Contestaţie la executare. Decizia nr. 1112/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1112/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 07-05-2013 în dosarul nr. 2096/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 07 Mai 2013
Președinte - O. L.
Judecător M. A.
Judecător C. C. S.
Grefier I. B.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1112/2013
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurent A.-A. IAȘI și pe intimat P. S. O., având ca obiect contestație la executare suspendare executare silită.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 24 aprilie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea la data de 30 aprilie 2013, apoi pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._ din 29.06.2012 pronunțată de Judecătoria Iași s-a admis contestația la executare formulată de contestatorul P. S. O. în contradictoriu cu intimata C.N.A.S.-Casa de Asigurări de Sănătate Iași, s-a anulat executarea silită pornită în dosarul_ al intimatei.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
„Intimata Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Casa de Asigurări de Sănătate Iași a emis la data de 23.09.2011 decizia de impunere nr. 6739 prin care, pe baza comunicărilor din partea A., a calculat contribuția datorată de către contestatorul P. M. S. – O. cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate, în cuantum de 3338 lei, dobânzi de 2634 lei și penalități de întârziere de 930 lei, calculate în anexa la decizie, pentru perioada 15 sept 2006– 16 sept 2011.
Conform mențiunilor deciziei de impunere, aceasta reprezintă titlu de creanță conform dis part. 110 din OG 92/2003 și instituie obligația achitării sumelor din titlu până pe data de 5 a lunii următoare dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 1-15 din lună respectiv până pe data de 20 a lunii dacă data comunicării este cuprinsă între 16 – 31 din lună.
Susține intimata că a emis decizia de impunere în conformitate cu dispozițiile legii 95/2006 și că a comunicat-o către contribuabil.
Conform dis part. 141 cod proc fiscală: ”Executarea silitã a creanțelor fiscale se efectueazã în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de cãtre organul de executare competent în a cãrui razã teritorialã își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
În titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare prevãzut la alin. (1) se înscriu toate creanțele fiscale neachitate la scadențã, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat, precum și accesoriile aferente acestora, stabilite în condițiile legii.
Titlul de creanțã devine titlu executoriu la data la care creanța fiscalã este scadentã prin expirarea termenului de platã prevãzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevãzut de lege. Modificarea titlului de creanțã atrage modificarea titlului executoriu în mod corespunzãtor.”
Conform disp. art. 35 din Ordinul 617/2007 În conformitate cu art. 215 alin. (3) din lege și art. 81 din Codul de procedurã fiscalã, pentru obligațiile de platã fațã de fond ale persoanelor fizice care se asigurã pe bazã de contract de asigurare, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de A., titlul de creanțã îl constituie, dupã caz, declarația prevãzutã la art. 32 alin. (4), decizia de impunere emisã de organul competent al CAS, precum și hotãrârile judecãtorești privind debite datorate fondului. Decizia de impunere poate fi emisã de organul competent al CAS și pe baza informațiilor primite pe bazã de protocol de la A..
În ce privește decizia de impunere emisă de către CAS, și care a stat la baza emiterii titlului executoriu și a somației comunicate contestatorului, instanța reține că decizia de impunere emisă de CAS constituie titlu de creanță, conform dispozițiilor legale invocate, în cazul persoanelor fizice ce se asigură pe bază de contract de asigurare.
Textul de lege invocat de către intimată în susținerea abilitării sale legale de a emite acte de creanță este explicit și clar în acest sens.
În speța de față intimata nu a dovedit că a încheiat un contract de asigurare cu contestatorul ci susține aceasta că a emis decizia de impunere folosind declarațiile de venituri transmise de A., lucru permis de lege doar în situația existenței contractului dar a lipsei declarațiilor anuale sau trimestriale privind veniturile realizate.
Este real ca in cazul neachitarii sumelor FNUASS si a majorarilor de intarziere, Casa N. de Asigurari de Sanatate, prin casele judetene, procedeaza la masuri de executare silita fiind organ de executare abilitat prin lege dar, conform disp art 372 cod proc civilă, executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătorești ori a unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
Chiar daca contestatorul era obligat sa isi asigure sanatatea potrivit articolului 259 alineatul 4 din Legea 59/2006 în lipsa unui contract de asigurare intimata nu este abilitată a emite decizii de impunere ce constituie titlu de creanță, care la scadență devine titlu executoriu, nu se poate proceda la executarea silită a acestuia.
Reține instanța, pentru motivele mai sus arătate că prezenta executare silită are loc în lipsa unui titlu executoriu care să îndeplinească condițiile prevăzute de lege pentru a putea fi pus în executare, motiv pentru care va admite contestația la executare formulată și va anula executarea silită însăși, în temeiul disp art. 174 alin. 3 cod proc fiscală.
În temeiul dis part. 274 cod proc civilă va obliga intimata la plata cheltuielilor de judecată către contestator.”
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs CNAS - Casa de Asigurări de Sănătate Iași, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele considerente:
Toate aspectele reținute de către instanța de fond sunt eronate. Pe fond, se arată faptul că – raportat la art. 257 al.2 coroborat cu al.5 precum și la art. 261 din Lg. 95/2006 – obligația de a-și declara veniturile și a face dovada plății integrale a contribuțiilor îi reveneau în primul rând lui P. S. O.. Din cuprinsul deciziei de impunere și a anexelor la aceasta se poate observa modul în care au fost determinate contribuția de plată, penalitățile și dobânzile aferente pentru fiecare an în parte. La fiecare perioadă a fost aplicată legislația specifică privind cotele de contribuție sau procentele legale de majorări de întârziere (dobânzi) sau penalități de întârziere.
