Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 1182/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1182/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 14-05-2013 în dosarul nr. 15733/245/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 14 Mai 2013
Președinte - O. L.
Judecător M. A.
Judecător C. C. S.
Grefier I. B.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1182/2013
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurenta M. M. (S. ) și pe intimat M. I., având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 24 aprilie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, pentru a se depune note de concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea la data de 30 aprilie 2013, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea la data de 7 mai 2013, apoi pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de fața reține următoarele:
Prin cererea inregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr._, reclamanta M. (S. ) M. a chemat in judecată pe pârâtul M. I., solicitând să se dispună partajarea bunurilor comune dobândite de părti in timpul căsătoriei, în cote egale, respectiv casa de locuit și terenul aferent situat în loc. P. Iloaiei si bunurile mobile indicate, cu cheltuieli de judecată.
In motivare, reclamanta a arătat că a fost căsătorită cu pârâtul până la 7.04.2011 când căsătoria a fost desfăcută prin sentința civilă nr. 6762. În timpul căsătoriei au dobândit împreuna cu aport egal o casa de locuit și terenul aferent în suprafața de 700 mp, potrivit contractului de vânzare cumpărare cu nr. 143 din 19.02.2003 încheiat la BNP V. L., imobilele fiind in posesia pârâtului. Pentru cumpărarea imobilelor a fost încheiat un credit ipotecar,ratele fiind achitate de pârât și cu aportul reclamantei,aceasta împrumutând suma de 5000 EUR de la sora sa. În timpul căsătoriei au dobândit și bunurile mobile:
- Televizor color în valoare de 1000 lei;
- Una butelie de aragaz în valoare de 300 lei;
- Un aragaz în valoare de 500 lei;
- Una mașina de spălat rufe în valoare de 500 lei;
- Un aparat de înghețată în valoare de 400 lei;
- Un covor persan bej 2/3 în valoare de 400 lei;
- 2 plapume în valoare de 200 lei;
- Vase Jena în valoare de 500 lei;
- 12 volume carti de medicina in limba italiana în valoare de 1000 lei.
A solicitat reclamanta atribuirea bunurilor mobile de la pct. 7-10, restul bunurilor mobile urmand a fi atribuite pârâtului în a cărui posesie se află de 8 ani.
In drept s-au invocat prevederile art. 36 Codul familie, art. 274 C..
Actiunea a fost legal timbrată.
S-au depus înscrisuri.
În termen legal, pârâtul a depus întâmpinare si cerere reconvențională, solicitând ca instanța să constate cota sa majorată la dobândirea bunurilor comune, de 80%, cu atribuirea în natură a imobilului pârâtului. A solicitat să se constate și datoria comună reprezentată de un credit ipotecar BCR pentru suma de 6000USD și un credit BCR pentru suma de_ lei, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, pârâtul- reclamant a arătat că prețul vânzării imobilelor a fost de 9100 USD suma ce a fost achitată astfel:
- 3100 USD achitată la data semnării actului, împrumutată de reclamantă de la o soră a acesteia și restituită ulterior de aceasta;
- Diferența de 6000 USD a fost achitată în urma obținerii împrumutului la BCR pe o perioada de 15 ani.
A precizat pârâtul reclamant că reclamanta a plecat să muncească în Italia in 2004, pârâtul rămânând în țară, ocupându-se de renovarea și efectuarea de îmbunătățiri la casă. Pentru a acoperi aceste cheltuieli a împrumutat de la BCR un alt credit, achiziționând și bunuri electrocasnice, credit pentru care ratele au fost achitate exclusiv de către pârâtul reclamant. În perioada căsătoriei reclamanta trimitea bani numai la mama și la sora sa pentru a acoperi cheltuielile cu creșterea și educarea fiicei, care a locuit pe rând cu acestea necontribuind la achitarea ratelor bancare, la îmbunătățirile aduse casei. Din anul 2004 pârâtul a avut posesia bunurilor mobile și imobile, a achitat impozitele aferente acestora, iar căsătoria a fost desfăcută prin sentința civilă nr. 6762/2011. în privința bunurilor mobile pârâtul a arătat că este de acord cu modalitatea de partajare cu precizarea că aparatul de înghețată a fost adus de reclamanta din Italia si solicită a fi atribuit acesteia, iar centrala termica cumpărată cu efortul financiar exclusiv al pârâtului intră în îmbunătățiri aduse casei.
