Fond funciar. Decizia nr. 1096/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1096/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 30-04-2013 în dosarul nr. 19376/245/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 30 Aprilie 2013
Președinte – M. M.
Judecător – M. M.
Judecător - C. M.
Grefier – M. Getuța
Decizia civilă Nr. 1096
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de recurentul P. C. împotriva sentinței civile nr. 3716/17.02.2012 și a încheierii de ședință din data de 25.05.2012 pronunțate de Judecătoria Iași în dos._ ,intimate C. L. DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR 18/1991 A ..C.P.I. IASI, C. JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LEGII NR. 18/1991 IAȘI, C. L. DE APLICARE A LEGII 18/1991 A COMUNEI VALEA L., având ca obiect fond funciar obligația de a face- PRESCHIMBARE TERMEN LA 05.08.2011.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 12.04.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi care face parte integrantă din prezenta deciziei civilă când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data de 19.04.2013, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data de 26.04.2013, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 30.04.2013, când
TRIBUNALUL
Asupra cererii de recurs de față reține urmatoarele:
Prin sentința civilă nr. 3716/17.02.2012 Judecătoria Iași a dispus în sensul că:
„Respinge excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâta C. locală de fond funciar Valea L..
Respinge acțiunea formulată de reclamantul P. C., domiciliat în Iași, Cămin Sf. C. și E., Cartier Bucium, județul Iași, în contradictoriu cu pârâții: C. județeană Iași de fond funciar, cu sediul în Iași, județul Iași, C. locală de fond funciar Valea L., cu sediul în . Iași, C. locală de fond funciar R., cu sediul în . și Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară Iași, cu sediul în Iași, județul Iași.”
Pentru a decide astfel prima instanță a avut în vedere următoarele considerente:
„Pe rolul acestei instanțe a fost înregistrată sub nr._/10.06.2011 acțiunea formulată de reclamantul P. C., în contradictoriu cu pârâtele: C. L. de Fond Funciar R. și Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Iași, prin care acesta a solicitat emiterea titlului de proprietate, pe vechiul amplasament, pentru suprafața de 4290 mp teren cuprinsă în TP nr._/1998; în caz contrar, despăgubiri la prețul prevăzut de lege.
Potrivit dispozițiilor art. 42 din Lg.1/2000 modificată, cererea este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
În motivarea acțiunii reclamantul arată că este păgubit de suprafața de 4290 mp teren, cuprins în TP nr._/11.06.1998, emis în baza hotărârii de validare nr.1549/1998 a Comisiei Județene Iași de fond funciar.
Reclamantul arată că își dovedește calitatea de proprietar contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 448/12.01.1998, anexa 3, adeverința nr. 15/16.02.1998 și celelalte înscrisuri atașate cererii de chemare în judecată.
Reclamantul mai arată și că decizia penală nr. 782/2001 este contradictorie față de decizia civilă nr. 342/2002; decizia civilă constată nul absolut TP nr._/11.06.1998 pentru suprafața de 4290 mp teren, instanța reținând în mod greșit că aceasta este proprietatea lui V. G. și, mai mult, neidentificând topo-cadastral în hotărâre această suprafață; decizia civilă nr. 342/2002 a fost dată sub influența sentinței penale nr.3088/2000 și a deciziei penale nr.782/2001 a Curții de apel Iași.
Cererea de chemare în judecată nu este motivată în drept.
În dovedirea acțiunii se solicită proba cu expertiza topo-cadastrală.
Anexat cererii de chemare în judecată reclamantul depune la dosar, în copie: TP nr._/11.06.1998, fișa suprafețelor primite în proprietate, hotărâre nr. 1549/23.03.1998, adeverința nr.15/16.02.1998, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.448/02,01.1998, plan de situație, documentație topo-cadastrală, proces-verbal din 08.08.2001, proces verbal din 20.10.2003, sentința civilă nr.3088/20.06.2000, decizia penală nr.782/18.10.2001, adresa nr._/11.07.2003 emisă de Ministerul Justiției.
Reclamantul este reprezentat în instanță de Cabinet de avocat „S. V.”.
În data de 05.08.2011 reclamantul depune la dosar precizări și cerere completatoare la acțiune, arătând că obiectul acțiunii este obligarea părților, în solidar, la plata de daune materiale în valoare de 217.000 lei care cuprinde lipsa de folosință pentru suprafața de 4290 mp teren, cuprinsă în TP nr._/11.06.1998, titlu legal eliberat în baza Lg. 18/1991 și la plata de daune morale de 60.000 lei.
Reclamantul arată că înțelege să se judece și cu C. Județeană Iași de fond funciar și C. L. de Fond Funciar Valea L..
