respectiv pentru a se supune dezbaterilor necesitatea administrării probei testimoniale
În considerentele acestei decizii s-a reținut că, după cum a stabilit și prima instanță, căsătoria părților din prezenta cauză a fost desfăcută la data de 27.10.2011 prin sentința civilă în dosarul_/245/2010, în timpul căsătoriei fiind dobândit apartamentul situat în Iași, ., ., . conf. contractului de vânzare/autentificat sub nr. 142/14.04.2010 cu prețul de 90.905 lei.
La dosar au fost depuse și copiile contractului de vânzare/cumpărare sub nr. 1127/13.04.2010 (la fond)prin care se face dovada că Rachieru V. a vândut un apartament în suprafață de 33,79 m.p. situat în Iași, ., ., . de 100.000 lei, apartament pe care îl avea ca bun propriu dinainte de căsătorie, cât și copia contractului de vânzare/cumpărare autentificat sub nr., 727/26.03.2010 (în faza de recurs) prin care se face dovada că Rachieru (fostă D.) S. a vândut un apartament în suprafață de 29,73 m.p. situat în Iași, ., ., parter, cu prețul de 20.500 euro, apartament pe care aceasta îl avea ca bun propriu dinainte de căsătorie.
Având în vedere că în fața instanței de fond pârâta-recurentă D. S. (fostă R.), deși a fost legal citată, nu s-a prezentat, și nici nu a formulat întâmpinare, iar contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 727/26.03.2010 l-a invocat și depus la dosar pentru prima dată în recurs, tribunalul ,în temeiul disp. art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă a apreciat că în cauză se impune, pentru stabilirea corectă a faptelor și împrejurărilor și pentru aplicarea corectă a legii, să se pună în discuție necesitatea administrării și a altor probe, respectiv probele cu interogatoriu și testimonială.
În rejudecare, au fost audiați martorii P. M. și M. I., ale căror depoziții au fost consemnate în scris, s-au luat interogatorii părților și s-au depus acte.
Rejudecând cauza în fond, după admiterea recursului și casarea cu reținere, tribunalul reține următoarele.
Părțile s-au căsătorit la data de 27.08.2007 (reclamantul R. V. având la momentul respectiv 79 de ani iar pârâta D. S., 68 de ani), căsătoria fiind desfăcută din culpa pârâtei prin sentința civilă nr._/27.09.2010 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._/245/2010 (fila 84 dosar recurs).
Prin acțiunea cu a cărei soluționare a fost investită prima instanță, reclamantul R. V. a solicitat să se constate contribuția sa exclusivă la dobândirea apartamentului nr. 7 situat în Iași, ., ., .> Probatoriul administrat în cauză a demonstrat fără putință de tăgadă, în principal caracterul formal al căsniciei părților, aceștia neavând nici măcar un domiciliul comun. Astfel, în considerentele sentinței prin care s-a desfăcut căsătoria părților se reține că în decursul căsătoriei, pârâta venea la apartamentul ocupat de reclamant o dată sau de două ori pe lună, aspect relatat și de martorul M. I. și care rezultă și din adeverința nr. 209/07.02.2013 eliberată de Asociația de proprietari PT 5 Socola Iași, potrivit căreia în apartamentul nr. 7 situat în Iași, ., ., . în permanență o persoană, reclamantul R. V..
Apartamentul sus-menționat a fost achiziționat de reclamant în timpul căsătoriei cu pârâta, potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 142/14.04.2010 la BNPA M. Șuleap și Sabrina E. U. (filele 5-6 dosar fond), cu suma de 90.905 lei. De menționat că în urmă cu o zi, reclamantul își înstrăinase apartamentul bun propriu situat în Iași, . de 100.000 lei, potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1127/13.04.2010 la BNPA L. G. și V. C. (filele 8-11 dosar fond).