Mai solicită pârâtul ca să îi fie atribuit și contractul de credit, urmând ca sulta de achitat reclamantei să fie de 3000 USD, contribuția reclamantei la cumpărarea imobilului.
În drept, a invocat art. 115, 119 C., art. 30, art. 36 Cod familiei, art. 673 ind. 1 si urm. C..
Pârâtul reclamant a achitat taxa de timbru stabilită în sarcina sa pentru cererea privind bunurile mobile și imobile, însă nu a achitat taxa de timbru stabilită și pusă în vedere pentru cererea privind constatare pasiv. Cu privire la aceasta din urma, instanta a invocat excepția insuficientei timbrări, excepția ce a fost pusă în discuția părților la termenul din 8.05.2012.
Instanța a încuviințat ambelor părți proba cu înscrisuri, proba testimoniala și proba cu interogatorii reciproce, probatoriul fiind administrat.
Prin sentința civilă nr._ din 29.05.2012 Judecătoria Iașii a dispus următoarele:
„Admite excepția insuficientei timbrări a capătului de cerere reconvenționale privind constatare pasiv comunitar și anulează în consecință acest capăt de cerere formulată de pârâtul reclamant M. I., în contradictoriu cu reclamanta pârâtă Șerpeanu M. (M.).
Admite în parte acțiunea principală formulata de reclamanta Șerpeanu M. (M.), cu domiciliul ales la Cabinet Avocat Cupet C., în Iasi, ., ., . cu pârâtul M. I., cu domiciliul în loc. P. Iloaiei, .. 12, jud. Iași.
Admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant M. I. în contradictoriu cu reclamanta pârâtă Șerpeanu M..
Constata ca partile au dobandit în timpul casatoriei lor, cu o contributie egala, ca bunuri comune:
-terenul în suprafață de 711 mp și casa de locuit, situate în loc. P. Iloaiei, .. 12, jud. Iași, înscris în cartea funciară nr. 392 a loc. P. Iloaiei, nr. cadastral 354, dobândite prin contractul de vânzare cumpărare cu ipotecă autentificat sub nr. 143 din 19.02.2003 la BNP V. L., în valoare de_ lei.
-Televizor color în valoare de 1000 lei;
- Una butelie de aragaz în valoare de 300 lei;
- Un aragaz în valoare de 500 lei;
-Una mașina de spălat rufe în valoare de 500 lei;
-Un aparat de înghețată în valoare de 400 lei;
- Un covor persan bej 2/3 în valoare de 400 lei;
-2 plapume în valoare de 200 lei;
-Vase Jena în valoare de 500 lei;
-12 volume carti de medicina in limba italiana în valoare de 1000 lei.
Dispune sistarea stării de codevălmășie a partilor în urmatoarea modalitate:
Atribuie în deplina proprietate si linistita posesie reclamantei- pârâte următoarele bunuri mobile: covorul persan bej, 2 plapume, vase Jena, 12 volume carti de medicina in limba italiana, în valoare totală de 2100 lei.
Atribuie în deplina proprietate si linistita posesie pârâtului – reclamant terenul în suprafață de 711 mp și casa de locuit, situate în loc. P. Iloaiei, .. 12, jud. Iași, înscris în cartea funciară nr. 392 a loc. P. Iloaiei, nr. cadastral 354, dobândite prin contractul de vânzare cumpărare cu ipotecă autentificat sub nr. 143 din 19.02.2003 la BNP V. L., precum și următoarele bunuri mobile: televizor color, butelia de aragaz, aragazul, mașina de spălat rufe, aparatul de înghețată, în valoare totală de_ lei.
Obliga pârâtul reclamant să plătească reclamantei pârâte suma de 17.800 lei cu titlu de sultă.
