Fond funciar. Decizia nr. 1120/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1120/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 08-05-2013 în dosarul nr. 751/245/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 08 Mai 2013
PREȘEDINTE – D. C.
JUDECĂTOR – T. DOINIȚA
JUDECĂTOR – I. C.
GREFER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1120/2013
Pe rol judecarea recursului declarat de către D. A., L. L., M. E., V. I. împotriva sentinței civile nr._ din 13.12.2011 pronunțată de Judecătoria Iași, intimată fiind C. J.. Iași Pentru Stabilirea Dreptului De Prop. Privata Asupra Terenurilor, având ca obiect fond funciar plângere împotriva hotărârii Comisiei F.F.; obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 19.04.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, pentru a se depune note de concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru 25.04.2013, 30.04.2013 când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru 07.05.2013 și apoi pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin plângerea formulată V. M., D. A., L. L. și M. E. au solicitat în contradictoriu cu pârâta C. Județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor anularea parțială a hotărârii nr. 3503/26.10.2010 emisă de către C. Județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și obligarea pârâtei C. Județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul în suprafață de 1 ha situat în zona Bucium a municipiului Iași și cheltuieli de judecată, pentru următoarele motive de fapt:
Reclamanții sunt moștenitorii defuncților M. I. și M. A., calitate în care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 7,50 ha teren situat în zona Bucium a municipiului Iași, județul Iași, teren care a aparținut autorului lor, M. I..
Din această suprafață de teren s-a reconstituit dreptul de proprietate prin titlurile de proprietate nr._/26.01.2006 pentru suprafața de 5 ha 4138 mp și nr._/1998 pentru suprafața de 7743 mp, rămânând de reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1 ha.
În anul 2005 s-a făcut din nou cerere pentru întreaga suprafață de teren, deși pentru o parte se emiseră titluri de proprietate, astfel încât se impune anularea parțială a hotărârii nr. 3503/26.10.2010 emisă de către C. județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și obligarea pârâtei C. județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor la reconstituirea dreptului de proprietate pentru diferența de teren în suprafață de 1 ha situat în zona Bucium a municipiului Iași.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 53 și următ. din Legea nr. 18/1991, republicată și au solicitat, în dovedirea acțiunii, administrarea probei cu înscrisuri și a probei cu martori.
Conform completării formulate la termenul din 18.11.2011, reclamanții au solicitat introducerea în cauză și-a pârâtului V. I. și reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1 ha 3000 mp situată în zona Bucium.
Prin sentința civilă nr._ din 13.12.2011 Judecătoria Iași a respins plângerea cu următoarea motivare:
Este de esența plângerii îndreptate împotriva Hotărârii Comisiei Județene de fond funciar faptul că persoana reclamantă trebuie să facă dovada calității de persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate – respectiv, să fie, fie fostul proprietar, fie succesorul acestuia.
În speță, reclamanții au solicitat, în calitate de moștenitori ai autorului M. I., reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 7,50 ha situată pe raza municipiului Iași, zona Bucium.
Potrivit titlurilor de proprietate nr._/2006 și nr._/1998, reclamanților li s-a reconstituit în parte dreptul de proprietate, rămânând o suprafață de 1,30 ha, pentru care aceștia nu au făcut dovada dreptului de proprietate.
Coroborarea documentației, a înscrisurilor depuse și a concluziilor raportului de expertiză, conduce la concluzia că reclamanții nu au făcut dovada preluării în nici un mod a terenului în suprafață de 1,30 ha, aparținând autorului de către cooperativa de producție – potrivit art. 8 alin 2 din Legea 18/1991 și nici dovada întinderii dreptului de proprietate, în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 11 din Legea 18/1991, raportat la art. 6 din Legea 1/2000.
În acest sens, apreciind că valoarea actului de vânzare-cumpărare din 1928 este cea a unui act recognitiv, a cărui forță juridică este stabilită de legiuitor – în materia fondului funciar – ca nefiind îndestulătoare, decât în măsura complinirii cu celelalte mijloace de probă – prevăzute de art. 6 alin 11, 2 și alin 193 din Legea nr. 1/2000.
Or, aceste probe nefiind produse în cauză de către reclamanți, plângerea urmează a fi respinsă ca fiind nefondată.
Împotriva acestei sentințe în termen legal au declarat recurs reclamanții Dascalescu A., L. L., M. E., V. I., formulând următoarele critici de nelegalitate și netemeinicie:
Greșit s-a reținut de către instanța de fond că nu s-a probat îndreptățirea lor la reconstituire și nici predarea terenului la stat.
