Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 676/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 676/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 16-12-2013 în dosarul nr. 28628/245/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 16 Decembrie 2013
Președinte - E. C. F.
Judecător - M. C.
Grefier - O. T.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 676/2013
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelanta C. D. (F. M.) și pe intimatul M. G., având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial .
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 27.11.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, pentru a acorda părților posibilitatea de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 04.12.2013. Având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 11.12.2013 și respectiv pentru astăzi, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de fața, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr._/10.07.2012 pronunțată de Judecătoria Iași în dosar nr._ s-a admis, in parte, actiunea formulata de reclamantul-parat M. G. in contradictoriu cu parata-reclamanta Caslariu D. și s-a admis, in parte, cererea reconventionala formulata de parata-reclamanta Caslariu D. in contradictoriu cu reclamantul-parat M. G..
S-a constatat ca partile au dobandit in cote egale urmatoarele bunuri comune:
-apartament cu doua camere, nr.1, situat in Iasi, ..3, . cu valoarea de circulatie de 153 000 lei
-teren in suprafata de 270 mp situat in Iasi, ..1, cu valoarea de circulatie de_ lei
-constructie bucatarie si anexa edificata pe suprafata de teren de 270 mp, cu o valoare de circulatie de_ lei.
-suma de_ lei, reprezentand despagubiri raportat la depunerile CEC de 70 000 lei (ROL), valoarea totala a masei partajabile fiind de 228 146 lei.
S-a dispus iesirea din indiviziune a părților, atribuindu-se reclamantului-parat terenul in suprafata de 270 mp si constructia bucatarie si anexa precum si 1/2 din suma de_ lei, iar paratei-reclamante imobilul apartament cu doua camere din Calea Galatii nr.3, . precum si 1/2 din suma de_ lei si a fost obligat aceasta la plata unei sulte de_ lei catre reclamantul parat.
S-a dat in debit parata-reclamanta cu suma de 5599 lei reprezentand diferenta de taxa de timbru aferenta cererii reconventionale, compesându-se in totalitate cheltuielile de judecata.
Pentru a pronunța aceasta soluție, prima instanța a expus următoarele considerente:
„Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 06.09.2011, reclamantul M. G. a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța în contradictoriu cu pârâta Caslariu D., să dispună partajarea bunurilor comune dobândite de către părți în timpul căsătoriei.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că părțile au dobândit cu o cota de contribuție de 80% in favoarea sa, următoarele bunuri comune:
-apartament cu doua camere, nr.1, situat in Iasi, ..3, ..3, apt.1 cu valoarea de circulatie de 80 000 lei
-teren in suprafata de 270 mp situat in Iasi, ..1, cu valoarea de circulatie de 10.000 lei
-constructie bucatarie si anexa edificata pe suprafata de teren de 270 mp, cu o valoare de circulatie de 4000 lei.
A mai precizat ca veniturile obtinute de el in timpul căsătoriei, datorita muncii pe care a prestat-o, el având calitatea de cadru universitar, precum si de solist, obținând ,in plus, si diferite sume suplimentare ca urmare a participării la diferite evenimente culturale, au fost net superioare fata de cele ale pârâtei, care de altfel, a avut o atitudine de dezinteres fata de probleme financiare, punând pe prim loc satisfacerea nevoilor personale, obținând salarii reduse in perioada in care a lucrat efectiv, învederând si ca in perioada 1990-1992 aceasta nu a lucrat .
Cererea de chemare în judecată nu a fost motivată în drept .
În dovedirea susținerilor formulate prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a arătat ca înțelege să se folosească de proba a cu înscrisuri, acesta atașând acte la filele 7-24 ds, expertize, martori si interogatoriul pârâtei.
Ulterior, prin cererea precizatoare reclamantul a indicat, conform inscrisului inregistrat la data de 26.09.2011, si bunurile mobile care fac din masa partajabilă ( fila 28 ds).
Cererea de chemare in judecata a fost legal timbrata.
Pârâta reclamantă, legal citată, a formulat intâmpinare ( fila 31 ds), precizări la intâmpinare ( fila 124 ds), note de sedinta ( fila 156 ds), cerere reconvențională ( fila 158 ds), precum și „ note de sedinta si precizări” la cererea reconventionala ( fila 268 ds).
În motivarea lor, arătat ca a avut o cota de contributie de 80%, solicitând completarea listei cu bunurile indicate in cadrul acestora, precizând ca din masa bunurilor de împărțit face parte si autoturism Alfa R., creanta de 58.000 de lei reprezentând 86% din prețul apartamentului din s-dela Grădinari, indicând si ca reclamantul a folosit sume de bani in timpul căsătoriei pentru alimentarea conturilor bancare la Raiffaisen Bank, indicând cu titlu generic suma de 30.000 de lei. Solicita si atribuirea imobilului din Galata, iar diferenta pâna la cota ce i se cuvine să fie reprezentata de atribuirea in natura in tot sau in parte a terenului de 270 mp cu constructiile aferente, urmând ca instanta să constate si ca cele sase tablouri de natura moarta indicate de reclamant in cadrul cerereii de la fila 28 ds nu fac parte din masa partajabilă.
Intâmpinarea a fost motivata in drept pe prev art 119-135Cod proc civ.
În dovedire, a arătat ca intelege să se foloseasca de proba cu inscrisuri, expertize, interogatoriu si martori.
Pârâta reclamanta a depus înscrisurile de care a inteles, la rândul ei, să se foloseasca in judecarea cauzei ( filele 35-110 ds conform opisului de la fila 110 ds, respectiv filele 125-146 ds ȘI 181-247 DS).
Cererea a fost legal timbrata .
Reclamantul pârât a formulat intâmpinare la cererea reconventionala in cadrul căreia a invocat exceptia tardivității formulării cererii reconventionale, mentinându-și, cu referire la fondul cauzei, punctul de vedere exprimat in cadrul actiunii formulate ( fila 258 ds).
Cererea nu a fost motivata in drept.
Prin încheierea pronunțata la data de 08.11.2011, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriu pârâtei, proba cu doi martori si proba cu expertiza în construcții, pentru reclamant, precum și proba cu înscrisuri si proba cu doi martori, pentru pârâtă.
Conform considerentelor si dispozitivului incheierii de sedinta de la data de 6 martie 2012, instanta a pus în vedere pârâtei prin mandatar avocat să formuleze precizări cu privire la cererea reconvențională, să indice în concret bunurile partajabile, valoarea fiecărui bun în parte, cota parte solicitată, creanțele, cu indicarea provenienței și a perioadei.
