Înapoiere minor. Decizia nr. 243/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 243/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 29-04-2013 în dosarul nr. 24273/245/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 29 Aprilie 2013
Președinte - C. I.
Judecător C. C. S.
Grefier E. D. B.
DECIZIA CIVILĂ NR. 243/2013
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind apelul declarat de reclamanta I. L. L. împotriva sentinței civile nr._/26.09.2012 pronunțata de Judecătoria Iași în contradictoriu cu intimatul I. M., autoritate tutelară P. C. M., P. C. V., având ca obiect înapoiere minor pensie de întreținere.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședință publică din data de 22.04.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 29.04.2013, când
TRIBUNALUL
Deliberand asupra apelului civil de fata, constata:
Prin sentinta civila nr._/26.09.2012 pronuntata de Judecatoria Iasi s-au dispus urmatoarele:
Admite în parte acțiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta C. L.-L., domiciliată în . (la familia Caieriu M.) și reședința în Paralimni, ., .. 5293, Cipru, în contradictoriu cu pârâtul I. M., domiciliat în . și autoritățile tutelare P. C. M. și P. C. V..
Dispune exercitarea autorității părintești cu privire la minora I. E.-I., născută la data de 03.01.2008, în comun de către ambii părinți.
Respinge, ca neîntemeiată, cererea reclamantei privind stabilirea locuinței minorei I. E.-I. la mamă.
Compensează cheltuielile de judecată efectuate de părți.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut urmatoarele:
“Prin sentința civilă nr._/16.12.2010 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._/245/2010 s-a dispus, în privința raporturilor dintre părinți și copiii lor minori, încredințarea minorei I. E.-I., născută la data de 03.01.2008, spre creștere și educare tatălui, obligarea mamei la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei și stabilirea unui program de vizitare a minorei de către mamă.
În considerentele sentinței s-a reținut că minora locuiește la tată și este bine îngrijită de către acesta, referatul de anchetă socială efectuat la domiciliul tatălui evidențiind că acesta dispune de condiții locative corespunzătoare, precum și de condiții materiale și morale în vederea asigurării minorei o creștere și educare corespunzătoare.
În drept, conform art.403 C.civ., în cazul schimbării împrejurărilor, instanța de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copiii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinți .
Față de momentul pronunțării sentinței civile nr._/16.12.2008 prin care s-a desfăcut căsătoria părților litigante, instanța constată că sunt incidente dispozițiile art.46 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil, dispozițiile hotărârilor judecătorești privitoare la relațiile personale și patrimoniale dintre copii și părinții lor divorțați înainte de . Codului civil putând fi modificate potrivit dispozițiilor art.403 C.civ.
În raport de prevederile legale enunțate, instanța reține că, pentru a se dispune modificarea măsurilor cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copiii lor minori, este necesară existența unei justificări temeinice, dedusă din schimbarea împrejurărilor ce au fost avute în vedere la luarea măsurii anterioare. Modificarea acestor împrejurări trebuie să fie esențială față de ansamblul circumstanțelor anterioare și să releve, de asemenea, motive puternice care să justifice luarea copilului de sub ocrotirea părintelui căruia i-a fost încredințat, avându-se în vedere în același timp și principiul interesului superior al copilului, care trebuie să prevaleze în orice decizie care îl privește.
În ceea ce privește exercitarea autorității părintești, instanța arată că, în prezent, există posibilitatea legală de exercitare a drepturilor și obligațiilor părintești în comun de către ambii părinți, urmare a modificărilor legislative intervenite odată cu . noului Cod civil. Autoritatea părintească este definită de art.483 alin.1 C.civ. ca fiind ansamblul drepturilor și îndatoririlor care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și care aparțin în mod egal ambilor părinți. Potrivit alin.2 și alin.3 din același articol părinții exercită autoritatea părintească numai în interesul superior al copilului, cu respectul datorat acestuia, și îl asociază pe copil în toate deciziile care îl privesc, ținând cont de vârsta și de gradul său de maturitate, ambii părinți răspunzând pentru creșterea copiilor lor minori.