S-au probat aceste aspecte cu contractul de vânzare-cumpărare din 28.04.1928 prin care I. M. cumpără o suprafață de 7 ha situată in ., cu certificatul eliberat de Primăria comunei Bucium la data de 12.03.1948 și copia rolului agricol din anii 1959-1962 din care rezultă că defunctul M. I. deținea 7,5 ha in zona Bucium, cu dovada eliberată de Arhivele Naționale din care rezultă că acesta figurează cu suprafața totală de 7,5 ha teren in zona Bucium,intre anii 1942-1947. Dovada predării la stat se face cu cererea din 26.02.1962 ( pentru suprafața de 1,94 ha)din care 600 mp au fost deja reconstituiți. Nu poate fi reținut terenului de față un alt regim juridic. Instanța de fond trebuia să analizeze doar motivul invocat de către comisia județeană, anume întinderea dreptului de proprietate. Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței, admiterea plângerii.
Nu sunt apcabile dispozițiile art.6 alin1 indice 3 din Legea 1/2000 pentru că reclamanții dețin acte doveditoare iar reconstituirea s-a solicitat pe raza comunei Bucium și nu pe vechiul amplasament. De altfel delimitarea amplasamentului nu interesează procedura reconstituirii ci procedura punerii în posesie.
Prin întâmpinare intimata C. județeană pentru stabilirea Dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Iași a solicitat respingerea recursului. Susține că cererea depusă in fața comisiei municipale Iași nu a fost probată. Dosarul nu a fost completat nici la cerere. Reclamanții nu au făcut dovada predării la stat a terenului și nu au putut explica de ce dreptul de proprietate nu a fost reconstituit inițial și asupra suprafeței de 1,30 ha. Reclamanții invocă dreptul de proprietate al autorului lor pentru 7,50 ha deși in actul de vânzare-cumpărare se înscrie doar suprafața de 7,00 ha. Restul înscrisurilor invocate care privesc și suprafața de 0,50 ha cad sub incidența art.6 alin12 din Legea 1/2000, adică au valoare declarativă și se impune să se facă verificarea amplasamentelor solicitate. Verificarea vechiului amplasament este importantă in etapa reconstituirii și nu ulterior, conform art.10 și 39 din H.G. 890/2005. Expertiza efectuată in cauză a indicat că diferența de 9326 mp nu este liberă și aparține proprietății Segal.
În concluzie nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate al autorului lor asupra terenului solicitat.
In recurs au fost depuse înscrisuri.
Recursul este fondat și va fi admis pentru considerentele ce urmează.
Prin plângerea formulată, completată, reclamanții au solicitat anularea hotărârii Comisiei Județene Iași de fond funciar nr. 3503 din 26.10.2010 pentru suprafața de 1,30 ha, fostă proprietate a autorului lor M. I., pe raza municipiului Iași.
Respingerea cererii lor din 30.11.2005 prin hotărârea contestată s-a datorat faptului că nu fac dovada îndreptățirii pentru suprafața revendicată. Această teză este însușită și de către instanța de fond.
Criticile aduse de către recurenți in privința greșitei concluzii a instanței de fond potrivit căreia nu s-a probat îndreptățirea lor la reconstituire este fondată.
Proba acestei îndreptățiri s-a realizat in condițiile generale prev. de art. 11 din Legea 18/1991.
Cu actul autentic din anul1928 se face dovada că M. I. a dobândit prin vânzare-cumpărare suprafața de „ aproximativ 7 ha” . În actul aflat la fila 56-57 – extras după Tabloul de impunere a gospodăriilor agricole pentru anul 1945 M. I. apare la nr. curent 37 cu suprafața totală de 7,5 ha din care 1,50 ha fânețe, 1 ha livezi, 5 ha vii. In anul 1948 se certifică deținerea in proprietate de către autorul reclamanților a aceleiași suprafețe de 7,50 ha.
Ca urmare a validării dreptului de proprietate dispuse prin Hotărârile nr.1540 din 30.01.1998 și a hotărârii fără nr. semnată de Prefect Județului Iași, d-l G. pentru terenul din Șoseaua Bucium nr. 113 s-a procedat la eliberarea titlurilor de proprietate nr._ din 26.01.2006 și nr._ din 23.11.1998 pentru suprafețele de 5,4138 ha, respectiv 0,7743 ha pe raza municipiului Iași.