Reclamantul arată că titlul de proprietate nr._/2004 a fost eliberat în mod abuziv pârâtului V. G. pentru amplasamentul din titlul său de proprietate, prin încălcarea dispozițiilor art. 3 alin.4 Lg. 1/2000.
Pentru cuantumul daunelor materiale se impune efectuarea unei expertize, iar daunele morale sunt solicitate pentru stress-ul provocat timp de 13 ani de către pârâte.
Anexat cererii completatoare, reclamantul a mai depus la dosar și următoarele înscrisuri, în copie: TP nr._/26.03.2004, întâmpinare în dosarul nr._/2010 a Comisiei Județene Iași de fond funciar, adresa nr._/04.12.1997, cerere de chemare în judecată privind anularea TP nr._/26.03.2004, precizări în dosarul nr. 1564/1998, cerere de chemare în judecată formulată de Primarul Comunei Valea L. având ca obiect anularea TP nr._/26.03.2004, adresă nr. 3955/24.06.2009, proces verbal de constatare și delimitare a hotarelor din 19.04.2000, hotărâre nr. 1554/15.05.1998, sentința civilă nr. 4834/21.03.2001, decizia civilă nr. 2361/22.10.2011, decizia civilă nr. 342/27.02.2002, alte drese, memorii.
În data de 21.10.2011 pârâta C. Județeană Iași de fond funciar formulează și depune la dosar întâmpinare prin care invocă excepția lipsei calității sale procesuale pasive cu privire la capătul de cerere privind punerea în posesie, iar pe fondul cererii arată că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, arătând că pârâta și-a îndeplinit toate atribuțiile legale în raport cu reclamantul, inclusiv prin emiterea TP nr._/1998.
La 21.10.2011 este înregistrată la dosar și cererea precizatoare a pârâtului în care arată că solicită, în contradictoriu cu cei patru pârâți, obligarea acestora la plata de daune materiale însumă de 271.000 lei pentru lipsa de folosință a suprafeței de 5300 mp teren din TP nr._/1998.
În continuare, reclamantul insistă în a arăta că TP nr._/1998 a fost legal eliberat în conformitate cu hotărârea nr. 1549/1998, adeverința nr. 1078/2002, încheierii de întabulare nr._/24.08.2001 și că nu putea fi anulat parțial prin decizia civilă nr. 342/2002.
Reclamantul dezvoltă apărări în raport cu TP nr._/26.03.2004 emis pe numele lui V. G. și, de asemenea, critici față de considerentele deciziei civile nr. 342/27.02.2002 a Curții de Apel Iași; de asemenea, reclamantul arată că a făcut mai multe cereri pentru ca suprafața de 4290 mp să-i fie din nou reconstituită, pe alt amplasament, potrivit adresei nr._/19.11.2004 și apreciază că pârâtele au dat dovadă de rea voință.
Anexat precizărilor, reclamantul depune la dosar înscrisuri noi, respectiv: certificat nr.447/08.02.1994, cerere B. T. nr.332/27.02.1995.
La termenul din 28.10.2011 pârâta C. L. de fond funciar Valea L. formulează și depune la dosar întâmpinare prin care invocă excepția autorității de lucru judecat, raportat la sentința civilă nr._/26.11.2010, pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._/245/2010, irevocabilă prin respingerea recursului.
De asemenea, pârâta invocă excepția inadmisibilității pretenției reclamantului privind punerea în posesie cu suprafața de 4290 mp teren, având în vedere că procedura de reconstituire în ceea ce îl privește pe acesta a fost finalizată prin emiterea că TP nr._/1998, anulat în parte, irevocabil, prin hotărâri judecătorești ulterioare.
Întâmpinarea nu este motivată în drept.
Anexat întâmpinării, pârâta depune la dosar, în copie, sentința civilă nr._/26.11.2010, pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._/245/2010.
În data de 02.11.2011 reclamantul depune la dosar răspuns la întâmpinare, intitulat „contestație” în care aduce, din nou, numeroase critici față de legalitatea și temeinicia emiterii TP nr._/26.03.2004, fără însă a solicita anularea acestuia.
În data de 23.11.2011 reclamantul depune alte precizări prin care solicită respingerea excepției autorității de lucru judecat.
Având în vedere numeroasele cereri de modificare, completare și precizare acțiunii, față de lipsa indicării unui temei legal al acesteia, la termenul din 25.11.2011 instanța pune în discuția părților obiectul acțiunii, interpelând reclamantul cu privire la natura despăgubirilor solicitate și punându-i în vedere să facă precizări suplimentare cu privire la obiectul acțiunii și la temeiul de drept al acesteia.
