Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 691/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 691/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 19-12-2013 în dosarul nr. 14970/245/2009*/a2
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 19 Decembrie 2013
PREȘEDINTE – A. C.
JUDECĂTOR – M. M.
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 691/2013
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind apelul declarat de către H. M. precum împotriva sentinței civile nr._/14.09.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, intimate fiind H. E. și B. R. SA – Sucursala Iași, având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 13 decembrie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru 17 decembrie 2013 când, având în vedere imposibilitatea participării la pronunțare a unuia dintre membrii completului de judecată, fiind în concediu de odihnă, s-a amânat pronunțarea pentru azi când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr._/14.09.2012 Judecătoria Iași a admis în parte cererea formulată de reclamanta-pârâtă B. R. S.A. - SUCURSALA IAȘI în contradictoriu cu pârâta-reclamantă H. E. și pârâtul H. M., a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă H. E. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă B. R. S.A. – SUCURSALA IAȘI și pârâtul H. M..
S-a constatat că reclamanta-pârâtă H. E. a dobândit în comun cu pârâtul H. M., în cote de 80% pentru pârâta-reclamantă și 20% pentru pârât, un imobil, situat în Iași, Fundacul Bucium nr. 7, compus din casă și anexe, în valoare de 398.791,66 lei.
S-a dispus partajarea bunurilor comune, în modalitatea partajului în natură, atribuind pârâtei-reclamante imobilul compus din casă și anexă, cu obligarea acesteia la plata către pârâtul H. M. a sultei în valoare de 79.758,33 lei și s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Iași la data de 19.06.2009 sub nr. de dosar_ 9, creditoarea B. R. S.A. a solicitat în contradictoriu cu intimații H. M. și H. E., partajarea bunurilor comune dobândite de aceștia în timpul căsătoriei, respectiv a imobilului casă și teren situate în Iași, Bulevardul Poitiers Nr. 2, Județul Iași și a imobilului casă și teren situat în Iași, .. 7, invocând aplicarea prevederilor art. 493 Cod proc civ.
În drept, potrivit art. 371 indice 1 C.p.civ., „Veniturile și bunurile debitorului pot fi supuse executării silite dacă, potrivit legii, sunt urmăribile și numai în măsura necesară pentru realizarea drepturilor creditorilor.” Mai mult, în conformitate cu dispozițiile art.493 alin.1 C.p.civ., „Creditorii personali ai unui debitor coproprietar sau codevălmaș nu vor putea să urmărească partea acestuia din imobilele aflate în proprietate comună, ci vor trebui să ceară mai întâi împărțeala acestora.”
Așa cum rezultă din relațiile depuse la dosar, pârâta-reclamantă H. E. și H. M. sunt înregistrați ca având in proprietate imobilul situat în Iași, Fundacul Bucium nr. 7, compus din casă și anexe, in conformitate cu actele de proprietate depuse la dosar, imobil cu privire la care s-a stabilit valoarea de 398.761.66 lei, conform concluziilor exprimate de expert N. C. ( fila 119 ds. inițial), părțile neînțelegând să mai administreze alte probe in cursul prezentul dosar reînregistrat pe rolul Judecătoriei Iași.
Instanța de fond a arătat că, așa cum rezultă din relațiile depuse de la OCPI, celălalt imobil situat în . la care reclamata a făcut referire în acțiunea inițială, se află în proprietatea altei persoane, nefăcând parte din comunitatea de bunuri ale părților.
De asemenea, s-a constatat că părțile din cauza de față au fost căsătorite, căsătoria dintre ele fiind desfăcută prin divorț prin sentința civilă nr._ din 18.12.2009 definitiva și irevocabilă pronunțată de Judecătoria Iași ( fila 175 ds. inițial). Din căsătoria acestora a rezultat 1 copil pe nume Arlene R., minor și in prezent.
Instanța de fond a avut în vedere toate probele administrate pe care le-a coroborat în vederea stabilirii cotei de contribuții.
