Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 1032/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1032/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 26-04-2013 în dosarul nr. 7738/245/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 26 Aprilie 2013
Președinte – F. E. C.
Judecător – C. C. E.
Judecător – M. M.
Grefier – M. Getuța
Decizia civilă Nr. 1032
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de recurenta P. I. (F. B.) împotriva sentinței civile nr._/31.05.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, intimat B. H., având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 19.04.2013 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi care face parte integrantă din prezenta deciziei civilă când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi 26.04.2013, când,
TRIBUNALUL
Asupra cererii de recurs de față reține urmatoarele:
Prin sentința civilă nr._/31.05.2012Judecătoria Iași a dispus în sensul că:
„Admite în parte cererea formulată de reclamanta P. I., domiciliată în ., în contradictoriu cu pârâtul B. H., domiciliat în ..
Constată că părțile au dobândit, cu o cotă de 50% fiecare, o casă de locuit situată ., jud. Iași, alcătuit din 4 camere și dependințe, cu o valoare de circulație de_ lei.
Dispune partajarea în natură, atribuind reclamantei lotul 1, alcătuit din încăperile 1,2 și 3, lot în valoare de_ lei și atribuind pârâtului lotul nr.2 alcătuit din încăperile 4,5 și 6, lot în valoare de_ lei, conform raportului de expert S. I..
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 2573 lei cu titlu de sultă.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 998 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.”
Pentru a decide astfel prima instanță a avut în vedere următoarele considerente:
„Constată că la data de 10.03.2011 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr. de dosar_ cererea prin care reclamanta P. I. a chemat în judecată pe pârâtul B. H., solicitând instanței partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, cu reținerea în favoarea sa a unor cote de contribuție de 60% și a pârâtului de 40%.
În fapt susține reclamanta că părțile s-au căsătorit în anul 2004, iar în anul 2011 au divorțat și că din masa de bunuri comune face parte o casă situată în . de părți pe teren concesionat de la Consiliul Local Țigănași.
Învederează că în timpul căsătoriei a obținut venituri mai mari decât pârâtul și că familia ei a ajutat părțile atât la construcția imobilului cât și la suportarea cheltuielilor curente ale gospodăriei.
Solicită atribuirea imobilului.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 119, art. 673 ind.1 și urm. Cod procedură civilă.
Cererea a fost însoțită de împuternicire avocațială.
Pârâtul a formulat întâmpinare precizând că este de acord cu cererea de partajare a bunurilor comune.
Recunoaște că în timpul căsătoriei părțile au construit un imobil pe terenul concesionat de consiliul local însă susține că la dobândirea bunurilor părțile au avut o cotă de contribuție egală.
Învederează că pentru edificarea construcției a contractat un credit în anul 2006 pentru care el plătește rate până în anul 2012, că în perioada în care părțile au locuit împreună, a avut loc de muncă și că în timpul căsătoriei părinții lui au acordat părților ajutor material și i-au ajutat la construcția casei.
Solicită să îi fie atribuită casa, deoarece reclamanta este plecată în străinătate iar el nu mai are altă locuință.
În dovedirea cererii formulate s-a încuviințat reclamantei administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului, a probei testimoniale, fiind audiată în proces numita Ceanca M. și efectuarea unei expertize pentru evaluarea imobilului.
În contradovadă s-a încuviințat pârâtului administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei, a probei testimoniale, fiind audiat în proces numitul Cobzan C. și efectuarea unei expertize pentru evaluarea imobilului.
Analizând susținerile părților și probele administrate în cauză instanța reține:
Părțile sunt foști soți a căror căsătorie, încheiată la data de 12.04.2004 a fost desfăcută prin divorț, în baza sentinței civile nr. 292/2011 a Judecătoriei Iași, irevocabile.
Conform autorizației de construire nr. 61/2008 eliberată de Primăria . și declarațiilor martorilor audiați în cauză, în timpul căsătoriei părțile au construit o casă pe o suprafață de teren concesionată de Consiliul Local Țigănași conform contractului de concesiune nr. 3300/2006.