Ulterior, raportat la exceptia tardivității invocata de reclamantul pârât, prin incheierea din data de 8 mai 2012, pentru considerentele expuse in cadrul ei, s-a stabilit parata urmeaza a complini timbrajul aferent cererii reconventionale cu suma de 5599 lei și s-a respins tardivitatea formularii cererii reconventionale. Cu referire la tardivitatea formularii cererii precizatoare depusa de parata la termenul de judecata din 8 mai 2012, instanta a constatat ca aceasta cuprinde mentiuni care modifica cererea reconventionala initiala, astfel incat, in raport de disp.art. 132 C.pr.civ, a constatat ca cererea de modificare a fost facuta peste termenul legal, fiind tardiv formulata, insa instanta a mentionat că va avea in vedere acele precizari care nu reprezinta in fapt modificari ale obiectului cererii ci precizari pe valoarea bunurilor, respectiv a masei partajabile precum si cota solicitata. Prin aceeași incheiere a admis proba cu interogatoriul reclamantului, proba solicitata de parata in temeiul disp.art.138 C.pr.civ, punându-se in vedere părților să indice valoarea fiecărui bun mobil în parte supus partajului, iar paratei sa faca precizari privind temeiul juridic al includerii sumei de 50 000 lei ca drept de creanta in masa partajabila.
La dosarul cauzei s-a atașat raportul de expertiza in specialitatea construcții de către expert Tomm T. ( filele 167 si urm ds), cu privire la care au fost formulate obiectiuni de către pârâta reclamanta, conform înscrisului de la fila 271.
Au fost audiati pentru părti martorii Ivas E. și G. C. A., ale căror declaratii se afla consemnate si atașate la dosarul cauzei ( filele 272-273 ds).
La dosarul cauzei, s-au depus concluzii scrise din partea ambelor părti.
Parata-reclamanta a depus la dosar diferenta de taxa de timbru pusa in sarcina, de 5599 lei.
Analizand actele si lucrarile dosarului instanta constata urmatoarele:
Partile s-au casatorit la data de 25.04.1987 iar prin sentinta civila 2718/23.02.2009 s-a dispus desfacerea casatoriei părților.
Potrivit art. 30 C.fam., bunurile achizitionate in timpul casatoriei de oricare dintre parti sunt prezumate a fi comune pana la proba contrara.
Din probele administrate in cauza, inscrisuri si declaratii de martori a rezultat ca, au fost dobandite in timpul casatoriei si ca atare sunt bunuri comune, bunurile imobile in privinta carora ambele parti au cazut de acord in ceea ce priveste existenta acestora, si probata cu inscrisuri respectiv apartament cu doua camere, nr.1, situat in Iasi, ..3, ..3, apt.1 cu valoarea de circulatie de 153 000 lei conform expertizei evaluatorii efectuata in cauza; teren in suprafata de 270 mp situat in Iasi, ..1, cu valoarea de circulatie de_ lei; constructie bucatarie si anexa edificata pe suprafata de teren de 270 mp, cu o valoare de circulatie de_ lei; suma de_ lei, reprezentand despagubiri raportat la depunerile CEC de 70 000 lei (ROL)
Celelalte bunuri mobile solicitate de parti, instanta retine ca nu au o existenta dovedita iar in conditiile contestarii lor de catre adversar, instanta nu le va avea in vedere la stabilirea masei bunurilor comune, cu atat mai mult cu cat unele dintre acestea nici nu mai exista (autoturism Alfa R.)
Valoarea totala a masei partajabile este de 228 146 lei.
Cat priveste dreptul de creanta solicitat de parata-reclamanta asupra imobilului din . fost produse dovezi privind existenta si intinderea acestui drept, iar in acest context, avand in vedere si disp. art.1169 C.civ, potrivit caruia cine face o propunere in fata instantei, trebuie sa o dovedeasca, instanta va respinge cererea paratei.
In ce privește contribuția părților, instanta, fata de disp. art.30 C.fam., va constata ca partile au dobandit in timpul casatoriei bunuri comune in cote egale, avand in vedere pe de o parte ca ambele parti au fost salariate, iar paratul dupa 1990 s-a pensionat (fila 128-146; 215-222), si pe de alta parte ca in cauza nu exista elemente din care sa rezulte o contributie diferita.
Atribuie reclamantului-parat terenul in suprafata de 270 mp si constructia bucatarie si anexa precum si 1/2 din suma de_ lei.
Atribuie paratei-reclamante imobilul apartament cu doua camere din Calea Galatii nr.3, ..3, apt.1 precum si 1/2 din suma de_ lei si obliga pe aceasta la plata unei sulte de_ lei catre reclamantul parat
Pentru a ajunge la aceasta solutie instanta a avut in vedere consensul partilor in privinta bunurilor imobile teren si anexa gospodareasca, iar imobilul din Calea Galatii a apreciat instanta ca se impune atribuirea catre parata-reclamanta, aceasta avand in prezent folosinta acestui apartament.
In temeiul disp.art.276 C.pr.civ, compenseaza in totalitate cheltuielile de judecata.”
Împotriva acestei sentințe, a formulat recurs, calificat ca fiind apel, pârâta reclamanta Cașlariu D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea căii de atac exercitate, apelanta a arătat că din punct de vedere procedural, instanța a omis să se pronunțe asupra obieciunilor formulate la raportul de expertiza în constructii.
În ceea ce privește fondul cauzei, s-a arătat că instanta de fond a greșit atunci cand nu a inclus in masa partajabila si autoturismul Alfa R. achiziționat in 1991, pe considerentul ca acesta nu mai exista. Dimpotrivă, bunul exista, este detinut de reclamant si parcat in garajul de pe terenul din . altfel, niciuna dintre parti nu a contestat existenta bunului si nici nu s-a depus la dosar vreo adeverința de radiere, din care sa rezulte contrariul. Așadar, si reclamantul a recunoscut ca bunul exista, doar ca a sustinut ca ar fi fost cumparat cu bani de la fiul sau, fara a aduce insa nici cea mai mica dovada in acest sens. S-a apreciat că instanta de fond a făcut o confuzie cu un alt autoturism, marca Dacia, dezmembrat . si care nu a fost inclus in masa partajabila, fiind oricum un bun propriu al apelantei, dobândit inainte de căsătorie.De asemenea, s-a arătat că instanta de fond in mod netemeinic si nelegal nu a inclus in masa partajabila si dreptul de creanța asupra imobilului din . ca nu au fost produse dovezi privind existenta si intinderea acestui drept.Or, din certificatul de moștenitor nr. 1178/1992, rezulta clar ca reclamantul, in calitate de unic moștenitor al mamei sale, M. Aspazia, a dobândit dreptul de proprietate asupra unui imobil, din care defuncta achitase (de fapt, tot cu banii comuni) doar avansul in suma de 8726 lei, ramanand de achitat diferența de 58.000 lei. Totodata, s-a dovedit si ca aceasta suma a fost achitata soți, cu chitanta_/04.08.1992, așadar in timpul căsătoriei. Prin urmare, existenta acestui drept de creanța este certa, pentru ca reclamantul a dobândit un imobil neachitat, iar daca in timpul căsătoriei nu s-ar fi plătit diferența de pret, acest drept s-ar fi pierdut. De altfel, includerea in masa partajabila a unui astfel de drept de creanța este confirmat si de practica judiciara, intrucat soțul care a contribuit cu propriile venituri la dobandirea de bunuri exclusive de către celalalt sot trebuie si el protejat de legiuitor.Mai mult, instanta de fond nu s-a pronuntat in niciun fel asupra acestor inscrisuri doveditoare, nu a precizat motivele pentru care nu a inteles sa le ia in considerare. Inca o data motivarea este lapidara si fara luarea in considerare a tuturor aspectelor cauzei. In acest sens, dispozitiile art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod procedura civila se refera la necesitatea aratarii motivelor de fapt si de drept care au format convingerea instantei, precum si a celor pentru care s-au inlaturat cererile părtilor. Totodata, Înalta Curte de Casație si Justiție, prin decizia 7285/01.11.2007, a statuat ca motivarea clara, convingătoare si pertinenta a hotararii constituie o garanție pentru părțile din proces in fata eventualului arbitrariu judecătoresc si singurul mijloc prin care se da posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar.