Astfel, așa cum reiese din declarația martorului audiat pentru reclamanta coroborat cu considerentele expuse in cadrul sentinței civile nr._ din 18.12.2009 definitiva si irevocabila pronunțata de Judecătoria Iași ( fila 175 ds. inițial) și cu concluziile exprimate în cadrul raportului de expertiză, respectiv în cadrul suplimentului la raport efectuate în cadrul dosarului înregistrat inițial, ambele întocmite de domnul expert N., rezultă că separarea părților a avut loc în anul 1997, pârâtul părăsind domiciliul comun în care se află și în prezent fosta lui soție, fiindu-i încredințat reclamantei spre creștere și educare minorul rezultat din căsătorie. Martorul Dobândă V. a menționat că reclamanta este cea care s-a ocupat mai mult în timpul căsătoriei de creșterea și educarea minorului, precizând și că, din momentul separării în fapt a părților, reclamanta este cea care s-a ocupat de întreținerea imobilului în discuție, domnul expert menționând că valoarea acestor îmbunătățiri făcute de aceasta după anul 1997 este de 23.593,57 lei ( fila 165 ds. inițial), valoare ce nu a fost inclusă în cadrul valorii totale a imobilului in condițiile în care nu s-a făcut dovada ca pârâtul ar fi contribuit în vreun fel la efectuarea acestor îmbunătățiri.
În consecință, instanța de fond a constatat că reclamanta-pârâtă H. E. a dobândit în comun cu pârâtul H. M., în cote de 80% pentru pârâta-reclamantă și 20% pentru pârât, un imobil, situat în Iași, Fundacul Bucium nr. 7, compus din casă și anexe, în valoare de 398.791,66 lei.
Instanța de fond a stabilit aceasta cotă de contribuție raportat la considerentele expuse mai sus, învederându-se în plus că pârâtul nu a făcut dovada vreunei contribuții la achiziționarea bunului. Astfel, acesta nu a depus la dosar înscrisuri din care să rezulte o eventuala contribuție a sa și, deși i s-a încuviințat proba testimonială, acesta a renunțat la administrarea ei. Cu alte cuvinte, pârâtul nu a administrat probe din care să rezulte cota sa de contribuție.
S-a dispus lichidarea comunității de bunuri a părților prin atribuirea bunului în natură.
În consecință, a atribuit imobilul reclamantei, având în vedere pe de o parte împrejurarea că pârâtul a avut o contribuție minimă la dobândirea lui, instanța având în vedere și împrejurarea că reclamanta are în întreținere un copil minor, precum și doi copii aflați în plasament maternal conform sentințelor civile atașate la filele 137-140 din dosarul inițial, ea fiind și cea care s-a ocupat de întreținerea imobilului în discuție după părăsirea domiciliului comun de către pârât.
În vederea egalizării loturilor, instanța de fond a obligat-o pe pârâta reclamanta la plata către pârâtul H. M. a sultei în valoare de 79.758,33 lei, sultă stabilita în funcție de cota pârâtului de contribuție.
În consecință, având în vedere considerentele de fapt și de drept menționate, instanța de fond a admis în parte cererea formulată de reclamanta-pârâtă B. R. S.A. - SUCURSALA IAȘI și a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă H. E. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă B. R. S.A. – SUCURSALA IAȘI și pârâtul H. M., în modalitatea enunțată mai sus.
În temeiul principiului disponibilității, instanța de fond a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile nr._/14.09.2012 a Judecătoriei Iași au declarat apel atât creditoarea B. R. SA Membră a Grupului Național Bank of Greece, cât și pârâtul H. M..
Prin decizia civilă nr. 494/14.10.2013 Tribunalul Iași a anulat ca netimbrat apelul declarat de creditoarea B. R. SA, Membră a Grupului Național Bank of Greece împotriva sentinței civile nr._/14.09.2012 a Judecătoriei Iași și a disjuns apelul declarat de pârâtul H. M. împotriva sentinței civile nr._/14.09.2012 a Judecătoriei Iași.
Apelantul H. M. a solicitat admiterea apelului, cu modificarea în parte a sentinței civile în sensul partajării bunurilor comune dobândite de părți în timpul căsătoriei, cu stabilirea unei cote de 60% în favoarea intimatei și 40% în favoarea lui și obligarea intimatei la plata sultei corespunzatoare acestui procent.
1.Apelantul consideră că în mod greșit instanța de fond a stabilit o cotă de 80% în favoarea intimatei H. E. la dobândirea imobilului din Iasi, Fundac Bucium nr. 7, jud. Iasi și doar 20% în favoarea lui.
A arătat că inițial, prin sentința civilă nr._/11.11.2010 a Judecătoriei Iași, s-a stabilit o cotă de contribuție de 60% în favoarea intimatei și 40% în favoarea lui la dobandirea acestui imobil.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, atât el, cât și H. E. și B. Romaneasca S.A. Sucursala Iași.