Autoritatea părintească comună – care constituie regula în materie, conform art.503 și art.397 C.civ. – a fost instituită de legiuitor în scopul promovării și protejării unei bune dezvoltări a copilului, prin luarea în comun a deciziilor importante, cum sunt cele referitoare la educație, la tratament medical, la reședința minorului, la administrarea bunurilor sale etc., o astfel de modalitate a realizării responsabilității parentale constituind un element de normalitate în cadrul relațiilor dintre părinți și copii.
În speță, sub aspectul autorității părintești, instanța constată că probele administrate în cauză nu au relevat vreunul dintre cazurile de excepție prevăzute de către art.507 Cod civil, care ar justifica exercitarea autorității părintești în exclusivitate de către unul dintre părinți, respectiv cazurile în care unul dintre părinți este decedat, declarat mort prin hotărâre judecătorească, pus sub interdicție, decăzut din exercițiul drepturilor părintești sau se află în neputința de a-și exercita voința.
Totodată, instanța constată că reclamanta, prin concluziile scrise depuse la dosar, nu se opune, ci, dimpotrivă, solicită ca autoritatea părintească să fie exercitată în comun de către ambii părinți.
Potrivit referatului de anchetă socială efectuat de către P. V.-Serviciul Autoritate Tutelară la domiciliul pârâtului I. M., de la momentul divorțului și până în prezent, minora I. E.-I. locuiește împreună cu tatăl său și cu bunicii paterni, pârâtul dispunând de resursele materiale și financiare pentru a-i asigura condiții de creștere și educare armonioase. De asemenea, potrivit raportului de anchetă socială efectuat la domiciliul reclamantei se reține că, în prezent, aceasta are un venit lunar de 700 de euro lunar, lucrând ca funcționar privat la o brutărie În Republica Cipriotă.
Din declarațiile martorilor propuși de părțile litigante, consemnate și atașate la dosar (filele 78-79), coroborate cu fișa psiho-pedagogică a minorei (filele 80-83), instanța reține că, de la momentul nașterii minorei E.-I. și până la momentul pronunțării prezentei sentințe, ambii părinți s-au implicat în mod activ și cu responsabilitate în creșterea și educarea minorei, i-au asigurat acesteia condiții de trai decente, oferind garanții morale și materiale și au luat toate măsurile necesare pentru protejarea minorei apelând în mod prompt în caz de necesitate la intervenții medicale, minora fiind atașată de ambii părinți. Totodată, din răspunsul dat la întrebarea nr.1 la interogatoriul luat reclamantei, coroborat cu declarațiile pârâtului, consemnate în referatul de anchetă socială efectuat la domiciliul acestuia, și cu declarațiile martorilor audiați nemijlocit de instanță, se reține că, deși după momentul divorțului, pârâta și-a stabilit reședința în Republica Cipriotă, în vederea găsirii unui loc de muncă, aceasta s-a preocupat de starea minorei, vizitând-o în concendiu și contactând-o telefonic.
Față de toate acestea, instanța va dispune exercitarea autorității părintești cu privire la minora I. E.-I. în comun de ambii părinți.
În privința locuinței copilului, instanța reține că situația avută în vedere la luarea măsurii de încredințare prin hotărârea anterioară – în baza căreia pârâtul este cel care a exercitat drepturile părintești, inclusiv cel referitor la locuința minorei – nu s-a modificat.
Cu privire la susținerile reclamantei în sensul că pârâtul nu dispune de resursele materiale și financiare necesare pentru a-i asigura minorei o creștere și educare armonioasă precum și faptul că din cauza afecțiunii psihice de care acesta suferă nu ar putea să ia măsurile necesare pentru protejarea și realizarea drepturilor minorei și să asigure o supraveghere corespunzătoare, instanța le apreciază ca neîntemeiate.