S-a arătat că în ceea ce privește întinderea creanței, s-a indicat suma de 50.000 lei. Aceasta suma nu a fost contestata de către reclamantul-parat si sub aspectul întinderii sale, ci _ numai cu privire Ia existenta in sine. Astfel, acesta a sustinut ca apartamentul a fost achitat cu sume moștenite tot de la mama sa, provenind din CEC-uri ale acesteia. Or, mama reclamantului-parat nu a avut niciodata loc de munca in timpul vieții, avea o pensie nesemnificativa ca valoare, iar certificatul de moștenitor nu face referire la niciun fel de sume de bani. De altfel, nu exista nici cea mai mica dovada ca aceasta ar fi deținut astfel de sume, reclamantul neintelegand, din nou, sa isi si probeze susținerile.
Cu privire la valoarea terenului din .. 1, s-a arătat că acesta a fost in mod cert si evident subestimat, in condițiile in care valoarea acestuia este mult superioara. In condițiile in care obiectiunile la expertiza au fost ignorate, urmeaza a fi dovedita cu inscrisuri care este valoarea reala a acestui bun, aflat ., langa Lidl - Galata.
In mod netemeinic si nelegal instanta de fond nu a inclus in masa partajabila nici sumele de bani existenta in conturile reclamantului parat, la Raiffeisen Bank, la data desfacerii căsătoriei. S-a arătat că s-a solicitat emiterea unei adrese către institutia bancara, pentru clarificarea acestui aspect. In condițiile in care conturile au fost deschise de reclamant, iar intre parti casatoria este desfăcută, apelanta nu mai are vreun drept legal de a cere direct băncii o astfel de informație. Inca o data, prima instanta a apreciat eronat ca nu s-a dovedit existenta lor, desi s-a depus la dosar cereri de deschidere cont pe numele reclamantului. Ori, instanta avea obligația sa manifeste rol activ si sa lamureasca intinderea si cuprinsul masei succesorale.
Un alt motiv de recurs invocat, s-a referit la faptul că instanta de fond a inclus in masa partajabila doar bunurile necontestate de ambele parti, excluzandu-le pe toate celelalte. Ori, reclamantul avea un interes direct si nemijlocit sa conteste includerea dreptului de creanța privind apartamentul pe care il ocupa, a mașinii pe care o deține in fapt, a sumelor de bani pe care le are in banca. Aceasta simpla contestare este de natura sa duca la o imbogatire fara justa cauza a reclamantului, cu prejudicierea grava a apelantei, intrucat acesta ramane si in exclusivitate cu bunurile mai sus mentionate, dar obține si o cota mai mare din bunurile admise drept comune. Prima instanta avea obligația de a verifica daca din probatoriul administrat nu rezulta, o situatie contrara celor sustinute de reclamant, iar daca existau astfel de probe, trebuia sa includă in masa partajabila si aceste bunuri, chiar contestate de reclamant, dar dovedite de parata. Prin urmare, valoarea masei partajabile este mai mare de_ lei, ceea ce conduce la modificări in atribuirea bunurilor către parti.
De asemenea, instanta de fond a apreciat in mod greșit ca ambele parti au avut cote egale de contributie la dobandirea bunurilor comune, motivat de imprejurarea ca părțile au fost salariate, reclamantul s-a pensionat in 1990, si ca nu ar fi existat elemente din care sa rezulte contributii diferite.S-a arătat că instanta de fond nu a luat in considerare probatoriul administrat in cauza cu privire la acest aspect, mai ales carnetele de munca ale ambelor parti. Astfel, bunurile principale ale soților au fost achiziționate in 1991-1993 (apartamentul), dreptul de creanța in 1992, autoturismul in 1991, terenul in 1995, constructia de pe teren in 1996/1997.Rezulta din carnetul de munca ca in 1998/ 1999, reclamantul-parat nu a obtinut venituri, urmare a unei condamnari penale. Din 1990, acesta a fost pensionar. In tot intervalul de timp in care au fost achiziționate bunurile comune veniturile reclamantului au fost grevate de sarcini, demonstrate cu acte, reprezentând :plata sumei de_ lei pentru achitarea integrala a prețului pentru un alt apartament, moștenit de la mama acestuia,de plata pensiei de intretinere prin poprire, in cuantum de 25% din venituri pentru minorului M. B., fiul paratului dintr-o căsătorie anterioara, si de participarea la cheltuielile unui alt fiu, tot dintr-o căsătorie anterioara, de plata despăgubirilor solicitate de firma de asigurare Asirom, urmare unui accident rutier petrecut la Iasi, sens in care a achitat 21.150 lei la 16.07.1993, de plata despăgubirilor in suma de 22.300 lei pentru un alt accident rutier la Piatra N., pentru care fusese condamnat penal, la care se adaugau si cheltuielile efectuate in timpul procesului.S-a dovedit ca salariul reclamantului era de 3850 lei, din care se achita poprirea de 1/4 pentru pensie intretinere, iar veniturile acestuia pana la pensionare, dar si ulterior, abia au acoperit datoriile pe care acesta le avea, asa cum au fost deja enumerate. Prin urmare, instanta de fond nu trebuia sa se raporteze doar la venitul “pe hârtie” al reclamantului, ci la cat era aportul efectiv al acestuia la casatorie, intrucat intre cele doua categorii, exista o diferența majora.