Prin precizările depuse în data de 13.01.2012 reclamantul nu răspunde solicitărilor instanței cu privire la obiect și temeiul de drept, solicitând însă instanței să verifice pe cale incidentală legalitatea TP nr._/26.03.2004, emis pe numele lui V. G..
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor legale aplicabile, instanța reține următoarele:
Instanța reține în mod prioritar că, în litigiul dedus judecății cercetarea judecătorească a fost substanțial îngreunată de atitudinea procesuală a reclamantului extrem de oscilantă și neclară, în ceea ce privește indicarea obiectului acțiunii.
Dacă prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat și emiterea titlului de proprietate, pe vechiul amplasament, pentru suprafața de 4290 mp teren cuprinsă în TP nr._/1998, ulterior, prin cererea de modificare depusă la dosar în data de 05.08.2011 a solicitat obligarea pârâților, în solidar, la plata de daune materiale în valoare de 217.000 lei care cuprinde lipsa de folosință pentru suprafața de 4290 mp teren, cuprinsă în TP nr._/11.06.1998, titlu legal eliberat în baza Lg. 18/1991 și la plata de daune morale de 60.000 lei.
Ultima modificare a acțiunii cu privire la obiect este depusă la dosar în data de 21.10.2011 în care reclamantul precizează că solicită obligarea pârâților la plata de daune materiale în sumă de 271.000 lei pentru lipsa de folosință a suprafeței de 5300 mp teren cuprinsă în TP nr._/1998.
C. procesual cu privire la pârâți a fost întregit succesiv și precizat de reclamant, acesta înțelegând să se judece cu: C. județeană Iași de fond funciar, C. locală de fond funciar Valea L., C. locală de fond funciar R. și Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Iași.
La ultimul termen de judecată reclamantul arată că solicită instanței să verifice, pe cale incidentală și legalitatea TP nr._/26.03.2004, emis pe numele lui V. G., utilitatea acestei verificări urmând a fi dezvoltată în considerentele prezentei hotărâri.
În raportul cu cadrul procesual inițial au fost invocate excepțiile lipsei calității procesuale pasive a O. și a Comisie Județene Iași de fond funciar.
Modificarea acțiunii cu privire la obiect a făcut ca excepțiile să rămână în afara cadrului procesual dedus judecății.
Cum reclamantul nu a solicitat punerea în posesie cu suprafața de 4290 mp teren, nici excepția de inadmisibilitate a acestei pretenții, invocată de pârâta C. L. de fond funciar Valea L. nu își găsește corespondent în pretenția dedusă judecății
Dând eficiență dispozițiilor art. 137 alin.2 Cod procedură civilă „instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos în totul sau în parte cercetarea în fond a pricinii”.
Analizând excepția autorității de lucru judecat invocată în cauză de către pârâta C. L. de fond funciar Valea L., raportat la obiectul acțiunii și la înscrisurile depuse la dosar, instanța constată următoarele:
Excepția autorității de lucru judecat este o excepție de fond absolută și dirimantă care, în eventualitatea admiterii, duce la încetarea procesului prin respingerea acțiunii, făcând de prisos cercetarea în fond a pricinii.
În conformitate cu dispozițiile art.1201 cod civil există autoritate de lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți făcute de ele și în contra lor în aceeași calitate.
Prin urmare, pentru a stabili dacă există sau nu autoritate de lucru judecat, instanța urmează să verifice tripla identitate: părți, obiect, cauză juridică între cererea de chemare în judecată formulată în prezentul litigiu și cererea de de chemare în judecată formulată în dosarul nr._/245/2010 și soluționată prin sentința civilă nr._/26.11.2010.
Astfel, prin cererea de chemare în judecată formulată în prezenta cauză, reclamantul P. C. i-a chemat în judecată pe pârâții C. județeană Iași de fond funciar, C. locală de fond funciar Valea L., C. locală de fond funciar R. și Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Iași, solicitând obligarea acestora la plata sumei de de 271.000 lei pentru lipsa de folosință a suprafeței de 5300 mp teren cuprinsă în TP nr._/1998.
Având în vedere că reclamantul, deși a beneficiat de asistența unui apărător cu studii juridice, nu a înțeles să indice temeiul de drept al acțiunii, raportat strict la obiectul acesteia, despăgubiri pentru lipsa de folosință, instanța reține că pretenția sa ar putea fi întemeiată pe răspunderea civilă delictuală, în sens generic pe dispozițiile art. 998-999 C. civil (în vigoare la data generării raportului juridic litigios).
