Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 266/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 266/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 13-05-2013 în dosarul nr. 2038/239/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 13 Mai 2013
Președinte - C. C. S.
Judecător C. D.
Grefier D. C.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 266/2013
Pe rol se află judecarea apelului formulat de apelant C. L. la fam.C. P. și pe intimat N. D. G., autoritate tutelară P. SCOBINȚI, având ca obiect stabilire program vizitare minor.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul personal lipsă fiind apelanta.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, prin care se arată că a fost înaintată la dosar, prin serviciul de Registratură al instanței, cerere de judecare a cauzei în lipsă din partea apelantei.
Intimatul depune la dosar un înscris, instanța constatând că acesta este depus la dosar îl restituie.
Instanța acordă cuvântul la probe:
Intimatul arată că nu are probe în apel.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond:
Intimatul solicită respingerea apelului motivând că apelanta nu este de acord cu programul de vizitare dat de Judecătoria H..
Instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de fața reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei H. la data de 22.11.2012, reclamantul N. D.G., domiciliat în ., jud. Iași a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C. L., domiciliată în ., jud. Iași, cu reședința la familia C. P., stabilirea unui program de vizitare și dreptul de a avea legături personale cu minorii N. I.-C., născut la data de 30.06.2003, N. P.-I., născut la data de 29.06.2005 și N. L.-P., născută la data de 17.06.2009. Totodată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii formulate, reclamantul a arătat că a fost căsătorit cu pârâta din data de 29.06.2000 și până la data de 16.12.2010, când părțile au divorțat prin sentința civilă nr.1224/16.12.2010 pronunțată de Judecătoria H. în dosar nr._, prin această hotărâre judecătorească dispunându-se și încredințarea către pârâtă a minorilor N. I.-C., născut la data de 30.06.2003, N. P.-I., născut la data de 29.06.2005 și N. L.-P., născută la data de 17.06.2009. A mai arătat reclamantul că ulterior desfacerii căsătoriei, relațiile dintre acesta și pârâtă au rămas tensionate, pârâta nepermițându-i să viziteze copiii și să contribuie la creșterea și educarea acestora. Totodată, reclamantul a învederat că pârâta este influențată de părinții acesteia, învățându-i pe minori să se înstrăineze de tată, spunându-le lucruri neadevărate cu privire la persoana sa, reclamantul dorind să se implice în mod organizat în viața copiilor, pentru ca aceștia să-l cunoască mai bine și să-și poată da seama cu adevărat despre persoana și comportamentul său.
În continuare, reclamantul a arătat că dorește stabilirea unui program de vizită și dreptul de a avea legături personale cu minorii, după cum urmează: în prima și în cea de-a treia sâmbătă a fiecărei luni, între orele 10.00-18.00, o săptămână în vacanța de iarnă, 3 zile în vacanța de primăvară și o lună în vacanța de vară, respectiv luna august.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.262 și următ. Din Codul civil, reclamantul solicitând, în dovedire, încuviințarea probei testimoniale și a celei cu înscrisuri, anexând la cererea de chemare în judecată copie de pe sentința civilă nr.1224/16.12.2010 a Judecătoriei H., precum și adeverința e venit nr.200/25.09.2012 emisă de Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Iași-Punct de lucru H. ( filele 6-9).
Cererea a fost legal timbrată cu axă judiciară de timbru în cuantum de 8 lei și timbru judiciar în cuantum de 0,3 lei.
Pârâta C. L., legal citată, nu a formulat întâmpinare față de cererea introductivă de instanță.
În baza art.159 ind.1 alin.4 din Codul de pr.civ., instanța a verificat și constatat competența materială și teritorială de a soluționa cauza.
Reclamantul a fost asistat în cursul judecății de d-l avocat P. Ș., cu împuternicire avocațială la fila 4 dosar.