Dimpotrivă, parata-reclamanta a avut venituri salariale in timpul căsătoriei, neîntrerupte si de o valoare superioara celor ale reclamantului, acestea nefiind grevate de niciun fel de sarcini proprii. Prin urmare, salariul sau era cel care era adus efectiv in casa. Dimpotrivă, faptul ca reclamantul a fost obligat sa achite numeroase datorii proprii, care nu aveau legătură cu casatoria, nu poate fi luat în considerare la stabilirea cotelor de contributie la dobandirea bunurilor mune. Rezulta de altfel si din declarația martorei Ivas E. aceste imprejurari, precum si faptul ca apelanta a fost înzestrata de părinți cu importante sume de bani, la care se adaugau si economiile sale anterioare căsătoriei, precum și ajutorul constant al părinților la începutul și pe parcursul casatoriei. Mai mult decât atat, reclamantul nu a reușit sa dovedeasca existenta a niciun fel de alte venituri, susținerile sale din cererea introductiva ramanand simple susțineri. Acesta nu a fost niciodata cadru universitar, iar din asa-zisele turnee nu a dovedit incasarea vreunor sume de bani. Prin urmare, apreciem ca unei parti nu-pot fi admise pretentiile printr-o hotarare judecătoreasca, doar in baza celor declarate, fara a exista si probe clare in acest sens. În concluzie s-a arătat că s-a dovedit existența unui dezechilibru clar si dovedit intre veniturile pârtilor si unul efectiv al acestora la achizitionarea bunurilor comune, care trebuia să fie avut in vedere de instanta de fond. Solicitarea de atribuire a unei cote majorate este întemeiata si dovedita cu acte, astfel incat este greșita aprecierea instantei ca nu au exista elemente in acest sens.
Pe de alta parte, s-a arătat ca desi reclamantul a inteles sa evalueze bunurile comune la o valoare mult mai mica decât cea stabilita prin expertiza, acesta, dupa depunerea raportului, nu a mai achitat nicio diferența de timbraj. S-a arătat că se contesta sentinta civila_/2012 si in ceea ce privește atribuirea in natura a terenului si construcției către reclamant, in condițiile in care acesta nu a avut aport egal cu parata-reclamanta la dobandirea bunurilor comune. S-a arătat ca nu a existat niciun consens, asa cum greșit retine prima instanta, ambele parti solicitand ca fiecaruia sa ii fie atribuite bunurile respective. Un alt motiv de recurs vizeaza constatarea de către instanta de fond a tardivitatii cererii noastre considerate de modificare, in condițiile in care totuși s-a hotarat si ca vor fi retinute precizările despre valoarea bunurilor, a masei partajabile, cota solicitata. Or, cererea nu modifica cererea reconventionala deja depusa, ci doar aduce o . precizai și clarificari pentru a susține cererea reconventionala.
În consecință, s-a solicitat admiterea căii de atac așa cum a fost formulata.
Intimatul M. G., legal citat, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
A invocat intimatul prioritar excepția de netimbrare a recursului.
Pe fond, intimatul a arătat că instanța a hotărât corect, motiv pentru care a achiesat la hotărârea pronunțată, atribuind câte o cotă de 50% din masa bunurilor comune fiecărei părți.
A arătat intimatul că deși a solicitat o cotă de 80%, a acceptat sentinta prime instanțe pentru a pune capat conflictului, deși pârâta nu a avut niciodată venituri superioare. Este suficient să fie comparate ocupațiile și funcțiile fiecăruia, pentru a se concluziona cu privire la situația veniturilor. A arătat intimatul că fiind instrumentist într-o orchestră invitată des la concerte în țară și în străinătate, realiza venituri substanțiale, în timp ce veniturile recurentei erau net inferioare, toate bunurile fiind achiziționate din veniturile intimatului, în timp ce recurenta folosea veniturile sale doar pentru propria persoană.A precizat intimatul că, raportat la motivele invocate în calea de atac exercitată, instanța, în mod corect a apreciat că referitor la raportul de exepertiza in constructii nu a fost invocată încălcarea unor normative legale, recurenta referindu-se doar la criteriile de evaluare a bunurilor. Instanța a observat, fără îndoială, că la evaluarea imobilelor, expertul a avut în vedere toate criteriile care influențează valoarea de circulație a terenului, a construcției de pe acesta și a apartamentului, fiind indicate și respectate normele metodologice aplicabile, precum și caracteristicile tehnice care au determinat aplicarea diferiților coeficienți sau criterii de individualizare.Expertiza în construcții dispusă în cauză s-a efectuat cu respectare dispozițiilor legale prevăzute de articolele 208 și 209 din Codul de Procedură Civilă, garantându-se dreptul de apărare al părților care, legal citate, au avut posibilitatea de a da expertului lămuririle necesare.
De asemenea, în mod corect prima instanța nu a inclus în masa partajabila autoturismul Alfa R., deoarece acesta nu are caracter de bun comun fiind achiziționat din Italia din banii dati de fiul său,M. Rodin, care în acea perioada era stabilit în Italia, care a avansat și sumele necesare înmatricularii autoturismului în Romania. In acest moment, dat fiind că toate documentele acestui autoturism se află în posesia pârâtei - recurente, autoturismul nu mai poate circula pe drumurile publice și având în vedere și vechimea acestuia (fiind produs în 1979), s-a apreciat că nu mai poate fi valorificat decât prin intermediul unui colector de fier vechi.
Recurenta critică sentința instanței de fond și pentru ca nu a fost inclus în masa partajabilă dreptul de creanță asupra imobilului din . din data de 08 mai 2012, instanța de judecată a pus în vedere paratei reclamante să facă precizări privind temeiul juridic al includerii sumei de 50.000 lei ca drept de creanță în masa partajabilă.Ulterior, în mod corect, instanța a respins cererea pârâtei - reclamante de includere în masa partajabilă a acestui drept de creanță, apreciind că „asupra imobilului din . fost produse dovezi privind existența și întinderea acestui drept”.Apartamentul din Stradela Grădinari, nr. 37, . dobândit de mama intimatului, M. Aspazia, prin contractul de vânzare -cumpărare cu plata în rate nr._/1992, la data de 02.07.1992. La data de 13 05.1992 s-a achitat, cu chitanța nr._ avansul de 8726 lei, rămânând de achitat suma de 58 000 lei.După aproximativ o săptămână, pe 10.07.1992, autoarea sa a decedat, iar intimatul în calitate de unic moștenitor a dobândit apartamentul respectiv, în baza certificatului de moștenitor nr. 1178/1992. La scurt timp, cu banii rămași de la autoarea sa, care beneficiase de pensie, a achitat și restul sumei de 58 000 lei (cu chitanța nr._/04.08.1992), apartamentul devenind în acest fel proprietatea sa, ca bun propriu
Instanța a respins cererea pârâtei - recurente în mod legal, făcând aplicarea dispozițiilor articolului 1169 din Codul Civil . În mod logic, nu s-a “contestat” întinderea acestei creanțe, de 50 000 lei, atâta timp cât nu s-a recunoscut nici măcar existența acesteia.
A apreciat intimatul că solicitarea de a include în masa partajabilă a dreptului de creanță cu privire la imobilul care este bunul său propriu este făcută cu rea credință, în contextul în care și pârâta - recurentă Câșlara D. este în aceeași situație, fiind proprietara unui apartament cu o cameră situat în ., . la părinții ei), despre care însă, evită să facă vreo precizare.
A arătat intimatul că valoarea terenului din .. 1 a fost stabilită în baza unei expertize, fără a exista absolut nici o dovadă că valoarea ar fi subestimată. Pârâta - recurentă precizează că ar putea dovedi cu înscrisuri valoarea reală a acestui teren, înscrisuri care însă că le- ar fi putut depune și cu ocazia judecării în fond a cauzei.
