Pretenţii. Decizia nr. 1140/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1140/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 08-05-2013 în dosarul nr. 974/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 08 Mai 2013
Președinte - E.-C. P.
Judecător G. C.
Judecător A. M. C.
Grefier I. B.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1140/2013
Pe rol judecarea recursului civil formulat de reclamantul P. D. împotriva sentinței civile nr._/17.09.2012 pronunțată de Judecătoria Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimații, lipsă fiind recurentul.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Instanța, în temeiul art. 159 și 1591 alin.4 Cod procedură civilă constată că este competentă material, general și teritorial în soluționarea cauzei. Constată recursul formulat și motivat în termen, semnat, netimbrat.
Instanța constată că recurentul a fost citat cu mențiunea de a face dovada achitării taxei de timbru datorată. Având în vedere că recurentul nu a făcut dovada achitării taxei de timbru datorată, invocă excepția netimbrării cererii de recurs și acordă cuvântul cu privire la această excepție.
Intimații B. solicită respingerea recursului ca netimbrat.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
P. sentința civilă nr._/07.09.2012 pronunțată de Judecătoria Iași s-au dispus următoarele:
„Respinge acțiunea civilă formulată de reclamantul P. D., prin mandatar I. C. C., în contradictoriu cu pârâții B. I. I. și B. C., ca fiind rămasă fără obiect.
Respinge cererea reclamantului de obligare a pârâților la plata dobânzilor.
Respinge cererea de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată”.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
„• Este de esența raporturilor juridice litigioase pendinte faptul că, potrivit dispozițiilor art. 1073, 1170, 1176 Cod civil, cel ce face o propunere înaintea judecătorului – reclamantul - trebuie să o dovedească – iar, dovada se face prin înscrisuri… sau mărturisirea uneia dintre părți cu arătarea că actul sub semnătură privată – în speță „chitanța” semnată de părți – fila 6 – are același efect ca actul autentic, dacă este recunoscut.
• Potrivit declarațiilor pârâților și ale reclamantului, „chitanța” este recunoscută explicit atât de reclamant cât și de pârâți, iar obligația asumată a fost stinsă prin plată - potrivit art. 1091 Cod civil, conform declarației exprese dată de către reclamant, depusă în exemplar original în dosar, prin care acesta arată expressis verbis că „ a primit suma de 19.800 lei de la B. I. și C. și că nu mai are alte pretenții legate de această sumă împrumutată.”
Ca atare, instanța urmează să ia act de voința expresă declarată a reclamantului și să pronunțe o hotărâre prin care să respingă acțiunea ca fiind rămasă fără obiect.
• Privitor la aserțiunile formulate prin condiții scrise de către avocatul reclamantului, prezenta instanță subliniază următoarele:
a) Potrivit încheierii de dezbateri, avocatul reclamantului nu s-a prezentat la proces pentru a-și susține pledoaria finală, depunând prin serviciul registratură concluzii scrise, ceea ce excede principiilor fundamentale ale procesului civil: cel al publicității și al contradictorialității dezbaterilor judiciare;
b) Pentru a nu se afecta caracterul principiului rolului activ al judecătorului – așa cum este el consacrat și în dispozițiile art. 129 alin. 51 Cod procedură civilă, se apreciază a fi utile demersului judiciar următoarele constatări:
1) suma împrumutată a fost dată în lei și primită de reclamantul-creditor în euro, conform propriei declarații: „predarea sumei s-a făcut în euro: 4.250 euro la cursul valutar de 4,64 lei, respectiv 19.720 RON + 80 RON”.
Această modalitate de plată exclude, în opinia prezentei instanțe orice posibilitate legală de a i se oferi creditorului dobânda aferentă de 15% pe an – așa cum este solicitată - pentru - cel puțin două argumente irefutabile:
• reclamantul a declarat expres că „nu mai are nici o altă pretenție” –deci, orice altă solicitare ce ar excede voinței sale exprimate ca parte în proces – ar atrage o ultra petiția;
• pierderea sau prejudiciul pe care reclamantul l-ar fi putut invoca prin neplată a fost acoperit prin plata în euro – la valoarea monedei euro de la momentul efectuării plății – 06.08.2012, ceea ce, prin raportare la momentul primirii sumei de către debitori 2009, satisface pe deplin și echitabil justul prejudiciu invocat.