În temeiul dispozițiilor art.167 alin.1 din Codul de pr.civ., instanța a încuviințat pentru reclamant proba testimonială cu martorii N. D. și C. D., depozițiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei ( filele38-39 dosar). De asemenea, din oficiu instanța a dispus efectuarea unui referat de anchetă socială la domiciliul părților, acesta fiind înaintat la dosarul cauzei de către P. Comunei Scobinți și atașat la filele 26-29 dosar.
În cursul judecății, reclamantul și-a precizat cererea, în sensul că stabilirea programului de vizitare și dreptul de a avea legături personale cu minorii să se realizeze la domiciliul său.
Prezentă în fața instanței de judecată la termenul de judecată din data de 30.01.2013, pârâta a învederat că este de acord cu acțiunea, respectiv cu programul de vizită propus de reclamant, dar numai dacă acesta se realizează la domiciliul său, apreciind că minorii ar trebui să meargă la tată atunci când vor mai crește. De asemenea, la interpelarea instanței, pârâta a învederat că nu dorește să propună proba cu martori, depunând însă la dosar o . înscrisuri, respectiv copie de pe sentința civilă nr.1224/16.12.2010 a Judecătoriei H., precum și trei caracterizări a celor trei minori aflați în întreținerea acesteia ( filele 30-37). De asemenea, pârâta a solicitat judecarea cauzei și în lipsa acesteia
Prin sentința civila nr. 6669 din 27.03.2012 Judecătoria Iași a dispus următoarele:
„Admite cererea formulată de reclamantul N. D.G., domiciliat în ., jud. Iași, în contradictoriu cu pârâta C. L., domiciliată în ., jud. Iași ,cu citarea Autorității Tutelare P. Comunei Scobinți, jud. Iași, cu citarea Autorității Tutelare P. Scobinți, jud. Iași.
Încuviințează ca reclamantul să aibă legături personale cu minorii N. I.-C., născut la data de 30.06.2003, N. P.-I., născut la data de 29.06.2005 și N. L.-P., născută la data de 17.06.2009, în sensul de a-i lua pe minori la domiciliul său astfel:
-în prima și în cea de-a treia sâmbătă a fiecărei luni, între orele 10.00-18.00
-o săptămână în vacanța de iarnă
-3 zile în vacanța de primăvară
- o lună în vacanța de vară, respectiv luna august.
În temeiul dispozițiilor art.274 alin.1 din Codul de pr.civ., obligă pârâta la plata sumei de 508,03 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloare taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu de avocat.”
Pentru a decide în acest sens prima instanța de fond a avut in vedere în esență următoarele considerente:
„Conform art. 5 alin. 2 din Legea pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 instanța reține incidența, în speță, a dispozițiilor Noului Cod Civil
În cadrul ocrotirii părintești, deplina egalitate în drepturi a părinților în ceea ce privește exercitarea drepturilor și îndatoririlor față de copiii minori reprezintă unul dintre principiile de bază ale Codului Civil, prevăzut de art.483 din Codul civil, care dispune că autoritatea părintească este alcătuită din ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului, aceste drepturi și obligații corelative aparținând, în mod egal, ambilor părinți. Nu trebuie însă pierdut din vedere aspectul că exercitarea drepturilor părintești se realizează exclusiv în interesul copiilor minori, astfel cum prevăd atât dispozițiile art.483 alin.2, cât și prevederile 263 din Codul civil, care consacră în mod expres principiul interesului superior al minorului.
În ceea ce privește dreptul părintelui divorțat de a avea legături personale cu minorul, art.401alin.1 din Codul civil conține o dispoziție de principiu, potrivit căreia părintelui divorțat separat de copilul său prin stabilirea locuinței acestuia la celălalt părinte în urma desfacerii căsătoriei, păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, iar potrivit alineatului 2 al aceluiași text de lege, în caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă decide cu privire la modalitățile de exercitare a acestui drept. În același sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care, în aplicarea prevederilor art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care garantează dreptul persoanei la respectarea vieții de familie, consacră dreptul părintelui separat de copilul său de a menține legături personale cu minorul care locuiește împreună cu celălalt părinte.