In ceea ce privește presupusele sume de bani existente în contul său de la
Raiffeisen Bank, a arătat intimatul că acesta este contul în care i-au fost virate salariile, iar în prezent pensia. Aceste sume de bani au fost folosite întotdeauna pentru nevoile gospodăriei, fără a mai exista la data introducerii acțiunii disponibilități bănești în respectivele conturi. In contextul în care toate documentele personale (chitanțe, facturi contracte, cartea de muncă în original) se află în posesia pârâtei - recurente apreciaza intimatul că aceasta ar fi putut pune la dispoziția instanței dovezi ale existențe acestor bani Pârâta - recurentă invocă, ca și motiv de recurs, faptul că instanța de fond ar fi inclus în masa partajabilă doar bunurile necontestate de ambele părți, excluzându-le pe toate celelalte. Această critică nu poate fi primită, atâta timp cât instanța de fond s-a pronunțat prin sentință și cu privire la autoturismul Alfa R., a considerat neîntemeiată cererea ce viza acordarea unui drept de creanță privind imobilul din stradela Grădinari, precum și includerea în masa partajabilă a sumei de 50 000 sumă cu privire la care pârâta - recurentă nu poate produce nici o dovadă că se afla în vreun cont bancar.
In concluzie, analizând probele dosarului, instanța de fond a inclus în masa partajabilă bunurile necontestate de ambele părți, considerând, în mod corect că celelalte bunuri solicitate de către părți, nu au o existență dovedită și nu le va avea în vedere la stabilirea masei bunurilor comune.
Așa cum s-a dovedit, atât prin copia cărții de muncă, cât și prin înscrisurile depuse la dosar privind veniturile suplimentare realizate cu ocazia deplasărilor în turnee, atât în țară, dar mai ales în străinătate - veniturile intiamtului din timpul căsătoriei au fost în mod constant mai mari decât cele ale pârâtei – recurente.Principiul care rezultă din practica judiciară este acela că partea fiecărui soț din bunurile comune se determină potrivit contribuției sale, efective, reale, la dobândirea și conservarea bunurilor comune. Recurenta arată că din salariul obținut, intimtul a plătit o pensie de întreținere, iar că unele sume de bani au fost folosite petru plata unor datorii proprii, însă, fară îndoială, tocmai aceste considerente au fost avute în vedere de către instanța de fond atunci când a considerat că „ambele părți au avut cote egale de contribuție la dobândirea unurilor comune”.
Pârâta - recurentă încearcă, pe de o parte, să acrediteze ideea că nu intimatul nu a avut nici un fel de bunuri și economii proprii, datorită faptului că a mai fost căsătorit patru ori, însă pe de altă parte, recunoaște că în urma desfacerii căsătoriilor anterioare, au mai existat acțiuni de partajare a bunurilor obținute împreună cu celelalte soții, prin care a obținut și alte bunuri.
In ceea ce privește obligația de plată a taxei de timbru, Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, precum și Normele metodologice pentru aplicarea acestei legi, aprobate prin Ordinul ministrului justiției nr. 760/C/1999, cu modificările și completările ulterioare, stabilesc în mod clar că „valoarea la care se calculează taxa de timbru este cea declarată în acțiune sau în cerere”. In contextul în care această valoare nu este derizorie, iar prin cererea reconvențională nu s-a contestat valoarea, ci s-a solicitat includerea în masa partajabilă a altor bunuri, s-a apreciat că instanta de fond a stabilit în mod corect cuantumul taxei de timbru.
În ceea ce privește cererea precizatoare depusă de pârâta - reclamantă la termenul de judecată din 8 mai 2012, s-a apreciat că instanța de judecată a făcut aplicarea în mod corect a dispozițiilor articolului 132 din Codul de Procedură Civilă, și „a constatat că aceasta cuprinde mențiuni care modifică cererea reconvențională inițială”, astfel încât a concluzionat că este tardiv formulată, fiind făcută mult după termenul legal. Potrivit articolului 119 alineatul 3 din Codul de Procedură Civilă, cererea reconvențională se depune odată cu întâmpinarea sau cel mai târziu la prima zi de înfățișare, iar în conformitate cu articolul 135 din Codul de Procedură Civilă, dacă cererea reconvențională nu este făcută înăuntrul termenului prevăzut de lege, ea se va judeca separat, afară de cazul când părțile consimt să se judece împreună cu acțiunea principală.
Pentru toate motivele expuse, s-a solicitat respingerea recursului formulat de către pârâta - recurentă și menținerea în totalitate a sentinței civile nr._/10.07.2012, ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
În dovedire s-a solicitat proba cu înscrisuri, proba cu martori și interogatoriul pârâtei - recurente.
Prin încheierea nr.437/04.06.2013 s-a încuviințat cererea de ajutor public judiciar formulata de recurenta Caslariu D. și s-a dispus eșalonarea taxei de timbru de 4777,69 lei în 12 rate a cate 398,14 lei.
Prin încheierea de ședința din 05.06.2013 s-a calificat calea de atac incidenta in cauza ca fiind apel.
Sub aspect probatoriu, în apel, s-a încuviințat proba cu înscrisuri proba cu interogatoriu pentru ambele părți, și proba testimonial pentru intimat (martorul G. C.-A.), probe administrate pe parcursul soluționării cauzei,
La solicitarea apelantei, expertul judiciar Tomm T. a răspuns la obiectiunile formulate la raportul de evaluare imobiliara.
Analizând actele și lucrările dosarului, raportat la dispozițiile legale incidente în cauza, în raport de motivele de apel formulate, instanța reține următoarele:
Hotărârea apelata este lapidar motivata, ignorându-se majoritatea argumentelor expuse de părți în fața instanței. Prima instanța a analizat superficial și a interpretat greșit probele administrate în cauza, ceea ce a condus la o greșită stabilire a situației de fapt și, în consecință, la pronunțarea unei partial hotărâri nelegale și netemeinice.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6.1 din Convenție, include printre altele dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor. Întrucât Convenția nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (cauza V. I. contra României (Hotărârea/ 28 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial Nr. 396 din 8 mai 2006 ; Hotărârea Artico împotriva Italiei, din 13 mai 1980, ., nr. 37, p. 16, paragraful 33), acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanța sesizată. Altfel spus, art. 6 implică mai ales în sarcina "instanței" obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența – (Hotărâre nr. 4/2005 din_ ,publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 1049 din_, Cauza Albina împotriva României –paragraf 30).Dacă într-adevăr obligația pe care o impune art. 6 paragraful 1 instanțelor naționale de a-și motiva deciziile nu presupune existența unui răspuns detaliat la fiecare argument (Hotărârea Perez; Hotărârea V. der Hurk, Hotărârea Ruiz Torija, CEDH 2000-IX), totuși pentru ca dreptul la un proces echitabil să nu rămână exclusiv un drept iluzoriu, este necesar ca instanța să fi examinat totuși în mod real problemele esențiale care i-au fost supuse.