Dispozițiile art. 1082 Cod civil, potrivit cu care: „Debitorul este osândit, de se cuvine, la plata de daune interese sau pentru neexecutarea obligației sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este rea-credință din parte-i, afară dacă nu va justifica că neexecutarea obligației provine dintr-o cauză străină, care nu îi poate fi imputată” nu sunt aplicabile situației de fapt și obiectului deduse judecății, întrucât reclamantul nu deține o hotărâre judecătorească de condamnare a pârâților la o obligație de a face sau a nu face, susceptibilă de a fi pusă în executare, însă pentru a nu prejudicia reclamantul în apărare, instanța va analiza pretenția și prin prisma acestei încadrări în drept.
În cadrul acțiunii civile promovate în dosarul nr._/245/2010 reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu C. județeană Iași de fond funciar, C. locală de fond funciar Valea L., C. locală de fond funciar R. să se recunoască dreptul său de proprietate pentru suprafața de 4290 mp teren, situat în intravilanul localității Valea L. și să se procedeze la punerea în posesie, înaintarea documentației și eliberarea titlului de proprietate pentru această suprafață de teren sau să i se acorde despăgubiri, în procedura reconstituirii.
Acordarea de despăgubiri, ca modalitate subsidiară de reconstituire a dreptului de proprietate, are ca temei juridic dispozițiile art. 24 Lg. 18/1991 sau art. 10 alin.1 HG nr. 890/2005.
Analizând tripla identitate amintită, instanța constată că între cele două hotărâri judecătorești sub aspectul pretențiilor civile deduse judecății nu există identitate de obiect și nici de cauză juridică: despăgubirile solicitate în prezenta cauză își au izvorul juridic într-o (sau în mai multe) faptă delictuală, culpabilă, a celor chemați în judecată sau, eventual, în neexecutarea de către aceștia a unor obligații pe care reclamantul consideră că pârâții le-ar fi avut și nu le-au îndeplinit (întemeiate fie pe art. 1082 C. civil, fie pe art. 998 C. civil), în vreme ce în litigiul care a format obiectul dosarului nr._/245/2010 s-a solicitat, în fapt și doar în subsidiar, reconstituirea dreptului de proprietate prin acordarea de despăgubiri, în temeiul dispozițiilor art. 24 Lg. 18/1991 sau art. 10 alin.1 HG nr. 890/2005.
Așadar, având în vedere că nu este îndeplinită tripla identitate impusă de dispozițiile art. 1201 Cod civil între cererea ce face obiectul prezentei judecăți și cea soluționată prin sentința civilă nr._/26.11.2010, excepția autorității de lucru judecat apare ca neîntemeiată și urmează a fi respinsă.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța reține următoarele:
În fapt, ca urmare a cererii de reconstituire formulate de numitul B. T., în calitate de moștenitor al defunctului B. I., primul a fost validat cu suprafața de 1,5 ha teren, dispunându-se înscrierea sa în anexa 19 a comunei R. (filele 182 și următoarele dosar) și dobândind calitatea de acționar la .>
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 448/2.01.1998 (fila 10 dosar) numitul B. T. a vândut reclamantului P. C. acțiunile normative corespunzătoare a 1 ha în echivalent arabil, aflate în administrarea .>
Prin hotărârea nr. 1549/23.03.1998 (fila 177 dosar), C. Județeană Iași a dispus, în baza referatului Comisiei Locale de aplicare a Lg. 18/1991 R., reconstituirea suprafețelor de teren în fizic, către acționari prin trecerea din anexa 19 în anexele 2și 3 ale comunelor M. și R..
În baza acestei validări, avându-se în vedere contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 448/2.01.1998 a fost reconstituită în fizic reclamantului P. C. suprafața de 1 ha teren, prin emiterea TP nr._/11.06.1998 (fila 6 dosar).
Prin cererea ce a format obiectul dosarului nr. 4441/2000 (filele 106-107 dosar), numitul V. G. l-a chemat în judecată pe P. C. pentru a constata nulitatea absolută parțială a TP nr._/11.06.1998 cu privire la suprafața de 4290 mp teren. Acțiunea reclamantului a fost admisă în recurs, Curtea de Apel Iași pronunțând decizia civilă nr. 342/27.02.2002 (filele 223-227 dosar) prin care constatat nul absolut pentru suprafața de 4290 mp teren, titlul de proprietate nr._/11.06.1998.