Compensează cheltuielile de judecată.”
Pentru a decide in acest sens prima instanța de fond a avut in vedere următoarele considerente:
„Părtile s-au căsătorit la data de 27.04.1996 iar prin sentinta civilă nr. 6762/2011 pronuntată de Judecătoria Iași, rămasă irevocabilă, a fost declarată desfăcută căsătoria partilor.
Retine instanta, cu privire la regimul matrimonial ca in cauza sint aplicabile dispozitiile Noului cod civil referitoare la regimul matrimonial al comunitatii legale de bunuri, reglementat in Cartea a II a, capitolul VI, sectiunea a 2 a din Noul Cod Civil.
Potrivit disp. art.320 Noul Cod Civil, in caz de incetare, regimul matrimonial se lichideaza potrivit legii, prin buna invoiala, sau, in caz de neîntelegere, pe cale judiciara.
Potrivit art.339 Noul Cod Civil, bunurile dobândite in timpul regimului comunitatii legale de oricare dintre soți sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune in devalmasie ale soților, iar, potrivit art. 343, calitatea de bun comun nu trebuie dovedită. Astfel, in temeiul prezumției relative de comunitate instituite de către legiuitor la art 357 al 2 Noul Cod Civil, oricare bun dobândit in timpul căsătoriei de oricare dintre soți, se consideră comun, câtă vreme nu se face dovada că este propriu, respectiv că se incadrează într-una din categoriile prevăzute de art.340 Noul Cod Civil .
Reține astfel instanța că partile au dobândit in timpul casatoriei:
- terenul în suprafață de 711 mp și casa de locuit, situate în loc. P. Iloaiei, .. 12, jud. Iași, înscris în cartea funciară nr. 392 a loc. P. Iloaiei, nr. cadastral 354, dobândite prin contractul de vânzare cumpărare cu ipotecă autentificat sub nr. 143 din 19.02.2003 la BNP V. L., în valoare de_ lei.
-Televizor color în valoare de 1000 lei;
- Una butelie de aragaz în valoare de 300 lei;
- Un aragaz în valoare de 500 lei;
-Una mașina de spălat rufe în valoare de 500 lei;
-Un aparat de înghețată în valoare de 400 lei;
- Un covor persan bej 2/3 în valoare de 400 lei;
-2 plapume în valoare de 200 lei;
-Vase Jena în valoare de 500 lei;
-12 volume carti de medicina in limba italiana în valoare de 1000 lei.
La stabilirea bunurilor mobile dobândite de parti in timpul casatorii, instanța a avut în vedere susținerile partilor, înscrisurile depuse de acestea, pârâtul reclamant arătând la termenul din 10.01.2012 că este de acord cu bunurile și valorile indicate de reclamantă, cu excepția centralei termice.
În ceea ce privește centrala termică, instanța reține că acest bun este încorporat în imobilul casă de locuit, valoarea acesteia urmând a fi înglobată la valoarea imobilului, reprezentând o îmbunătățire adusă de părți în timpul căsătoriei.
Controversa părților a purtat asupra cotei de contribuție la dobândirea bunurilor. Cu privire la acest aspect, a apreciat instanța că probatoriul administrat in cauză nu înlătură prezumția contribuției egale a soților la dobândirea bunurilor comune si la susținerea sarcinilor căsătoriei, prezumție prevăzuta la art 357 al. 2 din Noul Cod Civil.
Temeiul juridic al comunității de bunuri îl constituie nu numai existența căsătoriei, ci si participarea fiecăruia dintre soți prin munca sau prin mijloacele sale la dobândirea si conservarea bunurilor comune, stabilindu-se cota parte ce revine fiecăruia dintre soți funcție de contribuția la dobândirea si conservarea bunurilor comune, soluție ce se impune pentru a nu se ajunge la soluții inechitabile.