Or, nici o împrejurare nu permite prezentei instanței de apel să aprecieze că instanța de fond a analizat în mod real vreuna din tezele defensive prezentate de pârâta apelanta.
În acest sens, sunt corecte susținerile apelantei conform căreia simpla contestare a unor bunuri nu este de natura a conduce la înlăturarea acestora din masa partajabilă, instanța fiind ținuta procesual de obligația de a-și fundamenta concluzia pe probe solide și nu pe simple prezumții.
Din punct de vedere procedural, criticile apelantei referitoare la nepronunțarea primei instanțe asupra obiecțiunilor formulate la raportul de expertiza evaluatorie au fost apreciate ca întemeiate, fiind însă soluționate cu ocazia propunerii probatoriilor în apel. Criticile referitoare la greșita apreciere a tardivității cererii precizatoare apar lipsite de interes, în condițiile în care însăși prima instanța a arătat că „ va avea in vedere acele precizari care nu reprezinta in fapt modificari ale obiectului cererii ci precizari pe valoarea bunurilor, respectiv a masei partajabile precum si cota solicitata”. Mai mult, în condițiile în care aprecia existența vreunei vatamari procesuale, apelanta era tinuta procedural de formularea căii de atac expres împotriva încheierii din 08.05.2012. Nu în ultimul rând, din punct de vedere procedural pârâta-reclamanta apelanta nu poate invoca existența vreunei vătămări procesuale în legătura cu raportul de drept fiscal existent între reclamantul pârât și stat, ca titular al dreptului de incasare a taxelor de timbru.
Pe fond, instanța reține că, în cauză, chestiunile litigioase invocate privesc, pe de o parte, stabilirea situației juridice a autoturismului Alfa R., a sumelor avansate pentru achiziționarea imobilului din . sumelor existente în conturi bancare la data desfacerii căsătoriei, respectiv contestarea valorii imobilului teren din ..1, contestarea cotei de contribuție stabilita la dobândirea bunurilor comune și a modalității de atribuire a bunurilor.
În ceea ce privește sumele existente în conturi bancare la data desfacerii căsătoriei, relațiile comunicate de Raiffeisen Bank nu fac dovada existentei unor conturi bancare comune părților. Astfel, înscrisul depus în apel poarta mențiunea – „T. E.”, iar înscrisul depus la fila 191 dosar fond este ilizibil, referindu-se însă la o tranzactie din 2005, mult după încetarea căsătoriei părților.
În ceea ce privește valoarea terenului din ..1 aceasta a fost corijata in urma obiecțiunilor formulată de apelanta reclamanta parata în apel, prin suplimentul al raportul de expertiza evaluatorie realizat de expert Tomm T., la suma de 47.100 lei, valoare la care au achiesat ambele părți și căreia i se va da prevalență potrivit principiului disponibilității.
Sub aspectul celorlalte critici formulate, instanța de apel reține că în mod eronat prima instanța a apreciat că în cauza nu s-a dovedit existența autoturismului Alfa R.. Astfel, pe de o parte, apelanta pârâta a depus la dosarul cauzei în fața primei instanțe cartea de identitate a vehiculului înmatriculat sub nr._, marca Alfa R., berlina 4 uși, nr. de identificare Ar_(f.199 dosar fond), autoturism dobândit de intimatul M. G., prin declarația de vânzare autentificata sub nr._/18.03.1991 . Mai mult, însăși intimatul a recunoscut constant atat achiziționarea, dar și existența autoturismului, contestând exclusiv caracterul de bun comun al bunului. Însă, în raport de contestația formulata, întrucât părțile s-au căsătorit la data de 25.04.1987, iar divorțul a fost pronunțat prin sentinta civila nr.2718/23.02.2009, în cauza este operanta prezumția instituita de art.30 C.Familiei, ca norma ce guvernează raporturile patrimoniale dintre soți. În condițiile în care în favoarea apelantei funcționează prezumția legală relativă, în sarcina intimatului era de a răsturna aceasta prezumție prin dovedirea uneia din ipotezele de excepție reglementate de art.31 C.familiei. Susținând constant dobândirea autoturismului prin avansarea sumei de bani de catre fiul său, reclamantul intimat se plasează din punct de vedere juridic în ipoteza prevazuta de art.31 alin.1 lit. b. C.familie, avansând teza unei gratificații personale (cel mai probabil, sub forma darului manual). Însă așa cum s-a arătat, din punct de vedere probatoriu, apelanta se poate prevala exclusiv de forța judiciara a prezumției relative, pe cand intimatul reclamant-pârât este obligat în temeiul art.1169 C.civ din 1864 să producă dovezi de natura a conduce la susținerea concluziei judiciare de excludere a bunului din masa bunurilor comune. Or, astfel de dovezi nu au fost nici solicitate, nici realizate, nici în fața primei instnțe, nici în fața instanței de apel.
În consecință, fața de prevederile art.30 C.familiei, instanța de apel va include autoturismul Alfa R., cu o valoare de 5000 lei, valoare necontestata de părți, în masa bunurilor comune, dobândite de părți în timpul căsătoriei, reținand ca aspectele referitoare la valorificarea bunului, susținute din intimat prin întâmpinare, rămân lipsite de orice relevanța sub aspectul chestiunilor litigioase.
În ceea ce privește dreptul de creanță pretins de apelanta, instanța reține că aceasta a susținut că a contribuit la plata ratelor pentru apartamentul situat în Stradela Grădinari, nr. 37, ., ., dobândit de mama intimatului, M. Aspazia, prin contractul de vânzare -cumpărare cu plata în rate nr._/1992, la data de 02.07.1992. Intimatul a recunoscut, recunoaștere ec se coroboreaza cu înscrisurile depuse la dosar că pentru acest apartament – bun propriu, la data de 13 05.1992 s-a achitat, cu chitanța nr._ avansul de 8726 lei, rămânând de achitat suma de 58.000 lei, iar după aproximativ o săptămână, pe 10.07.1992, autoarea sa a decedat. A arătat intimatul că restul sumei de 58 000 lei a fost achitat cu chitanța nr._/04.08.1992 în calitate de unic moștenitor cu banii rămași de la autoarea sa.
În consecință, aspectul litigios în cauza este reprezentat de natura juridica, derivând din sursa financiara, a sumei de 58 000 lei, reprezentând rest plata contravaloare apartament situat în Stradela Grădinari, nr. 37, ., .> Pe de o parte, instanța reține că din punct de vedere juridic este incontestabila în cauza natura de bun propriu a bunului imobil situat în Stradela Grădinari, nr. 37, ., . art.31 lit.b C. Familiei. Se reține totodată că la data transmiterii dreptului de proprietate asupra bunului imobil din patrimoniul autoarei M. Aspazia în patrimoniul intimatului M. G., s-a transmis și obligația corelativa de plata a sumei de 58.000, cu titlu de diferenta pret. Or, chiar daca în raport de art.32 C.Familiei obligația de plata, avea aceeași natură juridică – obligație proprie, totuși aceasta teza premisă nu este totodata suficienta pentru excluderea oricărui drept în favoarea celuilalt soț. În acest sens, fundamental nu este a se califica natura obligației, ci este de a se determina raportul obligațional născut tocmai pentru stingerea datoriei fața de terț, în speța unitatea vânzătoare a apartamentului.