Încheierea celor două contracte la diferență de o zi, cu aproximativ 5 luni anterior pronunțării divorțului și doar o lună înaintea promovării acțiunii (din considerentele sentinței civile nr._/27.09.2010 a Judecătoriei Iași rezultă că acțiunea de divorț a fost introdusă la 14.05.2010 – fila 84 dosar recurs), comunicarea aproape inexistentă între cei doi soți care se vedeau 1-2 ori pe lună, sunt elemente de natură a fundamenta convingerea instanței că imobilul în litigiu, deși dobândit în timpul căsătoriei, are caracterul de bun propriu al reclamantului, ca efect al subrogației reale, fiind achiziționat din prețul obținut prin înstrăinarea apartamentului situat în .> Deși a fost legal citată la fond, în fața primei instanțe, pârâta nu a formulat niciun fel de apărări, dând dovadă de o totală pasivitate procesuală. Prin exercitarea prezentei căi de atac, pârâta a încercat să acrediteze ideea că apartamentul în litigiu a fost achiziționat cu contribuția egală a soților, partea sa de preț de 15.000 euro provenind din înstrăinarea unui apartament bun propriu. În acest sens, recurenta-pârâtă a depus la dosarul cauzei contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 727 din 26.03.2010 la BNPA M. Șuleap și Sabrina E. U. (fila 5 dosar recurs) din care rezultă într-adevăr că anterior încheierii actului de către reclamant, aceasta (recurenta-pârâtă ) înstrăinase un apartament bun propriu cu suma de 20.500 euro. În afară de momentul relativ apropiat la care s-au efectuat cele două tranzacții, nicio altă probă administrată în cauză nu conturează ipoteza susținută de pârâta-recurentă. Relativ la acest aspect, se impune a se preciza că aspectele relatate de martora audiată la solicitarea pârâtei, P. M. sunt fără valoare probantă, întrucât ele au fost aduse la cunoștința martorei de către pârâtă, nefiind constatate în mod direct de către aceasta; mai mult, martora arată în mod explicit că nu a asistat la discuții între părți care să privească achiziționarea apartamentului și că nu cunoaște contribuția soților la dobândirea imobilului.
Tribunalul mai notează și faptul că, deși ambii soți s-au prezentat împreună la notariat cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare din 14.04.2010 (aspect recunoscut și prin răspunsurile la interogatoriu) în calitate de cumpărător figurează doar reclamantul R. V., singurul semnatar al contractului în această calitate; ori, dacă prețul ar fi reprezentat contribuția egală a soților, nu există nici o justificare ca pârâta, prezentă la momentul încheierii actului, să nu figureze în calitate de cumpărător, alături de reclamant.
În considerarea celor expuse, în rejudecare, tribunalul reține că asupra imobilului în litigiu, dobândit de părți în timpul căsătoriei, reclamantul are o cotă de contribuție exclusivă astfel că va admite acțiunea, va dispune ieșirea din indiviziune cu atribuirea în natură a apartamentului către reclamant.
În temeiul art. 19 din O.U.G. nr. 51/2008, va obliga pârâta la plata către stat a sumei de 5156,23 lei reprezentând taxă de timbru și 10 lei timbru judiciar, sume cu privire la care reclamantul a beneficiat de ajutor public judiciar.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, tribunalul va obliga pârâta la plata către reclamantul intimat a sumei de 1350 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs (onorariu avocat).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN UMELE LEGII
DECIDE
Rejudecând cauza în fond,după casarea cu reținere:
Admite acțiunea reclamantului R. V. cu domiciliul ales la cab av. R. C. in Iași .. 23 . cu pârâta D. (fostă R. ) S. domiciliată în Iași . . . procedural ales în Iași, .. 39 ,. parter la C. Avocat I. D..
Constată că părțile au dobândit în timpul căsătoriei apartamentului situat în Iași . .. A . în valoare de 90.905 lei.
Constată că reclamantul are o cotă de contribuție exclusivă la dobândirea acestui apartament.
Dispune ieșirea părților din indiviziune și atribuie în natură apartamentul situat în Iași . .. A . în valoare de 90.905 lei reclamantului.
Obligă pârâta la plata către stat a sumei de 5156,23 lei reprezentând taxă de timbru și 10 lei reprezentând timbru judiciar,sume pentru care reclamantul a beneficiat de ajutor public judiciar.
Obligă pârâta-recurentă D. (fostă R.) S. să plătească reclamantului-intimat suma de 1350 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi,10.04.2013.
Președinte, A. M. C. | Judecător, E.-C. P. | Judecător, G. C. |
Grefier, I. B. |
Red. A.M.C.
Tehnored. M.M.D.
2 ex./09.10.2013
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Hotărâre... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