Determinarea cotei de contribuție se face prin raportarea efortului financiar si material al soților la întreaga durată a căsătoriei si la toate obligațiile de natura căsătoriei in virtutea principiului unicității cotei de contribuție. Comunitatea de bunuri este o masă de bunuri afectată întâmpinării sarcinilor comune ce revin soților in cadrul căsătoriei. Reglementarea raporturilor patrimoniale dintre soți nu-si are temeiul principal in considerații de ordin patrimonial, ci in comunitatea de interese ale soților in cadrul căsătoriei, raporturile patrimoniale dintre soți fiind o consecință a relațiilor lor personale si nu invers. Evaluarea întregului probatoriu in determinarea cotei de contribuție se va face subsumat principiului unicității cotei de contribuție, ceea ce împiedică tratarea diferențiată a contribuției soților prin raportarea acesteia la dobândirea unui anumit bun.
Faptul că masa supusă partajării include un anumit bun nu înseamnă că analiza drepturilor soților asupra masei se rezumă la argumente care țin exclusiv de împrejurările in care acest bun a fost achiziționat.
Astfel, instanța retine că pârâtul - reclamant a desfășurat activitate remunerată pe toata durata casatorii, obținând venituri constante. Și reclamanta a obținut venituri în timpul căsătoriei, astfel cum rezultă din declarațiile martorilor audiați, aceasta împrumutând și restituind o sumă considerabilă unei rude, aproximativ 3000 USD, sumă ce fost achitată cu titlu de avans la cumpărarea casei și terenului. Ulterior, reclamanta a mai remis pârâtului sume de bani, cum ar fi suma de 1000 USD pentru efectua lucrări de termoizolare la casa. Martorul A. M. C. a relatat că a fost de față când reclamanta a dat această suma de bani pârâtului și că părțile erau în conflict întrucât pârâtul cerea mereu bani de la reclamanta pentru a termina casa. A mai precizat martorul că are la cunoștință faptul că reclamanta trimitea sume de bani și pârâtului, separat de sumele trimise pentru fiica sa. Din toate acestea rezultă că reclamanta a avut o contribuție constantă la susținerea sarcinilor căsniciei, dar și la achiziționarea bunurilor.
Pârâtul a susținut în argumentarea contribuției sale majorate, faptul că a realizat îmbunătățiri la casa de locuit, însă a indicat valoarea acestei case ca fiind cea din actul de vânzare cumpărare încheiat în anul 2003, motiv pentru care instanța nici nu va lua în considerare susținerile pârâtului sub acest aspect. Totodată, apreciind că centrala termică este un bun incorporat în casa de locuit, reprezentând o îmbunătățire adusă acesteia, instanța va include valoarea centralei în cea a imobilului. Nu în ultimul rând, deși a susținut că a efectuat și alte lucrări de îmbunătățiri, pârâtul nu a administrat nici un fel de probe pentru a dovedi aceste susțineri, astfel cum este obligat potrivit art. 129 al. 1 teza ultimă din C..
In virtutea principiului unicității cotei de contribuție, pentru motivele anterior expuse, instanța urmează a reține o cotă egală de contribuție la dobândirea bunurilor comune.
In aceste condiții, rezultă că fiecărei părti îi revine o cotă de_ lei din valoarea bunurilor comune (_ lei).
Cu privire la cererea reconvențională privind constatare pasiv, având în vedere că pârâtului reclamant i s-a pus în vedere să achite taxa de timbru și timbrul judiciar datorate, pârâtul înțelegând să depună numai timbrul judiciar, în baza art. 20 din Legea nr. 146/2007, instanța va dispune anularea cererii, urmare a admiterii excepției insuficientei timbrări.
Lichidarea comunității de bunuri urmează a se dispune in conformitate cu prevederile art.736, 741 C.civil, art.673 indice 5, 673 indice 9 C.pr.civ., prin atribuirea către pârâtul reclamant a următoarelor bunuri: terenul și casa de locuit, televizor color, butelia de aragaz, aragazul, mașina de spălat rufe, aparatul de înghețată. In acest sens, instanța a avut in vedere solicitările ambelor părți si faptul că imobilul in mod firesc nu poate fi partajat in natură.
De asemenea, instanța va atribui în deplina proprietate si liniștită posesie reclamantei pârâte celelalte bunuri mobile.