Astfel, el a arătat prin motivele de apel că nu a avut cunoștință despre existența acestui dosar, fiind în stare de detenție, astfel că hotărârea s-a pronunțat fără ca el să fi fost legal citat pe tot parcursul judecarii cauzei în faza de fond.
2.Prin decizia civilă nr. 722/2011, pronunțată în dosarul nr.
_ 9, Tribunalul Iasi a constatat că el am fost
în mod greșit citat prin publicitate în fața Judecătoriei Iasi, având în vedere că se
afla în stare de detenție la data pronunțării sentinței instanței de fond și, în
consecință, a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, Judecătoriei Iași.
La data de 14 septembrie 2012, Judecatoria Iași a pronunțat sentința civilă nr._, prin care stabilește o cotă de contribuție de 80% în favoarea intimatei H. E. și de 20% în favoarea lui la dobândirea bunurilor supuse partajării.
3.Consideră că această soluție a instanței de fond este netemeinică, în condițiile în care, practic nu a fost administrată nici o altă probă față de cele administrate cu ocazia primei judecări în fond a cauzei, cand a fost stabilită o cotă de 60% în favoarea fostei sale soții, H. E. și 40% pentru el.
De altfel, prin decizia civila nr. 722/2011, Tribunalul Iași a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare motivat de împrejurarea că el nu a fost legal citat la data pronunțării hotărârii, deci pentru motive ce țin de nerespectarea normelor de procedură, iar nu pentru aspecte ce privesc fondul cauzei.
Apelantul consideră că în aceste condiții în mod greșit. Judecătoria Iași, cu ocazia rejudecării în fond a cauzei a stabilit o cotă majorată de contribuție pentru intimata H. E., de 80%, față de cota de 60% cât fusese stabilit inițial prin sentința civilă nr._/11.11.2010.
Față de aceste considerente, apelantul solicită admiterea apelului și modificarea sentinței civile nr._/14.09.2012 a Judecătoriei Iași, iar pe fond, partajarea bunurilor comune dobândite de părți în timpul căsătoriei, cu stabilirea unei cote de 60% în favoarea intimatei și 40% în favoarea luicu obligarea intimatei la plata sultei corespunzătoare acestui procent.
Intimații nu au depus întâmpinare la acest apel.
În drept a invocat dispozițiile art. 282 din Codul de procedură civilă.
Analizând apelul de față, tribunalul reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr._ 9, creditoarea B. R. S.A a solicitat în contradictoriu cu intimații H. M. și H. E. partajarea imobilului casă și teren situat în Iași, .. 7.
Din sentința penală nr. 226/25.03.2005 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. 2543/2001 rezultă că debitorul H. M., în calitate de administrator al ., a adus reclamantei S.C. B. R. SA un prejudiciu material și, în consecință, a dispus obligarea acestuia la plata sumei de 41.480,7222 RON(_ ROL).
Debitorul H. M. nu a achitat sumele datorate, astfel încât s-a inițiat procedura de executare silită, în vederea recuperării integrale a creanței sale și a cheltuielilor de executare.
Neexistând bunuri personale ale debitorului H. M., s-a solicitat partajarea bunurilor comune ale debitorului H. M. și ale fostei sale soții H. E..
Conform probelor administrate în cauză, respectiv actele din dosar, declarația martorului audiat și recunoașterea pârâtei, rezultă că în timpul căsătoriei părțile au dobândit o casă situată în Iași, Fundac Bucium nr. 7.
Imobilul situat în Iași, ., județul Iași, a cărui partajare a mai solicitat-o creditoarea obligației, nu face parte din masa bunurilor comune.
Bunurile dobândite în condițiile art. 30 din Codul familiei, constituie proprietatea codevălmașă a soților. Codevălmașii, neavând de la început stabilit dreptul asupra unor anumite bunuri sau asupra unei anumite cote din aceste bunuri, numai cu ocazia partajului se stabilește cota fiecărui soț, în ansamblu, pentru toate bunurile comune. Contribuția soților la constituirea patrimoniului comun se stabilește în raport cu veniturile din muncă, cu care fiecare a participat efectiv la dobândirea bunurilor. Diminuarea acestor venituri, prin efectuarea unor cheltuieli în interes personal, este de natură să afecteze cota soțului respectiv asupra comunității de bunuri.