Recurenta a invocat prevederile Legii nr.95/2006 potrivit cărora persoanele care exercită profesii libere sau sunt autorizate să desfășoare activități independente sunt obligate să depună la casele de asigurări de sănătate declarații privind obligațiile ce le revin față de fond și dovada plății contribuțiilor. Instanța trebuia să aibă în vedere principiul instituit de legiuitor prin Legea nr.95/2006, respectiv principiul obligativității și solidarității asigurărilor sociale de sănătate în România. Susține recurenta că intimatul avea obligația de a-și declara veniturile și a face dovada plății contribuțiilor.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 299 și 304 ind.1 C.pr.civ.
Intimatul, legal citat, nu a formulat întâmpinare pentru a-și exprima poziția procesuală față de cererea de recurs.
În recurs nu s-au administrat alte probe.
Analizând actele și lucrările dosarului, dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, sentința primei instanțe prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul va reține că recursul este întemeiat, față de următoarele considerente:
Recurenta a emis pe numele contestatorului decizia de impunere nr. 6739 din 23.09.2011 pentru stabilirea contribuțiilor și accesoriilor datorate la FNUASS pentru perioada 01._. Decizia stabilea, în temeiul art. 257 alin. 2 din Legea nr. 95/2006, ale art. 85 alin. 1 lit. b) și art. 91 alin. 1 și 3 din OG nr. 92/2003, în sarcina contestatorului obligația de plată a următoarelor sume: 3386 lei cu titlu de contribuție datorată, 2634 lei cu titlu de dobânzi, 930 lei cu titlu de penalități de întârziere. Obligația de plată stabilită prin decizie devenea exigibilă în condițiile art. 111alin.2 din Codul de procedură fiscală.
Decizia de impunere menționată care, potrivit art. 110 din Codul de procedură fiscală, constituie titlu de creanță, a fost comunicată contestatorului prin intermediul serviciilor poștale cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, fapt susținut chir de către contestator acesta luând cunoștință de sumele pe care le are de achitat și termenul stabilit pentru plata acestora.
Potrivit dispozițiilor art. 85 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, „stabilirea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat” se stabilesc … „b) prin decizie emisă de organul fiscal, în celelalte cazuri.”iar decizia de impunere emisă de intimata Casa de Asigurări de Sănătate Iași, în temeiul disp. art.85 alin.1 lit. b) O. G. nr.92/2003, reprezintă un act administrativ fiscal astfel cum este definit acesta de art.41 din același act normativ.
Totodată, art. 205 din O. G. nr.92/2003 prevede la alin.1 că „împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.
Instanța învederează că în speță titlul de creanță pus în executare este decizia de impunere menționată în paragraful anterior, împotriva căreia se putea formula contestație în conformitate cu prevederile art. 205-207 din OG nr. 92/2003.Ori, contestatorul a dovedit că a utilizat această cale de atac, însă nu a primit nici un răspuns. În cadrul contestației la executare, în materie fiscală, instanța poate analiza, în principiu, doar aspecte care țin de procedura de executare, nu și de legalitatea titlului de creanță pus în executare, Codul de procedură fiscală prevăzând o procedură distinctă de contestare a acestui act. Or, în speța de față contestatorul invocă aspecte ce țin de temeinicia emiterii deciziei de impunere, ce nu pot fi analizate în cadrul contestației la executare. Singurul aspect ce poate fi cenzurat pe calea contestației la executare silită este cel privitor la prescripția dreptului de a cere executarea silită; însă, întrucât potrivit art. 131 alin. 1 C.pr.fiscală dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept, iar în speță creanțele fiscale au fost calculate la venituri realizate din activități independente începând din anul 2006, rezultă că termenul de prescripție s-ar fi împlinit la 01.01.2012. Cum decizia de impunere a fost emisă anterior acestei date nu poate fi reținută nici prescripția dreptului de a cere executarea silită. Aspectele legate de modalitatea de stabilire a contribuției datorate nu țin de procedura de executare, ci de legalitatea și temeinicia titlului de creanță pus în executare, aspecte cu privire la care se putea formula contestație în conformitate cu prevederile art. 205-207 din OG nr. 92/2003.
În ceea ce privește demararea procedurii executării silite înainte ca titlul de creanță să fi devenit titlu executoriu, tribunalul precizează că potrivit art.215 alin 1 OG nr.92/2003 contestația administrativă împotriva titlului de creanță nu suspendă executarea. Interpretând această dispoziție rezultă că demararea procedurii de executare silită chiar în condițiile în care este atacat actul administrativ-fiscal ,iar procedura nu este finalizată prin emiterea unei decizii este prefect legală. Reținând că celelalte aspectele invocate de către contestator prin acțiunea sa exced obiectului prezentei contestații la executare și notând că în speță nu există nerespectări ale dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare, tribunalul, raportat la dispozițiile art. 312, 304 pct.9 și 304 ind.1 C.pr.civ. urmează să admită recursul declarat de intimata A. Iași împotriva sentinței civile nr._ din 29.06.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o va modifica în tot, în sensul că va respinge ca neîntemeiată contestația formulată de contestatorul P. S. O. în contradictoriu cu intimata A.-A. Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de A.-A. Iași împotriva sentinței civile nr._ din 29.06.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o modifică în tot și în consecință:
Respinge contestația la executare formulată de contestatorul P. S. O. în contradictoriu cu intimata A.-A. Iași împotriva titlului executoriu nr._ din 27.12.2011 și a somației nr._.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 07.05.2013.
Președinte, O. L. | Judecător, M. A. | Judecător, C. C. S. |
Grefier, I. B. |
Red. O.L.
Tehnored. O.L./M.M.D.
2 ex./26.06.2013
Judecător fond C. R.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1096/2013. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 1120/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