Astfel, în situația în care părintele la care s-a stabilit locuința minorului împiedică pe celălalt părinte în exercitarea drepturilor sale, fie prin interzicerea, fie prin impunerea unui program de vizitare necorespunzător, de natură a reduce păstrarea legăturii cu minorul la un minim care practic o face ineficientă, se pot lua de către instanța de tutelă măsuri adecvate pentru ca părintele separat de copilul său să aibă posibilitatea de a avea legături personale cu acesta în mod firesc. Acest drept urmează a fi exercitat însa în așa fel încât să nu se influențeze negativ dezvoltarea minorului, urmând a se stabili un program prin care sa fie respectate condițiile normale în privința întreținerii acestor legături, astfel cum prevede și art.496 alin.5 din Codul civil.
În cauza de față, instanța reține că din căsătoria părților, încheiată la data de29.07.2000, au rezultat trei copii minori, respectiv N. I. C., născut la data de 30.06.2003, N. P. I., năcut la data de 29.06.2005 și N. L. P., născută la data de 17.06.2009.
Prin sentința civilă nr.1224/16.12.2010, pronunțată de Judecătoria H. în dosarul nr._, o dată cu desfacerea căsătoriei părților, cei trei minori au fost încredințați spre creștere și educare mamei lor, C. ( fostă N.) L., astfel cum rezultă din copia sentinței civile sus-menționate, aflate la filele 6-8 dosar.
Astfel cum rezultă din susținerile părților, precum și din referatul de anchetă socială efectuat în cauză de Autoritatea Tutelară P. comunei Scobinți, instanța reține că în prezent cei trei minori locuiesc împreună cu mama lor, pârâta C. L. și cu bunicii materni, la domiciliul acestora din urmă.
De asemenea, instanța reține că reclamantul este obstrucționat în exercitarea dreptului de a avea legături cu minorii, pârâta și părinții acesteia exercitând o influență negativă asupra minorilor prin tendințele sistematice de îndepărtare a acestora de reclamant, pârâta refuzând să permită reclamantului să-i viziteze pe copii, interzicând acestora să vorbească cu tatăl lor.
Astfel, martorul C. D. a învederat că împreună cu reclamantul a mers de mai multe ori la școala la care învață copiii pentru ca acesta din urmă să-i vadă și să vorbească cu ei, ocazie cu care minorii i-au spus că mama le-a interzis să vorbească cu el sau să primească ce le oferă. Totodată, martorul a arătat că i-a auzit pe copii spunând că doresc să vorbească cu tatăl lor, dar nu îndrăznesc întrucât „dacă aude mama îi va bate „( fila 39 dosar)
Având în vedere această situație de fapt, raportată la considerentele expuse mai sus, instanța reține că reclamantul este prejudiciat din punct vedere afectiv și al dreptului de a veghea la creșterea și educarea copiilor săi. Urmează astfel ca realizarea dreptului pe care îl are reclamantul de a păstra legături personale cu minorii – care implică totodată și îndeplinirea obligației legale de a veghea și el la creșterea și educarea copiilor, la învățătură și pregătirea lor profesională – să fie asigurată prin stabilirea unui program de vizitare corespunzător.
Sub acest aspect, instanța constată că reclamantul a solicitat, prin cererea introductivă de instanță, ca exercitarea dreptului său legal de a avea legături personale cu minorii să se realizeze după următorul program: în prima și în cea de-a treia sâmbătă a fiecărei luni, între orele 10.00-18.00, o săptămână în vacanța de iarnă, 3 zile în vacanța de primăvară și o lună în vacanța de vară, respectiv luna august.