Ca urmare a modalității de sistare a stării de codevălmășie aleasă de instanță, urmează a fi obligat pârâtul - reclamant la plata catre reclamanta-pârâtă a sumei de_ lei cu titlu de sulta.
În consecință, instanța va admite in parte acțiunea principală și va admite in parte cererea reconvențională, în temeiul disp.art.728 C.civ. și art.320 Noul Cod Civil.
Văzând si dispozițiile art.274 si 277 C.pr.civ., instanța urmează a compensa cheltuielile de judecată. ”
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs atât reclamanta cât și pârâtul.
Reclamanta a invocat în esență următoarele:
„Raportat la soluția instanței de fond, criticile vizează valoarea bunurilor imobile (teren si casa de locuit), având ca si consecința directa stabilirea sultei Ia care a fost obligat paratul-reclamant sa plătească subsemnatei.
Instanța in urma administrării probatoriului a reținut ca părțile au o contribuție egala la dobândirea bunurilor comune, insa a stabilit o valoare derizorie a acestor bunuri, cu mult sub prețul de circulație a imobilelor la momentul actual.
Instanța in mod nelegal nu a luat in considerare solicitările reclamantei-parate si nici nu a examinat cauza sub toate aspectele având in vedere următoarele.
La termenul de judecata din data de 10.01.2012, reclamanta-parata prin reprezentant legal având cuvântul la probe a solicitat instanței încuviințarea probei constând in înscrisuri, martori, interogatoriu si expertiza tehnica judiciara. Astfel, prin Încheierea din 10.01.2012 instanța de judecata a admis probele solicitate de parti, prorogând efectuarea unei expertize tehnice judiciare după administrarea probei cu înscrisuri, proba testimoniala cu martori si interogatoriu.
Deși reclamanta a stăruit in efectuarea acestei expertize pentru o mai buna soluționare a cererii de partaj, instanța de judecata in mod arbitrar a respins solicitarea subsemnatei menționând ca părțile nu contesta valoarea imobilelor.
Având in vedere ca nu a fost efectuata o expertiza judiciara care sa stabilească valoarea imobilelor era imposibil ca părțile sa conteste valoarea, practic nu au avut ce sa conteste o data ce nu a fost precizat nici un preț.
Nu poate fi luat in considerare prețul plătit de către parti la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare si anume 19.02.2003. Suma achitata in anul 2003 nu mai corespunde realităților anului 2012, momentul pronunțării hotărârii, fiind mai mult decât evident faptul ca valoarea de circulație a imobilelor supuse partajării a crescut considerabil.
Este inadmisibil ca după ce subsemnata a muncit atâția ani la dobândirea si îmbunătățirea acestor imobile sa i se acorde o sulta de 17.800 lei, respectiv 4000 euro. Acest lucru ar însemna ca imobilul valorează la momentul actual 8000 euro, lucru ce nu poate fi posibil.
Trebuie să se aibă in vedere faptul ca imobilul se afla situat in orașul P. I., iar terenul in acea zona se vinde la un preț de cel puțin 30 euro/mp, iar casa cu o valoare de 400 euro/mp. Realizând un calcul general al celor doua imobile, respectiv teren in suprafața de 711 mp si casa de locuit de 87 mp, ar rezulta o valoare de aproximativ 55.800 euro.”
Pârâtul a criticat în esență următoarele:
„1. Includerea aparatului de înghețată în lotul său.
Soluția instanței este injustă, formarea loturilor trebuie să fie echitabilă, respectându-se principiul egalității dintre copărtași, instanța urmând să atribuie în natură, pe cât posibil ambelor părți aceeași cantitate de bunuri mobile, de aceeași natura și valoare (lotul reclamantei conține bunuri mobile în valoare de 2.100 lei, iar lotul său de 2.700 lei), așa cum prevăd și art. 673 indice 9 si art. 741 din C.p.civ.. Mai mult decât atât el nu a solicitat atribuirea aparatului de înghețată.