În considerentele acestei decizii instanța superioară a reținut că cel îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate pentru 1 ha teren extravilan R. a fost B. T., care avea obligația de a anunța intenția sa de a vinde această suprafață de teren; vânzând direct către P. C. suprafața de 1 ha teren, prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare s-au eludat dispozițiile legale privind dreptul de preemțiune al reclamantului V. G., în calitatea sa de vecin cu fostul proprietar. Instanța de recurs reține incidența în cauză a dispozițiilor art. III Lg. 169/1997, cu mențiunea că P. C., prin cumpărarea acțiunilor de la B. T. nu dobândește calitatea de persoană îndreptățită la reconstituire pentru 1 ha teren pe raza comunei R., din acest punct de vedere TP nr._/11.06.1998 nefiind legal emis.
Aceleași considerente sunt reținute, într-o motivare aproximativ identică pentru fundamentarea soluției de respingere a acțiunii și de instanța care a pronunțat sentința civilă nr._/26.11.2010 (fila 269 și următoarele dosar), prin care a fost respinsă acțiunea reclamantului P. C. de obligare a pârâtelor C. județeană Iași de fond funciar, C. locală de fond funciar Valea L., C. locală de fond funciar R. la recunoașterea dreptului său de proprietate pentru suprafața de 4290 mp teren, situat în intravilanul localității Valea L. la punerea sa în posesie, înaintarea documentației și eliberarea titlului de proprietate pentru această suprafață de teren sau la acordarea despăgubiri, în procedura reconstituirii.
Deși nu ne aflăm sub incidența excepției autorității de lucru judecat, atât aspectul constatării nulității absolute parțiale a TP nr._/11.06.1998 cu privire la suprafața de 4290 mp teren, cât și caracterul neîntemeiat al solicitărilor privind recunoașterea dreptului de proprietate al reclamantului pentru suprafața de 4290 mp teren, situat în intravilanul localității Valea L., punerea sa în posesie, înaintarea documentației și eliberarea titlului de proprietate pentru această suprafață de teren sau acordarea despăgubiri, în procedura reconstituirii, se impun prezentei instanțe cu putere de lucru judecat, dat fiind caracterul irevocabil al hotărârilor care le consacră. Prin urmare, nu este utilă cauzei, analiza legalității TP nr._/26.03.2004 care a făcut deja obiectul cercetării judecătorești, instanța reținând puterea de lucru judecat a dispozitivului și considerentelor deciziei civile nr. 342/27.02.2002.
Din acest motiv, și analiza pe cale incidentală a legalității TP nr._/26.03.2004, emis pe numele lui V. G., apare ca neconcludentă în raport cu pretenția dedusă judecății, de obligare a pârâților la plata unor despăgubiri de 271.000 lei pentru lipsa de folosință a terenului în suprafață de 4290 mp teren; de asemenea nu este concludentă nici aprecierea asupra pretinsei autorități de lucru judecat între sentința penală nr. 3088/20.06.2000, respectiv decizia penală nr. 782/18.10.2001 (filele 205 și următoarele dosar) și, pe de altă parte, decizia civilă nr. 342/27.02.2002. Este de menționat exclusiv pentru înțelegerea reclamantului, că hotărârile penale menționate nu se pronunță în nici un mod (și nici nu o pot face) asupra legalității emiterii titlului său e proprietate, constatând doar că V. G., la acel moment - 2000-2001 nu poseda încă o hotărâre de validare; situația de fapt însă s-a schimbat între momentul pronunțării sentinței penale nr. 3088/20.06.2000 și momentul pronunțării decizia civilă nr. 342/27.02.2002, instanța civilă analizând alte pretenții litigioase, în baza unor temeiuri de drept diferite de cele avute în vedere de către instanța penală, astfel încât autoritatea de lucru judecat invocată în mod repetat de către reclamant, oricum, nu ar fi fost operantă.
Ceea ce, probabil, nu a înțeles reclamantul cu prilejul judecăților anterioare, este că instanțele judecătorești au reținut irevocabil și în mod neechivoc că acesta nu este îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate în fizic prin simpla perfectare a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 448/2.01.1998; nefiind îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate în fizic, reclamantul nu poate fi beneficiarul nici unei dispoziții reparatorii derivând din legislația fondului funciar; reclamantul poate solicita repararea eventualului prejudiciu suferit doar în acțiuni de drept comun îndreptate, eventual, împotriva vânzătorului acțiunilor echivalente suprafeței de 1 ha teren sau poate conveni cu B. T., ca acesta din urmă, în calitate de persoană îndreptățită, să continue procedura de reconstituire.