Totodată, instanța observă că pârâta C. L., prezentându-se în fața instanței de judecată la termenul din data de 30.01.2013 a precizat faptul că este de acord cu programul propus de reclamant, dar cu condiția ca exercitarea dreptului de a avea legături personale cu minorii să se realizeze la domiciliul său, și nu al reclamantului, pârâta justificându-și poziția procesuală prin faptul că minorii au o vârstă fragedă, considerând că aceștia ar trebui să meargă la locuința tatălui când vor crește mai mari ( fila 40 dosar).
Astfel, constatând că părțile au căzut de acord asupra programului de vizită solicitat de reclamant, instanța, analizând în concret modalitatea de exercitare a dreptului de a avea legături personale cu minorii propusă de acesta, apreciază că acesta corespunde atât interesului superior al minorilor, în prezent în vârstă de 10, 8 și 4 ani, cât și dreptului părintesc al reclamantului, oferind tatălui și celor trei copii posibilitatea de a avea o relație firească, bazată pe afecțiune reciprocă, programul propus fiind apt de a conduce la o apropiere sufletească între tată și copii săi.
În ceea ce privește locul în care urmează a fi exercitat acest drept al reclamantului, instanța observă că părțile se află pe poziții diametral opuse, reclamantul dorind ca minorii să poată veni la domiciliul său, în timp ce pârâta se opune, precizând că este de acord cu programul propus, cu condiția deplasării tatălui la locuința minorilor.
Instanța apreciază, în acest sens, că se impune luarea minorilor la domiciliul reclamantului în timpul programului stabilit, date fiind relațiile tensionate dintre părți, situație ce periclitează realizarea legăturilor sufletești dintre tată și copii, părintelui reclamant trebuind să i se creeze posibilitatea de a avea legături personale cu minorii în mod firesc, fără a se simți stânjenit de prezența celuilalt părinte.
În considerarea acestei soluții, instanța a avut în vedere atât comportamentul necorespunzător al mamei, în sensul încercării sistematice de îndepărtare a copiilor de propriul lor tată, cât și faptul că reclamantul locuiește în condiții decente ( astfel cum rezultă din cuprinsul referatului de anchetă socială –filele 26-29), în aceeași localitate cu pârâta, astfel încât deplasarea minorilor la locuința tatălui nu presupune un efort deosebit pentru aceștia, un factor de oboseală, chiar dacă cei trei copii au vârste fragede, și nici nu este de natură a împiedica programul normal al acestora.
Față de ansamblul acestor considerente, instanța va admite cererea formulată de reclamantul N. D. G. în contradictoriu cu pârâta C. L., cu citarea Autorității Tutelare P. Comunei Scobinți și, în consecință, va încuviința ca reclamantul să aibă legături personale cu minorii N. I.-C., născut la data de 30.06.2003, N. P.-I., născut la data de 29.06.2005 și N. L.-P., născută la data de 17.06.2009 în sensul de a-i lua pe minori la domiciliul său în prima și în cea de-a treia sâmbătă a fiecărei luni, între orele 10.00-18.00, o săptămână în vacanța de iarnă, 3 zile în vacanța de primăvară și o lună în vacanța de vară, respectiv luna august.
În temeiul dispozițiilor art.274 alin.1 din Codul de pr.civ., va obliga pârâta la plata sumei de 508,03 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloare taxă judiciară de timbru, timbru judiciar ( filele 17-18) și onorariu de avocat ( chitanța nr.561/31.10.2012-fila 43).”
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta criticând sentința sub următoarele aspecte:
-programul de vizitare stabilit de instanță este excesiv, în condițiile în care reclamantul nu a încercat niciodată să-și viziteze copiii;
-martorii audiați sunt rude în grad prohibit de lege cu reclamantul, depozițiile acestora sunt false și subiective;
-deși a fost de acord cu acțiunea reclamantului în mod nelegal a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Intimatul nu a formulat întâmpinare însă s-a prezentat la judecata apelului solicitând respingerea acestuia.