Valoarea bunurile mobile reținută de instanța a fost cea indicată de reclamantă în cererea de chemare în judecată, acesta a indicat în cererea reconvențională valori mai mici și corespunzătoare realității (de exemplu, o butelie de aragaz nu poate fi 300 lei, ci cel mult 50 lei), însă în final, în lipsa unei tranzacții pe aceste bunuri, a fost de acord cu aceste valori pentru a evita creșterea cheltuielilor judiciare prin efectuarea unei expertize prețuitoare (care putea să se ridice la 700-800 lei).
2. Valoare bunurilor imobile (teren și casă, situate în P. Iloaiei, .. 12) este de 30.000 lei și nu de 35.000 lei, așa cum a reținut instanța de fond.
Valoarea totală a celor două bunuri imobile (casă și teren) supuse partajului este echivalentul a 9.100 USD ("adică 30.000 lei), reprezentând prețul cumpărării, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 143/19.02.2003 la BNP V. L. din P. Iloaiei). așa cum aceste valori au fost susținute de către părți în cererea de chemare în judecată, respectiv cererea reconvențională și reiterate instanței de către ambele părți și consemnate în încheierea de ședință din data de 21.02. 2012, fila nr. 61):
„Prețul vânzării a fost de 9.100 USD, sumă achitată de noi după cum urmează:
-3.100 USD achitați de noi în contul curent personal al vânzătorului la data semnării contractului de vânzare-cumpărare;
-diferența de 6.000 USD a fost achitată ca urmare a împrumutului pe care l-a făcut la BCR- Sucursala P. Iloaiei pe o perioadă de 15 ani, până pe data de 16.02.2018 (contractul de credit ipotecar nr. 56/19.02.2003) și pentru care s-a constituit ipoteca pe imobilul achiziționat (menționează că toate ratele bancare au fost achitate de către el, așa cum de altfel recunoaște și fosta sa soție în cererea de chemare în judecată și cum rezultă din înscrisurile bancare depuse la filele nr. 76-98), ceea ce face în realitate ca valoarea casei să fie mai mare decât prețul vânzării.
Cu alte cuvinte, efortul financiar comun a fost de 3.100 USD, restul reprezentând creditul bancar (pe care l-a achitat și îl achit numai el), ceea ce înseamnă o treime din valoarea prețului, diferența de 2/ 3 reprezentând creditul.
în ceea ce privește centrala termică, aceasta a fost cumpărată exclusiv cu efortul său financiar, din creditul BCR, pentru care a plătiți și plătește numai el ratele, conform celui de al doilea contract de credit de 50.000 lei. în plus, centrala intră la capitolul îmbunățiri aduse casei, pe care le-a făcut singur, așa cum a precizat martorul Jemnoschi E., fila nr. 58). A dovedit cu martori și înscrisuri că aceste îmbunătățiri le-a făcut exclusiv el, fără contribuția reclamantei, care de altfel nici nu are pretenții cu privire Ia acestea, așa cum rezultă din conținutul cererii de chemare în judecată
Or, hotărârea judecătorească favorizează pe cel care obține sulta, ignorându-se faptul ca imobilul este grevat de ipotecă, ceea ce înseamnă datorie, el fiind ținut să achite creditul bancar, conform graficelor depuse la dosar.
Așa fiind, solicită să se constate că valoarea bunurilor imobile este de 30.000 lei, ceea ce face ca sulta pe care urmează să o plătească fostei soții să fie în sumă de 14.900 lei.”
Analizând cererea de recurs din prisma motivelor invocate si a probelor administrate in cauza Tribunalul reține următoarele:
Recurenta-intimată critică soluția primei instanțe numai în privința valorii bunurilor imobile (teren și casa de locuit situate în . că instanța de judecată a fost cea care a stabilit în mod nelegal valoarea(
("derizorie") a bunurilor imobile, care este cu mult sub valoarea de circulație a acestora în prezent și că instanța de fond nu ar fi luat în considerare solicitările reclamantei de a se efectua expertiza de evaluare a bunurilor imobile.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă că la termenul din data de 20. Septembrie 2011, reclamanta a indicat valoarea bunurilor imobile, de 9.100 USD, pentru care, instanța de judecată a calculat taxa de timbru datorată de reclamantă în cuantum de 1.128 lei, conform încheierii de ședință din data de 20 septembrie 2011 ( fila nr. 18 ds.) taxă ulterior achitată de aceasta {fila nr. 27 ds.)