Din înscrisurile depuse la dosar, respectiv talon pensie și talon drepturi bănești pentru persoane cu handicap, adeverință de la locul de muncă al pârâtului, coroborate cu referatul de anchetă socială efectuat la domiciliul pârâtului, instanța reține că acesta are un venit lunar de aproximativ 670 de lei, deține o locuință proprietate personală formată din 5 camere, mobilată corespunzător, iluminată electric și desfăsoară activități de paraclisier la biserica din satul Sculeni. Totodată acesta primește suport financiar și material și din partea mamei sale, cu care locuiește în aceeași curte.
Din fișa psiho-pedagogică a minorei rezultă că, în privința climatului educativ din familie, relațiile interfamiliale sunt favorabile, atitudinea persoanelor în grija cărora se află copilul fiind de autoritate echilibrată și căldură afectivă, minora E.-I. dezvoltându-se corespunzător în raport cu vârsta sa și având o atitudine pozitivă față de colegi și familie.
Acest fapt se corelează și cu declarația O. E. (fila 78), din care reiese că minora a locuit cu tatăl și cu bunicii paterni de la momentul divorțului și până în prezent, care s-au ocupat îndeaproape de creșterea și educarea acesteia în mod corespunzător. De altfel, și reclamanta a fost de acord ca, la momentul divorțului, minora E.-I. să fie încredințată spre creștere și educare pârâtului, declarând faptul că, spre deosebire de pârât, în acel moment nu dispunea de condiții materiale pentru a-i asigura minorei o creștere armonioasă în raport cu vârsta sa.
Cu privire la afecțiunea psihică de care suferă pârâtul, instanța constată că, deși pârâtul suferea de această boală și anterior pronunțării divorțului, fapt pe care și reclamanta îl avea în cunoștință, această împrejurare nu a constituit un impediment la încredințarea spre creștere și educare a minorei tatălui de către instanță, boala fiind tratabilă și putând fi ținută sub control cu tratament medicamentos, pe care, de altfel, pârâtul și-l administrează.
În ceea ce privește evenimentul menționat de către reclamantă, cum că minora a înghițit, accidental, medicamente ale tatălui, instanța reține că acesta a fost un caz singular, întâmplat în momentul în care părinții minorei erau încă căsătoriți, iar fetița era acasă în grija mamei, astfel cum rezultă din declarația martorului O. E.. Totodată, se reține că la momentul incidentului s-a apelat cu promptitudine la intervenția medicală de specialitate, nefiind repercursiuni asupra minorei, precum și faptul că de atunci și până în prezent nu au mai fost menționate incidente de acest gen.
Instanța apreciază că declarația martorului Căeriu M., audiat la solicitarea reclamantei, nu se coroborează cu restul materialului probator administrat în cauză, cele menționate de aceasta fiind, în general, împrejurări de care a luat cunoștință în mod indirect, de la reclamantă. Mai mult, martorul Căeriu nu a mai văzut minora de mult și nici nu a mai fost la locuința pârâtului de la momentul divorțului părților.
Astfel, în baza probatoriului administrat în cauză, instanța reține că este în interesul superior al minorei E.-I. să locuiască în continuare cu tatăl său, singura modificare intervenită de la data pronunțării divorțului fiind legată de situația materială a mamei, care s-a îmbunătățit, într-adevăr (fapt dovedit de altfel și din raportul de anchetă socială efectuat la domiciliul acesteia coroborat cu adeverința de salariat și contractul de închiriere), dar care nu justifică, în sine, modificarea măsurii inițiale dispuse de instanță.
Față de împrejurările că minora I. E.-I. se află la o vârstă fragedă, respectiv patru ani și șase luni, iar, de la momentul nașterii și până în prezent, a avut domicilul stabil la tatăl său, dezvoltând o relație puternică de atașament față de acesta și față de bunica paternă, legăturile cu mama sa fiind mai mult sporadice în ultimii doi ani, detașarea de acest mediu și stabilirea sa într-un mediu cu totul nou, într-o familie extinsă, până în prezent nefiind stabilit nici un contact cu noul partener de viață al mamei, ar putea crea pentru copil o stare de insecuritate emoțională, ce ar face mult mai dificilă adaptarea acestuia.