Reconstituirea dreptului de proprietate in limita a 6,1181 ha teren pe raza municipiului Iași prin cele două titluri scutește pe reclamanții din speță la a proba toate elementele ce țin de validarea dreptului de proprietate, câtă vreme este neîndoielnic că terenurile pentru care s-au eliberat titlurile de proprietate numite reprezintă parte din proprietatea inițială de 7,5 ha ce a aparținut autorului lor, M. I.. Nu rezultă din dosar ca drepturile astfel stabilite să aibă o altă justificare. Dacă s-a recunoscut îndreptățirea reclamanților la reconstituire pentru 6,1881 ha din cei 7,5 ha inițial solicitați și s-au eliberat titlurile de proprietate înseamnă că s-a recunoscut ca realizată și dovada dreptului de proprietate a autorului lor și dovada predării la stat a terenului. Prin urmare nu va fi primită nici teza instanței conform căreia cele două aspecte nu au fots probate. Eliberarea celor două titluri de proprietate o probează implicit și total. Nu va fi primită nici apărarea intimatei conform căreia nu s-a probat predarea la stat decât pentru 1,5 ha. Dacă ar fi primită această teză atunci ar rămâne inexplicabilă reconstituirea dreptului de proprietate pentru peste 6 ha.
Prin urmare reclamanții fac dovada îndreptățirii lor la reconstituirea dreptului de proprietate pentru diferența dintre ceea ce autorul lor a avut in proprietate ( 7,5 ha) și ceea ce li s-a reconstituit până acum ( 6,1881 ha) insă in limita a ceea ce au cerut( 1,30 ha), teren pentru care nu poate fi stabilit un alt regim juridic decât cel stabilit pentru suprafața de 6,1881 ha.
Nu interesează faptul că in actul de vânzare-cumpărare din anul 1928 se face vorbire de 7 ha., în realitate de „aproximativ 7 ha”, câtă vreme toate evidențele ulterioare privind aceeași suprafață indică suprafața de 7,5 ha, defalcat pe categorii de folosință.
Nu interesează nici împrejurarea că vechiul amplasament stabilit de către expert este parte componentă a altei proprietăți. Faptul că vechiul amplasament este ocupat nu constituie un motiv de invalidare a cererii pentru ipoteza speței de față pentru că reconstituirea pe vechiul amplasament reprezintă regula in materie de stabilire a dreptului de proprietate, insă nu și singura modalitate de restituire a terenului. Situația juridică a terenului solicitat in temeiul unei cereri validate va fi analizată odată cu punerea in posesie și va conduce la stabilirea împrejurării dacă este posibilă restituirea vechiului amplasament, ori a unui alt teren in condițiile art. 10 din H.G.890/2005, sau este aplicabilă modalitatea plății de despăgubiri..
Nu interesează nici faptul că expertul stabilește îndreptățirea reclamanților la doar 9965 mp. Cererea de reconstituire trebuie analizată in privința limitei de teren la care sunt îndreptățiți, așa cum rezultă din probe (art.11 din Legea 18/1991) și nu prin raportare la măsurătorile actuale ale loturilor/parcelelor de teren ce au constituit vechi amplasament al acestora și pentru care schimbarea configurației și implicit modificarea întinderii lor este foarte probabilă.
Pentru aceste motive Tribunalul, constatând fondat recursul, in temeiul art.312 alin 1 și 3 Cod pr. civilă il va admite, va modifica in parte sentința, va anula hotărârea 3503/26.10.2010 emisa de parata, va obliga parata sa reconstituie in beneficiul reclamanților dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,30 ha teren pe raza municipiului Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții Dascalescu A., L. L., M. E., V. I. împotriva sentinței civile nr._/13.12.2011 pronunțata de Judecătoria Iași, sentința pe care o modifica in tot.
Admite plângerea formulata de reclamanții V. M. si continuata de V. I. in calitate de mostenitor, Dascalescu A., L. L. si M. E. in contradictoriu cu parata C. Judeteana de fond funciar Iasi.
Anulează hotărârea 3503/26.10.2010 emisa de parata.
Obliga parata sa reconstituie in beneficiul reclamanților dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,30ha teren pe raza municipiului Iași.
Irevocabila.
Pronunțata in ședința publica azi 8.05.2013.
Președinte, C. D. | Judecător, Doinița T. | Judecător, C. I. |
Grefier, G. I. |
RED.ȘI TEHN./T.D./8.08.2013/2 EX
JUDECĂTORIA IAȘI: ACRÂȘMĂRIȚEI C.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1112/2013. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 1093/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