Reclamanta este titulara cererii de chemare în judecată, aceasta avea obligația prevăzută de art. 112 din C.p.civ. de a indica pentru fiecare bun în parte prețuirea acestuia, iar în funcție de această prețuire să achite taxa de timbru și să realizeze probațiunea.
Prin întâmpinarea și cererea reconvențională depuse de pârât (filele 22-24), a indicat valoarea de 31.850 lei (echivalentul a 9.100 USD) pentru bunurile imobile.
La 2 termene de judecată succesive s-au purtat discuții privitoare la valoarea de circulație a bunurilor imobile, iar instanța a invitat ambele părți să precizeze dacă doresc să conteste aceste valori, ambele părți precizând în mod expres că nu contestă valoarea bunurilor imobile. Din acest motiv, constatând că nu a existat nicio diferență de apreciere a valorii bunurilor imobile, instanța de fond în mod temeinic și legal a pronunțat soluția de respingere ca inutilă a cererii de efectuare a expertizei tehnice de specialitate pentru stabilirea valorii acestor bunuri, în condițiile în care nu instanța de judecată a stabilit valorile bunurilor, ci însăși părțile conform principiului disponibilității ce acționează In procesul civil.
Instanța de recurs va respinge și prima critică a pârâtului referitoare la includerea aparatului de înghețată în lotul său, critică motivată de încălcarea principiului conform căruia formarea loturilor trebuie să fie echitabilă, având în vedere că, așa cum rezultă din depozițiile martorilor audiați în cauză, reclamanta nu a avut niciodată folosința acestor bunuri, toate bunurile mobile au rămas la dispoziția pârâtului pentru o lungă perioadă de timp, balanța formării loturilor nu se modifică în mod semnificativ iar faptul că masa supusă partajării include un anumit bun ce a fost achiziționat numai de către reclamantă nu înseamnă că analiza drepturilor soților asupra acestui bun se rezumă la argumente care țin exclusiv de persoana care a achiziționat acest bun.
Cea de-a critică a recurentului privește valoarea bunurilor imobile (teren și casă, situate în P. Iloaiei, .. 12) ca fiind de 30.000 lei și nu de 35.000 lei, așa cum a reținut instanța de fond
Instanța de recurs urmează să respingă și această critică având în vedere că la stabilirea bunurilor mobile dobândite de părți in timpul căsătoriei, în mod temeinic și legal instanța de fond a avut în vedere susținerile părților, înscrisurile depuse de acestea, pârâtul reclamant arătând la termenul din 10.01.2012 că este de acord cu bunurile și valorile indicate de reclamantă, cu excepția centralei termice.
În ceea ce privește centrala termică, instanța de fond a reținut că acest bun este încorporat în imobilul casă de locuit, valoarea acesteia de 5000 lei fiind înglobată la valoarea imobilului, reprezentând o îmbunătățire adusă de părți în timpul căsătoriei(30.000 lei+5000 lei=35000lei)
Pentru toate aceste considerente Tribunalul apreciază neîntemeiate recursurile și în consecință le va respinge ,în baza dispozițiilor art. 312 alin 1 Cod procedură civilă, urmând să mențină sentința civila nr._ din 29.05.2012 a Judecatoriei Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELELEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de M. I. și M. M. împotriva sentinței .civile nr._/29.05.2012 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Mai 2013.
Președinte, O. L. | Judecător, M. A. | Judecător, C. C. S. |
Grefier, I. B. |
RED. SCC/2 EX/ 1.07.2013
JUDEC. FOND: L. H.
| ← Cerere necontencioasa. Decizia nr. 1178/2013. Tribunalul IAŞI | Exercitarea autorităţii părinteşti. Hotărâre din... → |
|---|