Un efect determinant în stabilirea cotelor soților îl are și activitatea desfășurată de fiecare în gospodărie și pentru creșterea copiilor, motivat de faptul că asemenea activitate, ducând la realizarea unor economii sau la reducerea cheltuielilor gospodărești determină, indirect, o contribuție la dobândirea bunurilor.
În cauza de față, instanța reține că părțile s-au căsătorit în anul 1985, iar imobilul a fost cumpărat în anul 1992. Până în anul 1997 părțile au locuit împreună.
Din declarația martorului audiat în cauză rezultă că fiecare parte a avut câte o societate comercială pe care a administrat-o și de unde au obținut veniturile cu care au contribuit la întreținerea familiei și la dobândirea bunurilor comune.
Când relațiile dintre soți erau bune, ambii s-au ocupat de creșterea și educarea copilului rezultat din căsătorie, este adevărat că mama s-a ocupat ceva mai mult, întrucât tatăl a mai fost plecat de la domiciliu.
De asemenea, tot din declarația martorului audiat în cauză, coroborată cu expertiza realizată de expert N. C., rezultă că după anul 1997 la imobil a cărui valoare actuală este de 398.791,66 lei, au fost realizate o . îmbunătățiri, cu bani proveniți exclusiv de la pârâtă, valoarea acestora fiind de 23.593,57 lei.
Nici una dintre părți nu a contestat nici valoarea imobilului și nici pe cea a îmbunătățirilor în cadrul prezentului apel, ci apelantul a criticat doar cota de contribuție reținută în favoarea sa ca fiind de doar 20% și a solicitat reținerea unei cote de contribuții de 40% în favoarea sa și de 60% în favoarea fostei soții.
Probele certe în favoarea unei cote de contribuție majorate în favoarea intimatei H. E. se referă la îmbunătățirile aduse imobilului după separarea părților - în valoare de 23.593,57 lei - și care reprezintă 5,916% din valoarea actuală a imobilului de 398.791,66 lei.
Din probele administrate în cauză rezultă o cotă de contribuție superioară a intimatei la dobândirea bunurilor comune materializată în îmbunătățirile aduse imobilului și la contribuția superioară la creșterea și îngrijirea copilului, de 60%.
Față de considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 296 din Codul de procedură civilă, va admite apelul declarat de H. M. împotriva sentinței civile nr._/14.09.2012 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o va schimba în parte, constatând că reclamanta-pârâtă H. E. a dobândit în comun cu pârâtul H. M., în cote de 60% pentru pârâtă-reclamantă și de 40% pentru pârât, un imobil, situat în Iași, Fundacul Bucium nr. 7, compus din casă și anexe, în valoare de 398.791,66 lei, va obligă pârâta-reclamantă H. E. să plătească pârâtului H. M. sultă în sumă de_,664 lei și va păstra celelalte dispoziții ale sentinței care nu contravin prezentei.
Conform art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008, va obliga intimatele H. E. și B. R. S.A. – Sucursala Iași, la plata către stat a sumei de 5981 lei reprezentând taxă de timbru aferentă apelului formulat de H. M., pentru care s-a admis cererea de ajutor public judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de H. M. împotriva sentinței civile nr._/14.09.2012 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o schimbă în parte, astfel:
Constată că reclamanta-pârâtă H. E. a dobândit în comun cu pârâtul H. M., în cote de 60% pentru pârâtă-reclamantă și de 40% pentru pârât, un imobil, situat în Iași, Fundacul Bucium nr. 7, compus din casă și anexe, în valoare de 398.791,66 lei.
Obligă pârâta-reclamantă H. E. să plătească pârâtului H. M. sultă în sumă de_,664 lei.
Păstrează celelalte dispoziții ale sentinței care nu contravin prezentei.
Conform art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008, obligă intimatele H. E. și B. R. S.A. – Sucursala Iași, la plata către stat a sumei de 5981 lei reprezentând taxă de timbru aferentă apelului formulat de H. M., pentru care s-a admis cererea de ajutor public judiciar.
Definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 19.12.2013.
Președinte Judecător Grefier
A.C. M.M. I.G.
Redactat:A.C.
5 EX/22.04.2014
Judecător de fond: Z. I., Judecătoria Iași
| ← Ordin de protecţie. Decizia nr. 526/2013. Tribunalul IAŞI | Pensie întreţinere. Decizia nr. 1771/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