Așadar, raportat la condițiile răspunderii civile delictuale, pentru a putea fi antrenată răspunderea delictuală a unei persoane și, în consecință, să fie justificat dreptul persoanei păgubite de a obține de la făptuitor plata despăgubirilor în temeiul dispozițiilor art. 998-999 Cod civil, trebuie îndeplinite cumulativ patru condiții: pârâtul să fi săvârșit o faptă ilicită, această faptă să fi produs un prejudiciu cert și nereparat încă în patrimoniul reclamantului, să existe legătură de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, să se stabilească vinovăția – culpa exclusivă a celui care a săvârșit fapta ilicită în producerea prejudiciului. În speța de față nu este îndeplinită nici una dintre cele patru condiții enunțate în ceea ce îi privește pe pârâții C. județeană Iași de fond funciar, C. locală de fond funciar Valea L., C. locală de fond funciar R. și Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Iași.
Nici acțiunea privind plata despăgubirilor în temeiul dispozițiilor art. 1082 C. civil, nu este întemeiată.
Potrivit art. 1082 C. civil: „Debitorul este osândit, de se cuvine, la plata de daune interese sau pentru neexecutarea obligației sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este rea-credință din parte-i, afară dacă nu va justifica că neexecutarea obligației provine dintr-o cauză străină, care nu îi poate fi imputată”. În cauza dedusă judecății însă, nici unuia dintre pârâți nu îi revinde o obligație e care nu și-a îndeplinit-o, obligație care să fi fost concretizată prin pronunțarea, împotriva sa, a unei hotărâri executorii de condamnare civilă.
Față de considerentele reținute mai sus, cererea reclamantului privind obligarea pârâtului la plata de despăgubiri pentru lipsa de folosință a suprafeței de 5300 mp teren cuprinsă în TP nr._/1998 apare ca neîntemeiată și va fi respinsă.”
Împotriva acestei sentințe și a încheierii de ședință din data de 25.05.2012 pronunțate de Judecătoria Iași în cauza de față a declarat recurs reclamantul P. C., criticându-le pentru următoarele motive: procedura nu a fost legal îndeplinită, părțile au lipsit și nu s-au judecat în fond, nu s-a luat interogatoriul părților, nu au fost depuse la dosar concluziile scrise ale av. S. V., instanța nerăspunzând la toate întrebările solicitate și la alte intervenții la Legile fondului funciar.
Recurentul reiterează susținerile din fața primei instanțe referitoare la legalitatea titlului său de proprietate nr._/11.06.1998, titlu care nu putea fi anulat, decizia civilă nr. 342/2002 a Curții de Apel Iași fiind nulă față de faptul că V. G. nu dovedește proprietatea pe T57, P 2068/3/10 pentru suprafața de 4290 mp teren. De asemenea, arată recurentul că instanța nu a ținut seama de sentința civilă nr._/26.11.2010 a Judecătoriei Iași unde reclamantul a solicitat instanței să se pronunțe asupra variantelor: fie reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 4200 mp pe același amplasament, fie pe alt amplasament intravilan, instanța respingând cererea pe motiv că nu s-au cerut expres despăgubiri.
În plus, instanța trebuia să țină seama de sentința penală 3088/2000 a Judecătoriei Iași, definitivă prin decizia penală nr. 782/2001 a Curții de Apel Iași care condamnă pe V. Ghe. la doi ani închisoare și îl obligă să-i lase terenul lui P. C., această decizie penală primând față de decizia civilă nr. 342/2002 a Curții de Apel Iași.
Solicită, în consecință, în contradictoriu cu toți semnatarii titlului de proprietate_/2004 despăgubiri de 132.500 euro- prețul terenului de 5300 mp (25 euro/mp), precum și suma de 36.000 lei lipsa de folosință a acestui teren pentru 12 ani, daunele morale urmând a fi precizate la fond.
Prin completarea la recurs depusă la 06.03.2012 recurentul arată că Legea 247/2005 nu interzice aplicarea de sancțiuni persoanelor fizice, V. Ghe și P. D. - în calitate de Primar urmând a-i plăti despăgubiri, C. Județeană și O. urmând a-i plăti daune morale pentru negljjență.
Prin cererea suplimentară de recurs depusă la data de 14.12.2012 recurentul reiterează argumentele formulate prin cererea inițială de recurs.
C. L. de fond funciar Valea L. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, arătând că prin decizia civilă nr. 342/2002 a Curții de Apel Iași a fost anulat titlul de proprietate al recurentului pentru suprafața de 4290 mp, în acea cauză administrându-se proba cu expertiză topo care a fost avută în vedere la soluționarea cauzei, concluzionându-se faptul că terenul de 4290 mp era fostul amplasament al lui V. G.. În plus, cum dreptul de proprietate a fost reconstituit pe numele lui B. T., nu se mai poate reconstitui a doua oară acest drept.