Fiind dobândită în timpul căsătoriei, casa are regimul juridic de bun comun, conform art. 339 din codul civil, constituind proprietatea codevălmașă a acestora. constituie proprietatea codevălmașă a soților. Codevălmașii, neavând de la început stabilit dreptul asupra unor anumite bunuri sau asupra unei anumite cote din aceste bunuri, numai cu ocazia partajului se stabilește cota fiecărui soț, în ansamblu, pentru toate bunurile comune.
Prezumția că ambii soți au contribuit deopotrivă la dobândirea bunurilor operează numai în lipsa unor probe din care să rezulte că aportul unuia dintre ei a fost mai mare decât a celuilalt.
Contribuția soților la constituirea patrimoniului comun se stabilește în raport cu veniturile din muncă, cu care fiecare a participat efectiv la dobândirea bunurilor.
Diminuarea acestor venituri, prin efectuarea unor cheltuieli în interes personal, este de natură să afecteze cota soțului respectiv asupra comunității de bunuri.
Pe de altă parte, același efect determinant în stabilirea cotelor soților, îl are și activitatea desfășurată de fiecare în gospodărie și pentru creșterea copiilor, motivat de faptul că asemenea activitate ducând la realizarea unor economii sau la reducerea cheltuielilor gospodărești constituie, indirect, o contribuție la dobândirea bunurilor.
În cauza de față, reclamanta a contestat cota de contribuție prezumat egală a soților, pretinzând o cotă de contribuție de 60%.
Reclamanta nu a făcut dovada că în țară a obținut venituri, însă conform răspunsului la interogatoriu, în perioada 2007 – decembrie 2008, a fost plecată la muncă în G..
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că în timpul căsătoriei pârâtul a lucrat în perioada septembrie 2005 – decembrie 2006, iar conform răspunsurilor la interogatoriu din anul 2006 acesta a plecat în G. la muncă.
Aceeași situație rezultă și din declarațiile martorilor audiați.
Tot din declarațiile martorilor audiați și din răspunsul părților la interogatoriu rezultă că în G. soții au lucrat și că au trimis bani în țară pentru ridicarea construcției, însă nu rezultă exact care a fost cuantumul acestor venituri.
Se reține totodată, în baza declarațiilor martorilor că și părinții părților au ajutat părțile, fie prin găzduirea acestora când nu avea locuință fie prin munca depusă la edificarea construcției.
Instanța apreciază că prin probatoriul administrat, nici unul dintre soți nu a făcut dovada că ar fi avut o contribuție superioară la dobândirea bunurilor, motiv pentru care se va reține o cotă de contribuție egală.
Prin urmare, în temeiul art. 320 din codul civil, instanța va dispune partajarea imobilului.
La efectuarea partajului urmează a fi avută în vedere valoarea reală de circulație stabilită prin expertiza efectuată în cauză, respectiv_ lei.
Partajarea se va realiza în natură, atribuind reclamantei lotul 1, alcătuit din încăperile 1,2 și 3, lot în valoare de_ lei și atribuind pârâtului lotul nr. 2 alcătuit din încăperile 4,5 și 6, lot în valoare de_ lei, conform raportului de expert S. I., cu egalizarea loturilor prin plata unei sulte.
Cheltuielile de judecată vor fi suportate de părți conform cotelor de contribuție reținute, urmând a obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de 998 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.”
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta P. I., criticând sentința pentru următoarele motive: greșit a fost reținută o cotă de contribuție egală, în condițiile în care din declarațiile martorilor a reieșit că părinții reclamantei au găzduit pe cei doi soți și au ajutat pe aceștia la construirea imobilului, toate cheltuielile legate de celebrarea căsătoriei fiind suportate tot de părinții recurentei.
De asemenea, în ceea ce privește împrumutul contractat în timpul căsătoriei a fost folosit pentru plecarea pârâtului în G., iar nu pentru edificarea casei de locuit, reclamanta fiind cea care a obținut venituri mai mari și pe o perioadă mai mare de timp lucrând în străinătate, pârâtul netrimițând bani acasă din Grceia.
Cât privește atribuirea imobilului instanța s-a pronunțat pe ceea ce nu s-a cerut câtă vreme nici una din părți nu a solicitat partajarea în natură a bunului, atribuirea trebuind a fi făcută în favoarea uneia din părți, fiind greu de crezut că după divorț foștii soți mai pot conviețui în același imobil. Arată recurenta că se impunea a-i fi atribuit bunul în considerarea cotei sale majorate de contribuție, nefiind adevărată susținerea pârâtului că reclamanta locuiește în străinătate, aceasta neputând intra în locuință datorită agresivității pârâtului.