Analizând cererea de apel din prisma motivelor invocate si a probelor administrate in cauza Tribunalul reține următoarele:
În cauză nu sunt aplicabile disp.art. 275 Cod proced. civ., invocate de apelantă, care prevăd căpârâtul care a recunoscut la prima zi de infatisare pretentiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecata, având în vedere faptul că la prima zi de înfățișare, respectiv la termenul din data de 19.12.2012, pârâta, legal citată, a lipsit de la judecarea cauzei, în plus, la următorul termen de judecată, pârâta prezentă a achiesat doar parțial la acțiunea reclamantului, nefiind de acord ca minorii să-l viziteze la domiciliul lui pe tatăl lor.
De asemenea, la același termen de judecată din data de 19.12.2012, prima instanță a acordat cuvântul la probe, reclamantul solicitând audierea celor doi martori rude cu acesta. Reclamanta nu s-a opus audierii acestora, în condițiile în care deși a lipsit de la judecată, aceasta a fost legal citată iar conform disp. art. 189 Cod proced. civ. partile pot conveni, expres sau tacit, sa fie ascultate ca martori si persoanele prevazute la alin. 1 pct. 1 si 2 al aceluiași articol, respectiv rudele si afinii pana la gradul al treilea inclusiv, lipsa reclamantei putând fi interpretată de către instanță ca un acord tacit în condițiile în care nici la următorul termen de judecată aceasta nu a contestat acest aspect.
Relativ la celelalt aspecte invocate în cererea de apel se reține că în mod temeinic și legal prima instanță a apreciatcă se impune luarea minorilor la domiciliul reclamantului în timpul programului stabilit, date fiind relațiile tensionate dintre părți, situație ce periclitează realizarea legăturilor sufletești dintre tată și copii, părintelui reclamant trebuind să i se creeze posibilitatea de a avea legături personale cu minorii în mod firesc, fără a se simți stânjenit de prezența celuilalt părinte.
Reclamantul are dreptul de a avea legaturi personale cu minorul, 401 C.civ, continand o dispozitie de principiu, potrivit careia părintele separat de copilul său are dreptul de a avea legături personale cu acesta.În acest sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care, în aplicarea prevederilor art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, garantează dreptul persoanei la respectarea vieții de familie, consacră dreptul părintelui separat de copilul său de a menține legături personale cu minorul care locuiește împreună cu celălalt părinte.
Din analiza probelor administrate în cauză rezultă că reclamantul locuiește în condiții decente ( astfel cum rezultă din cuprinsul referatului de anchetă socială –filele 26-29), în aceeași localitate cu pârâta, astfel încât deplasarea minorilor la locuința tatălui nu presupune un efort deosebit pentru aceștia, un factor de oboseală, chiar dacă cei trei copii au vârste fragede, și nici nu este de natură a împiedica programul normal al acestora.
Instanta de apel verificând, in limitele cererii de apel, stabilirea situatiei de fapt si aplicarea legii de catre prima instanta, apreciază că în mod temeinic și legal prima instanță a reținut cămodalitatea de exercitare a dreptului de a avea legături personale cu minorii propusă de reclamant corespunde atât interesului superior al minorilor, în prezent în vârstă de 10, 8 și 4 ani, cât și dreptului părintesc al reclamantului, oferind tatălui și celor trei copii posibilitatea de a avea o relație firească, bazată pe afecțiune reciprocă, programul propus fiind apt de a conduce la o apropiere sufletească între tată și copii săi.
Pentru aceste considerente Tribunalul urmează ca,în baza dispozițiilor art.296 Cod toate procedură civilă, să respingă apelul pârâtei și să păstreze sentința civila nr. 271 din 27.02.2013 a Judecătoriei H..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de către pârâta C. L., împotriva sentinței civile nr.271 din 27.02 2012 a Judecătoriei H., sentință pe care o păstrează.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.05.2013.
Președinte, C. C. S. | Judecător, C. D. | |
Grefier, D. C. |
Red./Tehnored.S.C.C.
5 ex./_
Jud. fond G. A. M.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Cerere necontencioasa. Decizia nr. 1178/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