În lumina acestor considerente, instanța va respinge, ca neîntemeiată, solicitarea reclamantei privind stabilirea locuinței minorei la domiciliul său din Cipru.”
Impotriva acestei hotarari a declarat apel reclamanta I. L. L., care a criticat-o pentru nelegalitate si netemeincie, aratand ca din actele depuse la dosar, precum si din depozițiile martorilor, audiati in cauza, rezulta ca, in încercarea de a-si imbunatati situația financiara, a hotarit sa meargă in Cipru sa lucreze pentru ca fiica sa sa duca o viata mai buna.
Din 20.12.2010, reclamanta a încercat sa-si găsească un loc de munca stabil, lucrand in diferite locuri de munca(hoteluri), astfel ca din data de 26.03.2012, are loc de munca stabil, la o brutărie in Paralimini, pina in prezent .Programul de lucru in prezent este intre 6-13; 13-22. In cazul in care va avea copilul împreuna cu ea, apelanta arata ca l-a anunțat pe angajator si au convenit sa lucreze doar in ture dimineața.
In prezent, recurenta locuiește cu actualul sot . alcatuita din 2 dormitoare, bucatarie, living spațios si toaleta. Locuinta are terasa si o curte mica cu plante si flori si se afla ..
Recurenta este însărcinata in prezent in luna a 9-a.
Din ancheta sociala efectuata in Cipru si din interogatoriul pârtilor precum si din martorii audiați in cauza, apelanta arata ca rezulta următoarele;
1 - Situația economica a recurentei este buna;
2-Recurenta are condiții bune de locuit;
3-Intimatul nu si-a imbunatatit condițiile de trai si este in continuare pensionat pentru diagnosticul de schizofrenie,
4-Intimatul refuza sa vorbească la telefon cu recurenta, atunci cind aceasta il suna, despre starea minorei, refuzind sa-i dea copilul la telefon, motivind mereu ca doarme sau nu poate vorbi cu mama sa.
5-Recurenta împreuna cu actualul sot care este roman, va avea un copil.
6-Exista o puternica afecțiune intre mama si minora, manifestata prin telefoanele dese pe care recurenta le da intimatului, prin intilnirile pe care le au cind vine in Romania, prin pachetele trimise si prin pensia de întreținere datorata.
7-Recurenta si actualul sot au scopuri comune, iar relația cuplului este una armonioasa, iar aceștia comunica foarte bine. Se declara pregătiți sa răspundă nevoilor respectivului copil si a depună orice efort posibil pentru a-i asigura un mediu familial sigur si sanataos.
Scopul lor este de a o inscrie pe minora la o scoală primara in Cipru si de a-i oferi un mediu familial sigur si sanataos.
8-Intimatul si părinții acestuia nu manifesta afecțiune fata de minora, care este neglijata si bătuta fara motive. Tatal nu i-a cumpărat nici jocuri copilului si nici calculator, desi apelanta i-a trimis bani.
9-Recurenta nu suferă de boii comice sau psihice, de alte afecțiuni si este apta sa se preocupe de cresterea,ingrijirea, educarea minorei..
Din depozițiile martorilor audiati;Caeriu M. si chitanța de plata catre intimat din 19.09.2012, rezulta ca recurenta se achita de obligația care-i revine ca mama, platind pensia de întreținere ce a fost stabilita, iar pachete copilului nu mai poate trimite prin posta deoarece, intimatul le refuza.
Minora nu este ingrijita si nu este înregistrata la nici o grădinița, iar intimatul o lasa pe minora nespupravegheata,singura,atunci cind merg zilnic la biserica din . ingrijitor.