În prezenta cauza, instanța de apel reține că reclamanta nu a solicitat stabilirea unui drept de creanță derivând din actualizarea contribuției sale la achiziționarea apartamentului, ci a precizat că dorește stabilirea unui drept de creanță cifrat la suma de 50.000 lei. Chiar dacă deficitară sub aspectul petitului acțiunii, fața de dispozițiile art.84. C.pr.civ din 1864 prima instanța era ținuta la calificarea judiciara corecta pretenției deduse judecății. Astfel, în practica judiciara s-a statuat că unul din soți are dreptul de a obține recunoașterea jurisdicționala în procesul de partaj a dreptulului de creanță constând în echivalentul bănesc al contribuției sale la dobândirea unui bun, proprietatea exclusiva a celuilalt soț, valoarea de contribuție urmând a fi actualizată în raport de data sistării stării de codevalmășie.
Or, având în vedere natura proprie a obligației de achitare a diferentei de preț a apartamentului, era în sarcina intimatului reclamant-pârât de a dovedi stingerea acestei datorii prin mijloace financiare exclusiv proprii. Or, intimatul a susținut ca diferenta de plata în cuantum de 58.000 lei a fost achitată cu bani provenind tot din masa succesorala lăsata de defuncta autoare M. Aspazia. Or, pe de o parte, din certificatul de moștenitor (f.62 dosar fond) rezulta ca în masa succesorala rămasa de pe urma defunctei M. Aspazia nu au fost incluse bunuri mobile, fiind inclus doar bunul imobil - apartament situat în Iași, stradela Grădinari nr.37, . etaj 4, apartament compus dintr-o camera și dependințe dobândit de defuncta prin cumparare autentificat sub nr._/1992 preluat cu proces verbal nr._/1992 transcris la notariatul de Stat al județului Iași, sub nr._/_/1992 în valoare totala de_ lei, din care defunctul a achitat până la deces suma de 7725 lei.
În consecință, teza intimatului conform căruia diferenta de plata ar fi fost achitata cu sume incluse in masa succesorala și, deci, proprii, rămâne fără suport probator. De altfel, în condițiile în care decesul a intervenit la data de 10.07.1992, la aproximativ 1 saptamana de la data încheierii contractului, există cel putin prezumția simplă, permisă de 1203 C.civ din 1864, ca în conditiile în care autoarea a fi avut venituri îndestulătoare pentru plata pretului, acesta ar fost achitat integral în timpul vieții.
Or, în lipsa unor dovezi privind existența unor surse proprii pentru stingerea datoriei aferente bunului propriu, în condițiile în care s-a dovedit ca plata diferenței de preț de 58 000 lei a fost achitat cu chitanța nr._/04.08.1992, în timpul casatoriei părților, trebuie conchis în sensul ca stingerea raportului de debit s-a realizat prin avansarea unor resurse comune (salarii, venituri asimilate acestora), astfel încât apelanta pârâta-reclamanta a dobândit un drept de creanța constând în cota sa de contribuție la achitarea diferenței de preț.
În lipsa altor repere obiective dovedite, trebuie apreciat ca soții au contribuit la plata diferenței de preț în cuantum de 58.000 lei, la nivelul anului 1992, în aceeași proporție în care au contribuit la dobandirea totalității masei devălmașe, aspect care este de asemenea litigios în cauza.
Astfel, sub aspectul cotei de contribuție, apelanta reclamanta –pârâta a apreciat ca raportat la obligațiile ce au grevat veniturile salariale ale intimatului reclamant – pensii de intreținere, despăgubiri din accidente, precum și raportat la faptul ca acesta s-a pensionat începand cu anul 1990, urmează să se rețină în favoarea sa o cota de contribuție mai mare, în condițiile în care ea a avut venituri salariale constante și a beneficiat de ajutor material substanțial din partea părinților.
Este real ca reclamantul parat s-a pensionat în anul 1990, însă acesta beneficiat în continuare, în mod constant, de veniturile derivand din drepturile de pensie ( de exemplu la nivelul anului 2003 pensia reclamantului parat se cifra la suma de 3.277.729 lei ROL, salariul apelantei net la suma de 3.267.000 ROL). Mai mult, din sentința 4609/11.04.1997 pronunțata de Judecătoria Iași (f.66 dosar fond) invocata chiar de apelanta pârâta –reclamanta rezultă că veniturile reclamantului parat M. G. pe ultimele 6 luni, la nivelul anul 1997 se cifrau la suma de 308.919 lei venit mediu net lunar. Nu în ultimul rand, declaratia martorului Gricore C. A. coroborata cu adeverinta nr.1931/28._ eliberata de Filarmonica M. Iași permite reținerea concluziei obținerii unor venituri suplimentare realizate de catre reclamantul parat M. G. din turneele artistice internaționale, dar și din prestarea altor activități independente ( martorul se refera la restaurarea instrumentelor cu coarde). În consecință, constanța veniturilor apelantei pârâte reclamante, care s-au cifrat de-a lungul casniciei, așa cum rezulta din carnetul de munca, spre limita inferioara a grilei de salarizare, nu poate fi considerat un argument pertinent în reținerea unei cote de contribuții superioare, chiar în condițiile în care veniturile reclamantului parat au fost grevate de datorii personale. În ceea ce privește ajutorul primit din partea părinților, declarația martorei I. E. este generica și neconcludenta, nefiind suficienta prin ea însăși pentru a se reține existența unei baze juridice solide de modificare a prezumtiei instituie de art.30 C.familie.de altfel, susținerile martorei referitoare la faptul ca avansul pentru apartamentul din Galata a fost achitat de parintii apelantei pârâte reclamante sunt contrazise chiar de partea însăși, care deși recunoaște că întregul preț a fost achitat în cursul casatoriei, invoca doar faptul ca apartamentul i-a fost repartizat personal și chitanța de plata a avansului a fost eliberata doar pe numele său, aspecte lipsite de relevanța sub aspectul cotei de contribuție. Nici faptul ca apartamentul din Galata a fost dobandit de parti ca urmare a unui schimb cu părinții apelantei nu este de natura a afecta cota de contribuție a părților la dobandirea masei comune de bunuri în anasamblul lor, acest avantaj patrimonial obținut ca urmare a relației de rudenie, urmând a fi valorificat exclusiv în ceea ce privește atribuirea bunurilor.
În consecință, întrucât prezumția instituita de art.30 C.fam nu a fost răsturnata prin probe certe, instanța de apel va menține cota de contribuție egală a părților la dobândirea bunurilor comune.