Declarația reclamantului are valoare juridică de achiesare completă, ceea ce obligă avocatul acestuia, la a fi în cunoștință de cauză cu privire la poziția procesuală adoptată de clientul său, parte în proces și a susține aceleași temeiuri de fapt cu aceleași consecințe juridice.
Privitor la cererea reclamantului de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată, potrivit dispozițiilor art. 274, alin. 3 Cod procedură civilă, „pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului, nu va putea fi obligat la plata acestora”, or, potrivit încheierii de ședință din 25.05.2012, pârâții au recunoscut obligația de plată și au declarat că intenționează să restituie suma – în condițiile descrise de art. 134 Cod procedură civilă.
Pentru aceste considerente, cererea reclamantului va fi respinsă ca fiind nefondată”.
* * *
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul P. D..
Cererea de recurs nu a fost timbrată.
P. rezoluția judecătorului dată la primirea cererii conform art. 114 Cod procedură civilă s-a pus în vedere recurentului să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbru judiciar în cuantum de 1,5 lei sub sancțiunea anulării recursului.
Recurentul P. D. nu a depus la dosar taxele de timbru puse în vedere.
În consecință, instanța, din oficiu, a invocat, excepția de netimbrare a cererii de recurs formulată de către recurent, excepție ce se impune a fi soluționată cu prioritate, față de dispozițiile art. 137 Cod procedură civilă și asupra căreia Tribunalul reține următoarele:
P. rezoluția judecătorului, pusă la primirea cererii, s-a dispus citarea recurentului cu mențiunea să achite taxa de timbru în cuantum de 550 lei și timbru judiciar în cuantum de 2,5 lei sub sancțiunea anulării recursului.
Potrivit art.11 alin.1 teza a doua din Legea 146/1997 cu modificările ulterioare, cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotãrârilor judecãtorești se taxeaza cu 50% din taxa datorată la suma contestatã, în cazul cererilor și acțiunilor evaluabile în bani.
De asemenea conform art.18 alin.2 din Legea 146/1997, cu modificări ulterioare, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se poate face cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data la care s-a stabilit taxa sau de la data comunicãrii sumei datorate.
Potrivit disp. art.20 din Legea nr.146/1997 cu modificările ulterioare, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar, in cazul in care acestea nu au fost achitate integral la depunea cererii, reclamantul are obligația de a le achita pana la termenul fixat de instanta. Nerespectarea acestei obligații se sancționează cu anularea cererii. Potrivit art. 3 din OG 32/1995(cu modificările și completările ulterioare) în cazul cererilor de chemare în judecată adresate instanțelor se aplică timbre judiciare – iar conform art. 9 alin.2 din același act normativ, în cazul nerespectării dispozițiilor ordonanței referitoare la timbru judiciar se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru.
In cauza, deși recurentul a fost legal citat cu mențiunea de a achita taxa de timbru și de a aplica timbru judiciar în cuantumurile menționate, aceasta nu și–a îndeplinit obligația stabilită imperativ, sub sancțiunea anulării acțiunii conform art. 20 alin. 3 din Legea 146/1997 cu modificările ulterioare și art. 9 alin.2 din OG 32/1995.
Ori conform textului imperativ citat art.20 din Legea 146/1997 cu modificările ulterioare și art.35 din Ordinul nr. 760/C din 22 aprilie 1999, privind aprobarea Normelor Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, obligația de a achita taxa de timbru este necesar a fi îndeplinită până la primul termen de judecată.
Întrucât obligația legalei timbrări a cererilor adresate instanței are caracter imperativ, iar recurentului i-a fost acordat un termen în acest sens, fiind legal citat cu mențiunea achitării taxelor datorate, însa acesta nu s-a conformat, în baza dispozițiilor art. 20 al.3 din Legea nr. 146, instanța urmează să admită excepția netimbrării recursului, excepție ridicată din oficiu.
Față de aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 312 și 20 al.3 din Legea nr. 146/1997 cu modificările ulterioare, instanța urmează să anuleze, ca netimbrat, recursul și să mențină sentința recurată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca netimbrat recursul formulat de reclamantul P. D. împotriva sentinței civile nr._/17.09.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.05.2013.
Președinte, E.-C. P. | Judecător, G. C. | Judecător, A. M. C. |
Grefier, I. B. |
Red. P.C.
Tehn. A.G.
2 ex./15.07.2013
Jud. fond: Ș. B.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1093/2013. Tribunalul IAŞI | Pretenţii. Decizia nr. 1300/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