Notează intimata și faptul că decizia penală 782/2001 a Curții de Apel Iași nu a fost pusă în executare întrucât a intervenit amnistia și grațierea unor pedepse aplicate unor infracțiuni printre care și cea săvârșită de V. G..
În recurs s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate și raportat la dispozițiile legale incidente în cauză, Tribunalul constată că recursul formulat de reclamantul P. C. împotriva sentinței civile nr. 3716/ 17.02.2012 și a încheierii de ședință din data de 25.05.2012 pronunțate de Judecătoria Iași în dos._ sunt neîntemeiate, astfel că le va respinge, pentru considerentele ce succed:
Prin decizia civilă nr. 342/2002 a Curții de Apel Iași (37-41 dosar fond) s-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/11.06.1998 eliberat pe numele recurentului P. C. pentru suprafața de 4290 mp teren, reținându-se în considerentele deciziei că cel îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate pentru 1 ha teren extravilan R. a fost B. T., care avea obligația de a anunța intenția sa de a vinde această suprafață de teren, reținând incidența în cauză a dispozițiilor art. III Lg. 169/1997, cu mențiunea că P. C., prin cumpărarea acțiunilor de la B. T. nu dobândește calitatea de persoană îndreptățită la reconstituire pentru 1 ha teren pe raza comunei R., din acest punct de vedere TP nr._/11.06.1998 fiind emis nelegal.
La apariția Legii 247/2005 reclamantul P. C. a formulat cerere de reconstituire pentru suprafața de 4290 mp, după cum atestă adeverința nr. 5082/20.11.2006 (f. 94 dosar recurs), cerere care a fost înregistrată sub nr. 118/2005 la C. L. Valea L. de fond funciar. Ulterior, prin cererea care a format obiectul dos._/245/2010 P. C. a solicitat în contradictoriu cu C. Județeană Iași de fond funciar, C. L. R. de fond funciar și C. L. Valea L. de fond funciar reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 4290 mp, punerea în posesie cu această suprafață de teren și eliberarea titlului de proprietate, prin sentința civilă nr._/26.11.2010 (f. 269, 270 dosar fond) Judecătoria Iași respingând acțiunea, reținând în considerente că reclamantul nu este îndreptățit să obțină recunoașterea dreptului cât timp își întemeiază acțiunea pe un contract de vânzare-cumpărare. Sentința civilă nr._/26.11.2010 al Judecătoriei Iași a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr. 1303/06.05.2011 a Tribunalului Iași prin care s-a constatat nul recursul formulat împotriva sentinței civile nr._/26.11.2010 a Judecătoriei Iași de P. C.. D. urmare, Tribunalul constată că instanța de fond în mod corect a reținut că nici unuia dintre pârâți nu îi revine o obligație (de punere în posesie ori eliberare a titlului de proprietate) pe care nu și-a îndeplinit-o, obligație care să fi fost concretizată prin pronunțarea, împotriva sa, a unei hotărâri executorii de condamnare civilă.
Pe de altă parte, prin sentința civilă nr._/05.10.2012 (f.38-40 dosar recurs) a Judecătoriei Iași pronunțată în dos._ a fost respinsă acțiunea formulată de P. C. având ca obiect anularea parțială a titlului de proprietate emis în favoarea lui V. G., prin decizia civilă 274/08.02.2013 a Tribunalului Iași, irevocabilă, constatându-se nul recursul declarat de reclamantul P. C. împotriva sentinței civile nr._/5.10.2012 pronunțată de Judecătoria Iași.
D. urmare, prin hotărârile judecătorești mai sus menționate s-a stabilit cu putere de lucru judecat asupra valabilității titlului de proprietate emis în favoarea lui V. G. și asupra nelegalității titlului de proprietate emis în beneficiul lui P. C. pentru suprafața de 4290 mp.
În prezenta procedură reclamantul P. C. a solicitat ca pârâții să fie obligați la plata daunelor materiale în valoare de 217.000 lei care cuprinde lipsa de folosință pentru suprafața de 4290 mp teren, cuprinsă în TP nr._/11.06.1998 și la plata de daune morale de 60.000 lei, în recurs și precizările la recurs solicitând și obligarea lui V. Ghe și P. D. - în calitate de Primar la plata despăgubirilor, C. Județeană și O. urmând a-i plăti daune morale pentru negljjență.
Față de cele mai sus reținute și de obiectul cererii astfel cum a fost precizat în fața primei instanțe, asupra solicitărilor noi formulate în recurs instanța neputându-se pronunța întrucât așa impun disp. art. 294 Cod Procedură Civilă la care fac trimitere disp. art. 316 Cod procedură civilă, Judecătoria Iași a constatat corect netemeinicia acțiunii formulate de P. C.. Acțiunea în daune introdusă de acesta și încadrată în drept de prima instanță, în lipsa precizărilor reclamantului, pe disp. art. 998-999 cod civil impunea dovedirea în cauză a condițiilor răspunderii civile delictuale, condiții care nu au fost probate în fața instanței de fond și nici în recurs.