Considera apelanta ca starea psihica a intimatului s-a inrautatit,deoarece acesta nu urmează un tratament corespunzător diagnosticului de care sufera- schizofrenie- si refuza sa se interneze in spital pentru recuperare medicala, reevaluare si diagnosticare.
Intimatul I. M. a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea apelului, aratand ca in mod corect prima instanța a reținut ca situația avuta in vedere la luarea măsurii de incredintare prin hotararea anterioara (sentința civila nr._/12 decembrie 2010 - dos.nr._/245/2010), in baza căreia intimatul a exercitat drepturile părintești, inclusiv el referitor la locuința minorei, nu s-au schimbat.
In apel s-a administrat proba cu inscrisurile depuse de intimat.
Examinand actele si lucrarile dosarului, prin prisma motivelor de apel formulate si a dispozitiilor legale aplicabile cauzei, tribunalul constata ca apelul este neintemeiat.
Tribunalul constata ca instanta de fond a procedat la o analiza atenta si completa a ansamblului probator administrat in cauza si a aplicat in mod riguros dispozitiile legale incidente raportului juridic dedus judecatii, retinand corect ca situatia avuta in vedere la luarea masurii de incredintare prin hotararea anterioara- in baza careia paratul este cel care a exercitat drepturile parintesti, inclusiv cel referitor la locuinta minorei- nu s-a modificat.
In mod corect s-a avut in vedere referatul de ancheta sociala care releva conditiile de locuit ale paratului- casa cu 5 camere mobilate corespunzator, iluminata electric si incalzita cu lemne, precum si faptul ca acesta primeste ajutor material si financiar din partea mamei sale, care locuieste in aceeasi curte.
S-a tinut seama de faptul ca depozitia martorei O. E., care a declarat ca minora este bine ingrijita de tata si de bunicii paterni si ca are un mare atasament fata de parat, se coroboreaza cu fisa psiho-pedagogica a minorei, din care reiese ca aceasta este bine dezvoltata in raport cu varsta sa si ca are o atitudine pozitiva fata de colegi si familie.
De asemenea, ca minora a locuit de la momentul nasterii si pana in prezent la tatal sau, ca el urmeaza tratamentul necesar afectiunii de care sufera, ca cele declarate de martora Caeriu M. constau, in mare parte, in aspecte relatate de chiar reclamanta si ca incidentul cand minora a inghitit accidental medicamente s-a produs acasa, cand aceasta se afla in grija reclamantei.
Instanta de fond a mai retinut in mod just ca in ultimii doi ani, de la divort, paratul si bunicii paterni s-au ocupat indeaproape de cresterea si educarea minorei, reclamanta fiind de acord ca la momentul desfacerii casatoriei aceasta sa fie incredintata paratului, precum si faptul ca schimbarea conditiilor de mediu, prin stabilirea domiciliului la reclamanta, care are un partener nou de viata, pe care minora nu il cunoaste, poate crea pentru copil o stare de insecuritate emotionala.
In raport cu acestea, tribunalul constata ca instanta de fond a apreciat in mod corect ca situatia avuta in vedere prin hotararea judecatoreasca anterioara privitor la incredintarea minorei spre crestere si educare tatalui nu s-a schimbat, astfel incat apelul reclamantei va fi respins, iar hotararea apelata va fi pastrata.
Vazand si dispozitiile art. 296 C.p.civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamanta I. L. L. impotriva sentintei civile nr._/26.09.2012 pronuntata de Judecatoria Iasi, sentinta pe care o pastreaza.
Obliga pe apelanta sa plateasca intimatului 800 lei, cheltuieli de judecata efectuate in apel.
Cu recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica azi, 29.04.2013.
P., JUDECATOR, GREFIER,
I.C. S.C. B.D.
Red 4 ex, IC/IC
18.10.2013, judecator fond I. C. R.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 1072/2013. Tribunalul IAŞI | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