Solicită, în consecință, admiterea recursului.
În drept, a invocat recurenta dispozițiile art. 304 indice 1 Cod Procedură Civilă.
Intimatul B. H. nu a formulat întâmpinare.
În recurs nu au fost administrate probe.
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate și raportat la dispozițiile legale incidente în cauză, Tribunalul constată că recursul este neîntemeiat, astfel că îl va respinge, pentru considerentele ce succed:
Critica referitoare la reținerea greșită a cotei de contribuție egale a foștilor soți la dobândirea unicului bun comun- casa de locuit este neîntemeiată și va fi respinsă. Este adevărat, așa cum a susținut martora C. M., audiată la solicitarea reclamantei (f. 75 dosar fond), că părinții reclamantei au găzduit pe cei doi soți în perioada ulterioară căsătoriei și până la construirea casei și i-au ajutat pe aceștia la construirea imobilului, contribuind și la cheltuielile legate de celebrarea căsătoriei părților, însă Tribunalul reține faptul că și părinții pârâtului i-au ajutat pe soți la edificarea imobilului, după cum declară martorul Cobzan C. (f. 64 dosar fond) atât cu muncă fizică cât și prin achiziționarea materialelor de construcție. Separat de acest aspect Tribunalul reține și faptul că în perioada iunie 2005-decembrie 2006 pârâtul a fost cel care a obținut venituri permanente, probate cu cartea de muncă depusă la dosar, reclamanta neavând în acea perioadă un loc de muncă.
Cât privește veniturile obținute de părți în străinătate, instanța nu a putut reține o contribuție diferențiată în condițiile în care nu s-a probat nici cu martori nici cu înscrisuri cuantumul sumelor ori frecvența cu care acestea erau trimise din G. și de către care din soți, referirile martorilor la acest aspect fiind generice. Cu privire creditul contractat în timpul căsătoriei, mai exact la data de 30.08.2006, Tribunalul are în vedere faptul că acești bani au fost folosiți în timpul căsătoriei părților, cuantumul sumei este unul puțin însemnat – de 3500 lei, iar faptul că ar fi fost folosit pentru plecarea pârâtului în G. nu poate avea efecte asupra cotei de contribuție câtă vreme plecarea pârâtului s-a făcut în scop lucrativ, reclamanta fiind întreținută de pârât pe perioada cât aceasta nu a obținut venituri
Nici ultimul motiv de recurs nu este întemeiat, neputându-se reține faptul că instanța s-ar fi pronunțat pe altceva decât s-a cerut câtă vreme s-a solicitat partajul bunurilor comune, lichidarea stării de indiviziune realizându-se prin atribuirea imobilului în natură ambelor părți, fiecare primind în natură câte un lot identificat de expert. S-a apreciat astfel în condițiile în care nu s-a putut stabili o cotă de contribuție majorată în favoarea reclamantei, așa cum a susținut aceasta, pârâtul fiind cel care locuia în imobil pe parcursul soluționării cauzei, aspect precizat de martora C. audiată la solicitarea reclamantei. Atribuirea imobilului doar către reclamantă nu putea fi realizată și pentru faptul că, spre deosebire de aceasta, care avea posibilități locative și la părinții săi, martorii declarând că foștii soți au locuit acolo până la edificarea casei lor, pentru pârât nu au fost probate asemenea posibilități, el fiind cel care folosea efectiv imobilul.
Pentru aceste considerente Tribunalul apreciază neîntemeiat recursul formulat și în temeiul disp. art. 312 alin 1 cod procedură civilă, va respinge recursul formulat de către reclamanta P. I. împotriva sentinței civile nr._/31.05.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o menține.
Pentru aceste motive
În numele legii
Decide:
Respinge recursul formulat de către reclamanta P. I. împotriva sentinței civile nr._/31.05.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26.04.2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
F.E.C. C.C.E. M.M. M.G.
Red./Tehnored. M.M.
2 ex/18.06.2013
Jud. fond A. M.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Pensie întreţinere. Decizia nr. 967/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