Solicitarea reclamantului vizând lipsa de folosință a terenului este neîntemeiată întrucât imposibilitatea pentru reclamant a de folosi terenul în suprafață de 4290 mp nu a fost rezultatul acțiunii pârâților de a nu-i permite folosința terenului, ci a fost consecința anulării titlului său de proprietate prin decizia civilă nr. 342/2002 a Curții de Apel Iași, acțiunea sa ulterioară privind punerea în posesie cu suprafața de teren de 4290 mp și emiterea titlului de proprietate fiind irevocabil respinsă sentința civilă nr._/05.10.2012 (f.38-40 dosar recurs) a Judecătoriei Iași.
Recurentul P. C. își formulează apărarea în recurs, ca și în fața primei instanțe, și pe faptul că prima instanță trebuia să țină seama de sentința penală 3088/2000 a Judecătoriei Iași, definitivă prin decizia penală nr. 782/2001 a Curții de Apel Iași care condamnă pe V. Ghe. la doi ani închisoare și îl obligă să-i lase terenul lui P. C., această decizie penală primând, în opinia recurentului, față de decizia civilă nr. 342/2002 a Curții de Apel Iași. Tribunalul notează faptul că ulterior soluționării acestei cauze penale situația de fapt s-a schimbat, au fost eliberate cele două titluri de proprietate atât în favoarea reclamantului P. C. cât și în favoarea lui V. G., motiv pentru care nu mai poate fi reținută situația de fapt avută în vedere la data soluționării definitive a cauzei penale.
Neîntemeiate sunt și criticile recurentului din partea introductivă a cererii de recurs vizând faptul că la termenul la care s-a pronunțat hotărârea procedura nu a fost legal îndeplinită, părțile au lipsit și nu s-au judecat în fond, nu s-a luat interogatoriul părților, nu au fost depuse la dosar concluziile scrise ale av. S. V., instanța nerăspunzând la toate întrebările solicitate și la alte intervenții la Legile fondului funciar.
Notează Tribunalul cu privire la aceste critici faptul că la termenul de judecată din data de 13.01.2012 în fața Judecătoriei Iași, când s-a judecat cauza în fond, a fost prezent reclamantul personal și C. L. Valea L. prin consilier juridic, procedura de citare fiind legal îndeplinită cu toate părțile. Instanța a respins cererea de amânare formulată de reclamant și motivată pe lipsa apărătorului său, lăsând cauza la a doua strigare pentru a permite apărătorului să răspundă în cauză. Faptul neprezentării reclamantului și apărătorului acestuia la a doua strigare a cauzei în fața primei instanțe nu poate fi imputată instanței, cum nu poate fi imputată instanței nedepunerea la dosar a concluziilor scrise ale av. S. V câtă vreme instanța a amânat succesiv pronunțarea până pe data de 10.02.2012. Neîntemeiată este și critica recurentului referitoare la faptul că instanța nu a răspuns la toate întrebările solicitate și la alte intervenții la Legile fondului funciar, instanța nefiind obligată a răspunde punctual la toate susținerile formulate de părți în cauză, judecătorul putând analiza probatoriul și motiva hotărârea prin raportare la probele concludente și prin referire la ceea ce este esențial în dezlegarea cauzei. În prezenta cauză instanța de fond a răspuns însă amănunțit la toate aspectele invocate, aceasta chiar în condițiile în care soluționarea cauzei a fost îngreunată de repetatele precizări neclare referitoare la obiectul cauzei.
Pentru aceste considerente Tribunalul, în temeiul disp. art. 312 alin 1 cod procedură civilă, va respinge recursul formulat de reclamantul P. C. împotriva sentinței civile nr. 3716/17.02.2012 și a încheierii de ședință din data de 25.05.2012 pronunțate de Judecătoria Iași în dos._, pe care le menține.
Pentru aceste motive
În numele legii
Decide:
Respinge recursul formulat de reclamantul P. C. împotriva sentinței civile nr. 3716/17.02.2012 și a încheierii de ședință din data de 25.05.2012 pronunțate de Judecătoria Iași în dos._, pe care le menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.04.2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
M.M. M.M. C.M. M.G.
Red./Tehnored. M.M.
2 ex/04.06.2013
Jud. fond Z.-L. M. O.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1116/2013. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1112/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