Fața de cota de contribuție reținută, în raport de considerentele anterior expuse, se va constata că parata-reclamanta Caslariu D. are un drept de creanta, reprezentând ½ din suma de 58.000 lei - la valoarea din anul 1992 -, achitata cu titlu de diferenta pret pentru apartamentul situat în Iași, stradela Grădinari, nr.37, ., . și se va obliga reclamantul –pârât M. G. la plata în favoarea paratei-reclamante Caslariu D. a sumei de 29.000 lei - la valoarea din anul 1992 -, suma ce urmează a fi actualizata cu indicele de inflație din august 1992 până la data plății efective.
În ceea ce privește atribuirea bunurilor, instanța de apel reține că susținerile apelantei nu sunt întemeiate. Reținând că mărimea cotelor de contribuție a părților este egala, că potrivit principiilor ce guverneaza materia, fiecare codevălmaș este îndreptățit a primi, în măsura posibilităților, bunuri de aceeași natura, se apreciază că nu există vreun temei judiciar suficient pentru atribuirea tuturor bunurilor imobile apelantei pârâte reclamante, iar împărțirea terenului din V. U. ar conduce la fărămițarea excesiva a proprietății, ce are o dimensiune de doar 270 mp.
În ceea ce privește depunerile la CEC, aspectele statuate de prima instanța nu au făcut obiectul căii de atac exercitate.
În consecință, pentru aceste motive, în limitele devoluțiunii apelului, se va admite apelul formulat parata-reclamanta Caslariu D. împotriva sentinței civile_/10.07.2012 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o va schimba în parte.
Se va constata ca partile au dobandit in cote egale următoarele bunuri comune, în valoare totala de 238.546 lei:
-apartament cu doua camere, nr.1, situat in Iasi, ..3, . cu valoarea de circulatie de 153 000 lei
-teren in suprafata de 270 mp situat in Iasi, ..1, cu valoarea de circulatie de_ lei
-constructie bucatarie si anexa edificata pe suprafata de teren de 270 mp, cu o valoare de circulatie de_ lei.
-suma de_ lei, reprezentand despagubiri pentru depunerile CEC de 70 000 lei (ROL)
-autoturism Alfa R., dobândit în anul 1991 în valoare de 5000 lei;
Se va atribui reclamantului-parat în natura terenul in suprafața de 270 mp si construcția bucătărie si anexa, precum și autoturismul Alfa R., în valoare totala de 71.200 lei.
Se va atribui în natura paratei-reclamante imobilul apartament cu doua camere din Calea Galatii nr.3, ..3, apt.1, cu valoarea de circulatie de 153 000 lei.
Se va obliga parata-reclamanta Caslariu D. la plata în favoarea reclamantului pârât a sumei de 7173 lei echivalentă cotei de ½ din suma de_ lei, reprezentand despăgubiri pentru depunerile CEC, aspect ce nu a făcut obiectul apelului, însă inserarea acestei dispoziții în decizia pronunțata este necesara pentru rigoare și pentru claritatea dispozițiilor ce vor fi puse in executare.
Se va obliga parata-reclamanta Caslariu D. la plata în favoarea reclamantului pârât a sumei de 40.900 lei, cu titlu de sultă.
Se va constata că parata-reclamanta Caslariu D. are un drept de creanta, reprezentând ½ din suma de 58.000 lei - la valoarea din anul 1992 -, achitata cu titlu de diferenta pret pentru apartamentul situat în Iași, stradela Grădinari, nr.37, . va obliga reclamantul –pârât M. G. la plata în favoarea paratei-reclamante Caslariu D. a sumei de 29.000 lei - la valoarea din anul 1992 -, suma ce urmează a fi actualizata cu indicele de inflație din august 1992 până la data plății efective.
Se vor păstra celelalte dispoziții ale sentinței civile apelate ce nu contravin prezentei decizii.
Se va obliga reclamantul –pârât M. G. la plata în favoarea paratei-reclamante Caslariu D. a sumei de 3500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata în apel.
Se va da in debit parata-reclamanta cu suma de 2394 lei reprezentând diferenta de taxa de timbru, în cuantum lunar de 398,14 lei, rata scadentă până la data de 30 a fiecărei luni.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat parata-reclamanta Caslariu D. împotriva sentinței civile_/10.07.2012 a Judecătoriei Iași, pe care o schimba în parte:
Constata ca partile au dobandit in cote egale următoarele bunuri comune, în valoare totala de 238.546 lei:
-apartament cu doua camere, nr.1, situat in Iasi, ..3, ..3, apt.1 cu valoarea de circulatie de 153 000 lei
-teren in suprafata de 270 mp situat in Iasi, ..1, cu valoarea de circulatie de_ lei
-constructie bucatarie si anexa edificata pe suprafata de teren de 270 mp, cu o valoare de circulatie de_ lei.
-suma de_ lei, reprezentand despagubiri pentru depunerile CEC de 70 000 lei (ROL)
-autoturism Alfa R., dobândit în anul 1991 în valoare de 5000 lei;
Atribuie reclamantului-parat în natura terenul in suprafața de 270 mp si construcția bucătărie si anexa și autoturismul Alfa R., în valoare totala de 71.200 lei.
Atribuie paratei-reclamante imobilul apartament cu doua camere din Calea Galatii nr.3, ..3, apt.1, cu valoarea de circulatie de 153 000 lei.
Obliga parata-reclamanta Caslariu D. la plata în favoarea reclamantului pârât a sumei de 7173 lei echivalentă cotei de ½ din suma de_ lei, reprezentand despăgubiri pentru depunerile CEC.
Obliga parata-reclamanta Caslariu D. la plata în favoarea reclamantului pârât a sumei de_ lei, cu titlu de sultă.
Constată că parata-reclamanta Caslariu D. are un drept de creanta, reprezentând ½ din suma de 58.000 lei - la valoarea din anul 1992 -, achitata cu titlu de diferenta pret pentru apartamentul situat în Iași, stradela Grădinari, nr.37, ., ..
Obligă reclamantul –pârât M. G. la plata în favoarea paratei-reclamante Caslariu D. a sumei de 29.000 lei - la valoarea din anul 1992 -, suma ce urmează a fi actualizata cu indicele de inflație din august 1992 până la data plății efective.
Păstrează celelalte dispoziții ale sentinței civile apelate ce nu contravin prezentei decizii.
Obligă reclamantul –pârât M. G. la plata în favoarea paratei-reclamante Caslariu D. a sumei de 3500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata în apel.
Da in debit parata-reclamanta cu suma de 2394 lei reprezentand diferenta de taxa de timbru, în cuantum lunar de 398,14 lei, rata scadentă până la data de 30 a fiecărei luni.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, astăzi, 16.12.2013.
Președinte, E. C. F. | Judecător, M. C. | |
Grefier, O. T. |
Red./Tehnored. FEC
4 ex./04.03.2014
Jud. fond C. D. B.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 4214/2013. Tribunalul IAŞI | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
